Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 599/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

COMPLET SPECIALIZAT PENTRU CAUZE CU MINORI

DOSAR NR- DECIZIE NR. 599/R/MF

Ședința publică din 04 2008

Curtea compusă din:

Președinte: dr.G --vicepreședinte instanță

JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu dr.- -

JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu

Grefier:

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:

Procuror -

S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale, declarate de inculpații, deținut în Penitenciarul Colibași și, domiciliată în, sat, județul V, împotriva deciziei penale nr. 109/A din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.

S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședința publică, s- prezentat recurentul inculpat, asistat din oficiu de avocat în baza delegației nr. 3536/2008, pentru recurenta inculpată și intimata inculpată, avocat, în baza delegației nr.3536/2008, lipsă intimatul parte vătămată, intimata parte responsabilă civilmente, intimat- Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea și autoritatea tutelară.

Procedura, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, potrivit art.172 al. 7 Cod procedură penală, s-a permis apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat.

Avocat depune un memoriu din partea inculpatului și precizează că nu mai are cereri prealabile.

Procurorul având cuvântul,precizează că nu mai are de formulat cereri prealabile.

Nemaifiind de formulat cereri prealabile, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.

Avocat având cuvântul, arată că își motivează recursul pe disp. art. 38514 și 17Cod procedură penală.

În cauză nu sunt probe certe din care să rezulte că inculpatul se face vinovat pentru fapta pentru care a fost condamnat.

Solicită casarea cu rejudecare pentru a se administra alte probe.

În subsidiar având în vedere că nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi comis fapta, solicită achitarea în baza art.10 lit c Cod procedură penală;

În alt subsidiar, solicită reducerea pedepsei, având în vedere că este infractor primar și are 3 copii minori.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpata, având în vedere că nu a declarat apel, lasă la aprecierea instanței.

Solicită cheltuieli de judecată, onorariul de avocat.

Procurorul având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul ca nefondat. Din declarațiile inculpaților, coroborate cu declarația părții vătămate și a martorilor, rezultă că inculpatul a comis fapta pentru care a fost condamnat.

Situația de fapt este corect stabilită și pedeapsa just individualizată.

În ceea ce privește pe inculpat, pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil, întrucât nu a uzat de calaea apelului.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt potrivit art. 38513al. ultim, arată că nu a comis nici-o faptă penală, a mers după fete pentru a le salva, întrucât le luase. Nu a avut cagulă. Are 3 copii minori.

CURTEA

Constată că, rin p. sentința penală nr. 60 din 09.05.2008, pronunțată de Judecătoria Brezoi în dosarul nr-, în baza art. 211 alin. 1 și 2 lit. a și b, alin. 2/1 lit. a și b cu aplicarea art. 75 lit. c cod penal, inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.04.1971 în B, județul V, domiciliat în comuna, sat, județul V, cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, posesor al seria nr. - eliberat de B la data de 29.03.2006, CNP -, a fost condamnat la 7 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. 1 și 2 lit. a și b, alin. 2/1 lit. a și b cu aplicarea art. 75 lit. c cod penal, inculpata, fiica lui și, născută la data de 22.06.1984 în A, județul Sibiu, domiciliată în A,-, județul Sibiu, posesor al seria S nr. - eliberată de Poliția oraș A la data de 16.10.2000, CNP -, a fost condamnată la 7 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. 1 și 2 lit. a și b, alin. 2/1 lit. a și b cu aplicarea art. 99 și urm. cod penal, inculpata, fiica lui și, născută la 22.08.1989 în Câmpulung, județul A, domiciliată în comuna, sat, județul V, posesor al seria - nr. - eliberată de SPCLEP B la data de 07.09.2005, CNP -, a fost condamnată la 3 ani și 6 luni închisoare.

Au fost aplicate dispozițiile art. 57 raportat la art. 71 și 64 lit. a și b cod penal.

În baza art. 300 indice 2 cod procedură penală raportat la art. 88 cod penal, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv, începând cu 01.04.2007 la zi.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În urma unor convorbiri telefonice partea vătămată cetățean, a stabilit cu inculpata minoră să se întâlnească la Podul Pârâului.

Ca urmare a acestor discuții, cei trei inculpați s-au întâlnit și au pus la cale săvârșirea faptei de tâlhărie, în sensul că inculpata știind că inculpata urmează să se întâlnească cu cetățeanul a avut ideea să-l deposedeze pe acesta de bani, înștiințându-l în acest sens pe concubinul său, inculpatul că cetățeanul are asupra sa o importantă sumă de bani.

Inculpatul a confecționat la domiciliul său dintr-un fes, o cagulă, iar inculpata minoră i-a adus de acasă cuțitul său de bucătărie, deoarece cel al inculpatului era mic și a fost lăsat acasă.

Inculpata minoră s-a întâlnit cu cetățeanul, a refuzat să meargă la un bar în apropiere și s-a deplasat cu autoturismul acestuia într-un loc izolat, indicat de inculpata minoră.

