Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 590/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR.1463,-
DECIZIA PENALĂ NR.590
Ședința publică din data de 24 august 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTORI: Paul Mihai Frățilescu, Florentin Teișanu Dan
- - -
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și de inculpații fiul lui și, născut la data de 26 februarie 1989 și fiul lui și, născut la data de 05 martie 1990, în prezent deținuți în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva deciziei penale nr.95 din data de 02 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către parchet și inculpați împotriva sentinței penale nr.1285 din 03 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Moreni.
În baza disp.art.381 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților și și s-a dedus perioada arestului preventiv, începând cu data de 03 decembrie 2008, la zi.
Prin sentința penală nr.1285/03 decembrie 2008 Judecătoria Morenia dispus condamnarea inculpaților și la câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prev.de art.211 alin.2 lit.b,c alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a,b,c și art.76 alin.1 lit.b Cod penal și câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prev.de art.197 alin.2 lit.a Cod penal, cu aplic.art.74 alin.1 lit.a,b,c și art.76 alin.1 lit.b Cod penal.
În baza art.65 alin.2 Cod penal, s-au aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei, fiindu-le interzisă exercitarea drepturilor arătate în art.64 alin.1 lit.a, teza II, lit.b,e Cod penal.
Conform disp.art.33, art.34 alin.1 lit.b, art.35 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor arătate în art.64 alin.1 lit.a, teza II, lit.b,e Cod penal.
În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza II, lit.b,e Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus pentru fiecare inculpat din pedeapsa aplicată perioada executată de la 31 mai 2008 la zi.
Potrivit disp.art.350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest pentru fiecare inculpat.
- 2 -
În temeiul disp.art.14 și art.346 Cod procedură penală, rap.la art.998 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată reprezentat legal fiind de și s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - inculpați și, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat în substituire pentru d-na avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr.4224/2009, fila 25 dosar, lipsă fiind intimatul - parte vătămată prin reprezentant legal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru recurenții - inculpați, față de natura infracțiunilor, respectiv a cauzei dedusă soluționării recursurilor, solicită instanței judecarea în ședință secretă, potrivit disp.art.290 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu se opune cererii formulată de apărătorul ales în sensul judecării cauzei în ședință secretă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, respinge cererea formulată de dl.avocat de judecare a cauzei în ședință secretă.
Cu permisiunea instanței, avocat, luând legătura cu recurenții - inculpați și, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, a criticat ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanțele nu au dat suficientă eficiență materialului probator administrat în cauză și nu au făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunile săvârșite de aceștia.
A susținut că potrivit disp.art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De asemenea, conform art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea conținând o dezaprobare legală dar și una judiciară atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită cât și în ceea ce privește comportamentul celui care o comite.
Prin urmare, pedeapsa trebuia individualizată în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite pe viitor săvârșirea
de noi fapte penale, însă în maniera în care au fost individualizate pedepsele în prezenta cauză nu s-a asigurat realizarea acestui deziderat.
- 3 -
Consideră că natura infracțiunilor săvârșite de cei doi inculpați - tâlhărie și viol în forma concursului real - forma agravată a celor două infracțiuni, precum și pedepsele cu închisoarea de la 7 - 20 ani și respectiv de la 5 - 18 ani, reclamau din partea instanțelor o atitudine sancționatoare mai fermă.
Mai mult, instanțele au ignorat și faptul că aceste infracțiuni au fost săvârșite în dauna unui minor, minimalizând pericolul social concret al faptelor deduse judecății și prin urmare produsă și nu au acordat cuvenita semnificație poziției procesuale oscilante adoptate de cei doi inculpați în cursul procesului penal.
Totodată, a precizat că prin declarațiile date în cursul cercetării judecătorești (filele 100, 101, 102 - dosar judecătorie) inculpații au revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, retractând recunoașterea inițială privind săvârșirea infracțiunilor, încercând să acrediteze ideea că partea vătămată ar fi fost aceea care le-ar fi propus să întrețină acte sexuale și că tot aceasta le-ar fi vândut telefonul mobil care-i aparținea pentru suma de 10 lei.
