Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 368/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 211 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 368
Ședința publică din 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Ghertner
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 189 din 29 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat angajat, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța aduce la cunoștința inculpatului recurent că în această fază procesuală are dreptul să dea o nouă declarație, iar în cazul în care va consimți în acest sens, tot ce va declara poate fi folosit atât în favoarea, cât și împotriva sa, dându-i posibilitatea acestuia să se consulte cu apărătorul său în această privință.
Inculpatul recurent precizează că nu înțelege să dea o altă declarație în cauza de față.
Apărătorul inculpatului arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat angajat, pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în temeiul art. 3859pct. 14, 18 și art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală achitarea inculpatului, motivat de faptul că acesta nu a participat la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie reținută în sarcina sa. acest lucru prin aceea că în momentul în care inculpatul a ajuns la locul incidentului, infracțiunea de tâlhărie era consumată, iar el nu a exercitat niciuna din cele două laturi ale infracțiunii complexe, nici cu privire la o posibilă infracțiune de furt sau la vreuna de violență sau vătămare.
ca instanța să revadă declarațiile date de inculpat, de martori și de partea vătămată, aceasta din urmă susținând în fața instanței de judecată în mod expres că nu i-a fost introdusă zăpadă în gură și că nimeni nu i-a pus genunchiul pe piept sau pe gât, așa cum s-a reținut în actul de sesizare. În acest context, apreciază că inculpatul nu a participat în niciun fel la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. De altfel, în momentul în care acesta a ajuns la locul faptei, totul se desfășurase între ceilalți coinculpați și partea vătămată.
În subsidiar, față de primul motiv de apel pe care înțelege să-l reitereze ca motiv de recurs, solicită redozarea pedepsei în sensul diminuării acesteia, avându-se în vedere contribuția minoră a inculpatului cu privire la săvârșirea faptei.
Pentru motivele arătate anterior, apreciază că recursul este fondat și solicită admiterea acestuia.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că recursul declarat în cauză este nefondat. Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie asupra părții vătămate la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, iar la acest termen a invocat faptul că nu a participat la exercitarea actelor de violență și, prin urmare, nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa. Consideră că reținerea vinovăției inculpatului s-a făcut în mod corect, având în vedere modalitatea în care s-au desfășurat faptele. Astfel, la 24 ianuarie 2009, inculpatul împreună cu alte patru persoane care au avut calitatea de inculpați în prezenta cauză se aflau într-un bar din localitatea Vama și observând-o la un moment dat pe partea vătămată în incinta acelui bar, au hotărât să-i sustragă banii pe care îi avea asupra sa. Deși inițiatorul a fost inculpatul, acesta și-a făcut cunoscut și celorlalți inculpați punctul său de vedere la care toți au achiesat, inclusiv inculpatul. Drept urmare, după ce partea vătămată a părăsit barul, toți inculpații s-au ridicat de la masă și au pornit în urmărirea acesteia, agresând-o la o anumită distanță de bar. Inițial, partea vătămată a declarat că inculpatul i-ar fi pus piciorul în gât și i-ar fi pus zăpadă în gură, pentru ca ulterior - în cursul cercetărilor judecătorești - să revină asupra acestei declarații. Apreciază că această revenire nu se justifică, ci este contrazisă chiar de declarațiile celorlalți coinculpați, care - fiind audiați în apel - au arătat și modul în care a participat la săvârșirea acestei faptei, respectiv la agresarea părții vătămate. De asemenea, chiar dacă inculpatul din prezenta cauză ar fi ajuns mai târziu la locul unde era agresată partea vătămată, faptul că el a participat efectiv și a fost prezent în momentul luării hotărârii infracționale, i-a urmat pe ceilalți inculpați spre locul săvârșirii faptei, arată hotărârea sa și prin urmare se poate vorbi cel puțin de o complicitate morală la săvârșirea faptei, nicidecum de o exonerare totală de răspundere pentru această infracțiune de tâlhărie.
În situația în care se va aprecia că inculpatul din prezenta cauză nu a avut nicio contribuție la agresarea părții vătămate, apreciază că simpla prezență a acestuia a fost de natură să întărească și mai mult activitatea infracțională a celorlalți și să-i încurajeze pe aceștia la desfășurarea activității infracționale la care au aderat toți.
