Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 572/2009. Curtea de Apel Constanta

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR.572/

Ședința publică din 6 octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Zoița Frangu

JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure

JUDECĂTOR 3: Viorica

Grefier - I

Cu participarea Ministerului Public prin Procuror

Pe rol judecarea recursului penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 265/04.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect tâlhărie (art. 211 cod penal).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat, asistat de apărătorului desemnat din oficiu avocat, lipsă intimata parte civilă.

Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.

Se restituie delegația apărătorului din oficiu, întrucât la termenul anterior fusese desemnat avocat din oficiu.

Recursul este declarat în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și nemotivat conform art. 38510cod pr. penală.

Curtea în baza art. 301 cod pr. penală întreabă părțile dacă mai au alte cereri, probe, excepții de formulat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr. penală constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri potrivit art. 38513cod pr. penală.

Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate ca netemeinică și nelegală, și pe fond aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată, întrucât inculpatul nu se află în stare de recidivă, deși are o condamnare anterioară.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefundat, menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală, având în vedere că instanța de fond în mod corect a analizat actele și lucrările dosarului și a dispus condamnarea inculpatului, având în vedere activitatea infracțională a inculpatului, acesta suferind 4 condamnări în minorat, neputând asigura reeducarea prin modalitatea executării cu suspendare.

Recurentul inculpat arată că nu a avut intenția de a tâlhări, ci a folosit sprayul pentru a scăpa; solicită admiterea recursului.

CURTEA

Cu privire la recursul penal de față constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 179/11.02.2009 Judecătoria Constanța a hotărât următoarele;

"În baza art.20 raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.21lit.a,c Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c Cod penal, art.75 alin.1 lit.c Cod penal, art.76 alin.1 lit.c Cod penal și art.80 Cod penal condamnă inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06.09.1984 în C, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație și fără loc de muncă, cu antecedente penale, necăsătorit, domiciliat în comuna Cumpăna,-, județul C, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie.

Dispune executarea pedepsei în regim de detenție în conformitate cu dispozițiile art.57 Cod penal.

Conform art.88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de la 29.05.2007 ora 037la 30.05.2007, ora 037.

În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a-teza a doua, b Cod penal pe durata executării pedepsei.

Ia act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art.189 Cod procedură penală suma de 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu (avocați și -, câte 100 lei fiecare) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța.".

Urmare examinând actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Constanțaa reținut în fapt că;

"În noaptea de 28/29.05.2007, în jurul orei 2400, inculpatul s-a deplasat, împreună cu minorul, în localitatea Sud, în zona blocurilor de pe strada - cel. Cu intenția de a sustrage bunuri, cei doi au intrat în blocul 2A, scara C și cu ajutorul unei bare de fier, inculpatul a rupt lacătul de la intrarea în boxa părții vătămate, după care, au pătruns în interiorul boxei.

În acest timp, partea vătămată, auzind zgomot, a coborât la subsol, timp în care inculpatul s-a ascuns în boxă, iar numitul după un perete în afara boxei.

Când partea vătămată a intrat în boxă și a aprins lumina electrică, pentru a scăpa, inculpatul l-a împins pe partea vătămată, care s-a dezechilibrat și a căzut, pulverizându-i spray lacrimogen în zona ochilor.

În ajutorul părții vătămate a intervenit și fiul acestuia, martorul, care a reușit să îl imobilizeze pe inculpat.

Numitul a reușit să fugă, fiind reținut în aceeași noapte de lucrătorii de poliție.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.292/LR/30.05.2007 partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Prima instanță a reținut situația de fapt expusă din analiza și coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de constatare întocmit de lucrătorii de poliție la data de 29.05.2007, procesul-verbal de cercetare la fața locului, din care rezultă că lacătul boxei a fost spart, raportul de constatare medico-legală nr.292/LR/30.05.2007, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, a, declarațiile inculpatului.

