Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 344/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (421/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.344/
Ședința publică de la 25 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Leontina Cișamșiu
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 4 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială nr.23/3.01.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul desemnat din oficiu, solicită a se lua act că mandatul său a încetat, prin prezența apărătorului ales și solicită a se dispune asupra onorariului parțial, pentru studiul dosarului și prezența la un termen de judecată.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 4 februarie 2010, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Arată că scopul procesului penal este cel punitiv și totodată ca persoana ce a comis o faptă penală să fie reintegrată în societate.
Menționează că instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, raportându-se numai la limitele de pedeapsă, ce se pot aplica pentru infracțiunea dedusă judecății. De asemenea consideră că pericolul social pe care o anumită infracțiune îl prezintă, este evaluat de legiuitor și nu trebuie a fi avut în vedere un pericol social generic.
Consideră că instanța de fond nu a avut în vedere criteriile de apreciere asupra pericolului social, respectiv modalitatea de comitere a faptei, și nici participația inculpatului, care de departe, este cea mai redusă.
Arată că inculpatul era necunoscut cu antecedente penale, se află la prima abate de la lege și mai mult că fapta a fost comisă sub imperiul greutăților materiale. Menționează că inculpatul la momentul comiterii faptei era drogat, a recunoscut că a comis fapta, pentru a-și procura doza zilnică.
Precizează că inculpatul nu s-a sustras de la cercetări, nu a ascuns droguri, anterior a avut o conduită ireproșabilă, are familie, 3 copii, este o persoană instruită, a avut un loc de muncă.
De asemenea solicită a se avea în vedere că inculpatul a fost instigat la comiterea faptei de un cunoscut traficant de droguri, care de altfel la și determinat a consuma droguri.
Consideră că inculpatului trebuie să i se acorde o șansă și să se bucure de prezumția de nevinovăție, urmând a fi în continuare judecat în stare de libertate.
Menționează că un alt coinculpat deși a avut o participație mult mai mare este judecat în stare de libertate.
Totodată consideră că instanța nu a ținut cont de modalitatea în care s-au desfășurat actele premergătoare, în sensul că inculpatul nu s-a sustras de la cercetări.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Consideră că cererea de liberare provizorie sub control judiciar ca fiind inadmisibilă în raport de prev.art.160/2 cod procedură penală, apreciind că instanța avut în vedere pedeapsa ce i se poate aplica inculpatului.
Apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, prev. de art.143 și 148 lit.f Cod procedură penală, se mențin în raport de natura infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, modalitatea de săvârșirea acesteia, precum și față de urmările pe care astfel de infracțiuni le au asupra sănătății persoanelor care consumă substanțe interzise.
Arată că fapta a fost comisă pre fondul consumului de droguri și mai mult precizează că inculpatul nu avea o ocupație licită, deși avea familie și 3 copii.
Menționează că inculpatul în mod repetat, în zile succesive a vândut colaboratorului cu identitate protejată diferite cantități de droguri.
Consideră că prin lăsarea în libertate a inculpatului există pericolul ca acesta să-și reia activitatea infracțională, motive pentru care apreciază încheierea recurată ca fiind legală, temeinică și solicită menținerea acesteia.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele comise și solicită a fi cercetat în stare de libertate. Arată că a vândut droguri timp de numai 2 săptămâni.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 4.02.2010, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-, în baza art.1608alin.1 Cod procedură penală a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, iar în baza art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală
s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că luarea măsurii preventive față de inculpați este legală și temeinică și că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
S-a reținut că inculpatul, este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1, 2, art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, art.7 alin.1 teza I din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în zilele de 2.07. și 3.07.2009 a vândut 0,11 grame și respectiv 0,13 grame heroină cu suma de 100 lei colaboratorului " "; de asemenea, în perioada mai-iulie 2009 achiziționat de la mai multe cantități de heroină, pe care o vindea către consumatori de droguri împreună cu, astfel obținând câștiguri de bani.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând judecarea sa în stare de libertate, deoarece nu se justifică aprecierea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se mențin, nici în ceea ce privește probele care să contureze vinovăția lui și nici sub aspectul pericolului pentru ordinea publică.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către apărătorii inculpatului dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, în baza art.1608alin.1 Cod procedură penală, este inadmisibilă, deoarece este cercetat, printre altele, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2 alin.1, 2, din Legea nr.143/2000, pedepsibilă cu închisoare între 10-20 de ani, situație care-l exclude de la beneficiul liberării.
Pe de altă de altă parte, Curtea constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3002alin.3 din Codul d e procedură penală, iar menținerea duratei arestării preventive a inculpatului se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia.
În mod corect instanța a constatat că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a comis faptele pentru care este cercetat, și anume trafic de droguri de mare risc, deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, obținând câștiguri bănești, drept urmare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 coroborat cu art.681Cod procedură penală, inculpatul recunoscând, de altfel, comiterea faptelor.
Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, deoarece pedepsele prevăzute de lege pentru respectivele infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunilor presupus comise de inculpat, modalitatea concretă în care acesta a acționat, rezultatul produs, gradul concret de pericol social precum și circumstanțele reale ale săvârșirii acestora. Toate acestea justifică aprecierea că judecarea inculpatului în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 4.02.2010, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata onorariului parțial în cuantum de 50 lei către avocatul din oficiu, din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./25.02.2010
09 Martie 2010
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Grădinaru, Leontina Cișamșiu
