Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 53/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 53
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 379/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de tâlhărie (art.211 Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent asistat de av. I, inculpatul recurent asistat de av. apărător ales, lipsă fiind partea civilă și partea vătămată -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Av. arată că inculpatul nu a fost citat în cauză în calitate de intimat și depune la dosar o adeverință din conținutul căreia rezultă că inculpatul este elev.
Instanța apreciază că nu se impune citarea în cauză a inculpatului atâta timp cât nici acesta și nici părțile vătămate nu au formulat recurs.
Av. depune la dosar o caracterizare pentru inculpatul.
fiind părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. I solicită admiterea recursului care vizează atât hotărârea instanței de fond cât și cea a instanței de apel, redozarea pedepsei aplicate inculpatului sub minimul special prevăzut de lege și suspendarea condiționată a executării pedepsei. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, regretat fapta, nu exercitat violențe asupra părții vătămate, a arătat în ce a constat activitatea sa infracțională - chiar partea vătămată a declarat la urmărirea penală că inculpatul nu a violentat - o și nu i-a luat telefonul, a fost de acord să aschite despăgubirile civile în măsura în care vor fi dovedite. Atât înainte, cât și după săvârșirea faptei inculpatul a avut un comportament corect, așa cum rezultă din caracterizările depuse la dosar. În ce privește modul de soluționare a laturii civile, apreciază că în mod greși instanțele au reținut că telefonul ar fi fost nou și că nu mai poate fi reparat, deși nu s-au făcut dovezi în acest sens. Cuantumul daunelor morale acordate este prea mare, având în vedere că unul dintre martorii audiați au arătat că și anterior incidentului partea vătămată avea o stare de temere, datorată unui incident din copilărie și era condusă la școală permanent de tatăl său.
Av. arată că recursul declarat de inculpatul vizează în principal cuantumul pedepsei și modalitatea de executare a acesteia, pedeapsa de 3 ani aplicată fiind prea mare în raport probele administrate. Inculpatul, așa cum rezultă din adeverința depusă astăzi, este elev și intenționează să se înscrie la facultate, iar aplicarea disp. art. 861Cod penal l-ar împiedica să se înscrie la o altă facultate din țară, sau de a-și găsi un loc de muncă în străinătate.La instanța de fond a depus caracterizări din conținutul cărora rezultă că inculpatul este cunoscut ca un tânăr cuminte, incidentul de față fiind un accident în viața acestuia, fapta fiind comisă sub influența anturajului. Latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod greșit, astfel înscrisul depus la filele 83-84 dosar de fond, nu poate fi primit, deoarece nu poate face dovada că telefonul era nou, în acest sens ar fi trebuit depusă factură sau chitanță și nici nu s-a făcut dovada că telefonul nu a mai putu fi reparat.De alt fel telefonul, care probabil a fost second - hand, a rămas la partea vătămată care dorește să primească și contravaloarea acelui telefon. Daunele morale au fost greșit apreciate, față de probele administrate din care rezultă că partea vătămată prezenta acea stare de temere și anterior incidentului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nemulțumirea inculpaților cu privire la modul de individualizare a sancțiunilor nu pot fi primite, deoarece la fapte de acest gen, în general pedepsele aplicate sunt cu executare în regim de detenție. Instanța de fond și de apel au reținut circumstanțele invocate astăzi și au aplicat inculpaților pedepse sub supraveghere condiționată.A fost criticat și modul de soluționare a laturii civile, arătându-se că partea vătămată nu a făcut dovada că telefonul era nou, dar inculpatul -în declarația dată a spus că partea vătămată avea un telefon nou, motiv pentru care au urmărit o și au încercat să ils ustragă.Hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, iar supărarea inculpaților că trebuie să se prezinte periodic la organul de supraveghere este un element în plus care arată că aceștia nu regretă fapta comisă.Pentru aceste motive pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta, că și-a schimbat comportamentul și că nu va mai comite fapte de acest gen.
InculpatulN., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta care a fost un accident în viața sa.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Judecătoria Iași, prin sentința penală nr.974/2.04.2008 a hotărât condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 al.1 și 2 lit. "b, c", alin.2 ind.1 lit. "a" Cod penal, cu aplicarea art.74 lit. "a", 76 lit. "b" Cod penal. S-au aplicat inculpatului dispozițiile art.64 lit. a teza a II-a și lit. "b" Cod penal și art.71 al.2 Cod penal, art.71 al.5 Cod penal.
S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art.86 ind.1 Cod penal, aplicându-se art.86 ind.3 al.1, 3 și 86 ind.4 Cod penal.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 19.10.2007 la 19 decembrie 2007.
