Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 480/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
459/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.480/
Ședința publică din data de 3 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Raluca Moroșanu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr.80/A/2.II.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest în altă cauză, depus la Penitenciarul Rahova, cu mandat de transferare de la Penitenciarul Bacău, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.010.744/3.IV.2009, depusă la dosar, lipsind intimatul-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de ridicat, recurentul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, precizează că recursul se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art.385, alin.1, punctul 14, Cod procedură penală, privind reindividualizarea cuantumului pedepsei închisorii.
Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, arată că pedeapsa de 12 ani închisoare este mult prea aspră, învederând că în întreținerea sa se află un minor, astfel că solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârilor penale și, pe fond, aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum orientat către minimul special.
Reprezentantul Ministerului Public arată că pedeapsa închisorii a fost temeinic individualizată, avându-se în vedere atât fapta penală gravă, respectiv tâlhărie, comisă în loc public, asupra unei femei în vârstă de 52 de ani, în preajma sărbătorilor de iarnă, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, care are o bogată antecedență penală, fiind condamnat definitiv, prin 5 sentințe penale diferite, la pedepse cu închisoarea, dintre care de trei ori pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, starea de recidivă postcondamnatorie, în raport cu pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.859/23.IX.2002 a Tribunalului București, din a cărei executare a fost liberat condiționat pe data de 6.XI.2007, ceea ce înseamnă că această faptă penală a fost comisă după mai puțin de două luni de la ieșirea din penitenciar, precizând că, în mod nelegal, instanța de fond, în temeiul art.116, Cod penal, a luat măsura de siguranță a interzicerii inculpatului de a se afla în mun. B pe o perioadă de 4 ani, întrucât inculpatul are domiciliul în B, însă nu există un motiv de recurs pentru înlăturarea acestei dispoziții, astfel că pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, personal, arată că pedeapsa închisorii este prea mare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.1.855/27.2008, din Dosarul nr-, Judecătoria Sectorului IV, B, în temeiul art.211, alin.2, litera c, Cod penal, cu aplicarea art.37, litera a, Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în variantă agravată, asupra părții vătămate, iar, în temeiul art.61, Cod penal, a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 1.132 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.859/23.IX.2002 a Tribunalului București, pe care l-a contopit cu pedeapsa închisorii aplicată, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 11 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 1 an închisoare, ceea ce înseamnă că, în final, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, cu aplicarea art.71-art.64, alin.1, litera a, teza a II-a și litera b, Cod penal, constatând că inculpatul este arestat în altă cauză, a luat act, în temeiul art.346, Cod procedură penală, că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, a dispus luarea măsurilor de siguranță, în temeiul art.116, Cod penal, a interzicerii inculpatului de a se afla în mun. B pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, și, în temeiul art.118, litera e, Cod penal, a confiscării speciale de la inculpat a sumei de 700 lei, obținută prin săvârșirea infracțiunii, cu obligarea inculpatului, în temeiul art.191, alin.1, Cod procedură penală, la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Instanța de fond a reținut, pe situația de fapt, că pe data de 28.XII.2008, în jurul orei 15,00, inculpatul a lovit-o în zona feței pe partea vătămată, care se întorcea la domiciliu, în holul scării 4 blocului nr.3 din B,-, Sectorul IV, sustrăgându-i geanta, în care se aflau un telefon mobil marca Siemens A 70, restituit, ulterior, părții vătămate, suma de 700 lei, alte bunuri. Totodată, a reținut că, prin Sentința penală nr.859/23.IX.2002 a Tribunalului București, i-a fost aplicată pedeapsa de 9 ani închisoare, executată în perioada 13.XII.2001-6.XI.2007, când a fost liberat condiționat, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 1.132 zile închisoare.
În motivare, instanța de fond a arătat că există probe de vinovăție, și anume declarațiile părții vătămate, care l-a recunoscut, fără nici un dubiu, pe inculpat de pe planșele fotografice, declarațiile martorilor, sora inculpatului, și -I, nepoata inculpatului, care a arătat că a cumpărat de la martorul - -, concubina inculpatului, telefonul mobil marca Siemens A 70, restituit părții vătămate, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei cu închisoarea, a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72, Cod penal, și anume gradul ridicat de pericol social concret al faptei penale, care rezultă din modalitatea de comitere, respectiv asupra unei femei, pe care a lovit-o cu putere, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale, persoana inculpatului, care, anterior, a fost condamnat definitiv de mai multe ori, pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și de tâlhărie, la care se adaugă împrejurarea că este cercetat judecătorește în alte două cauze penale, pentru comiterea unor fapte penale similare, starea de recidivă după condamnare, săvârșind această infracțiune după mai puțin de două luni de la liberarea sa condiționată.
A luat, în temeiul art.116, Cod penal, măsura de siguranță a interzicerii inculpatului de a se afla în mun. B, întrucât majoritatea infracțiunilor de tâlhărie au fost comise în mun.
