Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 55/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 55
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 429/21.10.2008 a Tribunalului Iași, dată în dosarul nr- având ca obiect infracțiunea de vătămarea corporală din culpă (art. 184.Cod Penal)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, asistat de av., apărător ales lipsă partea vătămată intimată și părțile civile intimate
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
-., pentru inculpat, arată că la ribunalul Iașia solicitat repunerea în termenul de apel și a depus în susținerea cererii o adeverință medicală pentru a dovedi că inculpatul s-a aflat în imposibilitate de a depune în termen cererea de apel. Prezintă instanței o radiografie în dovedirea aceleiași situații, respectiv a imposibilității declarării în termen a apelului și copia chitanței nr. - eliberată de Spitalul de Urgențe "Sf. " I pentru a face dovada achitării despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul prin sentința de fond.
Instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului, având în vedere că prin decizia recurată a fost respins ca tardiv rapelul declarat de inculpatul .
-. arată că recursul declarat vizează doar respingerea cererii formulate de inculpat privind repunerea în termenul de apel și că potrivit disp. art. 6 și 20 din Constituția României se impune respingerea excepției de inadmisibilitate a recursului. Apreciază că recursul formulat de inculpat este admisibil, atâta timp cât nu atacă hotărârea pe fond ci vizează doar modul de soluționare a cererii de repunere în termen a apelului și că se impune trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului. Instanța de apel a apreciat greșit probele administrate de inculpat în susținerea cererii de repunere în termen a apelului, respectiv actul medical cu care a dovedit că acesta nu s-a putut deplasa pentru a depune cererea de apel. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la ribunalul Iași pentru judecarea apelului. Solicită, în cazul în care recursul va fi admis, eliberarea unei dovezi de circulație pe numele inculpatului, întrucât acesta își câștigă veniturile ca șofer.
Reprezentantul Ministerului Public arată că termenele procedurale cu privire la căile de atac sunt foarte bine stabilite și că nu poate fi analizat doar modul în care a fost soluționată cererea de repunere în termenul de apel. Solicitarea inculpatul în acest sens este o inovație juridică. Instanța de recurs verifică dacă este admisibilă calea de atac raportat la întreaga decizie recurată, iar în cazul de față apelul a fost respins ca tardiv, deoarece inculpatul care a participat la dezbateri la instanța de fond și a beneficiat de asistență juridică calificată, a declarat apel peste termen. Motivul invocat, respectiv că inculpatul nu s-a putut deplasa la instanță pentru a declara apel, nu poate fi primit. Excepția este întemeiată motiv pentru care solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
-., solicitând cuvântul în replică, arată că nu este inovație juridică, solicitările formulate de inculpat fiind în concordanță cu disp. art. 6 din, atâta timp cât instanța de apel s-a pronunțat doar cu privire la cererea de repunere în termen a apelului.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.273 din 18.06.2008 Judecătoria Pașcania condamnat pe inculpatul fiul lui G și, născut la 13. 10. 1964 în I, domiciliat în comuna, sat, - Sc. C, Et. 1, Ap. 11, Jud. I, studii medii, conducător auto, căsătorit, fără antecedente penale, la 1000 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 184 al. 2, 4 din Codul penal, cu aplicarea art. 74, lit. a, c, art. 76 lit. e din Codul penal, suspendată condiționat, în baza art. 81 din Codul penal.
Prin aceeași sentință, Judecătoria Pașcanil -a obligat pe inculpat să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I suma de 316,50 lei - cheltuieli de spitalizare, la care a adăugat dobânda de referință practicată de Banca Națională a României, până la achitarea prejudiciului.
