Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 439/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 439
Ședința publică de la 17 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, împotriva deciziei penale nr.335/7.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales, lipsă inculpații - recurenți, reprezentați de același apărător, lipsă părțile vătămate intimate.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpaților - recurenți a solicitat admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri, iar în rejudecare, pronunțarea unei noi hotărâri prin schimbarea încadrării juridice și în consecință, redozarea pedepselor. În motivare a arătat că, din probele administrate în faza cercetărilor judecătorești nu rezultă indubitabil că la deposedarea părților vătămate a fost folosită violența. Pe de altă parte, părțile vătămate au dat declarații contradictorii, iar martorii au arătat că raportat la motivele pe care le invocau inculpații, părțile vătămate au dat acestora de bună voie telefoanele mobile. Instanța de fond și cea de apel, raportat la datele concrete ale fiecărei stări de fapt, nu a analizat temeinic cererea de schimbare a încadrării juridice. Relativ la situația inculpaților a arătat că după punerea lor în libertate, aceștia și-au găsit loc de muncă unde sunt apreciați, șansa lor de corijare putând primi reapreciere prin aplicarea unui tratament sancționator mai blând. A depus concluzii scrise.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate anterior, având în vedere că s-a dovedit participarea inculpaților la infracțiunile reținute în sarcina lor, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, inculpatul a recunoscut faptele doar la poliție și procuror, iar inculpatul deși a negat săvârșirea infracțiunilor, participația sa rezultă din probele administrate în cauză.
Inculpatul - recurent, având ultimul cuvânt a solicitat admiterea recursului, arătând că regretă fapta și este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor,constată următoarele: prin sentința penală nr. 1210 din 25 mai 2007, Judecătoria Arad, a respins toate cererile de schimbare a încadrărilor juridice stabilite prin rechizitoriu formulate în cauză de inculpați, iar în baza art. 211 alin. 2 lit. b, c și alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a și 74 alin. 2 Cod penal a condamnat la 3 ani închisoare pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a și 74 alin. 2 Cod penal a condamnat la 2 ani închisoare pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 33, 34 Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.
În baza art. 211 alin. 2 lit. b, c și alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a și 74 alin. 2 Cod penal a condamnat la 3 ani închisoare pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a și 74 alin. 2 Cod penal, a condamnat la 2 ani închisoare pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 33, 34 Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.
În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. 2 lit. b, c și alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a și 74 alin. 2 Cod penal, a condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie.
În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a și 74 alin. 2 Cod penal, a condamnat la 1 an și 6 luni închisoare pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
În baza art. 33, 34 Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, fără aplicarea vreunui spor.
În baza art. 88 Cod penal s- a dedus din durata pedepselor aplicate celor trei inculpați perioadele reținerilor și ale arestărilor preventive din data de 18.12.2006 la zi.
În condițiile art. 71 Cod penal a interzis tuturor inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 literele a, cu excepția dreptului de a alege, b, c Cod penal.
În baza art. 861Cod penal a suspendat executarea pedepselor aplicate celor trei inculpați sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad.
În baza art. 862Cod penal a fixat inculpaților și un termen de încercare de 6 ani iar inculpatului un termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 863alin. 1 și 2 Cod penal a dispus ca inculpații să se supună următoarelor măsuri: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, conform programării pe care urmează să o fixeze această instituție; să anunțe schimbarea domiciliului sau orice deplasare care depășește 10 zile; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență; inculpații și să nu intre în legătură cu inculpatul; inculpatul să nu intre în legătură cu inculpații și; să respecte celelalte măsuri dispuse de Serviciul de Probațiune, în limitele prevăzute de dispozițiile legale în materie.
S- atras atenția asupra dispozițiilor art. 864Cod penal.
În baza art. 350 alin. 3 lit. b ) Cod procedură penală s- dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților: de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 43/19.12.2006 emis în baza încheierii nr. 50/19.12.2006 pronunțată în dosarul nr-, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 44/19.12.2006 emis în baza încheierii nr. 50/19.12.2006 pronunțată în dosarul nr- și de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 45/19.12.2006 emis în baza încheierii nr. 50/19.12.2006 pronunțată în dosarul nr-.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă, asistat de bunica sa - a și în consecință inculpații și au fost obligați la plata sumei de 600 lei, în solidar, către partea civilă.
S- admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și în consecință a obligat inculpații și la plata sumei de 1200 lei, în solidar, către partea civilă.
S- admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și în consecință a obligat inculpații și la plata sumei de 800 lei, în solidar, către partea civilă.
S- admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și în consecință a obligat inculpații și la plata sumei de 250 lei, în solidar, către partea civilă.
S- admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și în consecință a obligat inculpații și la plata sumei de 300 lei, în solidar, către partea civilă. A respins celelalte pretenții civile ale părții civile ca fiind tardiv formulate.
S- admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și în consecință a obligat inculpații și la plata sumei de 200 lei, în solidar, către partea civilă.
S- luat act de faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat în natură.
S- luat act de faptul că persoana vătămată nu s-a constituit parte vătămată sau civilă în proces, prejudiciul provocat lui fiind recuperat în întregime.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
1. La data de 08.12.2006, pe timp de noapte, în jurul orelor 19,00, în timp ce se deplasa pe Calea din Municipiul A, în apropierea unui service aflat în zonă, partea vătămată - minor în vârstă de 13 ani - a fot acostat de către inculpații și care l-au urmărit cu un autoturism marca BMW aparținând inculpatului și au observat că victima are asupra sa un telefon mobil marca Nokia și 3 CD-uri. Inculpatul, a oprit autoturismul lângă partea vătămată, inculpatul a coborât din autoturism și i-a smuls acestuia din mână telefonul mobil și cele 3 CD-uri, inculpații fugind de la locul săvârșirii faptei cu autoturismul condus de către inculpatul.
Telefonul a fost sustras de către inculpați fără a se putea stabili cu exactitate cărei persoane și cu ce sumă, banii obținuți fiind folosiți în interes personal. CD-urile sustrase au fost descoperite de către organele de poliție în autoturismul inculpaților în data de 18.12.2006 cu ocazia depistării și prinderii inculpaților.
2. La data de 08.12.2006, în jurul orelor 19,30, după comiterea primei fapte, inculpații și s-au deplasat cu același autoturism descris anterior, condus de către inculpatul în zona Podgoria a municipiului A, unde din apropierea stației de autobuz l-au luat la autostop pe partea vătămată - în vârstă de 23 ani, acesta așezându-se pe bancheta din spate. Conform înțelegerii anterioare dintre ei și a modului de operare specific, inculpatul pretinzând că are de dat un telefon urgent iar mobilul său s-a descărcat, i-a cerut părții vătămate telefonul mobil pentru a efectua convorbirea. După ce partea vătămată i-a dat telefonul marca Nokia 6230 i, inculpatul i-a cerut să facă schimb de locuri și să treacă el în spate iar partea vătămată să treacă pe scaunul din dreapta față, inculpatul oprind autoturismul deși acesta se deplasase doar câteva sute de metri. Partea vătămată a fost de acord iar în momentul în care a coborât din autoturism, inculpatul a închis portiera iar inculpatul a pornit autoturismul, cei doi inculpați fugind cu telefonul celular al părții vătămate care a rămas pe trotuar. Prejudiciul creat a fost evaluat la suma de 1200 lei.
3. La data de 09.12.2006, în jurul orelor 18,00, pe timp de noapte, în timp ce se deplasa pe jos pe relația A -, partea vătămată - în vârstă de 25 ani - a fost acostată de către inculpații și care au oprit autoturismul lângă el și i-au propus să-l transporte în localitatea, destinația sa. Partea vătămată a urcat în autoturism pe bancheta din spate, după care în timpul deplasării inculpatul, pretinzând că are de dat un telefon urgent iar mobilul său s-a descărcat, i-a cerut părții vătămate telefonul mobil marca Samsung, pentru a efectua convorbirea. Inculpatul a oprit autoturismul la ieșirea din localitatea, moment în care inculpatul i-a cerut părții vătămate să coboare din autoturism, coborând împreună cu acesta. Inculpatul avea telefonul părții vătămate în mână, a urcat în autoturism, a închis portiera, iar inculpatul a pornit în imediat, conform modului de operare consacrat și a înțelegerii anterioare dintre ei. Telefonul sustras a fost vândut de către inculpați fără a se putea stabili cu exactitate cărei persoane și cu ce sumă, banii obținuți fiind folosiți în mod personal. Prejudiciul a fost evaluat la suma de 800 lei.
