Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 56/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.56
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 30 decembrie 1971, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva deciziei penale nr.192 din 05 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția penală, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.759/16 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Conform art.383 alin.1/1 Cod procedură penală combinat cu art.350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 07 septembrie 2008 la zi.
A fost obligat apelantul - inculpat la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Prin sentința penală nr.759 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art.211 alin.1, alin.2 lit b, alin.2/1 lit.c Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare faptă din data de 06/07.09.2008.
În baza art. 61 alin.1 Cod penal, a revocat liberarea condiționată a inculpatului pentru restul de pedeapsă de 290 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.629/20 martie 2007 Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.970/16 noiembrie 2007 Curții de Apel Ploiești, pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință și aplicat inculpatului, pedeapsa cea mai grea de 7(șapte) ani închisoare.
În temeiul art.192 alin.1, alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare, faptă din data de 06/07.09.2008.
Conform art. 61 alin.1 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului pentru restul de pedeapsă de 290 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.629/20 martie 2007 Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.970/16 noiembrie 2007 Curții
- 2 -
de Apel Ploiești, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin sentința apelată și a aplicat inculpatului, pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani închisoare.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal, a contopit pedepsele menționate mai sus, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit a teza a-II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
Conform art.350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus perioada reținerii din data de 07.09.2008 și a arestării preventive de la 07.09.2008 la zi.
S-a luat act că partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr.7263/2009, fila 17 dosar, lipsă fiind intimatul - parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că nu mai are alte cereri de formulat și a solicitat acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat și a solicitat acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, a criticat în baza art.385/9 pct.17 Cod procedură penală - decizia penală nr.192/05 noiembrie 2009 Tribunalului Prahova și sentința penală nr.759/06 aprilie 2009 a Judecătoriei Ploiești - privind greșita încadrare juridică a faptei comisă în noaptea de 06/07 septembrie 2009, în sensul că acesta a pătruns în camera părții vătămate fără acordul acesteia.
A precizat că pe fondul unui conflict mai vechi cu fratele părții vătămate, inculpatul a fost la domiciliul părții vătămate să pună capăt conflictului și față de materialul probator, de raporturile dintre inculpat și fratele părții vătămate, nu se poate reține săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și violare de domiciliu.
Consideră că instanțele anterioare nu au reținut că în acel moment inculpatul se afla în stare avansată de ebrietate - ce constituie circumstanță atenuantă - și doar a lovit partea vătămată, pe care faptă pe care de altfel a și recunoscut-
- 3 -
A mai arătat că după altercație, partea vătămată s-a întors în cameră și a văzut că nu mai avea telefonul mobil, însă nu are de unde să știe dacă telefonul a fost sustras de către inculpat.
Totodată, a menționat că declarațiile date de partea vătămată și fratele său minor, sunt contradictorii, aceștia recunoscând că au găsit telefonul ulterior, astfel că infracțiunea de tâlhărie nu este probată.
Față de motivele mai sus enunțate, a solicitat instanței admiterea recursului în baza disp.art.385/15 pct.2 Cod procedură penală și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de lovire.
În subsidiar, a solicitat în situația în care se va reține de instanța de recurs - starea de ebrietate în momentul altercației a inculpatului, redozarea pedepsei sub minimul special prevăzut de textul de lege.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea hotărârilor anterioare ca fiind legale și temeinice, susținând că situația de fapt a fost corect reținută de instanțele anterioare care au realizat o justă interpretare și apreciere a probelor administrate în cauză, din acestea rezultând existența faptelor, în sensul că a pătruns pe timp de noapte și a sustras telefonul mobil fără a avea acordul de a i se permite accesul în locuința părții vătămate și în raport de antecedentele penale ale acestuia, apreciază că pedeapsa a fost corect individualizată.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor de tâlhărie și violare de domiciliu, ci numai de lovire a părții vătămate.
A mai susținut că era prieten cu fratele părții vătămate și a mers la acesta pentru a discuta despre un conflict mai vechi.
A solicitat instanței admiterea recursului și schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de tâlhărie și violare de domiciliu în infracțiunea de lovire.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.759/16.04.2009, Judecătoria Ploiești, în baza art.211 alin.1, alin.2 lit b, alin.21lit.c pen. cu aplicarea art.37 lit.a pen. a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30.12.1971, în localitatea, jud. P, domiciliat în localitatea,-, jud. P, CNP -, în prezent în stare de arest preventiv, la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare faptă din data de 06/07.09.2008.
În baza art. 61 alin.1 a Cod Penal revocat liberarea condiționată a inculpatului pentru restul de pedeapsă de 290 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.629/20.03.2007 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin dec.penală nr.970/16.11.2007 a Curții de Apel Ploiești, pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, și aplică inculpatului, pedeapsa cea mai grea de 7(șapte) ani închisoare.
