Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 644/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(695/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 644/
Ședința publică de la data de 29 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 38/F din 30.01.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B și a deciziei penale nr. 133/A din data de 20 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 57881/2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual, lipsă fiind intimatul parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv o caracterizare din partea Administrației asociației de locatari unde clientul său locuiește.
Reprezentantul Parchetului, nu se opune încuviințări acestei probe.
Deliberând, Curtea încuviințează depunerea la dosar a probei cu înscrisuri și constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14. pr. pen. solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriilor, redozarea pedepsei de 6 ani aplicate clientului său, orientată spre minimul special prevăzut de legea penală, dat fiind circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.
Reprezentantul Parchetului apreciază că atât instanța de fond cât și instanța de apel au pronunțat hotărâri legale și temeinice, având în vedere că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, ce reprezintă o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. De asemenea, inculpatul se află în stare de recidivă post executorie, ceea ce reprezintă dovada unei perseverențe infracționale, așa încât orientarea instanței către o pedeapsă de 6 ani închisoare, este justificată.
Pentru aceste considerente, formulează concluzii de respingere a recursului ca neîntemeiat și de menținere a hotărârilor pronunțate anterior.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat se raliază la concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr.133/A din 20.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, în baza art.379 pct.1 lit.b pr. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.38 din 30.01.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3
S-a computat prevenția de la 7.09.2008 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
A fost obligat apelantul la 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.38 din 30.01.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului, din infracțiunea prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.c cu aplicarea art.37 lit.b pen. în infracțiunea prev. de art.213 pen. ca neîntemeiată.
În baza art.211 alin.1 și 2 lit.c cu aplicarea art.37 lit.b pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art. 71 alin. 2. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b pen. de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea integrală a pedepsei aplicate.
În baza art. 350 alin. 1. pr. pen. a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88. pen. s-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestului preventiv de la 07.09.2008, la zi.
A constatat recuperat integral prin restituire în natură, prejudiciul s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 189 alin. 1 raportat la art. 191 alin. 1. pr. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentă onorariu apărător din oficiu, sumă avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut că în data de 7.09.2008, în jurul orelor 1700, partea vătămata se plimba împreună cu martorul pe Bd. - - dinspre Bd. RSs pre str. -, când, de pe str. - - și-a făcut apariția inculpatul, care le-a solicitat celor doi să îi dea un telefon mobil pentru a efectua un apel. În fața refuzului martorului și al părții vătămate de a-i înmâna un telefon mobil, pretextând ambii că nu au creditul necesar pentru aceasta, inculpatul s-a enervat și pe un ton imperios, i-a solicitat părții vătămate să se conformeze în sensul cererii sale, amenințând-o totodată ca o taie cu un briceag. În aceste condiții, observând că inculpatul are ceva în mână și crezând că obiectul respectiv este un cuțit, partea vătămată i-a dat inculpatului telefonul său marca Nokia 6630 (declarație parte vătămată - fila 18 i, declarație martor - fila 42 i).
După ce partea vătămată i-a dat telefonul inculpatului, acesta s-a îndepărtat în mod precipitat de cei doi, mergând pe o alee în direcția Pieței, fiind urmărit de partea vătămată și de martorul, care l-au văzut intrând pe fereastră în locuința martorului, situată la parterul blocului (declarație parte vătămată - fila 18, declarație - filele 23-24 p, fila 94 i). Ulterior, partea vătămată s-a adresat mamei inculpatului, deplasându-se împreună cu aceasta la locuința martorului, dar inculpatul plecase.
În jurul orei 1730, inculpatul s-a întâlnit cu martorul căruia i-a oferit spre cumpărare telefonul Nokia 6630 în schimbul sumei de 200 de lei, însă acesta nu era interesat să îl cumpere. Întrucât inculpatul îi datora martorului suma de 50 de lei cu titlu de împrumut nerestituit, martorul a primit drept gaj telefonul, dându-i totodată încă 50 de lei în schimbul promisiunii de a-i fi restituită întreaga sumă datorată, respectiv 100 lei (declarație martor - filele 16-17 p, fila 93 i).
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând redozarea pedepsei.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul condamnat, cit si din oficiu, potrivit disp.art.371 al.2 C.P.P. tribunalul a apreciat că apelul este nefundat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a făcut o justa individualizare a pedepsei.
Pericolul social concret al infracțiunii comise de inculpat rezidă în faptul că acesta a exercitat acte de intimidare a părții vătămate, amenințând-o cu acte de violența fizică extremă, impactul acestora asupra părții vătămate fiind foarte serios, în condițiile în care aceasta a suferit un atac de în urma căruia a necesitat tratament psihologic, ambulatoriu (fila 18 i). De asemenea, pe întreaga derulare a procesului penal, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, făcând afirmații nesusținute probator, în scopul de a îngreuna aflarea adevărului.
Aceste circumstanțe, ca și conduita anterioară comiterii faptei (inculpatul fiind recidivist postexecutoriu) îndreptățesc concluzia că o pedeapsă de 6 ani închisoare constituie o retribuție justă a faptei comise, o sancțiune necesară pentru constrângerea inculpatului și determinarea acestuia să-și formeze o atitudine de respectare a ordinii de drept. Pedeapsa urmează a fi executată efectiv, suspendarea condiționată ori sub supraveghere fiind excluse în raport de cuantumul pedepsei aplicate și de antecedentele penale ale inculpatului.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, fără să expună motivele.
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul inculpatului a invocat dispozițiile art. 3859pct. 14. pr. pen. solicitând redozarea pedepsei în raport de circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului.
Examinând cauza în temeiul art.3856alin.1 și 2. pr. pen. Curtea constată că recursul este nefondat.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată de către instanța de fond cu respectarea dispozițiilor art.72 pen. întrucât, așa cum rezultă din motivarea hotărârii, instanța a avut în vedere atât circumstanțele reale, reținând în acest sens că fapta a fost comisă într-un loc public și că inculpatul a sustras bunul prin violență psihică, amenințând partea vătămată că o va tăia cu cuțitul, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului penal.
Mai mult, inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, așa încât, în conformitate cu dispozițiile art.39 alin.4 pen. instanța putea să stabilească o pedeapsă orientată către maximul special.
Față de aceste aspecte, reținând și împrejurarea că inculpatul nu are o ocupație stabilă și este consumator de droguri, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului, ce a fost orientată către minimumul special, nu se impune a fi redozată, deoarece o pedeapsă într-un cuantum mai redus nu ar putea satisface exigențele art.52 pen. cu atât mai mult cu cât inculpatul a mai fost condamnat anterior prin două hotărâri rămase definitive pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie și complicitate la furt calificat, la pedepse de 2 ani și 6 luni, respectiv 3 ani închisoare, pe care le-a executat în regim de detenție, fără ca aceste sancțiuni să determine reeducarea inculpatului.
Drept urmare, se constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 pr. pen. invocat de către inculpat și neputând constata incidența vreunuia din celelalte cazuri ce pot fi avute în vedere din oficiu, în temeiul art.38515pct.1 lit.b pr. pen. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Conform art.38517alin.4 pr. pen. va deduce prevenția de la 7.09.2008 la zi.
În temeiul art.192 alin.2 pr. pen. va obliga recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 38 din 30.01.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B și a deciziei penale nr.133/A din 20.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală.
Deduce prevenția de la 7.09.2008 la zi.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Red. /Dact./2 ex./28.05.2009 GREFIER,
- II. - jud.;
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Viorica Costiniu, Cristina Rotaru
