Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 395/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 395/
Ședința publică din data de 16 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 3: Viorica Costea Grigorescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.717 din data de 20 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr. 332 din data de 14 august 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.211 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică,se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de avocat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale nr.3846/2008, emisă de Baroul de Avocați
Se constată lipsa:
- intimatelor părți vătămate și.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, prin apărător, precizează că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, precizează că motivele de casare sunt cele prevăzute de disp.art.3859pct.14 și pct.17 Cod procedură penală, privind schimbarea încadrării juridice.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de instanța de apel și rejudecând să se dispună aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de textul de lege incriminator.
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că, se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.211 Cod penal în infracțiunea de furt întrucât din dosar nu rezultă că există probe cu privire la existența acelor amenințări și loviri reținute de instanța de fond.
În hotărârea instanței de apel, deși se reține atitudinea inculpatului ca fiind una cooperantă, nu a făcut aplicarea disp.art.76 lit."b" Cod penal, motivând că fapta, în conținutul ei, ar prezenta un grad ridicat de pericol social.
Solicită a se avea în vedere următoarele aspecte:
- declarația părții vătămate - fila 24 dosar de fond în care se spune "mi-a spus că o caută pe doamna, eu i-am deschis, nu mi-a precizat că ar veni din partea unei persoane, mai exact din partea fiului meu".
- declarația părții vătămate - fila 25 dosar de fond în care se spune " eram în bucătărie și nu am auzit ce au discutat; am văzut când intrat în apartament, spunând că vrea niște saci de iută".
- declarația martorului indirect -, fiul părților vătămate - fila 33 dosar de fond, spune că "părinții mei sunt bolnavi și din cauza vârstei au mic grad de senilitate".
Având în vedere toate aceste aspecte, solicită a se reține pe de o parte că, gradul de pericol social nu este unul ridicat, gradul reținut de instanța de apel.
Pe de altă parte, solicită a se observa că, violențele care au fost reținute nu se coroborează cu depozițiile părților vătămate, așa cum a reținut instanța de apel.
Totodată, solicită a se constata atitudinea sinceră a inculpatului de recunoaștere a faptelor și regret pentru cele săvârșite prin admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de instanța de apel, redozarea pedepsei pe de o parte, iar pe de altă parte, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt, întrucât nu există violențele reținute de instanța de apel.
Procurorul,având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat,m ca nefondat și menținerea soluției dispusă de instanța de apel și de instanța de fond, ca fiind legale și temeinice, având în vedere că din probele administrate în cauză, rezultă fără nici un fel de dubiu faptul că inculpatul în momentul în care a fost surprins de partea vătămată și i s-a cerut restituirea sumei de bani pe care i-o luase, creându-i acesteia impresia că l-ar fi trimis fiul său, i-a aplicat lovituri pentru a pleca cu suma pe care ulterior i-o restituise victimei.
Apreciază că acestea sunt împrejurări care demonstrează că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, a fost reținută corect de instanță, iar pedeapsa aplicată raportată la starea de recidivă postcondamnatorie, sunt împrejurări care demonstrează că instanța de fond a avut în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, sens în care nu se justifică casarea soluțiilor pronunțate în cauză și eventual o schimbare a încadrării juridice și reindividualizarea pedepsei cu aplicarea circumstanțelor prevăzute de art.76 lit."b" Cod penal.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său cu precizarea că martorul - a spus în instanță despre părinții săi că sunt sclerozați, exact fiul lor adoptiv.
De asemenea, procurorul de ședință de la termenul din 19 iunie 2008, solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt.
Lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.717/20.06.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța in dosarul penal nr- a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 alin.1 si 21lit.c, cu aplicarea art.37 lit.a pen.
In baza art.61 pen. s-a dispus revocarea restului rămas neexecutat de 325 de zile din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicata prin nr.460/6.03.2006 a Judecătoriei Constanța rămasă definitivă prin nr. 537/P/3.10.2006 a Curții de APEL CONSTANȚA, rest ce a fost contopit cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, in final inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
In baza art.71 pen. a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si b pen.pe durata executării pedepsei principale.
In baza art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 25.02.2008 la zi.
In baza art.350 proc.pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a luat act ca părțile vătămate si nu s-au constituit parți civile in procesul penal.
In baza art.118 lit.e pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 15 lei, ce a fost dobândită prin săvârșirea infracțiunii.
In baza art.189 proc.pen.s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu.
In baza art.191 alin.1 proc.pen.a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța aceasta sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 25.02.2008, inculpatul a venit din localitatea in Municipiul Constanta pentru a-si căuta un loc de munca, însă ajungând pe Bulevardul nr.97 a intrat, la întâmplare intr-un bloc, unde a sunat la interfon la apartamentul nr.15 aparținând parților vătămate si.
La interfon, i-a răspuns partea vătămată, căreia inculpatul i-a spus ca vine din partea fiului lor, să le aducă ulei și întrucât partea vătămată chiar avea un fiu care ii aproviziona cu alimente a fost convinsa ca este real ceea ce i s-a spus, motiv pentru care a coborât până la ușa de la intrarea in bloc, pentru a-l conduce pe inculpat in apartament.