S-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea aplicată în cauză inculpatului.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 al.1, al.2 lit. "b, c" și alin.2 ind.1 lit. "a" Cod penal, cu aplicarea art.74 lit. "a", 76 lit. "b" Cod penal. S-au aplicat inculpatului dispozițiile art.71 al.2, 64 lit. "a" teza a II-a li lit. b Cod penal, art.71 al.5 Cod penal. S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, conform art.86 ind.1 Cod penal, aplicându-se prevederile art.86 ind.3 al.1, 3, 86 ind.4 Cod penal.
S-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea aplicată inculpatului și s-a constatat că acesta a fost arestat preventiv în perioada 19 octombrie 2007 - 19 decembrie 2007.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tâlhărie, prevăzută de art.25 Cod penal raportat la art.211 al.1, 2 lit. "b, c", alin.2 ind.1 lit. "a" Cod penal cu aplicarea art.99, 74, 76 Cod penal. S-au aplicat inculpatului dispozițiile art.71 al.2, 64 lit. "a" teza a II-a, lit. "b", 71 al.5 Cod penal. S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani și 8 luni.
S-au aplicat dispozițiile art.110 ind.1 alin.1 Cod penal raportat la art.86 ind.3 al.1 Cod penal. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.110 ind.1 al.3 Cod penal privind revocarea. A fost admisă în parte acțiunea civilă a părții civile - și inculpații au fost obligați în solidar (inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente) să achite părții civile suma de 1919 lei daune materiale și 2000 lei daune morale. S-au respins ca nefondate restul pretențiilor civile. Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat și către partea civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut pe baza probelor administrate că în luna octombrie 2007, inculpatul a întâlnit-o în cartierul, comuna, pe martora, care era colegă de clasă și prietenă a părții vătămate. Din discuțiile cu martora, inculpatul a aflat că, o colegă de clasă a martorei urmează a-și achiziționa un telefon mobil marca Nokia N 95, telefon care îi plăcea în mod deosebit inculpatului, întrucât vizionase imagini pe internet cu acest telefon și și-ar fi dorit să intre în posesia unui astfel de bun.
La data de 16.10.2007, inculpatul a întâlnit-o pe martora, de la care a aflat că, partea vătămată și-a achiziționat un telefon mobil marca Nokia N 95 (inculpatul întrebând expres martora cu privire la acest aspect).
Inculpatul, în aceste condiții, a luat decizia de a sustrage telefonul părții vătămate, intenție care nu a fost comunicată martorei (aceasta nerealizând care este natura și scopul interesului deosebit al inculpatului pentru telefonul în cauză).
În scopul realizării furtului, la data de 17.10.2007, inculpatul i-a contactat telefonic pe inculpații și - stabilind să se întâlnească cu aceștia a doua zi, orele 17,00, în parcul din fața Național " " din municipiul
În jurul orei 17,30, inculpații s-au întâlnit la locul convenit, inculpatul comunicându-le celor doi inculpați faptul că o persoană poseda un telefon mobil marca Nokia N 95, telefon pe care dorește să i-l sustragă, prin intermediul lor, promițându-le acestora că, în schimbul sustragerii telefonului, le va remite suma de 100 RON.
Cei doi inculpați și au fost de acord cu propunerea inculpatului.
Informațiile privitor la persoana părții vătămate (vestimentația acesteia, traseul obișnuit pe care-l urmează de la școală la locul de domiciliu) au fost obținute de inculpatul de la martora (martora fiind de bună-credință, nu a realizat natura ascunsă, infracțională a întrebărilor care i-au fost adresate de inculpat).
După obținerea acestor informații s-au deplasat împreună în aproprierea Hotelului Europa din municipiul I, locul din care partea vătămată urma a se deplasa cu un mijloc de transport în comun spre localitatea (locul în care domiciliază). Inculpatul le-a indicat cu precizie inculpaților și persoana feminină, posesoare a telefonului mobil Nokia N 95, pe care aceștia urmau aod eposeda de telefon, conform înțelegerii prealabile. Cei doi inculpați au renunțat la acel moment să comită fapta, întrucât locul era aglomerat și exista posibilitatea de a fi depistați.
A doua zi, la data de 18.10.2007, orele 17,00, inculpatul, i-a sunat pe cei doi inculpați și, solicitându-le să se întâlnească în fața magazinului M din municipiul
La locul menționat mai sus, au sosit cei doi inculpați, inculpatul, precum și martorul (în locuința căruia a rămas peste noapte inculpatul ). Toți s-au deplasat împreună în apropierea, unde s-au așezat pe o bancă. La orele 19,00, inculpatul a sunat-o pe martora, care i-a transmis telefonic faptul că ieșise de la cursurile școlare, iar colega acesteia - partea vătămată se afla în apropierea liceului împreună cu o colegă (martora răspunzând la întrebările ce i-au fost adresate, fără a realiza scopul infracțional urmărit de inculpat).
