Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 516/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALA NR.516
Ședința publică din data de 6 iunie 2008
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
Judecător - - -
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, cu părinți necunoscuți, născut la 26.09.1985, domiciliat în B,- bis, județul B și în com. Stâlpu, județul B împotriva deciziei penale nr. 50 din 13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău prin care au fost respinse ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 1190 din 11.12.2007 pronunțată de Judecătorie B, prin care în baza art.211 alin.2 lit.b,c, alin.2/1 lit. a cu Cod Penal aplicarea art.74 și 76 lit.b Cod penal au fost condamnați inculpații la câte 4 ani închisoare fiecare, pentru că la data de 30.03.2007 au sustras un telefon mobil de la partea vătămată -, prin întrebuințarea violenței într-un loc public și pe timp de noapte.
Au fost aplicate disp. art.71 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat reținerea de câte o zi din data de 31.03.2007.
Au fost obligați cei doi inculpați, în solidar, la 2000 lei daune morale către partea vătămată, constituită parte civilă.
În baza art.191 pr.pen. a fost obligat fiecare inculpat la câte 300 lei cheltuieli judiciare, în care este inclusă și suma de 100 lei reprezentând onorariu de apărător din oficiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul, personal și asistat de apărător ales,avocat, din cadrul Baroului B, potrivit delegației depuse la dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
S-a procedat la ascultarea inculpatului, declarația dată fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul inculpatului, depune la dosar un set de înscrisuri reprezentând certificate de naștere al său și respectiv al fiului său, arată că alte cereri nu are de formulat și nici probe de administrat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că alte cereri nu are de formulat și nici probe de administrat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri de formulat și analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, solicită în principal schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, având în vedere că din probatoriile administrate în cauză și din declarația inculpatului rezultă că acesta ar fi fost complice la infracțiunea de tâlhărie, singura vină a inculpatului fiind aceea că a luat telefonul mobil în momentul când nu se mai afla în posesia părții vătămate și nu cu scopul de a și-l însuși.
Pe fondul cauzei în latură civilă, arată că în mod greșit Judecătoria Buzăua acordat despăgubiri civile întrucât așa cum se observă din actele dosarului, prejudiciul a fost recuperat iar partea civilă a dat declarație la urmărirea penală în sensul că nu se constituie parte civilă, pe latură civilă solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate, cu reținerea cauzei spre rejudecare în temeiul disp. art. 385/15 pct.2 lit.d pr.pen. urmând să se schimbe încadrarea juridică a faptei, redozarea pedepsei, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care a crescut la Casa de copii, și-a întemeiat o familie la o vârstă foarte fragedă, iar de curând așa cum rezultă din certificatul de naștere depus la dosarul cauzei are un copil minor de doar o lună, fiind singurul întreținător de familie, și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea cererii privind schimbarea încadrării juridice, evident din modalitatea concretă în care a fost săvârșită fapta indică în mod clar infracțiunea de tâlhărie, numai simpla prezentă a ambelor părți în fața părții vătămate reprezintă o constrângere morală, în consecință pe fondul cauzei solicită respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
În latură civilă apreciază că în mod corect au fost acordate despăgubirile civile de instanța de fond, și apel însă pe latură penală, față de toate circumstanțele invocate, personale ale inculpatului, de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, apreciază că instanța de recurs poate da o eficiență mai mare circumstanțelor atenuate mai mare art. 74-76.penal în sensul reducerii pedepsei într-un cuantum pe care instanța urmează să-l aprecieze.
Inculpatul, personal având ultimul cuvânt solicită reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 1190 din 11.12.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău, în baza art.211 alin.2 lit.b,c, alin.2/1 lit. a cu Cod Penal aplicarea art.74 și 76 lit.b Cod penal au fost condamnați inculpații la câte 4 ani închisoare fiecare, pentru că la data de 30.03.2007 au sustras un telefon mobil de la partea vătămată -, prin întrebuințarea violenței într-un loc public și pe timp de noapte.
Au fost aplicate disp. art.71 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat reținerea de câte o zi din data de 31.03.2007.
Au fost obligați cei doi inculpați, în solidar, la 2000 lei daune morale către partea vătămată, constituită parte civilă.
În baza art.191 pr.pen. a fost obligat fiecare inculpat la câte 300 lei cheltuieli judiciare, în care este inclusă și suma de 100 lei reprezentând onorariu de apărător din oficiu.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
La data de 30.03.2007, cei doi se îndreptau spre casă mergând pe B-dul - inculpatul i-a propus celuilalt inculpat să sustragă bani sau bunuri de la orice persoană în stare de ebrietate cu care se vor întâlni pe drum.
La scurt timp au observat în fața barului " " un în stare de ebrietate care vorbea la un telefon mobil. Cei doi inculpați s-au hotărât să-i sustragă telefonul mobil.
În acest scop, inculpații s-au apropiat de partea vătămată, au îmbrâncit- până când acesta a căzut la pământ. În aceste împrejurări partea vătămată a scăpat telefonul mobil din mînă, pe care l-a luat inculpatul.