Apreciază că în aceste condiții poziția procesuală a fost interpretată greșit de către instanță ca o atitudine sinceră și nu a justificat reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților.
Pentru motivele mai sus enunțate, a solicitat instanței admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și dispunând rejudecarea, să pronunțe o soluție legală și vădit temeinică.
Avocat având cuvântul pentru recurenții - inculpați și, solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat, deoarece s-a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate acestora pentru infracțiunile săvârșite, în raport de criteriile înscrise în art.72 Cod penal și având în vedere atitudinea sinceră avută în cursul cercetării judecătorești, sunt infractori primari, gradul de pericol social nu este atât de mare.
Cu privire la recursurile declarate de cei doi inculpați, solicită instanței admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri și redozarea pedepselor în sensul micșorării acestora, criticând hotărârile anterioare față de cuantumul pedepselor aplicate care sunt prea mari, susținând că inculpații au avut o poziție coerentă concretă vis-a-vis de săvârșirea infracțiunilor, au recunoscut și regretat comiterea iar partea vătămată a avut două puncte de vedere diferite la urmărirea penală și la instanța de fond.
Inculpatul având ultimul cuvânt, solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet și admiterea recursului formulat de el, întrucât pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare.
Inculpatul având ultimul cuvânt, a arătat că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția pe care o va pronunța.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr.1285/03 decembrie 2008 Judecătoria Morenia dispus condamnarea inculpaților fiul lui și, născut la data de 05 martie 1990 și fiul lui și, născut la data de 26 februarie 1989, în prezent deținuți în Penitenciarul Mărgineni, județul D, la câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prev.de
- 4 -
art.211 alin.2 lit.b,c alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a,b,c și art.76 alin.1 lit.b Cod penal și câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prev.de art.197 alin.2 lit.a Cod penal, cu aplic.art.74 alin.1 lit.a,b,c și art.76 alin.1 lit.b Cod penal.
În baza art.65 alin.2 Cod penal, s-au aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei, fiindu-le interzisă exercitarea drepturilor arătate în art.64 alin.1 lit.a, teza II, lit.b,e Cod penal.
Conform disp.art.33, art.34 alin.1 lit.b, art.35 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor arătate în art.64 alin.1 lit.a, teza II, lit.b,e Cod penal.
În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza II, lit.b,e Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus pentru fiecare inculpat din pedeapsa aplicată perioada executată de la 31 mai 2008 la zi.
Potrivit disp.art.350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest pentru fiecare inculpat.
În temeiul disp.art.14 și art.346 Cod procedură penală, rap.la art.998 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată reprezentat legal fiind de și s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că prin rechizitoriul nr.441/P/2008 din data de 26 iunie 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni, înregistrat pe rolul instanței la data de 26 iunie 2008, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților: și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de viol și tâlhărie prevăzute de art.211 alin.2, lit.b,c alin.2/1 lit.a Cod penal și art.197 alin.2 lit.a Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare al instanței că la data de 31 mai 2008, în jurul orei 4,30 cei doi inculpați se aflau pe strada - din localitatea M, sub influența băuturilor alcoolice și în zona, au acostat-o pe partea vătămată, inculpatul solicitându-i telefonul mobil. În urma refuzului părții vătămate de a-i da telefonul, inculpatul, prin violențe, l-a determinat să îi predea telefonul și i-a propus să-i urmeze pe stadion pentru a și-l recupera, propunându-i și întreținerea de acte sexuale orale. Partea vătămată a lăsat să se înțeleagă că acceptă propunerea și, după ce a primit telefonul a încercat să fugă însă, împiedicându-se, a fost ajuns de către cei doi inculpați care au lovit-o și au obligat-o să se întoarcă pe terenul de fotbal unde, sub amenințarea cu o sticlă spartă au întreținut acte sexuale orale și au încercat și realizarea unui act sexual anal. Ulterior, cei doi inculpați l-au condus pe partea vătămată în tribuna unde i-au dat suma de 10 lei, au rupt cartela a telefonului și l-au amenințat să nu spună despre cele întâmplate.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost susținută de declarațiile celor doi inculpați care au recunoscut săvârșirea faptelor, precum și de declarațiile părții vătămate, acestea coroborându-se și cu urmele descoperite pe stadion în cadrul cercetării la fața locului, procesul verbal de reconstituire, planșele foto, raportul de constatare medico-legală și cu raportul de expertiză efectuat în cauză.
