Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 442/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA NR. 442
Ședința separată din data de 19.06.2009
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Dan Andrei Enescu Georgescu
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16 mai 1993, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 82/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a respins ca tardiv apelul inculpatului, împotriva sentinței penale nr. 2396/117.12.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care în temeiul art. 211 al.1 si al.2/1 lit. a,b cu aplic. art. 99 si urm. cu Cod Penal aplic. art. 74 lit. c si 76 lit. caf ost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Cu aplic. art. 71 și art. 64 lit. teza a II-a si b
La apelul nominal făcut în ședință separată a răspuns recurentul inculpat, personal și asistat de avocat în substituire avocat, din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimatul parte vătămată A, intimata parte responsabilă civilmente si Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului ales să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de deținere.
Avocat pentru recurentul inculpat depune la dosar motivele de recurs, arătând că alte cereri nu mai are de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat, critică decizia pronunțată de Tribunalul Prahova, întrucât din punctul său de vedere, instanța de apel în mod greșit a respins ca tardiv apelul inculpatului, fără a ține seama de motivele acestuia, respectiv acelea că din motive de sănătate nu a putut declara apel în termen. Este adevărat că nici la instanța de apel și nici acum în fața instanței de recurs nu poate dovedi cu acte medicale aceste susțineri, însă faptul că inculpatul suferit un traumatism în urma căruia starea sa de sănătate a fost una precară este reală. Mai mult, inculpatul are o stare socială precară, nu are mamă și este școlarizat în limita a 6 clase.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii date de Tribunalul Prahova și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecarea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține că instanța de apel în mod corect a respins ca tardiv apelul formulat de inculpat, acesta fiind prezent la pronunțarea hotărârii dată de Judecătoria Ploiești și asistat de tatăl său.
Pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, susține că nu a cunoscut faptul că trebuie să declare apel într-un termen anume și că a avut grave probleme de sănătate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față, constată:
Prin sentința penală nr. 2396 Judecătoria Ploiești în temeiul art. 211 alin.1 și alin.21lit.a, b Cod Penal, cu aplic. art. 99 și urm. și Cod Penal art. 74 lit.c și 76 lit.c Cod Penal, a fost condamnat inculpatul A, fiul lui și, născut la data de 12.10.1990 în, jud.P, domiciliat în,- jud. P, în P,-, jud. P, în prezent deținut în Penitenciar Spital Jilava, CNP -, cetățean român, fără antecedente penale, neșcolarizat, fără loc de muncă și fără ocupație, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă din 16.08.2008.
In temeiul art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 alin.1 a C.P.P. fost menținută arestarea preventivă a inculpatului
În baza art. 88 Cod Penal și art. 357 alin. 2.C.P.P. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 27.08.2008 la zi.
În temeiul art. 211 alin.1 și alin.21lit.a, b Cod Penal, cu aplic. art. 99 și urm. și Cod Penal art. 74 lit.c și 76 lit.c Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16.05.1993 în P, jud.P, domiciliat în P,-, jud. P, în P,-, jud. P, CNP -, cetățean român, fără antecedente penale, elev, studii 6 clase, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă din 16.08.2008.
In temeiul art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II a și b Cod penal pe durata executării pedepsei, după împlinirea vârstei de 18 ani.
In baza art.14 și art.346 Cod proc.pen. raportat la art.998-art.999 și 1000 alin.2 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă a părții vătămate A și au fost obligați inculpații, în solidar cu părțile responsabile civilmente și, la plata sumei de 120 lei, reprezentând daune materiale și a sumei de 100 lei reprezentând daune morale, către partea vătămată.
In temeiul art.191 alin.1 și 3 Cod proc.pen. au fost obligați inculpații, fiecare, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 400lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că in coroborarea declarațiilor părții civile A cu declarațiile inculpatului și cu declarația inculpatului A, rezultă ca la data de 16.08.2008 cei doi inculpați au întâlnit partea vătămata în timp ce aceasta se îndrepta dinspre către stația CFR P Nord, și au abordat-o cerându-i inițial o suma de bani și întrebând-o cât este ceasul pentru aod etermina sa scoată din buzunar telefonul mobil. In urma refuzului părții vătămate ( ce simțindu-se în pericol, le-a promis câte o bere ), inculpatul A i-a aplicat părții vătămate o lovitura in fata, cu pumnul drept, după care a strâns-o de gat cu ajutorul unui lanț metalic de aproximativ 50 cm lungime pe care inculpatul il avea asupra sa, timp in care inculpatul i-a sustras părții vătămate ( după ce și el i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu pumnul drept în zona feței, deoarece deși strâns de gat cu lanțul de celălalt inculpat, acesta se împotrivea în continuare ) telefonul mobil.