Cei patru s-au deplasat spre Colegiul Economic Administrativ, iar în aproprierea școlii au observat-o pe partea vătămată și colega acesteia -.
Inculpatul, conform înțelegerii anterioare cu cei doi inculpați și, a stabilit cu aceștia, ca, după ce vor sustrage telefonul de la partea vătămată, să se întâlnească toți trei în zona Podu, inculpatul și martorul s-au deplasat în zona Podu cu un taxi.
Inculpații și s-au deplasat lângă partea vătămată care ținea telefonul mobil în cauză, în mâna, lângă aceasta aflându-se partea vătămată -. Inculpatul a prins-o de mână pe, încercând să o deposedeze de telefon. Partea vătămată s-a îndreptat spre trecerea pentru pietoni de pe str. -, moment în care a intervenit inculpatul, care a alergat după ea și a reușit să o prindă de mână. și-a aruncat telefonul în direcția părții vătămate -, cerându-i să ia telefonul și să fugă cu acesta.
- a luat telefonul aruncat de, moment în care inculpatul a împins-o și a lovit-o cu în zona capului, apoi i-a smuls telefonul din mână. Cu telefonul sustras, cei doi inculpați au fugit spre zona Tg., unde, cu un taxi s-au deplasat la magazinul M, iar de aici, cu un alt taxi, s-au deplasat la locul de întâlnire cu inculpatul, conform înțelegerii. Inculpatul era însoțit de martorul și îi aștepta pe cei doi inculpați. Inculpatul i-a dat inculpatului, telefonul sustras - proprietate a părții vătămate, toți patru deplasându-se la casa de amanet, din municipiul I, B-dul. - - nr. 48, unde, inculpatul a amanetat telefonul proprietate a inculpatului contra sumei de 150 RON. Conform înțelegerii, inculpatul, din suma obținută din amanetarea propriului său telefon, le-a dat inculpaților și, suma promisă pentru sustragerea telefonului părții vătămate, în cuantum de 50 lei pentru fiecare inculpat; inculpatul s-a deplasat cu un taxi la locuința sa, unde s-a întâlnit cu martora, care a observat asupra inculpatului telefonul mobil marca Nokia N 95, realizând că telefonul era al colegei sale. A doua zi, inculpatul a sunat-o pe martora, întrebând-o dacă s-a auzit acela la școală în legătură cu sustragerea telefonului părții vătămate, martora refuzând a conversa cu inculpatul - la acest moment martora realizând că, în realitate, inculpatul i-a solicitat informațiile pentru a sustrage telefonul colegei sale.
La data de 19.10.2007, inculpatul s-a întâlnit cu martorul -ia, căruia i-a arătat telefonul Nokia N 95, rugându-l să-l însoțească la un centru de reparații din B-dul. - cel mare pentru a-l decoda (martorul neștiind nimic în legătură cu proveniența ilegală a telefonului) - decodare care nu a putut fi realizată. La momentul în care cei doi au părăsit centrul de reparații, au intervenit organele de poliție, care l-au reținut pe inculpat.
Telefonul marca Nokia N 95 fost ridicat de la inculpatul și restituit părții vătămate, însă la momentul restituirii, nu se mai afla în stare de funcționare.
Prima instanță reținut că probele administrate în cauză contrazic varianta susținută de către inculpații și, în sensul că nu au întrebuințat acte de violență asupra părților vătămate la momentul la care le-au deposedat de telefonul mobil. Astfel, instanța a constatat că în ambele faze procesuale, inculpatul a recunoscut că a prins-o de mâini pe partea vătămată -, iar în declarațiile date în faza de urmărire penală a arătat că a încercat să-i smulgă telefonul din mână, însă aceasta "s-a smucit și a fugit să traverseze strada"; inculpatul a mai a precizat că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată - - cu pumnul în zona urechii drepte și a luat telefonul mobil ce-i fusese aruncat de către colega ei și pe care îl scăpase pe jos, datorită loviturii primite. Aceste aspecte confirmat și de către ambele părți vătămate.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, instanța de fond reținut că declarația dată de către acesta în faza de judecată a procesului penal evidențiază o atitudine total nesinceră, în condițiile în care în cursul urmăririi penale a recunoscut că a împins-o pe partea vătămată - - pentru a lua de jos telefonul mobil, iar mijloacele de probă anterior expuse dovedesc implicarea activă în activitatea infracțională pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată în prezenta cauză. În plus, ca o dovadă a nesincerității inculpatului, este necesar a se remarca că, în faza cercetării judecătorești, acesta a încercat să acrediteze ideea că, la un moment dat, ar fi intenționat chiar să renunțe la punerea în practică a rezoluției infracționale, ipoteză neconfirmată însă de nici un element de ordin probator și la care inculpatul nu a făcut nici o referire în declarațiile date în fața organelor de cercetare penală.