4. La data de 12.12.2006, în jurul orelor 21,00, pe timp de noapte, în timp ce partea vătămată - în vârstă de 23 ani - se afla la intersecția străzii cu Calea din municipiul Aaf ost urmărit cu autoturismul BMW descris anterior, condus de către inculpatul care era însoțit de către inculpatul, inculpații observând că partea vătămată are asupra sa un telefon mobil marca Nokia 2300 și o plasă. Inculpatul a oprit autoturismul lângă partea vătămată, după care ambii inculpați au coborât din autoturism, s-au îndreptat înspre acesta, inculpatul l-a tras pe partea vătămată de geacă, l-a prins de mână, moment în care inculpatul la prins pe acesta pe la spate de gură, pentru a nu putea striga, inculpații sustrăgându-i prin violență părții vătămate telefonul mobil și o plasă în care se afla o geacă, în scopul însușirii pe nedrept, părăsind locul săvârșirii faptei cu autoturismul. Prejudiciul a fost evaluat la suma de 250 lei.
5. La data de 12.12.2006, în jurul orelor 22,00, după săvârșirea faptei, descrisă anterior, inculpatul care conducea de această dată autoturismul descris anterior, împreună cu inculpatul care se afla pe scaunul din dreapta față, l-au urmărit pe partea vătămată - în vârstă de 17 ani în timp ce acesta se afla în Podgoria lângă Liceul CFR din municipiul A, observând că acesta are asupra sa un telefon mobil marca Samsung. Inculpatul a oprit autoturismul lângă partea vătămată, inculpatul a coborât și i-a cerut acestuia un telefon mobil, după care, întrucât partea vătămată a refuzat să i-l dea, inculpatul l-a lovit cu pumnul în față, l-a trântit la pământ, după care i-a sustras telefonul mobil și s-a urcat în autoturism. Inculpatul a pornit autoturismul, cei doi părăsind în grabă locul săvârșirii faptei, conform înțelegerii anterioare dintre ei.
În urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni corporale (traumatism facial produs prin lovire, respectiv leziune traumatică la nivelul mâinii drepte produsă prin cădere) a căror vindecare au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale așa cum rezultă din raportul medico-legal aflat la dosarul de urmărire penală. Prejudiciul a fost evaluat la suma de 300 lei.
6. La data de 14.12.2006, în jurul orelor 22,00, în timp ce inculpații și se deplasau cu autoturismul descris anterior condus de către inculpatul, l-au luat la autostop, din Romană din municipiul A, pe partea vătămată - în vârstă de 24 ani - pe care l-au transportat până în comuna. Pe parcursul deplasării, inculpatul, pretinzând că are de dat un telefon urgent iar mobilul său s-a descărcat, i-a cerut părții vătămate celularul pentru a efectua convorbirea. După ce partea vătămată i-a dat telefonul marca Nokia 2600, ajunși la destinație, inculpatul i-a cerut să coboare din autoturism. Partea vătămată s-a conformat. În momentul în care partea vătămată a coborât, inculpatul a închis portiera iar inculpatul a pornit autoturismul, cei doi inculpați fugind cu telefonul celular al părții vătămate. Prejudiciul a fost evaluat la suma de 200 lei.
7. La data de 16.12.2006, în jurul orelor 22,00 inculpații - care conducea autoturismul menționat, - care se afla pe scaunul din dreapta față și care se afla pe bancheta din spate, i-au luat la autostop, din cartierul din Municipiul A, pe partea vătămată, acesta s-a așezat pe bancheta din spate lângă inculpatul intenționând să se deplaseze spre localitatea Chisineu Partea vătămată avea asupra sa o geantă în care se aflau articole de îmbrăcăminte și un încărcător de telefon, pe care a așezat-o în portbagajul autoturismului. Pe traseu, în localitatea, inculpatul i-a cerut și a obținut de la partea vătămată telefonul mobil marca Nokia 3100, invocând diverse pretexte, după care inculpatul a oprit autoturismul, conform modului de operare și a înțelegerii anterioare dintre inculpați. Inculpatul i-a cerut părții vătămate să facă schimb de locuri și să treacă el în spate iar acesta să treacă pe scaunul din dreapta. Partea vătămată a fost de acord iar în momentul în care a coborât din autoturism, de lângă inculpatul, inculpatul a închis portiera iar inculpatul a pornit autoturismul. Cei trei inculpați au fugit cu telefonul celular și cu geanta părții vătămate. De pe telefonul sustras inculpatul a trimis un SMS prietenei sale relatându-i că în acea zi ei sunt la furat telefoane. Telefonul sustras a fost descoperit de către organele de poliție asupra inculpatului, în data de 18.12.2006 în momentul prinderii și reținerii inculpaților pe raza municipiului Prejudiciul a fost evaluat la suma de 400 lei.