Prin urmare, consideră că probele confirmă săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma coautoratului, iar în subsidiar, solicită schimbarea încadrării juridice în complicitate. Cu privire la pedeapsă, apreciază că aceasta a fost corect individualizată atâta vreme cât s-au reținut și circumstanțe atenuante, neputându-se totodată înlătura circumstanțele agravante ale săvârșirii faptei, respectiv că aceasta a fost comisă pe timp de noapte de către 5 persoane.
Cu privire la schimbarea de încadrare juridică pusă în discuție de către reprezentanta parchetului, apărătorul inculpatului arată că se opune, întrucât parchetul nu a promovatrecurs.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală,
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 131 din 14 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr-, a fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin.l și alin.2/1 lit.b rap. la alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal, art.74, 76 lit.b și 80 Cod penal, la pedeapsa de 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare.
Prin aceeași sentință, a fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped de art.211 alin.l și alin.2/1 lit.b rap. la alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal, art.74, 76 lit.b și 80 Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
De asemenea, a fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii art.211 alin.l și alin.2/1 lit.b rap. la alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal și ale art. 74,76 lit.c Cod penal, la pedeapsa de l(un) an și 6(șase) luni închisoare.
Față de cei trei inculpați s-a menținut starea de arest în conformitate cu art.350 Cod procedură penală și li s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 25 ianuarie 2009 până la zi.
Prima instanță a făcut aplicarea art.71 Cod penal arătând că pe durata prevăzută de acest articol, inculpații vor fi lipsiți de drepturile indicate de art.64 alin.l lit.a teza a-II-a și lit.b Cod penal.
Prin mai sus menționata sentință, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin.l și alin.2/1 lit.b rap. la alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal, art.74, 76 lit.b și 80 Cod penal, la pedeapsa de 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare.
La rândul său, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin.l și alin.2/1 lit.b rap. la alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal, art.74, 76 lit.b și 80 Cod penal, la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare.
Instanța de fond a făcut aplicarea art.81 Cod penal, suspendând condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților și pe durata prev. de art. 82 Cod penal, atrăgându-li-se atenția asupra prevederilor art.83 Cod penal.
S-a dispus suspendarea pedepselor accesorii, în conformitate cu prevederile art.71 alin.5 Cod penal respectiv pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Prima instanță a reținut că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat prin restituire, confirmându-se această măsură.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc au fost trimiși în judecată inculpații:, -, -, și pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzut de art.211 alin.l și alin.2 ind.l lit.b raportat la alin.2 ind.l lit.a Cod penal, cu aplicațiunea art.75 alin.l lit.c Cod penal ( cu privire la primii patru inculpați ) și cu aplicațiunea art.99 alin.3 Cod penal (în ceea ce-1 privește pe ultimul inculpat).
În sarcina inculpaților s-au reținut că pe data de 25 ianuarie 2009 în jurul orelor 0,30 - 01, 00 aceștia au deposedat-o, prin violență, pe partea vătămată, de un telefon marca Motorola în valoare de 240 lei, precum și de suma de 20 lei.
În urma loviturilor primite, partea vătămată a avut nevoie de un număr de 7 - 9 zile îngrijiri medicale.
În acest sens, s-a arătat că în seara zilei de 24 ianuarie 2009, în jurul orelor 22,00 inculpații împreună cu alți tineri au consumat băuturi alcoolice în barul SC "" SRL Vama unde - la o altă masă - se afla partea vătămată care consuma o sticlă de bere și în acel timp vorbea la telefonul mobil.
În atare situație și cum partea vătămată nu era din localitate, de comun acord, inculpații au hotărât să o deposedeze pe aceasta de telefonul mobil, aspect cu care numiții și nu au fost de acord.
În momentul în care partea vătămată a părăsit localul în vederea deplasării spre stația CFR Vama pentru a lua trenul spre comuna, inculpatul a abordat-o și a întrebat-o dacă telefonul mobil nu este de vânzare.