În temeiul art.192 alin.1, alin.2 pen. cu aplicarea art.37 lit.a pen. a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de
- 4 -
30.12.1971, în localitatea, jud. P, domiciliat în localitatea,-, jud. P, CNP -, în prezent în stare de arest preventiv, la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare, faptă din data de 06/07.09.2008.
Conform art. 61 alin.1 s Cod Penal-a revocat liberarea condiționată a inculpatului pentru restul de pedeapsă de 290 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.629/20.03.2007 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.970/16.11.2007 a Curții de Apel Ploiești, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin sentința apelată, și a aplicat inculpatului, pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani închisoare.
În baza art. 33 lit.a, art. 34 lit. b pen. a contopit pedepsele menționate mai sus, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod Penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit a teza a-II-a și lit. b Cod Penal pe durata executării pedepsei.
Conform art.350 alin.1 proc.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 88 Cod Penal s-a dedus perioada reținerii din data de 07.09.2008 și a arestării preventive de la 07.09.2008 la zi.
S-a luat act că partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul art.191 alin.1 pr.pen. instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în noaptea de 06/07.09.2008, în jurul orelor 22.30 inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate, fără a solicita sau a avea permisiunea acestuia, prin forțarea ușii de acces în locuință și a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul în zona feței, după care i-a sustras un telefon mobil.
În camera în care se afla partea vătămată la momentul comiterii faptelor, se afla și fratele acestuia, numitul, care a arătat în fața organelor de urmărire penală, precum și în fața instanței cu prilejul reaudierii sale, că în seara respectivă, inculpatul a pătruns în camera în care aceștia locuiau, a lovit pe fratele său, partea vătămată, după care i-a sustras telefonul.
Deși, inițial, atât partea vătămată, cât și martorul ocular și-au schimbat declarațiile date în faza de urmărire penală, încercând sa denatureze adevărul, în sensul că ar fi existat o altercație între inculpat și partea vătămată, respectiv că nu ar fi sustras telefonul, ulterior, ca urmare a sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești sub aspectul săvârșirii de către aceștia a infracțiunilor prevăzute de art.264 pen și de art.260 alin.1 pen. la ultimul termen de judecată, fiind reaudiați, au revenit la declarațiile date inițial în fața organelor de urmărire penală.
Săvârșirea faptelor reținute în sarcina inculpatului a fost confirmată și de către martora, persoană care locuia în același imobil cu partea
- 5 -
vătămată și care a auzit zgomotul produs de către inculpat la momentul la care a pătruns prin forțarea ușii de acces.
Fapta inculpatului de a-și însuși telefonul părții vătămate a fost probată prin declarațiile martorilor, precum și din ultima declarația a părții vătămate dată în fața instanței.
În ceea ce privește loviturile aplicate de către inculpat părții vătămate, acestea au reieșit din declarațiile martorilor, și, care au arătat că acesta avea sânge în zona feței la momentul când l-a observat în curte, la scurt timp de la momentul săvârșirii faptelor, chiar inculpatul recunoscând că a aplicat lovituri părții vătămate, deși a încercat să arate că în realitate ar fi avut loc o agresiune reciprocă, aspect neconfirmat de vreo probă administrată în cauză.
S-a reținut că fapta inculpatului, care în data de 06/07.09.2008, în jurul orelor 22,30, a sustras prin violență, din locuința părții vătămate, în scopul însușirii pe nedrept, de la partea vătămată un telefon mobil, întrune ș te elementele constitutive ale infrac țiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b, alin.21lit.c pen.
Analizând latura obiectivă a infrac ț iunii de tâlhărie, prev. art.211 alin.1, alin.2 lit.b, alin.21lit.c pen. instan a a reținut că elementul material constă în ac ț iunea de luare a bunului mobil din posesia păr ții vătămate fără consimțământul acesteia, după exercitarea de violențe asupra ei, fapta săvârșindu-se în locuința părții vătămate.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv dispozițiile generale ale codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, modul de acționare-exercitarea de violențe asupra părții vătămate ținând cont totodată de persoana și conduita inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, mai mult, încercând să intimideze martorii și partea vătămată, îngreunând astfel cercetarea judecătorească.
Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a suferit numeroase condamnări, prin sentința penală nr.629/20.03.2007 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.970/16.11.2007 a Curții de Apel Ploiești, acesta fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, fiind liberat condiționat cu un rest de 290 de zile, astfel că se va reține față de acesta și incidența art. 37 lit.a pen.