Inculpatul a fost invitat in apartament si i-a spus părții vătămate ca are nevoie si de saci de plastic și a pătruns în debara pentru a-i căuta. În acest timp partea vătămată stătea în bucătărie, iar partea vătămată l-a sunat pe fiul lor, -, spunându-i ca a venit un in apartamentul lor, care pretinde ca este trimis de el. Inculpatul a trecut pe lângă partea vătămată în sufragerie și dintr-o vitrină a luat din portofel suma de 45 lei și întrucât partea vătămată i-a cerut sa vorbească cu fiul lor, inculpatul a acceptat, însă după o conversație scurtă finalizată de inculpat acesta a părăsit în grabă apartamentul.
Când a ajuns în fata blocului, și-a dat seama ca și-a uitat actul de identitate și niște înscrisuri în apartament, motiv pentru care a sunat din nou la interfon si i-a cerut parții vătămate să-i restituie actele, partea vătămată, care între timp constatase lipsa banilor din portofel i-a cerut pe geam sa le restituie banii sustrași in schimbul actelor, lucru cu care inculpatul a fost de acord.
Partea vătămată a coborât la ușa de la intrarea in bloc, fără a avea asupra sa actele inculpatului, acesta i-a dat o parte din banii sustrași și au urcat împreună la apartament pentru a-i restitui actele inculpatului, însă în ușa de acces a fost întâmpinat de partea vătămată care i-a reproșat inculpatului cele întâmplate.
Inculpatul s-a enervat, l-a împins pe partea vătămată și l-a lovit cu pumnul in piept, iar acesta a căzut la pământ din cauza loviturii, afecțiunilor de care suferea și a vârstei (81 ani), apoi a intrat în holul apartamentului unde a văzut o folie cu înscrisuri pe care a luat-o, crezând ca îi aparțin. Înainte de a părăsi apartamentul, a smuls din mâna părții vătămate banii pe care îi restituise cu puțin timp în urmă.
Când a părăsit locul faptei, inculpatul a constatat ca actele nu îi aparțin, acesta găsind facturi Enel pe numele de și înscrisuri cu însemnări și numere de telefon, înscrisuri ce au fost găsite asupra inculpatului la momentul depistării de către organele de poliție la domiciliul lui din-, precum si suma de 30 lei.
Inculpatul a declarat ca recunoaște infracțiunea de furt, însă nu recunoaște că ar fi folosit acte violente pentru a-și asigura scăparea, iar la ieșirea din apartament a aruncat o bancnota de 10 lei pe jos, partea vătămată s-a aplecat să o ia și fără motiv a căzut la pământ.
A mai arătat că, la intrarea in apartament s-a prezentat ca fiind trimis de fiul sau, însă nu a intenționat sa le facă vreun rău, totul luând o întorsătură greșită datorita faptului ca și-a uitat actele în apartamentul părților vătămate.
Pe baza probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, declarațiile părților vătămate care se coroborează cu procesul verbal de depistare a inculpatului (in care au fost consemnate bunurile găsite asupra lui), dovezile de restituire și procesul verbal de cercetare la fața locului, prima instanță a reținut că inculpatul se face vinovat de infracțiunea de tâlhărie, faptă comisă cu intenție directă, în varianta folosirii mijloacelor de violență pentru păstrarea bunului furat.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel in termen legal, inculpatul, solicitând reducerea pedepsei aplicate, în raport de conduita sinceră avută în cursul procesului și împrejurarea că fapta nu a fost săvârșită prin acte de violenta.
Tribunalul Constanța, prin decizia penală nr. 332 din 14 august 2008, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul și, în baza art. 383 alin.11Cod procedură penală rap. la art. 350 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul.
În baza art. 383 alin.2 Cod procedură penală:
A dedus perioada executată prin arest preventiv, de la 20.06.2008 la zi.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală:
A fost obligat apelantul inculpat la suma de 150 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în termenul prev. de art. 38510cod pr. penală.
Cu ocazia dezbaterilor, recurentul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a susținut incidența cazurilor de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 14 și pct. 17, apreciind greșită încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare și solicitând redozarea pedepsei.
Verificând hotărârile recurate, potrivit art. 38514cod pr. penală, curtea consideră recursul ca fiind fondat.
Astfel, în lumina criticilor invocate, curtea constată că, atât în actul de sesizare cât și în hotărârile recurate, s-a reținut corect încadrarea juridică, fiind dovedite elementele de fapt componente ale laturii obiective ale infracțiunii complexe de tâlhărie.
Deși se susține că inculpatul nu a aplicat lovituri părții deposedate, acestea nu se coroborează cu probatoriul cauzei din care rezultă contrariul celor afirmate.
Corecta incadrare juridică reținută în cauză, în lumina stării de recidivă post condamnatorie în care infracțiunea s-a săvârșit ( pe timpul termenului de încercare al liberării condiționate ), face curtea să considere că, în lipsa unor cauze de atenuare ce ar fi fost reținute, dozarea pedepsei, la minimul special, constituie o individualizare corectă a acesteia, ce nu ar mai putea fi corectată fără agravarea situației recurentului în propriul recurs.
Față de cele ce preced, curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs, cu aplicarea corespunzătoare a disp. art. 192 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.717 din data de 20 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr. 332 din data de 14 august 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 cod pr. penală;
Obligă pe inculpat la plata sumei de 170 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu care se avansează din fondurile
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- - -
GREFIER,
- -
Jud. fond:
Jud. apel: /
Red. Jud. MC -
Rehnodact. Gref.
2 ex./15.10.2008
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Valentin Iancu, Viorica Costea Grigorescu