Pentru a finaliza activitatea infracțională, inculpatul l-a mușcat de mână pe -.
Lucrătorii de poliție aflați în zonă au observat incidentul, au urmărit infractorii, care au fugit, după care i-au imobilizat și au fost conduși la locul incidentului.
Inculpatul a aruncat telefonul mobil în autoturismul care i-a transportat,unde a fost găsit de organele de poliție și a fost restituit părții vătămate.
În drept fapta comisă de inculpați, care în seara zilei de 30.03.2007, pe timp de noapte și într-un loc public au sustras prin întrebuințarea violenței un telefon mobil de la partea vătămată -, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.211 alin.2 lit. d,c și alin.2/1 lit. a
Cod PenalCei doi inculpați nu sunt cunoscuți cu trecut infracțional.
În apelurile declarate în termen inculpații și critică sentința penală în ambele laturi, penală și civilă.
Se arată că în mod greșit prima instanță a calificat infracțiunea ca fiind tâlhărie întrucât smulgerea telefonului mobil din mâna unei persoane aflate într- stare avansată de ebrietate nu ar constitui violență întrucât victima nu este în măsură să opună rezistență.
Se mai susține de asemenea că prejudiciul moral nu a fost dovedit.
Prin decizia penală nr.50 din 13. 03.2008 Tribunalul Buzăua respins apelurile inculpaților și, împotriva sentinței penale nr. 1190/11.12.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău, ca nefondate.
Au fost obligați apelanții la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat și la 100 lei onorariu apărător din oficiu care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța astfel Tribunalul Buzăua reținut că prima instanță a calificat în mod corect și legal infracțiunea ca fiind tâlhărie.
Astfel cei doi profitând de starea de ebrietate a victimei, au îmbrâncit-o până ce aceasta a căzut la pământ.
În aceste împrejurări victima a scăpat telefonul din mână și datorită faptului că a fost mușcată de mână de către celălalt inculpat.
Starea avansată de ebrietate a victimei cât și faptul că aceasta a fost îmbrâncită și muscată de mână configurează latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie și nu de furt.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului ( filele 15-19), inculpatul arată în primul rând că, încadrarea juridică a faptei comise de el este greșită, dar totodată că nu se face vinovat nici de altă infracțiune.
Se arată în motivele scrise că, inculpatul și-a exprimat dorința de a sustrage telefonul mobil al părții vătămate, procedând apoi la îmbrâncirea și dezechilibrarea acesteia ocazie cu care victima a scăpat telefonul mobil.
În acest moment - arată - recurentul - nu a făcut decât să ridice bunul, dar nu cu intenția de a-l sustrage ci pentru a nu fi distrus de victimă și inculpatul în încăierare.
Nu poate fi coautor la infracțiunea de tâlhărie deoarece lipsește atât latura subiectivă cât și cea obiectivă a acestei infracțiuni în cazul său, întrucât nu a avut intenția de a sustrage vreun bun al părții vătămate și nici nu a folosit violența față de aceasta, lipsind deci atât acțiunea de mijloc cât și acțiunea principală ( scopul).
În fine, se arată de recurent că deși a avut intenția de a lua telefonul mobil pentru a nu fi distrus, datorită modului de desfășurare a evenimentelor a fugit având telefonul mobil asupra sa.
În legătură cu latura cu latura civilă, inculpatul arată că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în termenul prevăzut de art. 15 alin.2 pr.pen. iar instanța la obligat la plata sumei de 2000 lei în solidar cu inculpatul.
Examinând hotărârile atacate în raport de actele și lucrările dosarelor, de criticile recurentului, dar și din oficiu în limitele disp. art. 385/9 alin.3 pr.pen., Curtea va aprecia că recursul este fondat dar pentru alte considerente:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de recurs constată că aceasta a fost corect reținută de instanțele fondului și anume că în noaptea de 30.03.2007 recurentul împreună cu inculpatul și martorii, se deplasau pe B-dul - din B mergând către casele lor. Pe drum inculpatul le-a propus celorlalți să sustragă telefonul mobil de la partea vătămată ce se afla în fața barului " " vorbind la telefon.
Martorii menționați nu au fost de acord, dar inculpatul și recurentul - inculpat s-au apropiat de partea vătămată -, primul îmbrâncind-o puternic pe partea vătămată care și datorită consumului de alcool a căzut la pământ și a scăpat telefonul mobil ocazie cu care recurentul - inculpat a luat bunul și a fugit, fiind prins la scurt timp de un echipaj de poliție aflat în zonă și care a văzut incidentul.
Această situație de fapt este recunoscută și de către recurentul - inculpat, dar critica lui se referă la faptul că nu a avut vreo înțelegere prealabilă cu inculpatul și nu a luat telefonul mobil cu scopul de a și-l însuși ci pentru a nu fi distrus de cei doi, numai că această variantă nu poate fi primită.