La răspunsul negativ al acesteia, inculpații au urmărit-o pe partea vătămată pe o stradă paralelă și i-au ieșit în față lângă linia de calea ferată din aproprierea stației CFR Vama, moment în care inculpatul a abordat-o și a întrebat-o de unde este și ce caută în localitatea Vama.
Cum partea vătămată a încercat să-i evite pe inculpați, a venit din lateral și a lovit-o cu pumnul în zona feței, încât aceasta a căzut și apoi a continuat să o lovească cu picioarele, timp în care și coinculpatul minor i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu piciorul.
După ce partea vătămată a căzut, inculpatul a căutat prin buzunarele hainei și a sustras telefonul mobil marca Motorola, în timp ce coinculpatul i-a căutat prin buzunarele de la pantaloni și i-a sustras suma de 20 lei ( constând în: o bancnotă de 10 lei, o bancnotă de 5 lei și 5 bancnote a 1 leu ).
În tot acest timp s-a reținut că inculpatul a imobilizat-o pe partea vătămată, stând cu genunchiul pe gâtul acesteia și i-a introdus zăpadă în gură pentru a nu țipa, iar coinculpatul, în tot acest timp, a asigurat paza.
După ce au comis această faptă, inculpații s-au deplasat în barul AF Vama unde au consumat băuturi alcoolice până în jurul orei 03,00 când au fost identificați și reținuți de organele de poliție.
În acel moment s-a găsit asupra inculpatului telefonul mobil al părții vătămate, iar asupra coinculpatului s-a găsit suma totală de 78,5 lei.
În fața organelor de anchetă, inculpații au recunoscut în întregime săvârșirea faptelor ce li se pun în sarcină, arătând că acestea au fost comise așa cum sunt descrise prin actul de sesizare.
În fața instanței de judecată, inculpatul (declarație fila 44 dosar) a recunoscut comiterea faptei, sens în care și-a menținut declarația dată în fața organelor de anchetă.
La rândul lor, inculpații și ( declarația fila 41 și respectiv 41 dosar ) au recunoscut și ei că au urmărit-o pe partea vătămată și au lovit-o, însă primul a negat că i-ar fi luat părții vătămate vreo sumă de bani, în timp ce cel de-al doilea a arătat că într-adevăr a luat acel telefon de jos pentru că nu știa a cui este și că inculpatul a luat și el de pe jos banii ce căzuseră.
Inculpatul (declarație fila 42 dosar) a confirmat că a participat și el la acea discuție în legătură cu vânzarea telefonului și respectiv a faptului că inculpatul le-a propus să o urmărească pe partea vătămată și să o bată (fără să precizeze de ce anume), dar a susținut că el a ajuns la locul incidentului la vreo 5-10 minute după ce acesta luase sfârșit încât nu a participat la incident și nici nu cunoaște dacă părții vătămate i s-ar fi luat telefonul sau banii.
In ceea ce-1 privește pe inculpatul minor (declarație fila 43), acesta a negat că ar fi participat și el la săvârșirea faptei, susținând că i-a găsit pe ceilalți inculpați la restaurantul "" și nu a avut cunoștință despre incidentul pe care aceștia l-au avut cu partea vătămată și că acolo a fost depistat de către lucrătorii de poliție.
Susținerile acestui inculpat nu au fost cu nimic dovedite, ba dimpotrivă ele au fost infirmate de celelalte probe de la dosar (inclusiv susținerile sale din faza de anchetă unde a arătat amănunțit modul cum a săvârșit infracțiunea ).
Astfel, potrivit susținerilor sale (declarație fila 73 - 74) el a fost cel care a încercat să o lovească cu picioarele pe partea vătămată, dar nu a reușit să facă acest lucru întrucât a căzut la pământ și în acel moment inculpatul lovit-o din nou pe acea persoană, ce a căzut, iar 1-a căutat în buzunarele de la haină, în timp ce coinculpatul în buzunarele de la pantaloni ( fără să vadă dacă i-au luat sau nu ceva).
Este adevărat că, în fața instanței, inculpații și au susținut același lucru, însă, coinculpații și au confirmat că și acesta a fost de față la incidentul ce a avut loc.