În aceste condiții, instanța a apreciat că pentru reeducarea inculpatului și pentru atingerea scopului preventiv al pedepsei, așa cum este definit de art. 52. pen. este necesar ca inculpatul să execute o pedeapsă cu închisoarea de 7 ani cu executare într-un loc de detenție.
În baza art.61 alin.1 Cod Penal, instanța a revocat liberarea condiționată a inculpatului pentru restul de pedeapsă de 290 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.629/20.03.2007 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.970/16.11.2007 a Curții de Apel Ploiești, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa stabilită prin sentința apelată, și a aplicat inculpatului, pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare.
- 6 -
În ceea ce privește fapta de violare de domiciliu prevăzută de art.192 alin.2 pen. instanța a apreciat că existența acesteia este dovedită de întregul probatoriu administrat în cauză, respectiv din declarațiile martorilor, precum și din declarațiile părții vătămate din care reiese că în seara de 06/07.09.2008, la ora 22.30, inculpatul a pătruns prin forțarea ușii de acces în locuința părții vătămate, neavând permisiunea de acces în locuința părții vătămate, fiind așadar întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu.
Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a suferit numeroase condamnări, prin sentința penală nr.629/20.03.2007 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.970/16.11.2007 a Curții de Apel Ploiești, acesta fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, fiind liberat condiționat cu un rest de 290 de zile, astfel că se va reține față de acesta și incidența art. 37 lit.a pen.
În aceste condiții, instanța a apreciată că pentru reeducarea inculpatului și pentru atingerea scopului preventiv al pedepsei, așa cum este definit de art. 52. pen. este necesar ca inculpatul să execute o pedeapsă cu închisoarea de 3 ani cu executare într-un loc de detenție.
În baza art.61 alin.1 Cod Penal, instanța a revocat liberarea condiționată a inculpatului pentru restul de pedeapsă de 290 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.629/20.03.2007 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.970/16.11.2007 a Curții de Apel Ploiești, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa stabilită prin sentința apelată, și a aplicat inculpatului, pedeapsa cea mai grea de 3 (șapte) ani închisoare.
Infracțiunile comise de inculpat au fost săvârșite în forma concursului real de infracțiuni, pe cale de consecință, în baza art.33 lit.a și art.34 lit.b pen, s-au contopit pedepsele menționate mai sus, inculpatul dispunându-se să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a, teza a-II-a și b Pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora i-a fost interzis pe perioada executării pedepsei.
În temeiul art.350 alin.1 proc.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art.88 pen. s-a dedus perioada reținerii din data de 7.09.2008 și a arestării preventive de la data de 07.09.2008 la zi.
În ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul art.192 alin.1 proc.pen. instanța a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel inculpatul criticand-o ca nelegală si netemeinică.
In motivarea apelului, inculpatul a arătat că în mod neintemeiat și fără probe instanta de fond a dispus condamnarea sa pentru savarsirea infractiunii de talharie, întrucat la dosar nu exista nici o proba certa si concludentă din care sa rezulte ca se face vinovat de această infractiune.
- 7 -
A solicitat apelantul admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond achitarea inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie și reținerea numai a infracțiunii de lovire.
Prin decizia penală nr. 192 din 5.11.2009, Tribunalul Prahovaa respins apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 759 din 16.04.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 7 septembrie 2008 la zi.
Tribunalul Prahova și-a motivat hotărârea, reținând că situatia de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, care a realizat o justă interpretare și apreciere a probelor administrate în cauză, în toate fazele procesului penal, din acestea rezultând atât existența faptelor cât și comiterea acestora de către inculpat cu forma de vinovăție cerută de lege, respectiv intenția.
Au fost avute astfel în vedere, plângerea și declarațiile date de partea vătămată, care a relatat în detaliu modalitatea de comitere a faptei și desfășurarea incidentului, declarațiile martorilor, și, procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșele foto întocmite cu această ocazie.
In baza probelor administrate, instanța de fond a reținut în mod corect că în seara zilei de 06/07.09.2008, în jurul orelor 22.30 inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate, fără a solicita sau a avea permisiunea acestuia, prin forțarea ușii de acces în locuință și a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul în zona feței, după care i-a sustras un telefon mobil.
În camera în care se afla partea vătămată la momentul comiterii faptelor, se afla și fratele acestuia, numitul, care a arătat în fața organelor de urmărire penală, precum și în fața instanței cu prilejul reaudierii sale, că în seara respectivă, inculpatul a pătruns în camera în care aceștia locuiau, a lovit pe fratele său, partea vătămată, după care i-a sustras telefonul.
Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, susținând că a avut acordul părții vătămate de pătrunde în locuință, că nu a lovit-o și nu i-a sustras telefonul din încăpere, aceste susțineri au fost înlăturate, fiind nesusținute de alte probe, nu sunt de natura a determina reținerea altei situații de fapt.
In ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, tribunalul apreciat că instanța de fond a dat o corectă încadrare juridică acestora.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le ca fiind netemeinicie și nelegale, susținând că instanțele au făcut o greșită încadrare a faptelor, că trebuia să țină seamă de pobele existente la dosar din care rezultă că recurentul nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor de tâlhărie și violare de domiciliu, că inculpatul în noaptea respectivă a fost în stare de ebrietate și trebuia să se țină seama de această circumstanță atenuantă.
Se mai susține că fiind în această stare a lovit partea vătămată.
Inculpatul, față de aceste susțineri, solicită în principal, admiterea recursului, casarea hotărârilor și condamnarea sa numai pentru infracțiunea de lovire, iar în subsidiar, să se rețină ca circumstanță atenuantă starea de ebrietate și să se
- 8 -
procedeze la redozarea pdepsei sub minimul special prevăzut de textul legal incriminator.
Curtea, verificând hotărârile atacate, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, în raport de motivele de recurs invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept așa cum prevăd dispozițiile art. 3856alin.3 Cod pr.penală, constată că recursul declarat de către inculpatul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Prin declarațiile date în cursul procesului penal recurentul nu a recunoscut participația la faptele deduse judecății, apărându-se că nu este autorul acestor fapte, că nu își amintește ce a făcut în noaptea de 06/07 septembrie 2008, întrucât a fost în stare de ebrietate.
Activitatea infracțională mai sus descrisă rezultă din declarațiile constante ale părții vătămate, care se coroborează cu declarațiile martorilor, și.
Astfel că, din aceste probe rezultă că în noaptea de 06.09.2008 orele 22,30, inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, prin forțarea ușii de acces și după ce a lovit cu pumnul în zona feței pe partea vătămată a sustras un telefon mobil marca ce se afla pe un scaun din locuința acestuia, iar apoi, prin amenințări cu moartea la adresa părții vătămate care încerca să găsească ajutor, inculpatul să înlăture urmele infracțiunii, să păstreze bunul furat și să-și asigure scăparea.
Aceste probe pertinente și concludente, formează convingerea că recurentul inculpat este autorul infracțiunilor reținute în sarcina sa, iar condamnarea lui este temeinică și legală.
Cu privire la solicitarea inculpatului ca la redozarea pedepselor, instanța să țină seama că în noaptea respectivă a fost în stare de ebrietate avansată, Curtea, apreciază că această stare nu poate fi luată în considerare a fi o circumstanță atenuantă întrucât nu a fost o beție completă, adică atât de avansată încât inculpatul să nu-și dea seama pe deplin de actele pe care le comite, de consecințele și de pericolul social al acestora, iar capacitatea sa de a-și dirija acțiunile să fie mult stânjenită.
În speță, se consideră că inculpatul, deși consumase o cantitate apreciabilă de băuturi alcoolice, nu s-a aflat într-o asemenea stare din moment ce a solicitat să fie dus la domiciliul concubinei sale, sau întrebat de martorul că ce s-a întâmplat la domiciliat părții vătămate, inculpatul a răspuns că nu este o problemă care să-l intereseze, întrucât există o situație conflictuală mai veche.
Cu privire la individualizarea pedepselor se constată că instanțele la aplicarea acestora a respectat toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal.
Chiar dacă valoarea prejudiciului este relativ mică, împrejurările în care s-au comis faptele, conduita nesinceră adoptată de recurent pe parcursul procesului penal, în pofida probelor evidente de vinovăție, unite cu împrejurarea că până la vârsta de 40 ani a suferit 7 condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de lovire, violare de domiciliu, furt calificat și infracțiuni prevăzute de Codul silvic, că nu are ocupație, determină concluzia că pedepasa de 7 ani închisoare situată la limita minimă pentru infracțiunea de tâlhărie, este justificată.
- 9 -
Prin urmare, sub aspectele analizate, hotărârile atacate sunt temenice și legale, considerente pentru care, Curtea, în temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod pr.penală urmează să respingă recursul declarat ca nefondat.
Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv, potrivit art. 88 Cod penal se va computa detenția, începând cu data de 07 septembrie 2008 la zi.
Văzând și disp.art. 192 alin.2 Cod pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30 decembrie 1971, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr.192/05 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr.759/16 aprilie 2009 Judecătoriei Ploiești.
detenția preventivă a inculpatului de la 07 septembrie 2008, la zi.
Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 ianuarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
Grefier
Red.ȘF
Tehnored.EV
4 ex./01.02.2010
dos.f- Judecătoria Ploiești
dos.a- Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
