Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 658/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 658/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 9 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Munteanu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țînț
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public -
procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 98/A din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, apărător din oficiu pentru recurentul inculpat, lipsă fiind intimatul parte vătămată.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, potrivit dispozițiilor art. 38513. pr.pen.
Reprezentanta parchetului susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia. În conformitate cu dispozițiile art. 3859pct. 17. pr.pen. apreciază că în cauză s-a dat o greșită încadrare juridică faptelor reținute în sarcina inculpatului, astfel că înțelege să critice decizia atacată pe considerente de nelegalitate. În opinia sa în cauză sunt aplicabile dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni.
Pe de o parte infracțiunea tip enunțată de art. 211 alin. 1 Cod penal nu poate fi considerată ca fiind implicită ca urmare a reținerii infracțiunii în forma agravantă. Încadrarea juridică trebuie să fie clară prin reținerea formei de bază în încadrarea juridică pentru care se pronunță hotărârea de condamnare.
Pe de altă parte includerea infracțiunii prev. de art. 1/1 alin.1 din legea nr. 61/1991 în infracțiunea de tâlhărie, varianța agravantă, nesocotește valorile sociale distincte ocrotite prin cele două incriminări. Prin incriminarea infracțiunii de tâlhărie se ocrotește patrimoniul unei persoane în timp ce prin infracțiunea incriminată în legea specială se are în vedere ordinea și siguranța publică.
Mai mult cele două infracțiuni se consumă diferit. Dacă tâlhăria se consumă în momentul deposedării victimei ca urmare a violenței, infracțiunea de port fără drept de cuțit este o infracțiune continuă, a cărei săvârșire începe în momentul pătrunderii unei persoane astfel înarmate într-un loc public.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, menținerea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni cu reținerea art. 211 alin.1 Cod penal.
Avocat solicită, în temeiul dispozițiilor art. 3859pct. 14. pr.pen. admiterea recursului declarat de inculpat. Apreciază că pedeapsa aplicată este prea mare raportat la persoana inculpatului care a avut o poziție procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor comise, prejudiciul a fost unul modic, portofelul părții vătămate a fost aruncat înainte de a părăsi incinta, iar din declarațiile date de inculpat rezultă că a luat cuțitul de acasă întrucât intenționa să îl vândă.
Așa fiind solicită admiterea recursului, iar în cadrul rejudecării, dând o mai mare relevanță dispozițiilor ar. 72, 74 lit.b, c Cod penal, să se aplice o pedeapsă orientată spre minimul special.
Referitor la recursul declarat de parchet solicită respingerea acestuia. În mod corect Tribunalul Brașov nu a reținut în încadrarea juridică și forma de bază a infracțiunii de tâlhărie, care în opinia sa nu poate fi comisă în ambele forme.
De asemenea în mod corect Tribunalul Brașova constatat că infracțiunea de port fără drept de cuțit este absorbită de infracțiunea de tâlhărie, tocmai posesia unei arme atrăgând agravanta de la infracțiunea de tâlhărie.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat pentru considerentele expuse. Apreciază că raportat la natura faptei săvârșite pedeapsa aplicată este just individualizată.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr.1242/23.09.2008, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul penal -, în baza art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului din infracțiunile prevăzute de art. 211 alin 2 lit. b, c alin. 21lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, de tâlhărie, art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991, port fără drept în loc public a unui cuțit, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, ambele în condițiile art. 33 lit. a Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin 2 lit. b, c, alin 21lit. b Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cod penal, de tâlhărie.
În baza art. 211 alin 2 lit. b, c, alin 21lit. b Cod penal raportat la art. 37 lit. b Cod penal, art. 39 alin 4 Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 04.05.1978 în B, studii 11 clase, cetățean român, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, domiciliat în B, str. G- nr.10,.2A,.F, ap16, jud. B, legitimat cu CI seria B nr.-, CNP -, la pedeapsa închisorii de 8 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 61 Cod penal, a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2413/29.09.2005 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin neapelare la data de 19.10.2005, și în consecință restul rămas neexecutat, de 154 zile închisoare, a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.
S-a constatat că infracțiunea săvârșită de inculpat la data de23/24.09.2006,pentru care s-a dispus condamnarea sa prin prezenta, este concurentă cu infracțiunile comise la datele de27.06.2006și18.03.2007pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare prin sentința penală nr. 630/6.05.2008 a Judecătoriei Brașov, definitivă la data de 27.06.2008 prin decizia penală nr. 374/27.06.2008 a Tribunalului Brașov.
În baza art.449 Cod procedură penală, s-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 630/6.05.2008 a Judecătoriei Brașov, definitivă la data de 27.06.2008 prin decizia penală nr. 374/27.06.2008 a Tribunalului Brașov, fiind repuse în individualitatea lor pedepsele componente de: 3 ani și 2 luni închisoare (aplicată inițial prin sentința penală nr. 1054/2007 a Judecătoriei Brașov ) pentru fapta comisă la data de27.06.2006;2 ani închisoare (aplicată inițial prin sentința penală nr. 1645/2007 a Judecătoria Brașov ) pentru fapta comisă la data de18.03.2007.