- 5 -
În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut ca situație de fapt că în noaptea de 31 mai 20098, în jurul orei 4,30 pe când partea vătămată se întorcea acasă după ce își condusese prietena la domiciliu, în zona din M, pe strada, s-a întâlnit cu cei doi inculpați și, pe care-i cunoștea din vedere ca locuind în M, fără a le cunoaște însă numele.
Inculpatul avea în mână o sticlă cu vin desfăcută și i-a cerut părții vătămate telefonul mobil, acesta refuzându-l, fapt care l-a determinat pe inculpat să recurgă la violențe, lovindu-le pe partea vătămată în zona feței și luându-i telefonul din buzunar.
Motivul pentru care inculpatul i-a solicitat telefonul mobil nu a putut fi stabilit, întrucât nu i l-a comunicat părții vătămate în momentul solicitării iar în fața instanței a arătat că dorea să copieze muzică de pe el, fiind animat de dorința de avea aceeași muzică cu cea pe care o asculta partea vătămată deși telefonul acestuia era în buzunarul pantalonilor.
În acest moment, declarațiile celor doi inculpați și cea a părții vătămate sunt diferite în sensul că în varianta celor doi inculpați prezentată în fața instanței, aceștia au arătat că partea vătămată pentru a-și recupera telefonul mobil, le-a propus celor doi inculpați întreținerea de acte sexuale orale, propunerea care nu ar fi fost acceptată inițial, partea vătămată insistând prin aceea că îl trăgea pe inculpatul de pantaloni și mergea după el repetându-și propunerea.
Fiind acceptată de către cei doi inculpați propunerea, în scopul întreținerii de acte sexuale, inculpatul i-a restituit telefonul, iar partea vătămată a profitat și a fugit înspre ieșire.
Această susținere nu a putut fi reținută de către instanță, întrucât nu se coroborează cu restul probelor administrate mai ales că în fața organelor de poliție au prezentat o altă variantă, aceea în care, pentru a-i fi restituit telefonul, părții vătămate i s-a propus de către inculpatul să meargă în incinta, fiind chiar tras de mână până acolo, unde i s-a propus să întrețină acte sexuale cu ambii inculpați.
De asemenea, fuga părții vătămate nu este în concordanță cu poziția acesteia de a fi cea care inițiază întreținerea de acte sexuale.
De altfel, chiar venită de la partea vătămată această propunere, situația nu prezintă nici o relevanță juridică în cauză pentru motivele ce vor fi expuse.
Astfel, după, ce au intrat incinta, inculpatul i-a propus părții vătămate să întrețină relații sexuale orale pentru a-și recupera telefonul, iar partea vătămată a lăsat să se înțeleagă că acceptă însă să i se dea telefonul înainte.
Când i-a fost înmânat telefonul, a profitat de momentul în care inculpatul se desfăcea la pantaloni și a fugit spre ieșire, în fugă împiedicându-se și căzând la pământ.
Cei doi inculpați s-au înfuriat că partea vătămată i-a amăgit și au alergat după acesta, ajungându-l și lovindu-l amândoi cu picioarele deși, până în acest moment numai inculpatul și-a manifestat intențiile în timp ce inculpatul a asistat tăcut la toată discuția sau chiar i-a spus inculpatului să-l lase în pe partea vătămată.
Părții vătămate i-a fost luat din nou telefonul de către inculpatul și a fost adus înapoi pe terenul de fotbal unde, în zona porții, a întreținut sub amenințare
- 6 -
relații sexuale orale cu ambii inculpați, amenințarea realizându-se cu gâtul sticlei de vin pe care inculpatul a spart-o de stâlpul porții de fotbal.
Cei doi inculpați au încercat și realizarea unui act sexual anal cu partea vătămată însă, din cauza stării de ebrietate acesta nu a fost realizat.