În ceea ce-l privește pe inculpatul -, instanța de fond a constatat că, în condițiile în care - așa cum a arătat în declarația dată în faza de judecată a procesului penal - s-a gândit că inculpații și îi vor smulge părții vătămate - telefonul mobil din mână și vor fugi - activitate care se circumscrie noțiunii de violență, în sensul avut în vedere de legea penală - este cert că a avut reprezentarea modalității în care în care cei doi urmau să realizeze deposedarea părții vătămate de bunul respectiv, neavând relevanță că, în concret, actele de violență pe care aceștia le-au exercitat au depășit intensitatea pe care inculpatul a avut-o în vedere inițial.
Prima instanță a apreciat că fapta inculpatului major care, la data de 18.10.2007,în jurul orei 19,30, în loc public, împreună cu inculpatul major, prin exercitarea unor acte de violență fizică asupra părților vătămate - și - -, le-au deposedat de un telefon mobil marca "Nokia N 95", proprietatea celei dintâi, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tâlhărie" prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1-alin. 2 lit. b, c și alin. 21lit.a Cod penal.
Fapta inculpatului major care, la data 18.10.2007, în jurul orei 19,30, în loc public, împreună cu inculpatul major, prin exercitarea unor acte de violență fizică asupra părților vătămate - și - -, le-au deposedat de un telefon mobil marca "Nokia N 95", proprietatea celei dintâi, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tâlhărie" prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1- alin. 2 lit. b, c și alin. 21lit. a Cod penal.
Fapta inculpatului minor - care, în perioada 17-18.10.2007, i-a determinat pe inculpații majori și să sustragă telefonul mobil marca "Nokia N 95" ce aparținea - - promițându-le avantaje financiare în schimbul serviciului ce urma a fi prestat - și a înlesnit în același timp reușita acestei activități infracționale prin oferirea de informații concrete care au condus la identificarea exactă a victimei și a locului în care aceasta se afla, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "instigare la tâlhărie" prevăzută și pedepsită de art. 25 Cod penal raportat la dispozițiile art. 211 alin. 1 - alin. 2 lit. b, c și alin. 21lit. a Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 99 și urm. Cod penal.
Deși probele administrate în cauză dovedesc desfășurarea de către inculpatul minor atât a unor acte specifice instigării, cât și a unor acte specifice complicității, încadrarea juridică a fost stabilită de prima instanță în sensul mai sus menționat, fiind recunoscut în literatura juridică și în practica judiciară că instigarea - formă principală a participației penale - absoarbe complicitatea - formă secundară a participației penale.
Pentru infracțiunile săvârșite, prima instanță a dispus condamnarea inculpaților.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestora, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal, scopul pedepsei prevăzut de dispozițiile art. 52 Cod penal și necesitatea realizării principiului prevenției generale și speciale.
Astfel, instanța a avut în vedere - pe de o parte - gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite de către inculpați, modalitatea și împrejurările concrete ale comiterii acestora, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, valoarea totală a prejudiciului cauzat, contribuția efectivă a fiecăruia dintre ei la realizarea activităților infracționale ce au format obiectul cercetării judecătorești în prezenta cauză, iar - pe de altă parte - va avea în vedere persoana inculpaților, care se află la primul conflict cu legea penală, atitudinea procesuală adoptată de către fiecare dintre aceștia în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale, mediul social din care provin inculpații, conduita acestora, anterior comiterii faptelor - așa cum rezultă din actele în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, starea de minoritate a inculpatului - de la momentul săvârșirii faptei și concluziile referatului de evaluare nr.1279/31.10.2007 întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași pentru acesta; funcție deci de toate aceste criterii, instanța va aplica inculpaților câte o pedeapsă cu închisoarea, orientată sub limita minimă specială de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă (limită redusă la, conform dispozițiilor art. 109 Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul minor - ), prin reținerea în favoarea acestora a circumstanțelor atenuante prevăzute de disp.art.74 alin. 1 lit. a Cod penal, în acord cu dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal pentru inculpații majori și cu dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal pentru inculpatul minor, pedepse al căror cuantum urmează a fi dozat corespunzător.