Deosebit de aceasta trebuie menționat că inculpatul ( declarație fila 44 ) a relatat că, la un moment dat, inculpatul i-a pus părții vătămate piciorul pe gât și i-a introdus în gură un pumn de zăpadă.
În contextul celor mai sus arătate și în baza probelor administrare, respectiv: declarația părții vătămate, procesul verbal de cercetare întocmit la fața locului, procesul de consemnare a denunțului oral, planșele fotografice, procesul-verbal de examinare criminalistică, procesul-verbal de reconstituire, dovada de restituire a bunurilor sustrase și depozițiile martorilor, și, instanța de fond a constatat că, în speță, vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită și că aceștia, prin fapta lor, au săvârșit infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.l și alin.2 ind.l lit.b raportat la alin.2 ind. 1 lit.a cod penal și pentru care a pronunțat condamnarea acestora.
Întrucât inculpații -, și au săvârșit fapta împreună cu un minor, în sarcina lor s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art.75 lit.c Cod penal.
Cum, la data săvârșirii infracțiunii inculpatul era minor, instanța a reținut în sarcina sa prevederile art.99 și urm. din Codul penal.
Ținând seama că inculpații sunt tineri și nu posedă antecedente penale, precum și de valoarea redusă a prejudiciului cauzat prin infracțiune, instanța de fond a apreciat că, în speță, sunt date cerințele prevăzute de lege pentru aplicarea de circumstanțe atenuante, făcându-se aplicațiunea art.74 din Codul penal, cu consecințele ce decurg din aplicarea prevederilor art.76 lit.b Cod penal ( în ceea ce-i privește pe inculpații majori) și respectiv art.76 lit.c Cod penal (în ceea ce-l privește pe inculpatul minor).
Dat fiind că în ceea ce-i privește pe inculpații majori suntem în prezența unui concurs între circumstanțele atenuante și agravante, instanța de fond a făcut și aplicațiunea art.80 din Codul penal și a dat eficiență circumstanțelor atenuante, coborând pedeapsa sub minimum prevăzut de dispozițiunile legale.
La dozarea pedepsei ce s-a aplicat inculpaților, s-a ținut seama de poziția procesuală a acestora, precum și de modul efectiv în care ei au participat la săvârșirea infracțiunii.
Întrucât față de inculpații, și s-a luat măsura reținerii și arestării preventive la data de 25 ianuarie 2009 și nefiind temeiuri care să o infirme, instanța a menținut-o în conformitate cu art.350 din Codul d e procedură penală, iar potrivit art.88 din codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată această perioadă până la zi.
Pe durata prevăzută de art.71 cod penal, inculpații vor fi lipsiți de drepturile indicate de dispozițiile art.64 alin. 1 lit.a teza II și lit.b cod penal.
În ceea ce-i privește pe inculpații și, față de aportul pe care l-au avut la comiterea infracțiunii, cât și de poziția procesuală a acestora, instanța de fond ținând seama și de faptul că aceștia nu posedă antecedente penale, a apreciat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins și fără executarea acesteia - în temeiul art.81 din codul penal - a suspendat condiționat executarea pedepsei, pe durata prevăzută de art.82 Cod penal, atrăgându-li-se atenția acestora asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea prevederilor art.83 din codul penal.
În conformitate cu prevederile art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-au suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Prejudiciul cauzat părții vătămate, fiind recuperat prin restituirea bunurilor sustrase, măsura a fost confirmată, constatându-se că nu s-au solicitat cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, inculpații și, prin memoriul depus la dosar au arătat că au comis faptele sub stăpânirea unei puternice tulburări de comportament, determinate de consumul de alcool, că anterior comiterii acestor infracțiuni, au avut o conduită corespunzătoare în familie și societate, precizând că au dat dovadă de stăruință pentru înlăturarea rezultatului nedorit, înapoind prejudiciul cauzat părții vătămate și având o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptei, că astfel nu au zădărnicit în niciun fel aflarea adevărului și că nu s-au sustras de la urmărirea penală sau cercetarea judecătorească.
Așa fiind, ambii inculpați au solicitat a se da eficiență sporită prevederilor art.74 și 76 lit.b Cod penal, solicitând diminuarea pedepsei aplicate, precum și suspendarea condiționată a executării pedepsei, întrucât scopul acesteia poate fi atins și tară privarea de libertate a inculpaților.