După acest moment, cei doi inculpați l-au condus pe partea vătămată în tribuna unde i-au spus să nu anunțe poliția despre cele întâmplate și i-au oferit o țigară pe care partea vătămată a acceptat-o de frică și i-au oferit suma de 10 lei pentru telefonul mobil, cartela a acestuia fiind ruptă și aruncată în tribună. Ulterior, partea vătămată a fost condusă spre ieșire și lăsată să plece.
Partea vătămată a mers acasă și i-a spus fratelui său ce s-a întâmplat, acesta conducându-l la poliție, ulterior telefonul mobil fiind restituit de către inculpatul care a primit înapoi suma de 10 lei.
Aceste aspecte au fost furnizate de declarațiile celor doi inculpați și cea a părții vătămate care sunt fidele în redarea situației de fapt, în confirmarea acesteia fiind și raportul de constatare medico-legală nr.304/02.06.2008 întocmit în baza procesului - verbal de examinare la spital a părții vătămate și al celui de examinare corporală de la filele 230 - 309 din dosarul de urmărire penală, precum și de declarațiile martorului asistent care nu evidențiază aspecte de forțare a declarațiilor date de către cei doi inculpați în fața organelor de poliție sau a reconstituirii efectuate.
În aceste condiții, chiar dacă partea vătămată ar fi fost cea care ar fi propus inculpaților întreținerea de acte sexuale, amăgirea de către acesta a inculpaților și fuga sa după ce a primit telefonul mobil duc la concluzia certă că nu și-a dat consimțământul pentru actele sexuale realizate și sub amenințare cu o sticlă spartă și, de asemenea, cu bătaia, partea vătămată fiind în vârstă de 17 ani în fața a două persoane majore și aflate sub influența băuturilor alcoolice.
Infracțiunea de viol constă în întreținerea de acte sexuale cu o altă persoană prin constrângere, indiferent de relațiile existente anterior sau de exprimarea inițială a unui acord, atâta timp ct6 refuzul rezultă din orice manifestare neechivocă.
De asemenea, deposedarea părții vătămate, prin violență, de telefonul pe care ăl avea asupra sa constituie infracțiunea de tâlhărie, faptă ce a fost reținută în sarcina ambilor inculpați chiar dacă numai inculpatul și-a însușit ulterior acest telefon, întrucât deposedarea s-a realizat prin violența exercitată de ambii inculpați care s-au impus astfel asupra voinței părții vătămate.
În drept, faptele celor doi inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie prevăzute de art.211 alin.2 lit.b,c, alin.2/1 lit.a Cod penal și de viol prev.de art.197 alin.1 lit.a Cod penal, fapte aflate în concurs real de infracțiuni, potrivit art.33 lit.a Cod penal.
Pentru săvârșirea acestor infracțiuni, instanța a aplicat celor doi inculpați câte o pedeapsă care să răspundă scopului arătat în art.52 Cod penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal.
Totodată, celor doi inculpați le-au fost aplicate disp.art.65 alin.2 Cod penal, raportat la infracțiunea de viol și aplicată câte o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a, teza a II-a lit.b și e Cod penal, pe o perioadă de 3 ani de la executarea pedepsei pentru atenționarea acestora de pericolul săvârșirii de noi infracțiuni.
Întrucât, cele două infracțiuni au fost săvârșite mai înainte de a interveni o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, potrivit art.33, art.34 alin.1 lit.b,
- 7 -
art.35 Cod penal, s-au contopit aceste pedepse, inculpații urmând să execute fiecare pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor arătate în art.64 alin.1 lit.a teza II, lit.b, e Cod penal.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța a reținut că cele două infracțiuni sunt de oi gravitate deosebită și cu efecte de lungă durată asupra părții vătămate, intervenția organelor judiciare având rolul de a stinge efectele negative ale săvârșirii acestor infracțiuni într-o comunitate restrânsă ca cea în care au fost săvârșite, astfel că executarea pedepsei într-un loc de detenție poate asigura realizarea funcțiilor și scopului pedepsei.