Constatând că sunt întrunite cumulativ condițiile stabilite de dispozițiile art. 81 Cod penal și apreciind că scopul pedepsei, implicit reeducarea inculpatului minor - se pot realiza fără privare de libertate, prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea ce va fi aplicată acestuia prin prezenta sentință penală, pe o durată ce va fi stabilită conform dispozițiilor art. 110 Cod penal și care va constitui termen de încercare pentru inculpat.
Potrivit art. 71 alin 2 Cod penal a interzis inculpatului - exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, pedeapsa accesorie a cărei executare va fi suspendată pe durata termenului de încercare anterior menționat.
În baza dispozițiilor art. 1101alin.1 Cod penal raportat la dispozițiile art. 863alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, instanța a obligat pe inculpatul - să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) - să se prezinte o dată la două luni, la datele ce vor fi fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași și să urmeze programul stabilit de către această instituție;
b) - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință orice deplasare care depășește 8 zile;
c) - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza dispozițiilor art. 1101alin.1 Cod penal raportat la dispozițiile art.863alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de încercare, instanța va impune inculpatului obligația de a nu intra în legătură cu inculpații și.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.1101alin. 3 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii ce i-a fost aplicată prin prezenta sentință penală.
În ceea ce-i privește pe inculpații majori și, constatând că sunt întrunite cumulativ condițiile stabilite de dispozițiile art. 861Cod penal și apreciind că scopul pedepsei, implicit reeducarea acestora se pot realiza fără privare de libertate, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor cu închisoarea aplicate prin prezenta sentință penală, pe câte o durată stabilită conform dispozițiilor art. 862Cod penal și care va constitui termen de încercare pentru fiecare dintre ei.
În baza dispozițiilor art. 863alin.1 Cod penal, pe durata termenelor de încercare, prima instanță a obligat pe inculpații și să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) - să se prezinte o dată la două luni, la datele ce vor fi fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași și să urmeze programul stabilit de către această instituție;
b) - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile;
c) - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza dispozițiilor art. art. 863alin. 3 Cod penal, pe durata termenelor de încercare, instanța impus inculpaților și obligația de a nu intra în legătură unul cu celălalt, precum și cu inculpatul -.
Instanța a atras atenția inculpaților și asupra dispozițiilor art. 864Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor cu închisoarea ce le vor fi aplicate prin prezenta sentință penală.
Totodată, instanța de fond a constatat că fiecare dintre inculpații majori a fost reținut și arestat preventiv în perioada 19.10.2007 - 19.12.2007.
În ceea ce privește măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de dispozițiile art. 145 Cod procedură penală, dispusă față de fiecare dintre inculpații și prin decizia penală nr. 1133/19.12.2007 a Tribunalului Iași (dosarul penal nr- al Tribunalului Iași ), constatând că temeiurile legale care au fost avute în vedere nu mai subzistă, prin raportare și la modalitatea de executare a pedepselor ce vor fi aplicate acestora prin prezenta sentință penală mai sus menționată, în baza dispozițiilor art. 350 alin.1 Cod procedură penală, instanța a dispus revocarea acesteia.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță reținut următoarele:
În faza de judecată a procesului penal, partea vătămată - s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 2000 lei reprezentând contravaloarea telefonului mobil marca "Nokia N 95" (bun mobil care i-a fost restituit în cursul urmăririi penale, dar care nu a mai putut fi repus în stare de funcționare) și suma de 5000 lei reprezentând daune morale (prejudiciul moral invocat constând în suferința psihică și fizică ce i-a fost cauzată ca urmare a agresiunii fizice exercitată asupra sa la data de 18.10.2007).
În dovedirea pretențiilor civile solicitate, partea civilă - a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială, probe ce au fost admise de către instanță ca fiind utilă, pertinentă și concludentă în soluționarea cauzei; partea civilă, prin apărătorul său, a solicitat audierea în calitate de martor a numitei, declarația acesteia aflându-se la fila 48 din dosarul cauzei.
Analizând întreg ansamblul probator administrat în cauză, prima instanță a constatat că prejudiciul material invocat de către partea civilă - este pe deplin dovedit în limita sumei de 1919 lei. Astfel, instanța a avut în vedere declarația martorei, audiată în mod nemijlocit în faza cercetării judecătorești, care se coroborează cu declarația părții care a propus-o; martora a confirmat împrejurarea că telefonul mobil marca "Nokia N 95" era nou (fiind primit cadou din partea prietenului părții civile) și, deși i-a fost restituit în faza de urmărire penală, iar partea civilă a încercat să-l repare la un centru autorizat, acest bun nu a mai putut fi repus în stare de funcționare.