Inculpatul a mai fost obligat să plătească suma de 15 lei cheltuieli de spitalizare Spitalului Municipal P, suma de 25,4 lei, cheltuieli de deplasare, Serviciului de Ambulanță Județean I, iar statului, suma de1000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul, în dimineața zilei de 23.08.2007 se afla la volanul microbuzului IȘ-05- cu care circula pe raza localității, jud. I, pe drumul european E 85, în spatele autotrenului marca, cu nr. - la care era atașată semiremorca cu nr. B-61-. Încălcând dispozițiile art. 51 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în sensul că nu a păstrat o distanță suficientă față de autotren a intrat cu partea față a microbuzului în semiremorca autotrenului, din impact rezultând vătămarea corporală a părții vătămate.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul de Urgențe I unde i s-au acordat îngrijiri medicale, din certificatul medico-legal nr. 5259/3.09.2007 rezultând că partea vătămată a prezentat "fractură cubitus cu minimă deplasare care a putut fi produsă în cadrul unui accident rutier prin lovire de corpuri dure din interiorul autovehiculului și poate data din 23.08.2007, necesitând pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, timp ce include și recuperarea funcțională".
La stabilirea situație de fapt Judecătoria a avut în vedere procesul-verbal de cercetare la fața locului încheiat la 23.08.2007, schița locului accidentului și planșele foto judiciare,procesul-verbal de verificare tehnică a autoturismului, copie după acte de omologare, buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie, fișa de spitalizare a părții vătămate, copie după buletinul de identitate a persoanelor implicate în accident, certificatul medico-legal nr. 5259/2007, declarația părții vătămate, copii certificat de înmatriculare, buletin de identitate și permis de conducere al inculpatului, declarațiile martorilor -, și, copii autorizație de la după adeverința acces de conducere autovehicule persoane, copie autorizație de reparație de la IPJ, copii după acte ale lui, copii după polița de asigurare și certificat de înmatriculare a semiremorcii, declarațiile inculpatului.
Împotriva sentinței penale indicate mai sus a declarat apel inculpatul, considerând-o nelegală și netemeinică.
La termenul de judecată din data de 31.07.2008 Tribunalul, în temeiul prevederilor art. 111 alin. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 a propus prelungirea dreptului de circulație pe drumurile publice a inculpatului apelant.
La termenul de judecată din data de 23.09.2008, instanța a pus în discuție împrejurarea de a ști dacă apelul a fost declarat în termen, iar inculpatul a formulat cerere de repunere în termenul de apel, susținând că după pronunțarea hotărârii de către instanța de fond a suferit un accident ce a făcut imposibilă deplasarea lui la sediul instanței pentru a depune apelul.
În timpul dezbaterilor judiciare referitoare la cererea de repunere în termenul de apel, inculpatul susținut că a depășit termenul de apel fiindcă în luna iunie 2008 a suferit de o criză de lombosciatică, fiindu-i recomandat repaus la pat de 10 zile.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în prezenta cauză, Tribunalul a constatat următoarele:
Potrivit art. 364 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
Instituția repunerii în termen constituie remediul procesual în legătură cu nerespectarea termenului de apel.
Condiția cerută de art. 364 din Codul d e procedură penală nu poate fi decât o împrejurare de împiedicare relativă, constând dintr-un element neimputabil părții, constituind un obstacol pentru aceasta și pentru cei ce s-ar afla în aceleași condiții, de a declara apel.
În speță, împrejurarea că apelantul s-a aflat, așa cum susține, în repaus la pat 10 zile din cauza unei crize de lombosciatică nu constituie o cauză temeinică de împiedicare deoarece criza respectivă nu a fost de natură să afecteze funcțiile cognitive sau capacitatea de a decide și conștienta inculpatului.
Pe de altă parte, inculpatul nu a oferit nici o explicație credibilă în legătură cu faptul că inițial a susținut că a suferit un accident, iar ulterior a arătat că a avut o criză de lombosciatică, fiindu-i recomandat repaus la pat de 10 zile.
În aceste condiții, instanța a respins cererea de repunere în termenul de apel.
Având în vedere că inculpatul a declarat apel la data de 08.07.2008, iar termenul de apel d e 10 zile, calculat de la pronunțarea hotărârii, 18.06.2008, s-a împlinit la data de 30.06.2008, Tribunalul Iașia constatat că apelul este tardiv și, ca urmare, în baza art. 379 pct. 1 lit. a din Codul d e procedură penală, l-a respins ca atare.