În primul rând martorii menționați au confirmat existența propunerii inculpatului căreia numai recurentul - inculpat ia dat curs.
În al doilea rând recurentul - inculpat a luat telefonul mobil părții vătămate în condițiile descrise și apoi a fugit împreună cu inculpatul și nici un moment nu a intervenit între partea vătămată și inculpatul.
Telefonul mobil sustras părții vătămate a fost aruncat de recurent abia după ce a fost prins de lucrătorii de poliție și chiar în mașina echipajului.
În fine participarea recurentului în calitate de coautor este confirmată și de martorii Duman, Duman și, care au declarat că au văzut în noaptea respectivă cum " trei persoane se îmbrânceau " în fața barului " ".
În aceste condiții critica recurentului inculpat în sensul că nu a comis infracțiunea de tâlhărie ci infracțiunea de furt, nu poate fi reținută, întrucât în cazul infracțiunii de tâlhărie nu este necesar ca ambii coautori să comită aceeași acțiune, fiind îndeplinite condițiile acestei participări și dacă unul dintre inculpați a săvârșit acte de violență, iar altul a sustras bunurile părții vătămate după o prealabilă înțelegere. Ambii inculpați au acționat concomitent și au cooperat în vederea îndeplinirii aceluiași scop.
În legătură cu critica recurentului referitoare la latura civilă, Curtea constată că și aceasta este nefondată pentru că, deși inițial la urmărire penală partea vătămată nu s-a constituit parte civilă cu c/val. telefonului mobil, deoarece fusese recuperat, în cursul cercetării judecătorești, la primul termen când a fost prezentă( al doilea de judecată) aceasta s-a constituit parte civilă cu 5000 lei daune morale, termen la care inculpații prezenți nu s-au opus.
Recursul este fondat pentru următorul motiv:
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată recurentului - inculpat, Curtea apreciază că scopul acesteia poate fi atins și fără privare de libertate.
Astfel, pe de o parte sunt îndeplinite condițiile disp. art.86/1 Cod penal privind suspendarea sub supraveghere, iar pe de altă parte față de persoana condamnatului, care este la o vârstă încă fragedă, fără antecedente penale, căsătorit în cursul judecății și cu un copil în vârstă de 2 luni, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată constituie un avertisment serios în calea comiterii altor infracțiuni, nefiind necesar executarea acesteia în regim de detenție.
Față de aceste considerente, Curtea va admite recursul inculpatului și în baza art.86/1 și 86/2 Cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 6 ani.
Având în vedere disp. art. 385/7 pr.pen. va dispune extinderea efectelor și față de inculpatul care nu a declarat recurs, dar care face parte din același grup procesual și este în favoarea sa, astfel că va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestui inculpat, pe un termen de încercare de 6 ani.
În baza art.86/3 Cod penal cei doi inculpați vor respecta măsurile de supraveghere prev. de acest text și care vor fi asigurate de de lângă Tribunalul Buzău.
Va atrage atenția inculpaților asupra disp. art.86/4 Cod penal.
Întrucât față de inculpatul hotărârea primei instanțe a rămas definitivă se va dispune anularea mandatului de executare al pedepsei, încă nepus în executare.
În baza art. 88 Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii din data de 31.03.2007 și va menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3. pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul inculpatului, părinți necunoscuți, născut la 26 septembrie 1985, domiciliat în B,- bis, județul B, și în com. Stâlpu, județul B împotriva deciziei penale nr.50/2008 a Tribunalului Buzău și sentinței penale nr.1190/2007 a Judecătoriei Buzău, casează în parte, în latură penală, ambele hotărâri și în consecință în baza art. 86/1 și 86/2 Cod Penal dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate ( 4 ani închisoare )pe un termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 385/7 extinde C.P.P. efectele și asupra inculpatului, domiciliat în B,- Bis, jud.B, în sensul că în baza art. 86/1 și 86/2 dispune Cod Penal suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, pe un termen de încercare de 6 ani.
Pe durata termenului de încercare cei doi inculpați se vor supune măsurii de supraveghere prev. de art. 86/3 și Cod Penal anume:
a) să se prezinte la datele fixate de de pe lângă Judecătoria Buzău.
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,
d) să comunice informații de orice natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
Respectarea măsurilor de supraveghere va fi asigurată de de pe lângă Judecătoria Buzău.
Atrage atenția inculpaților asupra disp. art. 86/4 privind Cod Penal revocarea măsurii suspendării sub supraveghere.
Anulează mandatul de executare emis față de inculpatul, nr.1656/07.04.2008, de către Judecătoria Buzău.
În baza art. 88.Cod Penal deduce din pedepsele aplicate perioada reținerii din data de 31.03.2007 față de ambii inculpați.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 iunie 2008.
Președinte Judecători
- - - - - - - -
Grefier
Red./DC
4 ex.24.06.2008
f- - Judec.
f
a-- Tribunalul Buzău
/ -
operator de date cu caracter personal
notificare numărul 3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Paul Mihai Frățilescu