Totodată, prima instanță reținut că înscrisul depus de către partea civilă la termenul de judecată din data de 19.03.2008 atestă suma de 1919 lei ca fiind, la data pronunțării prezentei sentințe penale, valoarea de achiziție a unui bun de aceeași marcă și aceeași calitate, iar probele administrate în ambele faze procesuale dovedesc că inculpații, prin comiterea infracțiunilor pentru care urmează a se dispune condamnarea lor prin prezenta sentință, au adus respectivul telefon mobil în stare de neîntrebuințare.
Cu privire la daunele morale solicitate de către aceeași parte civilă, instanța de fond prin raportare la întreg ansamblul probator administrat în cauză, având în vedere modalitatea concretă în care aceasta a fost deposedată de telefonul mobil de către inculpații și, acțiune al cărei inițiator moral a fost inculpatul - și care a cauzat părții civile traumă psihică manifestată prin frica de a merge neînsoțită în locuri publice și, implicit, privarea temporară de o viață socială normală și corespunzătoare vârstei sale - aspecte susținute de către partea civilă și confirmate de către martora - instanța a apreciat că suma de 2000 lei este suficientă și de natură a realiza o justă reparație a prejudiciului moral cauzat părții civile -.
Pentru toate considerentele anterior expuse, prima instanță constatând întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale atât în persoana inculpaților, cât și în persoana părților responsabile civilmente și (acestea din urmă nefăcând dovada existenței unor cauze obiective, exoneratoare de răspunderea civilă delictuală instituită de dispozițiile art. 1000 alin. 2 cod civil în sarcina părinților pentru faptele ilicite săvârșite de copiii lor minori), urmează ca, în baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 Cod procedură penală cu referire la dispozițiile art. 998 - art.999 Cod civil și art. 1000 alin. 2 Cod civil a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă - în cadrul procesului penal și a obligat inculpații în solidar (inculpatul - în solidar și cu părțile responsabile civilmente și ) să plătească acestei părți civile suma de 1919 lei cu titlu de daune materiale și suma de 2000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru aceleași considerente anterior expuse, prima instanță respins ca fiind neîntemeiate restul pretențiilor civile formulate în cadrul procesului penal de către partea civilă -.
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal prevăzut de art.363 Cod procedură penală au declarat apel inculpații, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivul principal de apel al inculpaților, în latura penală îl vizează reducerea pedepselor aplicate și a modalității de executare a acestora, iar în latura civilă cuantumul daunelor materiale și morale stabilite de prima instanță, în sensul reducerii acestora, având în vedere că nu s-a dovedit că telefonul era nou și că anterior incidentului partea vătămată venea la școală însoțită de tatăl ei.
Tribunalul Iași, prin decizia penală nr.379/30.09.2008 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații, și împotriva sentinței penale 974/2.04.2008 a Judecătoriei Iași, pe care a menținut-o, obligând inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală criticată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și condițiile prevăzute de art. 371 alin 2 Cod procedură penală, tribunalul constată că apelurile de față sunt nefondate și urmează să le respingă ca atare pentru următoarele considerente:
Prima instanță a administrat în mod legal un probatoriu pertinent, concludent și util pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt ce nu comportă critici.
Totodată, prima instanță a făcut o analiză atât a mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit vinovăția inculpaților, precum și a apărărilor formulate de aceștia, care au fost înlăturate motivat. De asemenea a fost descrisă fapta reținută în sarcina inculpaților, cu indicarea datei la care a fost săvârșită și a locului comiterii ei, a modalității de săvârșire, a participanților și a contribuției fiecăruia la săvârșirea faptei. Prin urmare, se constată că au fost respectate exigențele art. 356 lit. b, c Cod procedură penală.
Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal, relevă fără echivoc vinovăția inculpaților în ce privește fapta dedusă judecății. Astfel, în mod corect s-a reținut că la inițiativa și cu sprijinul moral al inculpatului, inculpații și prin întrebuințarea de violențe au deposedat-o pe partea vătămată de un telefon mobil.
În mod corect prima instanță a stabilit că raportat la contribuția efectivă a inculpatului activitatea sa infracțională se circumscrie atât formei de participație a instigării, care este însă depășită intrând în sfera complexității prin înlesnirea de către inculpat a săvârșirii faptei (aflarea de informații exacte cu privire la data și locul săvârșirii faptei, traseul prin care aceasta îl parcurge în mod obișnuit, precum și indicarea expresă de către inculpat a părții vătămate).
Nu prezintă relevanță împrejurarea că inculpatul a susținut că nu a prevăzut că ceilalți doi inculpați vor întrebuința violențe, întrucât la momentul la care a avut reprezentarea faptei de furt, trebuia și putea să prevadă și săvârșirea unor acte de violență exercitate asupra părții vătămate, în scopul deposedării de telefonul mobil.