În consecință, pe durata arătată în art.71 Cod penal, s-au interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a, teza II, lit.b, lit.e Cod penal, stabilirea acestor interdicții făcându-se în concordanță cu minima ingerință ce este permisă în condițiile săvârșirii unor astfel de infracțiuni, raportat și la vârsta părții vătămate.
Întrucât, pentru săvârșirea acestor infracțiuni inculpații au fost reținuți și arestați preventiv începând cu data de 31 mai 2008, măsura fiind menținută până în prezent, în baza art.88 Cod penal, această perioadă a fost dedusă din pedeapsa aplicată.
Cu privire la starea de arest, instanța a constatat că măsura a fost luată deoarece au fost întrunite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală și au existat cazurile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât inculpații au săvârșit cu intenție două infracțiuni care aduc atingere patrimoniului, libertății psihice, libertății sexuale și integrității corporale iar pentru ambele, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestora prezintă astfel un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul social al infracțiunii de dat de natura faptelor comise - cu un grad ridicat de pericol social, împotriva unei victime minore, în vârstă de numai 16 ani și 11 luni, așa încât, chiar dacă inculpații nu au cunoscut cu certitudine vârsta acesteia ar fi putut totuși să-și dea seama că are o vârstă fragedă.
Starea de libertate a inculpaților ar putea genera un sentiment de neîncredere și insecuritate în rândul societății, lăsând impresia că fapte de asemenea gravitate sunt trecute cu vederea de organele judiciar iar, întrucât partea vătămată este minor,locuind în același oraș cu inculpații, libertatea acestora ar fi denatură să o intimideze pe partea vătămată și să-i creeze o stare de disconfort psihic, astfel încât, se justifică în cauză măsura arestării preventive, aceasta urmând a fi menținută potrivit art.350 Cod procedură penală.
Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă împotriva celor doi inculpați cu suma de 1.000 lei reprezentând contravaloarea cartelei telefonice și a pantalonilor, că i-au fost rupți în incident, precum și cu suma de 50.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
În cadrul daunelor materiale partea vătămată nu a administrat probe certe în cauză care să stabilească contravaloarea bunurilor solicitate, suma cerută fiind în mod evident mai mare decât valoarea acestor bunuri.
Cu privire la daunele morale, s-a constatat că cele două infracțiuni și modalitatea în care au fost săvârșite, au produs traume asupra părții vătămate care este minoră și cu o personalitate în curs de dezvoltare, acestea putând avea grave
- 8 -
repercursiuni asupra psihicului și implicit a manifestărilor acestuia ca persoană adultă în cadrul unei comunități restrânse în care informațiile circulă foarte repede.
Instanța a constatat că prin faptele lor inculpații i-au adus prejudicii morale părții vătămate, întinderea acestora fiind apreciată de către acesta la suma de 50.000 lei și în baza art.14 și art.346 Cod procedură penală raportat la art.998 Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpații, în solidar, la plata daunelor morale către partea vătămată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Moreni și inculpații și, care prin decizia penală nr.95 din 02 iunie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA au fost respinse ca nefondate.
În considerentele deciziei s-a reținut următoarele:
Situația de fapt și vinovăția apelanților - inculpați care la data de 31.05.2008, în timpul nopții, în loc public - strada - - și, ulterior, în incinta din municipiul M, județul D, prin constrângere, violență și amenințare, au deposedat-o pe partea vătămată de telefonul mobil și prin mijlocirea acelorași acțiuni, au realizat cu victima acte sexuale orale, au fost corect reținute de instanța de fond, în urma unei analize judicioase și complete a tuturor probelor administrate în cauză.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a reținut că faptele săvârșite de cei doi inculpați, în modalitatea expusă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. b și c, alin. 21lit. a Cod penal și ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
De altfel, nici Parchetul de pe lângă Judecătoria Moreni și nici cei doi inculpați nu au criticat sentința instanței de fond sub aspectul situației de fapt reținute sau al încadrării juridice date faptelor comise, singura critică adusă acestei sentințe vizând individualizarea pedepsei (mult prea aspră în opinia inculpaților, mult prea blândă în opinia Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni ).