Instanța de fond a reținut că partea vătămată a declarat că în noaptea de 28.05.2007, în jurul orei 2400, coborât în boxă, întrucât a auzit zgomote, a aprins lumina, a observat că lacătul era spart, a pătruns în boxă, unde a fost împins de inculpat, care i-a pulverizat spray paralizant în, căzând la pământ. Partea vătămată a mai precizat că inculpatul era însoțit de un băiat, care a reușit să fugă, iar inculpatul a fost imobilizat de fiul său, martorul. În același sens sunt și declarațiile martorilor, a și; a reținu totodată că martorii și, vecini cu partea vătămată, au relatat că l-au observat pe inculpat, care era imobilizat de fiul părții vătămate, au simțit miros de spray paralizant și au observat că partea vătămată avea leziuni pe brațe,și totodată că audiat fiind, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.

În drept, fapta inculpatului, care, în noaptea de 28/29.05.2007, împreună cu minorul, a pătruns prin efracție în boxa aparținând părții vătămate, situată la subsolul blocului 2A, scara C din localitatea Sud, cu intenția de a sustrage bunuri și, fiind surprinși de partea vătămată, pentru a-și asigura scăparea, inculpatul a exercitat violențe asupra părții vătămate, pe care l-a îmbrâncit, pulverizându-i spray paralizant în, a fost apreciată de către instanța de fond ca întrunind constitutive ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art.20 raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.21lit.a, c Cod penal.

La individualizarea pedepsei, prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal, având în vedere gradul de pericol social care rezultă din modalitatea și împrejurările de săvârșire a faptei (pe timp de noapte, într-o dependință, prin efracție, împreună cu un minor) și din urmările produse, partea vătămată necesitând pentru vindecare un număr redus de zile de îngrijiri medicale, precum și persoana inculpatului, care este în vârstă de 24 de ani, cunoscut cu antecedente penale, fără ocupație și fără loc de muncă. Instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 lit.c Cod penal, respectiv atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal precum și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 alin.1 lit.c Cod penal, respectiv săvârșirea faptei împreună cu un minor.

Prin decizia penală nr. 265/04.06.2009 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 179/11.02.2009 a Judecătoriei Constanța și l-a obligat pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, a dispus a fi plătit din fondurile către Baroul Constanța, pentru avocat.

Tribunalul Constanțaa reținut că, prima instanță a efectuat cercetarea judecătorească în mod complet, a realizat o evaluare justă a întregului material probator administrat în cauză, reținând în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, precum și vinovăția acestuia în comiterea faptei.

În referire la operațiunea de individualizare a pedepsei, se constată că instanța de fond a dat eficiența corespunzătoare tuturor criteriilor generale prevăzut de art. 72.Cod Penal, a manifestat echilibru în dozarea pedepsei stabilind un cuantum care se circumscrie scopului preventiv prevăzut de lege și care este în măsură să asigure constrângerea și totodată reeducarea inculpatului.

În ceea ce privește modalitate de executare a pedepsei, aceasta a fost stabilită în mod corect de către prima instanță care a ținut seama de faptul că inculpatul a mai intrat în conflict cu legea penală, suferind anterior 4 condamnări la pedeapsa închisorii pentru comiterea de infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, dispunându-se chiar și revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, inculpatul continuând să comită fapte antisociale, fără o justificare, astfel cum chiar acesta a susținut, săvârșind o infracțiune mai gravă, situație în care, în prezent nu se mai poate susține că scopul pedepsei aplicate prin sentința apelată va putea fi atins fără executarea efectivă a acesteia.

Văzând prevederile art. 71 alin. 1 și 64.Cod Penal, dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, ale Protocoalelor adiționale, precum și decizia nr. LXXIV (74) din 5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație,tribunalul constată că,în mod legal și temeinic prima instanță a impus inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, interdicția exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 tit.a teza a doua și lit. b

Cod Penal

În considerarea celor expuse, criticile formulate în apelul inculpatului apar ca neîntemeiate.

