Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 415/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PE NALĂ NR.415/
Ședința publică din 16 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Judecător: dr.
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva sentinței penale numărul 43 din data de 08.04.2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA - secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: intimatul - parte vătămată, intimații - făptuitori -, -, -, lipsind intimatul - făptuitor -.
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
Procedura este neândeplinită cu intimatul - făptuitor -, deoarece arestat fiind nu a fost adus la instanță.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul - făptuitor -, arată că este frate cu -, acesta fiind transferat la Centrul de Reeducare Găești.
Intimatul - făptuitor, fiind întrebat de către instanță precizează, încă odată, că plângerea de la fila 1 din dosarul de fond nu a scris-o el ci o altă persoană pe care nu o cunoaște. Arată că nu a fost niciodată victima unei infracțiuni de tâlhărie și nu i-a cunoscut pe ceilalți intimați decât cu ocazia încarcerării în Penitenciarul Colibași.
Intimatul - solicită o copie după plângerea pe care persoana vătămată afirmă că nu a formulat-o pentru a se lămuri cu privire la autorul plângerii.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că nu se mai impune amânarea cauzei, solicitând acordarea cuvântului asupra recursului.
Intimatul - parte vătămată și intimații - făptuitori, având pe rând cuvântul, solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, încuviințează cererea de a i se elibera intimatului - făptuitor - o copie de pe plângerea de la fila 1 din dosarul de fond.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului declarat, casarea în totalitate a sentinței penale numărul 43 din 08.04.2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, iar pe fond trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, întrucât a procedat la judecarea cauzei fără ca procedura de citare cu intimații să fie legal îndeplinită. De altfel, aceștia nu au fost deloc citați, încălcându-se prevederile dispozițiilor art. 291 cod procedură penală.
Intimatul - parte vătămată arată că lasă la apreciere soluționarea recursului, învederând instanței că nu a formulat el plângerea și nu a fost victima vreunei tâlhării.
CURTEA
Asupra recursului penale formulat deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 43 din 8 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, n temeiul dispozițiilor art. 222 alin. 7 Cod de procedură penală, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea plângerii formulată de partea vătămată, născut la data de 29.08.1992, în Pitești, județul A, fiul lui și, CNP -, aflat în stare de deținere în Penitenciarul Colibași, județul A, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești spre competentă soluționare, iar în temeiul art. 192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 17.03.2009, partea vătămată a formulat plângere penală, prin care a solicitat condamnarea mai multor persoane, toate deținute în Penitenciarul Colibași, pentru săvârșirea infracțiunii de tîlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 lit. c și alin. 21lit. a Cod penal.
Motivând plângerea, partea vătămată a pretins că în ziua de 24.03.2007, în timp ce se afla într-o autogară, prin violență, a fost deposedată de către făptuitorii reclamați (toți deținuți în Penitenciarul Colibași ) de telefonul mobil, de un lanț de aur ce cântărea 120 gr. precum și de suma de 500 lei.
Verificând regularitatea actului de sesizare, tribunalul a constatat că nu a fost legal sesizat, plângerea fiind greșit îndreptată, astfel că nu se poate lua act de faptul că partea vătămată nu își însușește plângerea, așa cum acesta a precizat în fața instanței de judecată, decât după stabilirea competenței.
Potrivit art.221 alin.1 Cod de procedură penală, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune, organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, ori se sesizează din oficiu.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin.1 din același cod, competența după teritoriu este determinată de locul unde a fost săvârșită infracțiunea, locul unde a fost prins făptuitorul, locul unde locuiește făptuitorul, respectiv locul unde locuiește persoana vătămată.
Având în vedere că partea vătămată nu precizează locul unde a fost săvârșită infracțiunea și că în prezent părțile se află în custodia Penitenciarului Colibași, județul A, tribunalul a apreciat că soluționarea plângerii revine Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive: 1) în mod greșit instanța de judecată a trecut la judecarea cauzei, având în vedere lipsa de procedură cu inculpații și 2) în condițiile în care petentul a precizat în fața instanței că nu formulează plângere, că semnătura nu-i aparține și că nu cunoaște locul comiterii faptei, nu se poate vorbi de existența unei fapte penale, caracterizate de principiul oficialității procesului penal.
Instanța putea să ia act de această manifestare de voință, în acest fel eliminându-se și cheltuielile făcute nejustificat.
Examinând hotărârea recurată, curtea în complet majoritar constată că recursul este fondat, impunându-se casarea sentinței cu consecința reținerii cauzei spre rejudecare, iar pe fond - respingerea ca inadmisibilă a plângerii, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Potrivit art. 278/1 din Codul d e procedură penală, instanța de judecată poate fi sesizată cu plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.