8. La data de 17.12.2006, în jurul orelor 19,00, pe timp de noapte, în timp ce inculpații se aflau pe strada - din localitatea, conform înțelegerii anterioare dintre ei, conform modului de operare specific, inculpații l-au urmărit cu autoturismul descris anterior, condus de către inculpatul, pe partea vătămată - în vârstă de 18 ani, pe care l-au văzut că vorbește la un telefon mobil. Au oprit autoturismul în dreptul părții vătămate, inculpatul - care se afla pe bancheta din spate, a deschis portiera pentru a putea interveni în caz de nevoie, iar inculpatul l-a lovit pe partea vătămată cu pumnul, i-a sucit mâinile la spate și i-a sustras telefonul mobil, după care s-a urcat în grabă în autoturism pe locul din dreapta față, inculpații părăsind în trombă locul săvârșirii faptei. Prejudiciul creat a fost evaluat la suma de 350 lei.
La data de 18 decembrie 2006 inculpații au fost opriți de organele de poliție, iar o serie de telefoane și bunurile sustrase au fost găsite de către organele de poliție în autoturismul cu care se deplasau cei trei inculpați. În data de 18.12.2006, cu ocazia reținerii, bunurile au fost ridicate și depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul
Prima instanță a apreciat că faptele săvârșite de inculpații și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie și de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,e,g Cod Penal, iar faptele săvârșite de inculpatul întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la tâlhărie și furt calificat, încadrările juridice fiind identice cu cele descrise mai sus.
Referitor la cererile formulate de inculpați și avocații acestora de schimbare a încadrării juridice în infracțiunile de înșelăciune sau abuz de încredere instanța de fond a apreciat că aceasta nici nu se poate discuta în situația existenței unui act de violență, așa cum este situația la punctele 4, 5 și 8 din rechizitoriu, situație în care nu se poate pune problema existenței vreunei convenții de împrumut sau a vreunei induceri în eroare. În ce privește fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu nu se poate pune problema unor schimbări de încadrare juridică în infracțiunile prevăzute de art. 213 și 215 Cod penal deoarece bunurile au fost sustrase din posesia părții vătămate, fără ca acesta să le dea de bunăvoie sau să aibă vreo discuție cu inculpații anterior.
Referitor la fapta descrisă la punctul 7 din rechizitoriu, pe lângă telefonul mobil au mai existat și alte bunuri rămase în autoturism și aparținând părții vătămate, respectiv o geantă cu diferite obiecte, iar asupra acestui bun părțile nu au avut vreo înțelegere prealabilă de înmânare sau folosire temporară.
Singurele fapte în care s-ar putea pune problema schimbării încadrării juridice, în opinia instanței de fond, ar fi faptele de la punctele 2, 3 și 6 unde partea vătămată a fost solicitată de către inculpatul să îi dea telefonul mobil, apoi același inculpat solicita părții vătămate să coboare, fie pentru a schimba locurile, fie pentru a coborî la destinație, apoi inculpatul pornea autoturismul deposedându-l pe partea vătămată de telefonul său mobil.
În aceste cazuri însă prima instanță a apreciat că inculpații au luat bunurile pentru a și le însuși pe nedrept, și nicidecum nu le-au deținut cu vreun titlu, astfel că nu se poate pune problema unei acțiuni de inducere în eroare.
Prima instanță a reținut în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante, având în vedere lipsa antecedentelor penale ale acestora, faptul că aceștia au vârste tinere, cuprinse între 20-23 de ani, iar referatele de evaluare efectuate în cauză evidențiază în cazul fiecărui inculpat că faptele lor sunt izolate și că există perspective mari de integrare pentru inculpații și și medii pentru inculpatul.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și inculpații.
Prin motivele de apel parchetul critică hotărârea atacată sub aspectul greșitei aplicări a criteriilor de individualizare a pedepsei, solicitând desființarea hotărârii, iar în judecarea cauzei condamnarea celor trei inculpați pentru comiterea infracțiunilor pentru care s-a realizat sesizarea prin rechizitoriu, fără a reține în favoarea lor vreo circumstanță atenuantă, la pedepse cu închisoarea, contopirea acestora pentru fiecare inculpat, deducerea duratei reținerii și arestului preventiv și menținerea dispozițiilor privind acțiunile civile ce au fost exercitate în cauză.
