Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 355/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 347/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 355
Ședința publică de la 05 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER -
____
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - este reprezentat legal prin procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 2016 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Sector 5 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 46/A/ din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 05 martie 2009 emisă de Baroul București, lipsă fiind intimat parte vătămată C, intimat părți responsabile civilmente, și intimat SERVICIUL DE PROBAȚIUNE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Fiind întrebat în mod expres, recurentul inculpat arată că menține toate declarațiile date anterior și nu înțelege să facă o altă declarație în fața instanței de recurs.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai sunt alte cereri sau excepții de invocat, motiv pentru care, Curtea, în temeiul disp, art. 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiupentru recurentul inculpat, invocă cazul de casare prev. de art. 385/9 pct.14 Cod procedură penală, considerând pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel, este mult prea severă și greșit individualizată în raport de prevederile art. 72 Cod penal.
Astfel apreciază că ambele instanțe trebuiau să aibă în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului - care a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat fapta comisă, era minor la data săvârșirii acesteia - și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru aceste considerente, solicită diminuarea cuantumului pedepsei, în sensul aplicării unei pedepse orientate spre minimul special, pentru ca inculpatul să aibă posibilitatea de a-și continua studiile, fiind elev cls. a IX-a.
În subsidiar, solicită aplicarea unei măsuri educative, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod penal.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, în baza disp. art. 385/15 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, pune concluzii de respingere a recursului declarat, ca fiind nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice, considerând că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată în raport de disp. art. 72 Cod penal.
Astfel, apreciază că nu se impune redozarea pedepsei, în sensul coborârii acesteia sub minimul special și nici aplicarea unei măsuri educative, având în vedere că din fișa de cazier a inculpatului rezultă că în minorat a mai fost arestat și condamnat pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, fiind liberat condiționat la data de 23 noiembrie 2007, cu un rest de 495 zile, ceea ce denotă perseverența sa infracțională. Totodată, solicită a se mai avea în vedere că infracțiunea a fost flagrantă, astfel că recunoașterea inculpatului apare formală.
Recurentul inculpat,în ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, în baza lucrărilor și a materialului din dosar, constată următoarele:
Sentința penala nr.2016/13.11.2008 pronunțata de Judecătoria sector 5 B in dosar nr- a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani si 6 luni inchisoare pentru savirsirea infracțiunii prev.de art.20 rap.la art.211 al. 1,2 lit.b,c Cp. cu aplic.art.99 si urm.
Cod PenalIn baza art.61 Cp. s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul neexecutat de 495 zile închisoare aplicata de Judecătoria sector 6 pe care 1-a contopit cu pedeapsa aplicată mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa 2 ani și 6 luni închisoare.
In temeiul art. 71.pen a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp. după împlinirea vârstei de 18 ani.
In baza art. 88 Cp. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive din data de 23.05.2008 până la zi.
In baza art. 350 alin. 1 C.P.P. menținut arestarea preventivă
inculpatului.
A luat act că partea vătămata C nu se constituie parte civilă.
In baza art. 191.C.P.P. a obligat inculpatul la 400 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 23.05.2008, ora 01.00-01.30 partea vătămată C, în timp ce se întorcea acasă, a fost acostată de inculpatul care a încercat sa-i smulgă geanta, așa cum rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunilor flagrante (fila 19 p) coroborat cu declarația părții vătămate (fila 21 p și fila 108 dosar instanță) și declarația inculpatului (filele 34,36,38 p și fila 89 dosar instanță).Partea vătămată a opus rezistență și a strigat după ajutor, t;eea ce 1-a determinat pe inculpat să fugă. încercând să-i smulgă geanta și întâmpinând rezistență din partea persoanei vătămate, inculpatul a împins-o pe aceasta ceea ce a determinat căderea acestei și lovirea de un plan dur. Aceasta conduită infracțională rezultă din coroborarea declarației persoanei vătămate (fila 21 p și fila 108 dosar instanță) cu raportul,de expertiză medico-legală nr. Al/5808/2008 din data de 28.05.2008 din care rezultă că partea vătămată prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 23.05.2008 prin lovirea de corp/plan dur și necesită 2-3 zile de îngrijire medicală. Susținerile inculpatului din faza de urmărire penală menținute în faza de judecată parțial, în sensul că nu a bruscat-o pe partea vătămată însă în timp ce i-a tras geanta aceasta a căzut, nu pot fi reținute având în vedere că persoana vătămată a căzut în încercarea de a se opune acțiunii inculpatului.