În acest sens, în mod justificat s-a reținut de către instanța de fond că datele personale ce caracterizează pe cei doi inculpați - nu sunt recidiviști, sunt tineri (18 ani inculpatul și, respectiv, 19 ani inculpatul ), au avut o atitudine sinceră în cursul cercetării judecătorești, își au asigurată existența prin muncă - reprezintă împrejurări ce constituie circumstanțe atenuante, așa cum sunt ele enunțate în art. 74 Cod penal, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de textul incriminator, așa cum cer dispozițiile art.76 alin.1 lit. b Cod penal.
Procedând în această modalitate, respectiv, reținând pe de o parte circumstanțe atenuante în favoarea celor doi inculpați și apreciind, în același timp, că scopul și funcțiile pedepsei pot fi asigurate numai prin privare de libertate, instanța de fond a procedat la individualizarea pedepselor, prin observarea tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.
Totodată, prima instanță în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33, 34 alin. 1 lit. b, art. 35 Cod penal, pentru stabilirea pedepsei în cazul concursului real de infracțiuni, așa cum, de altfel, a procedat și a aplicat pe durata prevăzută în art.71 Cod penal a interzicerii exercitării de către inculpați a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. e Cod penal, argumentând - sub acest ultim
- 9 -
aspect - că stabilirea acestor interdicții s-a făcut în concordanță cu minima ingerință ce este permisă în condițiile săvârșirii unor astfel de infracțiuni, raportat și la vârsta părții vătămate.
Și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de prima instanță, în urma unei analize complete probelor administrate sub acest aspect, sentința instanței de fond nefiind criticată din acest punct de vedere.
Pentru toate aceste motive, constatând că sentința instanței de fond este legală și temeinică, tribunalul a respins - în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală - ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moreni și inculpații și.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și cei doi inculpați.
În motivarea recursului, parchetul critică ambele hotărâri sub aspectul individualizării pedepselor aplicate celor doi inculpați, solicitând majorarea acestora.
Se arată că instanțele fondului nu au dat eficiență disp.art.72 Cod penal, întrucât au fost aplicate pedepse prea mici în raport de modul de săvârșire al faptei și de pericolul social al acesteia.
De asemenea, pedepsele aplicate nu-și pot atinge scopul prev.de art.52 Cod penal. Pedeapsa trebuie individualizată în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite pe viitor săvârșirea de noi fapte penale.
În fine, natura infracțiunilor comise de cei doi inculpați - tâlhărie și viol - în formă agravată și în concurs, precum și limitele de pedeapsă (de la 7 la 20 ani respectiv de la 5 la 18 ani închisoare) reclamau din partea instanțelor o sancționare mai fermă.
Totodată, infracțiunile au fost comise asupra unui minor, iar poziția celor doi inculpați a fost oscilantă pe parcursul procesului penal (declarații aflate la filele 100 - 102 dosar instanță).
Inculpații critică hotărârile atacate tot sub aspectul individualizării pedepselor, considerându-le prea mari, întrucât sunt la primul conflict cu legea penală, sunt tineri și au regretat faptele comise.
Examinând hotărârile atacate în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate de recurenți prin prisma cazului de casare prev.de art.385/9 pct.14 Cod procedură penală, Curtea va constata că recursul parchetului este fondat, iar cele ale inculpaților sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În legătură cu situația de fapt, instanța de recurs constată că aceasta a fost corect reținută de instanțele fondului și nici nu este contestată de recurenți. Nici încadrarea juridică sau latura civilă a cauzei nu fac obiectul criticilor recurenților.
Aspectul vizat de toți recurenții se referă la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunile comise. În acest sens, Curtea constată că cei doi inculpați au fost trimiși în judecată și condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.197 alin.2 lit.a și art.211 alin.2 lit.b,c și alin.2/1 lit.a Cod penal, ce sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 18 ani, respectiv de la 7 la 20 ani, instanțele fondului reducând pedepsele sub minimul special, reținând în favoarea lor circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a,b și c Cod penal.