Inculpații au solicitat schimbarea încadrări juridice dată faptelor din infracțiunea de furt calificat în înșelăciune sau abuz de încredere, respectiv din infracțiunea de tâlhărie în cea de abuz de încredere, apreciind că din probatoriul administrat nu se poate reține că au exercitat violență asupra părților vătămate cu scopul de a-și însuși telefoanele mobile; părțile vătămate au predat de bună voie telefoanele pe care ei le-au însușit prin mijloace frauduloase nu prin exercitarea violenței.
Prin decizia penală nr.335/07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-au respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și de inculpații, - și - împotriva sentinței penale nr. 1210/25.05.2007, pronunțată de Judecătoria Arad.
Instanța de apel, în ce privește starea de fapt reținută a considerat că este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, respectiv: declarațiile părților vătămate, dovezile de ridicare-predare, dovezi de evaluare, proces verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, raport de constatare medico-legală, referatele de evaluare.
Tot astfel s-a apreciat că încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților este corectă.
Inculpații au săvârșit faptele cu vinovăție în forma intenției directe, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie, săvârșită în formă continuată, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b,c și alin.21lit.a Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în ce îl privește pe inculpatul; de furt calificat, săvârșit tot în formă continuată de același inculpat, prevăzută de art.208 alin1, 209 alin.1 lit. a, e,g Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; de tâlhărie, săvârșită în formă continuată, prevăzută de art. 211 alin.2 lit. b,c și alin.21lit.a Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în ce îl privește pe inculpatul; de furt calificat, săvârșit de același inculpat tot în formă continuată, prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; de complicitate la aceleași infracțiuni, de tâlhărie și furt calificat, săvârșite în formă continuată, prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la textele anterior indicate pentru încadrarea juridică a faptelor, în ce îl privește pe inculpatul.
Cererea pe care au formulat-o inculpații, privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor, a fost analizată de prima instanță.
În consens cu aprecierile făcute în considerentele hotărârii atacate, și având în vedere împrejurările care rezultă din declarațiile inculpaților, ale martorilor și ale părților vătămate, instanța de apel a considerat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor mai sus arătate și nu a celor de înșelăciune, respectiv de abuz de încredere.
În niciuna din situații nu se poate vorbi despre existența unui raport juridic între partea vătămată și inculpați apți să creeze detenția sau încredințarea telefoanelor mobile, ori despre existența unei convenții între aceștia în care să fi fost folosite mijloace dolosive pentru inducerea în eroare a părților vătămate.
Bunurile au fost luate cu scopul precis de a fi însușite pe nedrept iar pentru păstrarea lor inculpații au recurs, când a fost cazul, și la violență fizică.
În ce privește pedepsele ce au fost aplicate inculpaților, instanța de apel, având în vedere dispozițiile legale cuprinse în art. 52 și 72 Cod penal, precum și referatele de evaluare ce au fost întocmite de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, ale căror concluzii sunt în sensul că inculpații au reale șanse de reintegrare socială și fără privarea de libertate, a considerat că au fost bine dozate și individualizate, atât prin reținerea circumstanțelor atenuante, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de lege, cât și sub aspectul modalității de executare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe perioada unui termen de încercare de 6 ani, în ce îi privește pe inculpații și, respectiv de 5 ani, în ce îl privește pe inculpatul.
Împotriva deciziei penale nr. 335/7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad au declarat recurs, în termen legal, inculpații, și, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 14.12.2007.