A luat, în temeiul art.118, litera e, Cod penal, măsura de siguranță a confiscării speciale de la inculpat a sumei de 700 lei, obținută prin săvârșirea infracțiunii, cu privire la care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În termen legal, inculpatul a declarat apel, pentru netemeinicie, solicitând reindividualizarea pedepsei închisorii, prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată către minimul special prevăzut de legea penală, în raport cu circumstanțele sale personale.
Prin Decizia penală nr.80/A/2.II.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat, cu privire la care a constatat că este arestat în altă cauză, obligându-l la plata sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
În motivare, instanța de apel a arătat că instanța de fond, în mod corect, în baza probelor administrate, a reținut situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului. În egală măsură, a efectuat o judicioasă individualizare a pedepsei închisorii, ținând seama de toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72, Cod penal, inclusiv de circumstanțele personale ale inculpatului, care, deși a avut o atitudine procesuală sinceră, este recidivist, dovedind perseverență infracțională în comiterea unor fapte penale de aceeași natură.
În termen legal, apelantul-inculpat a declarat recurs, nemotivat în scris.
În motivarea orală a recursului, recurentul-inculpat a arătat că pedeapsa de 12 ani închisoare este mult prea aspră, învederând că în întreținerea sa se află un minor.
În drept, a invocat motivul de recurs prev. de art.385/9, alin.1, punctul 14, Cod procedură penală.
A solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârilor judecătorești ale instanțele de fond și de apel, iar, pe fond, reindividualizarea pedepsei închisorii, prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum orientat către minimul special.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și hotărârile judecătorești ale instanțelor de fond și de apel, atât din punct de vedere al motivului de netemeinicie invocat, cât și din oficiu, potrivit art.385/9, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Astfel, Curtea reține limitele speciale de pedeapsă prevăzute de legea penală, cuprinse între 5 ani și 20 ani închisoare, gradul ridicat de pericol social concret al faptei penale, care rezultă atât din împrejurările comiterii infracțiunii, și anume, profitând de vulnerabilitatea părții vătămate, în vârstă de 52 de ani, care purta ochelari de vedere și avea în ambele mâini sacoșe, a intrat în scara blocului unde aceasta locuia, a lovit-o cu putere, cauzându-i un traumatism cranio-facial minor, cu leziuni ce au necesitat, pentru vindecare, un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.A1/517/18.2008, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici", B, cuantumul mediu al prejudiciului material cauzat, care a fost acoperit doar în parte, prin restituirea în natură a telefonului mobil marca Siemens A 70, însă datorită organelor judiciare, și nu stăruinței inculpatului, persoana inculpatului, care, la vârsta sa de 33 de ani, este analfabet, deși a susținut că a absolvit 6 clase primare, nu și-a întemeiat o familie, susține că are un minor, însă nu a făcut nici o dovadă, nu are ocupație sau vreun loc de muncă, în schimb dovedește o deosebită preocupare infracțională, fiind condamnat definitiv, prin cinci sentințe penale diferite, la pedepse cu închisoarea, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, de tăinuire și de tâlhărie, dintre care trei condamnări definitive la pedepse cu închisoarea cuprinse între 7 ani și 9 ani închisoare, pentru comiterea unor infracțiuni de tâlhărie, starea de agravare a răspunderii penale a recidivei după condamnare, care, în același timp, este o recidivă specială, în raport cu pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată, tot pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prin Sentința penală nr.859/23.IX.2002 a Tribunalului București, executată în perioada 13.XII.2001-6.XI.2007, când a fost liberat condiționat, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 1.132 zile închisoare, împrejurarea că această nouă faptă penală a fost comisă la mai puțin de două luni de la ieșirea sa din penitenciar, atitudinea procesuală sinceră, care nu conduce, în mod automat, la reținerea circumstanței atenuante judiciară prevăzută de art.74, alin.1, litera c, Cod penal. De aceea, având în vedere atât gravitatea faptei penale, prin agresivitatea manifestată într-un loc public, asupra unei femei în vârstă, cât și persoana inculpatului, care, pentru a-și însuși bunuri, a trecut de la infracțiuni îndreptate exclusiv contra patrimoniului la infracțiuni cu violență, iar pedepsele aspre cu închisoarea care i-au fost aplicate nu au avut eficiența necesară, Curtea apreciază că pedeapsa de 12 ani închisoare stabilită de instanța de fond este în măsură să asigure scopurile educativ și, mai ales, punitiv ale pedepsei închisorii, care, în acest moment, devine prioritar, prin constrângerea în vederea reeducării.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr.80/A/2.II.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-, va constata că recurentul-inculpat este arestat în altă cauză, iar, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, va obliga pe recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr.80/A/2.II.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
Constată că recurentul-inculpat este arestat în altă cauză.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3.IV.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
escu
GREFIER
-
Red. și dact.: jud..
-Secția a II-a penală:
-.
Jud. Sectorului IV,.: -.
2 ex.
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Daniela Panioglu, Raluca Moroșanu