- 10 -
Având în vedere modul și mijloacele de comitere a infracțiunilor (pe timp de noapte, prin violență și amenințare cu o sticlă spartă, asupra unui minor) precum și de faptul că cei doi inculpați au reliefat o periculozitate sporită datorită insistenței în realizarea scopului propus (furtul și întreținerea de acte sexuale chiar cu o persoană de același sex, deși partea vătămată reușise la un moment dat să scape prin fugă) conduce la concluzia că în speță nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante.
Mai mult decât atât, așa cum arată și parchetul în motivele de recurs, cei doi inculpați au avut o atitudine oscilantă, deci parțial sinceră în cursul procesului penal, iar faptul că nu sunt recidiviști ci la primul conflict cu legea penală nu le dă decât vocația la reținerea circumstanțelor atenuante, numai că, ținând seama de pericolul concret al faptelor și de pericolul social al infracțiunilor comise, Curtea va aprecia că nu sunt incidente în cauză.
Pedeapsa aplicată de instanță are ca scop prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, aceasta fiind prevenția specială, dar, în strânsă corelație cu aceasta este și prevenția generală, care înseamnă pentru ceilalți destinatari ai legii penale un avertisment serios în cazul săvârșirii unor infracțiuni. În această ordine de idei, pedeapsa are o funcție de exemplaritate, cetățenii înțelegând că săvârșirea unor infracțiuni cu un pericol social ridicat, reliefat și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, sunt drastic și ferm sancționate.
În cazul de față este vorba de infracțiuni ce aduc atingere relațiilor sociale patrimoniale, libertății sexuale și integrității fizice ale persoanei, fiind printre cele mai de preț relații ocrotite de legea penală, iar față de modalitatea de comitere expusă, pedeapsa trebuie să-și atingă scopul.
Aplicarea, pentru infracțiunile menționate, a unor pedepse de 2 respectiv 3 ani închisoare, nu-și pot atinge scopul prev.de art.52 Cod penal, motiv pentru care, Curtea, va admite recursul parchetului, va casa în parte hotărârile atacate și rejudecând, va descontopi pedepsele rezultante și va înlătura disp.art.74 - art.76 Cod penal.
Totodată, va majora pedepsele aplicate celor doi inculpați de la 3 ani la 7 ani pentru infracțiunile de tâlhărie și de la 2 ani la 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza art.33, art.34 lit.b Cod penal, va contopi aceste pedepse, urmând ca cei doi inculpați să execute câte o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare.
Va menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei.
În baza art.385/17 Cod procedură penală, va deduce din pedeapsa rezultantă, perioadele reținerii și arestării preventive de la 31 mai 2008 la zi.
Pentru considerentele expuse, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA declarat împotriva deciziei penale nr.95/02.06.2009 pronunțată de
- 11 -
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și sentinței penale nr.1285/03.12.2008 a Judecătoriei Moreni, privind pe inculpații:, fiul lui și, născut la 26 Februarie 1989 și, fiul lui și, născut la data de 05 Martie 1990, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni, și în consecință:
Casează în parte, în latură penală, sentința și decizia recurate, și rejudecând, descontopește pedepsele aplicate celor doi inculpați în pedepsele componente și majorează pedepsele aplicate inculpaților, urmare a înlăturării prevederilor art.74 lit.a, b și c Cod penal, raportat la art.76 lit.b Cod penal, astfel:
- pentru săvârsirea infracțiunii prev. de art.211 alin.2 lit.b și c și alin.2/1 lit.a Cod penal, de la câte 3 ani închisoare la câte 7 ani închisoare;
- pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.197 alin.2 lit.a Cod penal, de la câte 2 ani închisoare la câte 5 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal contopește pedepsele astfel stabilite urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de7 ani închisoare, pedeapsă rezultantă.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor recurate.
din pedeapsă, reținerea și arestarea preventivă, a fiecărui inculpat, de la 31.05.2008, la zi.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpați.
Obligă recurenții la câte 250 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care 400 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați P, câte 200 lei pentru fiecare inculpat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 august 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Paul Mihai Frățilescu, Florentin Teișanu Dan
Grefier
Red.
Tehnored.EV
8 ex./01.09.2009
dos.f- Judecătoria Moreni
dos.1463,- TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Florentin Teișanu Dan