În motivarea recursului, inculpații au solicitat admiterea acestuia în baza prevederilor art. 38515alin.2 p Cod Penal, art. 38515alin.1 lit.d p Cod Penal, art. 3859pct.14 și 17.p Cod Penal, casarea celor două hotărâri, iar în rejudecare, pronunțarea unei noi hotărâri, prin schimbarea încadrării juridice a faptelor și pe cale de consecință redozarea pedepselor aplicate inculpaților. În acest sens, inculpații au susținut că se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 208 alin.1, 209 lit.a,e,g p, art. 211 alin.2 lit.b,c și alin.21lit.a cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal ( pentru inculpatul, în forma art. 26.p ), în cea de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 p cu aplicarea art. 41 alin.2 p sau în infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213.p cu aplicarea art. 41 alin.2 p; că această schimbare de încadrare a fost solicitată și pe calea de atac a apelului, ea făcând în parte și obiectul examinării de către instanța de fond. S-a mai învederat că probele administrate în cursul cercetării judecătorești nu pot duce indubitabil la concluzia că la totalitatea deposedărilor părților vătămate ar fi fost folosită violența, făcând trimitere la faptele descrise la punctele 4,5 și 8 din actul de sesizare. Inculpații au susținut că în aceste trei situații, părțile vătămate audiate de instanță nu și-au menținut declarațiile date în faza urmăririi penale, în care s-au referit la modalitățile prin care au fost puși în imposibilitatea de a se apăra. S-a mai arătat că instanța de fond nu a examinat cu suficientă atenție cererea de schimbare a încadrării juridice, raportat la datele concrete ale fiecărei stări de fapt, și a menținut încadrările juridice din actul de sesizare ca fiind corespunzătoare; că la fel, instanța de apel a trecut mult prea ușor peste aspectele invocate de inculpați validând soluția dată de instanța de fond. Pe de altă parte, inculpații au învederat că deși instanța de fond a pronunțat pedepse cu aplicarea dispozițiilor art. 861și urm. p Cod Penal, se apreciază că este posibil să se aplice inculpaților sancțiuni penale mai reduse, întrucât și minimul special al textelor de incriminare este mai redus decât în cazul infracțiunii de tâlhărie reținută în hotărâri. În motivarea redozărilor sancțiunilor, pe lângă argumentul privind limitele mai reduse în cazul schimbării încadrării juridice s-a invocat situația fiecărui inculpat: aceștia după eliberarea din arest s-au încadrat în muncă, iar societățile la care lucrează apreciază pozitiv activitatea lor, în acest sens fiind caracterizările aflate la dosar. S-a învederat că aprecieri pozitive sunt conținute și de referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Arad, în ce privește dorința inculpaților de a se corija, posibilitatea concretă a acestui fapt, precum și suportul familiilor din care provin. Se mai face mențiunea că nici unul dintre inculpați nu este cunoscut cu antecedente penale, în cursul procesului penal au avut o atitudine ce vădește regret pentru faptele comise, iar posibilitățile lor de reinserție socială sunt reale, nefiind necesară o represiune excesivă în tratamentul sancționator aplicabil, împrejurare percepută și de instanța de fond.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de inculpații recurenți și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța de recurs constată că hotărârile instanțelor de fond sunt legale și temeinice, recursurile fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, declarațiile martorilor, și.
Încadrarea juridică dată faptelor este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților de prima instanță. Motivele invocate în recurs de către inculpați au fost susținute și în fața instanței de apel, care le-a analizat în mod corect și judicios. Instanța de recurs își însușește considerentele hotărârilor primelor două instanțe ca fiind legale și temeinice, cu completările ce urmează. Astfel, în motivele de recurs inculpații au susținut că partea vătămată C ar fi arătat că nu a fost lovit de către inculpați, că i s-a cerut telefonul sub un pretext oarecare, iar el l-a dat de bună voie, după care ocupanții autoturismului, respectiv inculpații s-au îndepărtat; că partea vătămată nu ar fi reiterat în fața in stanței împrejurările pe care le-a declarat organelor de cercetare privind modul violent în care a fost deposedat de telefon; că partea vătămată nu a amintit despre violențele pe care le-a relatat la urmărirea penală, respectiv că declarația martorului D nu s-ar corobora cu declarația părții vătămate; susțineri pe care instanța le apreciază ca nefondate. În acest sens, se reține că în declarația dată în cursul urmăririi penale (fila 168 - 169 dosar UP) partea vătămată a relatat că doi dintre inculpați l-au prins de giacă, că inculpatul i-a pus mâna la gură, iar inculpatul l-a ținut de mână, după care i-au luat din buzunar telefonul mobil și o plasă. Totodată, partea vătămată a relatat, în declarația dată în cursul urmăririi penale (filele 184-185 dosar UP), că în momentul în care a refuzat să-i dea telefonul inculpatului, acesta l-a lovit cu pumnul în față, după care l-a trântit la pământ și atunci de frică i-a dat telefonul. Afirmațiile părții vătămate sunt confirmate și de concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 6/A/3/11.01.2007 efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală A, în care se atestă prezența unui traumatism facial ce s-ar fi putut produce la data de 12.12.2006 prin lovirea cu un corp contondent și o leziune traumatică la nivelul mâinii drepte, ce s-ar fi putu produce prin cădere pe un plan dur. În același fel, a declarat și partea vătămată (filele 32-37 dosar UP) că a fost lovit de o persoană de sex masculin cu pumnul în spate, după care acesta i-a sucit mâna dreaptă, smulgându-i telefonul din mână. Martorul Gac onfirmat cele relatate de partea vătămată în declarația dată în cursul urmăririi penale (filele 46 - 47 dosar UP). Nici unul dintre martori și nici părțile vătămate nu și-au retras declarațiile date în cursul urmăririi penale, astfel că nu există motive pentru a aprecia că ele nu ar corespunde adevărului. Pe de altă parte, potrivit art. 62.C.P.P. mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nici o deosebire în ceea ce privește forța lor probantă în raport cu împrejurarea că au fost administrate în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătorești. Conform art. 63 alin. 2.C.P.P. probele nu au valoare dinainte stabilită, ci aprecierea lor se face în urma examinării tuturor probelor administrate în vederea aflării adevărului.