Imediat după ce a deposedat partea vătămată de telefon, inculpatul a încercat să ia și portofelul ce se afla în buzunarul drept al pantalonilor acestuia. Partea vătămată împotrivindu-se din nou, cei doi inculpați au stabilit să schimbe,locurile, inculpatul strângând pe A de gat cu lanțul metalic cu putere, iar inculpatul Aar eușit să scoată un portofel în care se afla suma de 45 lei.
Din coroborarea declarațiilor inculpaților și părții vătămate rezulta ca inculpatul A avea asupra sa un lanț metalic pe care l-a înfășurat in jurul gatului părții vătămate strângând lanțul respectiv cu putere pentru a-i slabi părții vătămate capacitatea de a se împotrivi în momentul când a avut loc deposedarea de bunurile menționate.
Existenta și folosirea lanțului de către inculpatul A sunt dovedite prin coroborarea declarației părții vătămate cu declarația inculpatului precum si cu aspectele ce rezulta din certificatul medico-legal nr.2003/18.08.2008 emis de către Serviciul Medico-Legal
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații si A, criticând-o ca nelegala si netemeinică.
Apelantul inculpat a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei,susținând că aceasta este prea mare, in raport de circumstanțele sale personale.
Ca atare, a solicitat repunerea in termenul de apel, admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe si, pe fond, redozarea pedepsei aplicate și schimbarea modalității de individualizare a executării pedepsei, urmând ca instanța să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, având în vedere conduita sincera pe tot parcursul procesului penal.
Apelantul inculpat A, a criticat hotărârea instanței de fond doar cu privire la modul de executare a pedepsei, solicitând suspendarea condiționata a executării acesteia.
Pentru apelantul inculpat, în circumstanțiere, au fost depuse la dosar acte de stare civila, respectiv certificate de naștere ale fraților inculpatului și certificatul de deces al mamei inculpatului.
Tribunalul Prahova prin decizia nr. 82/23.03.2009 a respins apelul inculpatului, ca fiind tardiv.
De asemenea, a respins, ca nefondat și apelul inculpatului A, împotriva sentinței penale nr.2396/2008 pronunțata de Judecătoria Ploiești.
Conform art.383 alin.1/1 rap.la C.P.P. art.350 s C.P.P.-a menținut starea de arest a inculpatului A și s-a dedus din durata pedepsei durata reținerii și a arestării preventive de la 27.08.2008, la zi.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect reținuta de instanța de fond care a realizat o justa interpretare si apreciere a probelor administrate in cauza, in toate fazele procesului penal, din acestea rezultând atât existenta faptei de tâlhărie prev.de art. 211 al.1, 2/1 lit., cat si comiterea acesteia de către inculpați cu forma de vinovatei ceruta de lege, respectiv intenția.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72, la stabilirea pedepselor având în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptei, împrejurările comiterii acesteia, modul de săvârșire, respectiv agresivitatea de care inculpații au dat dovada strângând partea civila cu lanțul metalic de gât, pana când au deposedat-o de bunuri, precum si circumstanțele personale ale inculpaților, care nu au antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal au manifestat o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptelor.
În privința apelului declarat de către inculpatul instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 363 C.P.P. termenul de apel este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezenta la dezbateri sau la pronunțare și de la comunicarea copiei de pe dispozitiv pentru părțile care au lipsit, atât la dezbateri cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist ori internat într-un centru de reeducare.