În cazul de față, nu numai că sesizarea nu privește o persoană ale cărei interese legitime să fi fost vătămate printr-un act al procurorului, dar se reclamă o faptă inexistentă căci, întrebată fiind "persoana vătămată", mai întâi de tribunal ( 6), și apoi de curte, aceasta a învederat, în primul rând, că nu a fost victima vreunei fapte penale la data de 24.03.2007, ori la o altă dată, iar în al doilea rând, că plângerea, de a cărei existență nu avea cunoștință, a fost scrisă și semnată de o altă persoană, probabil un alt deținut din penitenciar, în ideea de a-i atrage ura celor reclamați, aflați cu toții în Penitenciarul Colibași.
În atare situație, art. 222 alin. 7 din Codul d e procedură penală nu poate fi aplicat, întrucât acesta presupune, potrivit art. 222 alin. 2 și 3 din același cod, ca prin plângere să se reclame o vătămare reală, iar nu imaginară, de către o persoană care să-și însușească cele reclamate în cuprinsul plângerii.
Actul cu care tribunalul a fost sesizat nu poate fi privit nici ca denunț, întrucât, asupra căruia se pretinde că s-a comis infracțiunea de tâlhărie, a declarat explicit că nu a fost vreodată victima vreunei tâlhării, ori a unei alte fapte penale.
Așa fiind, instanța de recurs concluzionează, în complet majoritar, că plângerea este inadmisibilă și trebuie respinsă ca atare, iar nu sesizate organele de urmărire penală, pentru efectuarea de cercetări în legătură cu o faptă ce nu a fost vreodată comisă.
Pentru cele ce preced, vă fi pronunțată o soluție de admitere a recursului, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d) Cod de procedură penală, cu consecințele mai sus-menționate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva sentinței penale nr.43/F din 8 aprilie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA - secția penală, în dosarul nr-.
Casează în întregime sentința penală.
Rejudecând cauza, respinge plângerea, ca inadmisibilă.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh. dr.
Grefier,
Red.Gh.
Tehnored.
Ex.4/02.07.2009
Jud.fond
OPINIE SEPARATĂ
Contrar opiniei majoritare, relev încă din preambulul argumentației mele nelegalitatea hotărârii recurate.
Punctul de plecare al opiniei mele o constituie dispozițiile art.291 Cod procedură penală, potrivit cărora judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită.
Revenind la speța de față, apreciez, în acord cu opinia exprimată de procuror în dezvoltarea recursului declarat, că, la judecarea cauzei la tribunal, făptuitorii, nu au fost citați.
Aceasta s-ar fi impus, cu atât mai mult cu cât făptuitorii sunt arestați, iar prezența acestora era obligatorie.
În altă ordine de idei, întrucât opinia majoritară avansează ideea inadmisibilității plângerii, sunt nevoită a mă pronunța asupra acesteia și a arăta motivele pentru care nu achiesez la punctul de vedere exprimat de ceilalți membri ai completului de judecată.
Nu agreez opinia majoritară și cea exprimată în cel de-al doilea motiv de recurs în sensul inadmisibilității plângerii pe considerentul că partea vătămată afirmat că nu a formulat plângere.
Aceasta deoarece, plângerea se adresează organului de cercetare penală, conform art.221 Cod procedură penală rap.la art.279 Cod procedură penală și nu instanței de judecată.
Din această perspectivă, nu instanței de judecată îi revine competența de a analiza temeinicia acuzațiilor, ci organului de cercetare penală, în speță, Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea care va adopta una din soluțiile de neîncepere, de încetare, de scoatere de sub urmărire penală, ori de trimitere în judecată a făptuitorilor.
Dacă pe fond, apreciez că soluția este corectă, nu același lucru pot afirma despre îndeplinirea procedurii de citare a tuturor părților, cu ocazia judecării cauzei la tribunal, așa cum amplu am analizat-o anterior.
În baza acestei argumentații, este irelevantă poziția părții vătămate de necunoaștere a formulării plângerii așa cum, în mod corect a susținut și tribunalul care a apreciat plângerea ca fiind greșit îndreptată la instanță.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.308 alin.4 Cod procedură penală, art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, art.192 alin.3 Cod procedură penală, opinez pentru admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, cu consecința avansării de către stat a cheltuielilor judiciare.
JUDECĂTOR,
Red.:
Tehnorfed.
4 ex./03.07.2009.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca Elena Șimonescu