În ce-i privește pe inculpații și probele administrate confirmă fără putință de tăgadă că aceștia au prins de mâini partea vătămată, cu intenția de a-și asigura produsul infracțiunii. Actele de violență s-au îndreptat și împotriva colegei părții vătămate care a încercat să o ajute în încercarea de împiedica sustragerea bunului.
Nu prezintă relevanță că unul dintre inculpați a săvârșit mai multe acte de violență asupra părții vătămate, iar celălalt mai puține, importante fiind eforturile conjugate ale celor 2 inculpați în deposedarea părții vătămate de telefonul mobil (chiar dacă unul exercită doar actele de violență, iar celălalt deposedează partea vătămată de telefon).
Această situație de fapt rezultă indubitabil din analiza coroborată a probatoriului administrat în cauză, respectiv cu plângerea și declarațiile părților vătămate și - (filele 13-15, 25-28 dosar urmărire penală și filele 18,19 dosar instanță);
- proces-verbal de cercetare la fața locului (filele 16-19 dosar urmărire penală);
- proces-verbal de recunoaștere (fila 20 dosar urmărire penală);
- dovada de ridicare și restituire bun sustras (filele 21-22 dosar urmărire penală);
- contract de amanet pe numele inculpatului (fila 23 dosar urmărire penală);
- declarațiile martorilor, și, date în ambele faze procesuale (filele 29-40 dosar urmărire penală, filele 47, 78-79 dosar instanță);
- proces-verbal de confruntare între inculpatul și martora (filele 41-44 dosar urmărire penală);
- bon intrare service din 19.10.2007 emis de Mobil (fila 24 dosar urmărire penală); declarațiile date de către inculpați în ambele faze procesuale.
În mod corect s-a reținut deci de către prima instanță că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost cercetați, încadrarea juridică fiind deci cea corectă.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, prima instanță a făcut o justă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal. Astfel, s-au avut în vedere, pe de o parte gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpați, modalitatea de comitere a faptei, stăruința în realizarea acesteia, contribuția efectivă a fiecăruia, starea de minoritate a inculpatului, atitudinea procesuală adoptată dar și mediul din care fac parte inculpații, conduita anterioară săvârșirii faptei, poziția acestora față de implicarea penală din care reiese gradul de conștientizare a săvârșirii faptei.
Prima instanță a reținut în favoarea tuturor inculpaților circumstanțe atenuante, care au condus astfel la reducerea sub minimul special a pedepselor aplicate.
În funcție de toate aceste criterii, analizate coroborat, prima instanță a aplicat inculpaților pedepse cu închisoarea care au fost dozate corespunzător, sub limita minimă prevăzută de lege și care nu se impune a mai fi redusă.
Prin urmare criticile apelanților privitoare la cuantumul pedepsei principale aplicate sunt nefondate. Circumstanțele personale invocate de apelanți au fost avute în vedere de prima instanță. Tocmai în considerarea acestora, inculpaților li s-a aplicat câte o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege.
Și în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor închisorii aplicate, prima instanță a apreciat în mod corect că nu se impune executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei față de inculpatul minor și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei față de inculpatul și, fiind întrunite condițiile art. 81 și 86 indice 1 Cod penal.
În cadrul operațiunii de individualizare a modalității de executare a pedepsei, prima instanță a ținut seama însă și de starea de minorat inculpatului ca și de contribuția acestuia mai redusă la săvârșirea faptei.
Prima instanță a dat dovadă de maximă clemență apreciind că existența unui plan de supraveghere pentru inculpații majori va contribui la reeducarea acestora, scopul pedepsei fiind atins doar în acest mod.
În mod cert supravegherea și obligațiile impuse celor doi inculpați impun o serie de restricții, dar acestea sunt o consecință firească a săvârșirii unei fapte penale de o gravitate deosebită.
În ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul constată că aceasta a fost soluționată în mod corect. În cauză s-au administrat probe din care rezultă împrejurarea că telefonul mobil al părții vătămate nu putea fi reparat, fiind adus în stare de neîntrebuințare, precum și cuantumul prejudiciului cauzat.
De asemenea, în mod corect s-a apreciat că având în vedere genul infracțiunii căruia i-a cauzat victimă partea vătămată, precum și trauma psihică resimțită de aceasta, acordarea unei sume cu titlu de daune morale este îndreptățită.
Față de toate cele de mai sus arătate, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii criticate, tribunalul în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, va respinge apelul declarat de inculpați împotriva sentinței penale nr. 974/02.04.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr- pe care o menține.