Datorită caracterului său complex, tâlhăria include în conținutul său, pe lângă acțiunea care constituie fapta de furt, și unele acte de violență sau amenințare îndreptate împotriva persoanei, acte ce constituie conținutul altor infracțiuni cu obiecte juridice speciale și laturi subiective distincte. În principiu, violențele, ca și amenințarea, ca acțiuni adiacente care, alături de acțiunea principală de furt, realizează latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie, pot consta în orice acțiune de agresiune fizică sau psihică îndreptată împotriva persoanei vătămate, de natură a-i înfrânge împotrivirea la deposedarea sa. Prin urmare, în cazul tâlhăriei săvârșite prin aceste modalități, persoana vătămată știe că avutul ei va suferi o diminuare prin acțiunea făptuitorului, dar nu poate împiedica producerea acestui rezultat, fie pentru că opunerea ei a fost anihilată, fie pentru că nu îndrăznește să se opună. Aceasta este și situația în speță în ceea ce privește pe părțile vătămate, și.
În ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 Cod penal, instanța constată că pentru reținerea acestei infracțiuni este necesar ca detenția bunului mobil ce constituie obiectul material al infracțiunii să se întemeieze pe existența unui titlu. În speță această condiție nu este îndeplinită, inculpații având cel mult deținerea fizică a bunului sustras (cum în mod corect a constatat prima instanță pentru punctele 2,3 și 6 din rechizitoriu), ceea ce nu este de natură a transfera pe seama sa posesia sau detenția bunului, în sensul legii. Aceste prerogative au rămas în continuare titularului dreptului, iar atitudinea inculpaților de a converti caracterul deținerii într-o stăpânire în nume propriu, prin efectuarea de acte de dispoziție, întrunește caracteristicile unei luări a bunului mobil din posesia sau detenția altuia, în scopul însușirii pe nedrept.
În mod corect s-a constatat de primele două instanțe și că în speță nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215.Cod Penal întrucât nu există o acțiune de inducere în eroare prin prezentarea unei fapte false ca fiind adevărate.
În ce privește cuantumul pedepselor și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că instanțele de fond au făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art.72 pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpaților, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, neimpunându-se redozarea acestora. Totodată, se constată că aspectele ce vizează personalitatea inculpaților, lipsa antecedentelor penale, conduita în fața organelor judiciare, au fost reținute de prima instanță, fiind valorificate prin aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2.Cod Penal
Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. În acest sens, trebuie reținute și numărul mare al actelor materiale, modalitatea și circumstanțele comiterii acestora, și raportate la celelalte aspecte care conduc la reținerea circumstanțelor atenuante. Astfel fiind, pedepsele rezultante de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaților și, și de 2 ani și 6 luni aplicată inculpatului, în condițiile în care inculpaților le-au fost reținute și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2.Cod Penal sunt în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpaților și prevenirea comiterii de noi fapte penale.
Prin urmare, în temeiul prevederilor art.38515alin.1pct.1 lit.b p Cod Penal se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, împotriva deciziei penale nr.335/7.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art.38515alin.1pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, împotriva deciziei penale nr.335/7.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 p Cod Penal, obligă pe fiecare inculpat-recurent la plata sumei de câte 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.LB/22.04.2008
Tehnored AJ/12.05.2008
Prima instanță: Judec. A-
Apel: Trib. T -,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Ion Dincă