Întrucât inculpatul a fost prezent la dezbateri, astfel cum rezulta din practicaua sentinței penale nr. 2396/16 decembrie 2008 Judecătoriei P, termenul de declarare a apelului pentru acest inculpat se calculează de la pronunțare, potrivit dispozițiilor art. 363 De C.P.P. altfel, la dezbateri a fost prezentă și partea responsabilă civilmente, tatăl apelantului - inculpat.
Verificând data declarării apelului de către - 27 ianuarie 2009, în raport de data pronunțării sentinței, respectiv 17 decembrie 2008, tribunalul a constatat că apelul a fost declarat cu depășirea termenului legal de 10 zile, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile legale incidente în cauză.
De asemenea, tribunalul a apreciat cererea apelantului - inculpat de repunere în termenul de apel ca neîntemeiată, întrucât nu s-a făcut în nici un fel dovada existentei unei cauze temeinice de împiedicare, astfel cum prevede art. 364 C.P.P. iar necunoașterea legii penale nu poate fi reținută ca o astfel de cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a criticat decizia pronunțată de Tribunalul Prahova, apreciind că soluția este greșită, fiind respins ca tardiv apelul declarat, fără a se ține cont de motivele invocate, respectiv acela că din cauza stării de sănătate nu a putut exercitat apelul în termen.
De asemenea, a solicitat inculpatul ca admițând recursul Curtea de caseze decizia instanței de apel și să desființeze sentința primei instanțe, și procedând la rejudecarea cauzei pe fond să procedeze la redozarea pedepsei ce i s-a aplicat.
În motivarea cererii formulate recurentul a arătat că fapta pe care a comis-o are un grad redus de pericol social, iar după comiterea acesteia a recunoscut constat săvârșirea ei, regretând acest lucru. Mai mult a colaborat constant cu organele de cercetare penală și a avut o atitudine sinceră pe întreg parcursul procesului penal.
La dosarul cauzei recurentul a depus în copie certificatele de naștere ale fraților săi minori, certificatul de deces al mamei sale, o adresă emisă de Spitalul Județean de Urgență P din care rezultă situația medicală de excepție în care s-a aflat în cursul lunii iulie 2007.
Examinând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, cât și raportat la art. 3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea, apreciază că această cale de atac este nefondată astfel cum se va arăta în continuare.
Hotărârea împotriva căreia a fost exercitată calea de atac, respectiv sentința penală nr. 2396 Judecătoriei Ploieștia fost pronunțată la data de 17.12.2008, iar inculpatul a participat la dezbaterea în fond a cauzei la data de 16.12.2008, așa cum acest lucru rezultă din încheierea întocmită la această dată.
În conformitate cu prevederile art. 363 alin. 3 teza I pr.pen. termenul de apel pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, curge de la pronunțare, cu excepțiile expres prevăzute de teza a II - acestui alineat. Cum în speță recurentul a fost prezent la dezbateri, termenul pentru exercitarea căii de atac a apelului a început să curgă pentru acesta la data pronunțării hotărârii, respectiv 17 decembrie 2008, în condițiile în care nu se afla în vreuna din situațiile de excepție menționate anterior.
Cu toate acestea, cererea de apel a fost înregistrată la data de 26 ianuarie 2009, deci cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 363 alin. 1 pr.pen.
În aceste condiții legal și temeinic a reținut tribunalul că cererea de apel a inculpatului a fost tardiv formulată.
De asemenea, din probele dosarului, așa cum a reținut și tribunalul, nu rezultă faptul că inculpatul s-ar fi aflat în perioada în care ar fi putut exercita calea de atac a apelului într-o situație care să constituie o cauză temeinică de împiedicare în sensul prevăzut de art. 364 pr.pen. care să justifice repunerea sa în termenul de exercitare a apelului, afecțiunile medicale probate prin înscrisurile depuse, vizând o perioadă mult anterioară, respectiv luna iulie 2007.
Ca atare, Curtea va aprecia că decizia recurată, este legală și temeinică, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, fără a mai analiza celelalte critici formulate de către recurent vizând individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 16 mai 1993, în prezent aflat in penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 82/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.06.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Dan Andrei Enescu Georgescu
Grefier,
Red.
Tehn.
f-
2 ex/26.06.2009
apel-
jud. apel si
Operator de date cu
Caracter personal nr. 4058
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Dan Andrei Enescu Georgescu