Cum sentința atacată nu prezintă elemente de nelegalitate ori de netemeinicie care să impună desființarea acesteia, apelul declarat va fi respins, ca nefondat.

Împotriva deciziei penale nr. 265/04.0.6.2009 Tribunalului Constanța a declarat recurs, în termen legal inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în legătură cu individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, sub aspectul modalității de executare.

Inculpatul recurent a susținut, în esență, că reeducarea sa poate fi realizată și fără executarea pedepsei în regim de detenție întrucât antecedentele penale se constituie din condamnari în minoritate, care nu-i atragă starea de recidivă.

În concluzi, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate în parte și, urmare rejudecării să se facă aplicarea prevederilor art.81 cod penal, privind suspendarea condiționată executării pedepsei.

Examinând hotărârea recurată în lumina criticii din recursul inculpatului, a probatoriului administrat, cât și din oficiu, în temeiul prevederilor art. 3856al. 1 C.P.P. curtea constată că este legală și temeinică iar recursul nefondat.

Potrivit probatorului administrat în cauză inculpatul recurent a fost găsit vinovat și condamnat pentru o tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 20 rap. la art. 211 al.2 lit.b) și al.21lit.a,c,) cod penal cu referire la art.80 cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare cu executare în regim de detenție.

Referitor la individualizarea pedepsei, curtea constată că aceasta s-a făcut prin valorizarea corespunzătoare a criteriilor prevăzute de art.72 cod penal.

Chiar dacă în speță există un concurs de circumstanțe agravante și atenuante, care nu impunea reducerea cuantumului pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege, instanțele de fond și apel au aplicat pedeapsa de 1 an închisoare, egală cu limita minimă prevăzută de art. 76 al.1 lit.c) cod penal, având în vedere că fapta a rămas în stadiu de tentativă, iar violențele exercitate asupra părții vătămate au fost menite să asigure exclusiv scăparea făptuitorului.

Executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate inculpatului recurent, este justificată, așa cum în mod temeinic și legal au reținut instanțele de fond și apel, de patru condamnări anterioare suferite de inculpatul recurent pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, care deși nu atrag starea de recidivă, fiind săvârșite în minoritate pun în evidență o perseverență infracțională, care a culminat cu săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, ce face obiectul prezentei cauze.

Perseverența infracțională, natura deosebit de gravă a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului recurent, în prezenta cauză, antrenarea în activitatea delictuoasă și a unui minor, dar și lipsa de interes în găsirea unei ocupații licite care să asigure veniturile necesare existenței de zi cu zi, au impus concluzia că reeducarea inculpatului recurent nu este posibilă decât prin executarea în regim de detenție a pedepsei aplicată acestuia.

Raportat la cele ce preced, curtea constată că, este neîntemeiată critica din recursul inculpatului și, cum în urma examinării din oficiu a hotărârii atacate nu s-au identificat alte motive de reformare a acesteia, se va respinge recursul ca nefondat, menținându-se ca legală și temeinică decizia penală nr. 265/074.06.2009 a Tribunalului Constanța.

În conformitate cu prevederile art. 189 C.P.P. onorariul avocatului din oficiu de 200 lei se va plăti din fondul în contul Baroului de avocați C, pentru avocat.

Urmare respingerii recursului și în temeiul art. 192 al.2 C.P.P. va fi obligat recurentul să plătească statului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În baza art. 38515al. 1 pct.1 lit. b cod procedură penală

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - domiciliat în comuna Cumpăna,-, județul C, împotriva deciziei penale nr.265 din 4 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța și a sentinței penale nr.179 din 11 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Constanța.

Dispune plata din fond.J a onorariului apărătorului din oficiu Av., în sumă de 200 lei.

Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 300 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06. octombrie.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

- - - -

- -

GREFIER,

I

Red. jud. 3.11.2009

Jud. fond:

Jud. apel:

Dact.IC.2 ex.

Președinte:Zoița Frangu
Judecători:Zoița Frangu, Marius Cristian Epure, Viorica

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 572/2009. Curtea de Apel Constanta