Decizia Tribunalului Iașia fost recurată de inculpatul, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul, inculpatul a susținut că la ribunalul Iașia solicitat repunerea în termen, depunând în susținerea motivului invocat, o adeverință medicală cu care făcea dovada faptului că s-a aflat în imposibilitate de a depune în termen cererea de apel, fiind bolnav.
Totodată, inculpatul a depus chitanța nr. - din 4.12.2008 cu care a făcut dovada achitării sumei de 315,50 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru victimă.
Față de aceste acte depuse, inculpatul a susținut că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de repunere în termenul de apel și că potrivit disp. art. 6 și 20 din Constituția României se impune respingerea excepției inadmisibilității recursului promovat, excepție invocată din oficiu de instanța de judecată.
S-a solicitat reaprecierea actelor aflate la dosar, admiterea recursului promovat, casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Iași și trimiterea cauzei la același tribunal pentru rejudecarea apelului.
Totodată a solicitat recurentul eliberarea unei dovezi de circulație întrucât are meseria de șofer și din exercitarea acestei profesii asigură întreținerea familiei.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că recursul promovat este inadmisibil, excepție ce a fost pusă din oficiu în discuția părților.
Astfel, potrivit disp. art. 3851alin. 1 lit. "e" Cod procedură penală, pot fi atacate cu recurs, printre altele, deciziile pronunțate, ca instanță de apel, de tribunale.
Cum inculpatul a promovat un apel, cu depășirea termenului prevăzut de lege și care i-a fost respins ca tardiv, această atitudine a sa echivalează cu nefolosire căii de atac a apelului.
Din acest motiv, recursul promovat apare ca inadmisibil urmând a fi respins în baza art. 38515pct. 1 lit. "a" Cod procedură penală.
Critica formulată de inculpat vizând greșita respingere a cererii sale de a fi repus în termenul de apel d e către tribunal, este nefondată.
La udecătoria Pașcani, dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 11.06.2008, iar inculpatul a fost prezent, fiind asistat de un apărător ales. Din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 18 iunie 2008, dată la care a fost pronunțată sentința penală nr. 273/18.06.2008.
Cum inculpatul a fost prezent la dezbateri, pentru el termenul de apel d e 10 zile curgea de la data pronunțării, ultima zi pentru depunerea în termen a apelului fiind 30.06.2008.
Or, inculpatul a trimis cererea de apel prin poștă; cererea este datată de el cu 08.07.2008 iar ștampila poștei este tot din 08.07.2008.
Prin motivele de apel d epuse la dosar, inculpatul a susținut că imediat după pronunțarea hotărârii a suferit un accident care a făcut imposibilă deplasarea sa la sediul instanței pentru a depune cererea de apel.
Ulterior a depus un act medical eliberat de medicul de familie la data de 17.06.2008 în care se consemnează că este suferind de " -spondiloză lombosacrală". I s-a recomandat repaus la pat 7-10 zile.
Chiar dacă inculpatul a suferit acea criză de lombosciatică și i s-a recomandat repaus la pat până pe 27.06.2008, ultima zi pentru trimiterea cererii de apel era 30.06.2008. Oricum, disconfortul cauzat de o asemenea afecțiune nu îl împiedică să trimită cererea de apel prin poștă, așa cum a făcut în final cu acel apel tardiv.
Pe cale de consecință, în mod corect Tribunalul Iașii -a respins ca nefondată cererea de repunere în termen și i-a respins ca tardiv apelul formulat.
Așa fiind și în baza art. 38515pct. 1 lit. "a" Cod procedură penală, urmează a fi respins ca inadmisibil recursul promovat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile articolului 192 al. 2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 429/21.10.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
03.02.2009
Tribunalul Iași:
- -
-
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Mihaela Chirilă, Aurel Dublea