După câteva minute, în jurul orelor 21,30 în autoturism a pătruns inculpatul având pe față o cagulă confecționată dintr-un fes și în mână având un cuțit de dimensiuni mari pe care l-a poziționat la nivelul gâtului părții vătămate cerându-i banii pe care-i avea asupra sa.

Inculpatul a deposedat pe partea vătămată de suma de 300 lei ce se găseau în buzunarul cămășii. În același timp inculpata minoră aflată în partea dreaptă căuta în celelalte buzunare pe cetățeanul.

La această acțiune a luat parte și inculpata, concubina inculpatului care a ținut de portiera autoturismului împiedicând-o pe partea vătămată să coboare.

În scurta altercație partea vătămată a reușit să-i smulgă inculpatului cagula de pe față, astfel că acesta a fost nevoit să fugă împreună cu celelalte două inculpate, ascunzându-se în pădure.

Față de inculpatul s-a luat măsura reținerii pentru 24 de ore în data de 01.04.2007, dispunându-se ulterior arestarea acestuia pentru o perioadă de 29 de zile, măsură menținută ulterior până la soluționarea cauzei.

La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72. pen.

Deoarece temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu au dispărut, instanța de fond a menținut arestul preventiv al inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata detenției până la zi.

Împotriva sentinței penale menționate, au declarat apel inculpații și.

Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.109/A/10 septembrie 2008 a respins apelurile declarate de inculpați ca fiind nefondate. A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsă perioada exe3cutată de acesta până la data pronunțării.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a apreciat că situația de fapt, vinovăția inculpaților și încadrarea juridică a faptelor săvârșite au fost corect stabilite de către prima instanță.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal inculpații și.

Sentința și decizia sunt criticate pentru nelegalitate în sensul că în mod greșit s-a apreciat de către primele instanțe că recurentul a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat. În consecință, recurentul solicită achitarea în baza dispozițiilor art.10 lit.c Cod procedură penală.

În subsidiar, solicită desființarea primelor hotărâri judecătorești și rejudecarea cauzei pentru a se administra și alte probe.

Într-un alt subsidiar, recurentul critică hotărârile primelor instanțe pentru greșita individualizare a pedepsei și în consecință, solicită reducerea acestora.

Inculpata, nu a formulat motive de recurs.

Examinând decizia supusă recursului, în raport cu motivele formulate, în limitele cazurilor de casare prevăzute de art.385/9 pct.14 și 18 Cod procedură penală, și art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, curtea constată următoarele:

Recursul declarat de către inculpatul este nefondat.

Situația de fapt a fost corect reținută de către prima instanță în raport cu probele administrate în cauză.

Astfel, din probele administrate, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de recunoaștere a fesului-cagulă improvizată, precum și declarațiile martorilor și, rezultă că în mod corect primele instanțe au reținut în sarcina inculpatului infracțiunea pentru care a fost condamnat.

De altfel, probele mai sus enumerate se coroborează cu declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală (filele 18-36), prin care au recunoscut săvârșirea faptelor.

Se constată că probatoriul administrat în cauză este complet și permite stabilirea adevărului judiciar, așa cum corect au procedat primele instanțe.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicată recurentului, curtea constată că instanța de fond și instanța de apel au aplicat corect criteriile prevăzute de art.72 Cod penal și în acest sens, s-au avut în vedere următoarele elemente: gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și împrejurarea în care aceasta a fost săvârșită, consecințele infracțiunii săvârșite și atitudinea procesuală a recurenților inculpați.

De altfel, pedepsele aplicate în această cauză sunt orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina recurenților.

La individualizarea pedepselor, s-a respectat principiul proporționalității, în sensul că acestea sunt adecvate situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.

În raport cu aceste considerente, curtea constată că nu există nici unul dintre cazurile de casare prevăzute de art.385/9 Cod procedură penală pentru inculpatul recurent.

Pentru recurenta, curtea constată că nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinței penale nr.60/2008 pronunțată de Judecătoria Brezoi.

În cauză, sunt aplicabile dispozițiile art.385/1 alin.4 Cod procedură penală, potrivit cărora nu pot fi atacate cu recurs sentințele împotriva cărora persoanele îndreptățite nu au folosit calea apelului.

În raport cu aceste considerente, în baza disp.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.

În temeiul disp.art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală, se va respinge ca inadmisibil recursul formulat de inculpata.

În baza disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, fiecare recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat și la onorariu de avocat din oficiu,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul penal formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.109/A din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -secția penală, în dosarul nr-.

Deduce la zi arestul preventiv.

Respinge ca inadmisibil, recursul formulat de inculpata, împotriva deciziei penale nr.109/A din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -secția penală, în dosarul nr-

Obligă pe fiecare inculpat la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400 lei, onorariul de avocat din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

dr.Gh. dr.

Grefier,

Red.:dr.

Tehn.

3 ex.

Jud.fond:.

Jud.apel:

.

20.11.2008.

Președinte:Gheorghe Diaconu
Judecători:Gheorghe Diaconu, Marius Andreescu, Marius Gabriel

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 599/2008. Curtea de Apel Pitesti