În termenul prevăzut de art.385 ind.3 alin.1 Cod procedură penală au declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel inculpații și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul arată că pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută în apel este prea aspră, solicitând redozarea ei prin reținerea de circumstanțe atenuante și coborârea sub minimul special prevăzut de lege și aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării întrucât întrunește condițiile prevăzute de lege.
În latura civilă a cauzei inculpatul arată că daunele morale acordate părții civile sunt prea mari și nu se justifică.
În motivarea recursului inculpatul arată că pedeapsa aplicată este prea mare iar modalitatea de executare a fost greșit individualizată, solicitând aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În latura civilă a cauzei inculpatul critică hotărârea instanței de fond și a celei de apel care a menținut-o arătând că greșit au fost obligați la plata telefonului, partea vătămată nefăcând dovada că acesta este nou iar pe de altă parte, daunele morale au fost greșit apreciate, nejustificându-se.
Examinând recursurile declarate în raport de criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanța de fond și de apel au reținut că inculpații și au comis câte o infracțiune de tâlhărie, prevăzută de art.211 al.1, al.2 lit. "b, c" și alin.2 ind.1 lit. "a" Cod penal, cu aplicarea art.74, 76 Cod penal iar inculpatul o infracțiune de instigare la tâlhărie, prevăzută de art.25 Cod penal raportat la art.211 al.1, al.2 lit. "b, c" și alin.2 ind.1 lit. "a" Cod penal cu aplicarea art.99 Cod penal, 74, 76 Cod penal, împotriva părților vătămate - și --, cauzând prejudicii.
Situația de fapt reținută de instanța de fond și de apel este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
În ziua de 18 octombrie 2007 prin jurul orelor 1930, în loc public, inculpații majori împreună cu, la instigarea inculpatului minor -, prin exercitarea unor acte de violență fizică asupra părților vătămate - și --, le-au deposedat de un telefon mobil marca "Nokia N 95" proprietatea celei dintâi.
Nu poate fi primită apărarea inculpaților și că nu ar fi exercitat violențe asupra părților vătămate -- și -- pentru deposedarea de telefonul mobil, rezultând fără dubiu din probele administrate în cauză, inclusiv declarațiile inculpaților că a prins-o de mâini pe vătămata - încercând să-i smulgă telefonul din mână iar aceasta s-a smucit și a fugit traversând strada, iar inculpatul a lovit-o pe vătămata -- cu în zona capului, împingând-o și i-a smuls telefonul din mână, care-i fusese aruncat de cealaltă vătămată.
Coroborând probele administrate în cauză, instanța de fond și de apel a ajuns la concluzia justă că faptele există, au fost comise de inculpați și s-a reținut în mod corect vinovăția acestora.
Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților și s-a făcut în mod temeinic și legal de instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptei, cât și de circumstanțele personale ale inculpaților care au recunoscut parțial faptele și sunt infractori primari, reținând în favoarea acestora circumstanțe atenuante facultative, prevăzute de art.74 lit. "a" Cod penal și efectele acestora, prevăzute de art.76 Cod penal.
În cauză nu se impune acordarea unei eficiențe mai mari circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpaților și și reducerea și mai mult a pedepselor aplicate de instanța de fond, aceasta apreciind temeinic cuantumul pedepselor astfel încât să poată fi atins scopul educativ, prevăzut de art.52 Cod penal.
Și modalitatea de individualizare judiciară a modului de executare a pedepsei a fost corect stabilită de instanța de fond, aceasta apreciind temeinic că în raport de gradul de pericol social ridicat al faptei inculpaților și atitudinea manifestată după săvârșirea infracțiunii, scopul educativ al pedepsei poate fi atins doar prin supravegherea inculpaților pe durata suspendării executării pedepsei, în vederea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și reeducării acestora.
Latura civilă a cauzei a fost legal soluționată de instanța de fond care a reținut temeinic pe baza probelor administrate că telefonul mobil marca "Nokia N 95" proprietatea părții civile - a fost adus în stare de neîntrebuințare prin fapta inculpaților și se impune acoperirea prejudiciului cauzat prin plata contravalorii acestui telefon, fără a prezenta importanță dacă telefonul era sau nu nou la data când a fost sustras de inculpați, ci doar faptul că acesta era funcțional.
Instanța de fond a apreciat just că față de modul cum s-au derulat faptele, părții vătămate - i-au fost cauzate traume psihice, ce se impun a fi compensate printr-o sumă de bani stabilită echitabil de instanța de fond, în acord cu trauma suferită de aceasta.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.379/30.09.2008 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală instanța va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.379/30.09.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
04.II.2009.-
2 ex.-
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Mihaela Chirilă, Aurel Dublea