Inculpatul a criticat sentința ca nelegală și netemeinică, arătând că greșit s-a dispus condamnarea sa deoarece fapta nu a fost comisă de el, impunându-se achitarea sa în conformitate cu art, 10 lit.c Cod procedură penală.
La rândul său, inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit.c Cod procedură penală arătând că nu el a comis fapta reținută în sarcina sa.
Prin decizia penală nr. 189 din data de 29.07.2009 pronunțată de Tribunalul Suceavas -au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații, și.
În baza art. 383 alin. 1 ind. 1 rap. la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, și și s-a dedus durata arestării preventive a acestora de la 14.05.2009 la zi.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că faptele reținute în sarcina inculpaților există și au fost săvârșite cu vinovăție, iar o redozare a pedepselor nu se justifică, motiv pentru care a procedat în consecință.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând în principal achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât nu a participat la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei, în sensul diminuării acesteia, având în vedere contribuția minoră a sa la săvârșirea faptei.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 14, 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu disp. art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, curtea constată că acesta este întemeiat, însă pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului recurent, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
A susținut recurentul că în momentul în care a ajuns la locul incidentului, fapta era deja consumată, iar el nu a exercitat asupra părții vătămate acte de violență și nici nu a luat vreun bun care să fi aparținut acesteia. Precizează că aceste afirmații sunt confirmate de declarațiile coinculpaților și a părții vătămate, aceasta din urmă declarând în fața instanței de judecată că nu i-a fost introdusă zăpadă în gură și că nimeni nu i-a pus genunchii pe piept sau gură, așa cum s-a reținut în actul de sesizare.
Susținerile inculpatului recurent sunt însă infirmate de întreg probatoriul administrat în cauză.
Astfel, în momentul în care a luat la cunoștință de hotărârea infracțională a inculpatului, a urmat îndeaproape coinculpații care au urmărit și agresat partea vătămată.
Deși în cursul urmăririi penale partea vătămată a arătat că inculpatul recurent i-ar fi pus piciorul în gât și i-ar fi pus zăpadă în gură, în cursul judecății revine asupra acestei declarații. În condițiile în care partea vătămată nu a justificat această revenire, iar declarația dată inițial, respectiv cea din cursul urmăririi penale se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile coinculpaților și, în mod corect prima instanță a procedat la înlăturarea celei date în fața instanței.
Prin urmare, se poate reține o contribuție concretă exercitată prin acte de violență, la comiterea infracțiunii.
Față de cele mai sus reținute, curtea constată că fapta reținută în sarcina inculpatului recurent există și a fost săvârșită cu vinovăție.
Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului recurent, la individualizarea judiciară a acesteia, prima instanță a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, apreciind că reeducarea inculpatului s-ar putea realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea coborâtă mult sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante.
Având în vedere împrejurările concrete de comitere a faptei, curtea apreciază că o redozare a pedepsei nu ar fi de natură să asigure realizarea scopului prev. de art. 52 Cod penal.
Se impune însă admiterea recursului declarat în cauză, motivat de faptul că instanțele de fond și apel nu au scăzut, conform art. 88 Cod penal, din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului recurent durata reținerii (fila 119 ).
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d rap. la art. 3859alin. 1 pct.14 Cod procedură penală va admite recursul declarat de inculpatul, va casa în partea atât decizia penală, cât și sentința penală, iar în rejudecare va proceda în sensul celor mai sus arătate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul,fiul lui și, ns. la data de 16.10.1985 în comuna Vama, jud. S, domiciliat în comuna Vama, str. -, nr. 11, jud. S, CNP: -, împotriva deciziei penale nr.189 din data de 29.07.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în parte atât mai sus-menționată cât și sentința penală nr.131 din data de 14.05.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc și în rejudecare:
În temeiul art.88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din data de 25.01.2009.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.10.2009.
Președinte, judecători, Grefier,
Red.
Dact..
Ex. 2/26.10.2009
Jud. fond: Gh.
Jud. apel:
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Ghertner