După ce a fugit de la locul faptei, inculpatul a fost urmărit de către agenții de poliție și descoperit pe o alee, culcat lângă un gard, așa cum rezultă din coroborarea procesul verbal de constatare a infracțiunilor flagrante (fila 19 p) cu declarația martorilor (fila 29-30 p) și (fila 31-32 și fila 90 dosar instanță), aceștia auzind strigătele persoanei vătămate și mergând la fața locului.
După ce inculpatul a fugit de la locul săvârșirii faptei, persoana vătămată a intrat în blocul în care se află locuința sa, fiind identificată ulterior de către poliție pe baza unui cârd de acces căzut în momentul săvârșirii faptei.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând redozarea pedepsei aplicate, având in vedere ca inculpatul era minor la săvârșirea faptei, a recunoscut si regretat fapta săvârșită si dorește sa își continue studiile.
Examinând legalitatea si temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul condamnat, cit si din oficiu sub toate aspectele, potrivit disp.art.371 al.2 C.P.P. tribunalul apreciat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o corecta individualizare judiciara a pedepsei, având in vedere dispozițiile art.72 Cp. respectiv dispozițiile generale ale codului penal, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, gradul de pericol social al infracțiunii, suficient de ridicat, raportat la modul si împrejurările comiterii acesteia (in timpul nopții) și persoana inculpatului (%<%St condamnat anterior pentru același gen de infracțiuni
Pentru toate considerentele mai sus reținute, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a constat că soluția primei instanțe este legală și temeinică iar prin decizia penală nr. 46 A/19.01.2009 pronunțată în dosarul nr- a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, a dedus prevenția la zi și a menținut starea de arest, obligându-l la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva ambelor hotărâri, a declarat recurs, în termen, inculpatul solicitând reducerea pedepsei aplicate întrucât era minor la data săvârșirea faptei, aflat în continuarea studiilor, a recunoscut și regretat fapta comisă, în subsidiar, solicită aplicarea unei măsuri educative.
În drept, invocă dispozițiile art. 3859pct. 14 Cod procedură penală
Examinând hotărârile atacate sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursul de față, nu este fondat.
Inculpatul, minor la data săvârșirii infracțiunii de tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c Cod penal a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
Au reținut instanțele, că fapta astfel cum s-a derulat, smulgerea poșetei părții vătămate și lovirea ei într-un loc public, pe timp de noapte, ce a determinat căderea și lezionarea de un plan dur, imprimă un pericol social ridicat faptei în condițiile în care inculpatul nu se afla la prima încălcare a legii penale, fiind condamnat anterior pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni.
Astfel, prin sentința penală nr. 793/23.11.2007, Judecătoria sector 6 B, a dispus condamnarea lui la 1 an și 6 luni închisoare din care a fost liberat condiționat înainte de împlinirea ei, având un rest rămas neexecutat de 495 zile iar în acest timp, s-a dedat la comiterea infracțiunii pentru care este cercetat în prezent.
Or, dacă din executarea primei pedepse în mediul penitenciar, inculpatul nu a înțeles care a fost scopul recluziunii și nu a tras învățămintele necesare, este greu de crezut că la persistența de care dă dovadă, o pedeapsă mai blândă cum solicită sau o măsură educativă și-ar putea atinge scopul. Aceasta în condițiile în care și datele cuprinse în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București îl prezintă ca pe o persoană instituționalizată de la vârsta de 3 ani de către mama sa, într-un centru de plasament, în care nu a mai păstrat legătura cu familia, ambii părinți dovedind o lipsă de interes față de persoana lui.
Mai mult, în prezent, inculpatul a devenit major iar măsura cea mai adecvată ce s-ar fi impus, dar valabilă numai pe timpul minoratului - a internării într-un centru de reeducare, nu este de actualitate.
Așa fiind, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat și în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală îl va respinge, cu această mențiune.
Va deduce prevenția inculpatului de la 23.05.2008, la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul declarat împotriva sentinței penale nr.2016/13.11.2008 pronunțata de Judecătoria sector 5 B in dosar nr- și deciziei penale nr. 46 A/19.01.2009 pronunțată în dosarul nr-.
Deduce detenția de la 23.05.2008, la zi.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
3 ex.-17.03.2009
-Secția a II-a Penală
Jud.apel:;
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Adriana Elena Băjan, Dumitru