În baza art. 36 alin 2 Cod penal raportat la art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, pedepsele de mai sus, respectiv, 8 ani închisoare, 3 ani și 2 luni închisoare, 2 ani închisoare au fost contopite, fiind aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a (teza a II-a) și b Cod penal.
În baza art. 36 alin 3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată, respectiv perioada de la 20.03.2007 la zi.
S-au anulat mandatele de executare a pedepselor aplicate emise pentru condamnat și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei aplicate ca urmare a contopirii pedepselor.
S-a constatat că inculpatul este arestat in alta cauza.
În baza art. 14 raportat la art. 346 alin 1 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă, iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 50 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 118 alin 1 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit cu ramă rabatabilă încovoiată și cu lamă de lungimea de 20 cm, inscripționată " " aflat în Camera de corpuri delicte a Judecătoria Brașov.
În baza art. 189, art. 191 alin 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului d e Justiție în contul Baroului
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că în data de 23/24.09.2006, partea vătămată a mers la un club internet situat în gara B pentru a-și petrece timpul. locuri, a ieșit, s-a întâlnit cu martora, pe care o cunoștea din vedere, și căreia i-a cerut să meargă să îi cumpere două beri și un suc. După ce a consumat cele două beri, s-a deplasat pe terasa interioară din incinta așteptând să se elibereze locuri în sala de internet. Aici, a fost acostat de inculpat care i-a cerut să îi facă cinste cu bere. Fiind refuzat, inculpatul a scos din buzunarul de la haină un cuțit, i l-a așezat părții vătămate în piept, după care i-a introdus mâna în buzunarul de la geacă și i-a sustras portofelul în care se găseau cartea de identitate și suma de 50 lei.
Imediat după ce inculpatul s-a îndepărtat, partea vătămată a cerut ajutorul unui lucrător de poliție care intrase în gară și împreună au plecat în căutarea inculpatului, care, observându-i, aruncat portofelul sustras. Ajunși lângă inculpat, agentul de poliție a ridicat portofelul și verificând conținutul acestuia a găsit doar cartea de identitate aparținând părții vătămate.
Inculpatul a fost condus la postul de poliție, iar în urma controlului corporal, asupra sa a fost găsit un cuțit cu de culoare maro cu negru cu lamă rabatabilă încovoiată cu o lungime de 20 cm.
La individualizarea judiciară a pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, prima instanță de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv, limitele de pedeapsă fixate de art. 211 al. 2 și 21Cod Penal, (închisoarea de la 7 la 20 de ani), gradul ridicat de pericol social concret dedus din împrejurările comiterii faptei, respectiv, din aceea că inculpatul a dat dovadă de îndrăzneală săvârșind fapta într-un loc public și prin folosirea unui cuțit pe care-l avea asupra sa, asigurându-și astfel reușita acțiunii de sustragere a bunului de la partea vătămată, de persoana inculpatului cunoscut cu multiple antecedente penale, precum și atitudinea procesuală pe care a avut-o pe parcursul soluționării cauzei, recunoscând parțial săvârșirea faptei.
Instanța a reținut în sarcina inculpatului și starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a Cod Penal, față de condamnarea acestuia la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2413/29.09.2005 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin neapelare la data de 19.10.2005, inculpatul fiind arestat la 11.04.2005 și liberat condiționat la data de 9.05.2006, rămânându-i neexecutat un rest de 154 de zile.
Întrucât fapta din data de 23/24.09.2006, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, a fost comisă de inculpat până la împlinirea duratei pedepsei și reținând de asemenea că inculpatului i-a rămas neexecutat un rest de 154 de zile, instanța, în baza art. 61 Cod penal, a revocat liberarea condiționată și a contopit restul neexecutat cu pedeapsa care a aplicat-o prin prezenta, inculpatul urmând să execute în final ca pedeapsă rezultantă pedeapsa cea mai grea.
De asemenea, instanța a reținut în sarcina inculpatului și starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, având în vedere că din fișa de cazier judiciar a inculpatului a reieșit că acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 116/26.03.1998 a Judecătoriei Brașov, fiind arestat la data de 27.01.1998 și liberat condiționat la 20.12.2000, cu un rest rămas neexecutat de 575 zile, pedeapsă considerată executată la data de 20.07.2002. Întrucât infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost săvârșită la data de 23/24.09.2006, după considerarea ca executată a pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare și înainte de se împlini termenul de reabilitare judecătorească cu privire la această pedeapsă, instanța a reținut și aplicarea prevederilor art. 37 lit. b Cod penal.
Întrucât prin schimbarea încadrării juridice a faptei se înțelege nu doar schimbarea calificării dintr-o infracțiune în alta, ci și trecerea de la o formă a infracțiunii la alta, de exemplu, din forma simplă în forma calificată, instanța a apreciat că nu se impune a se reține în sarcina inculpatului și prevederile art. 211 alin 1 Cod penal, care incriminează tâlhăria în formă simplă, întrucât o infracțiune nu poate fi comisă și în forma simplă și în formă calificată. Infracțiunea fiind în sinteză o faptă incriminată de lege sub sancțiunea pedepsei, textul de lege incriminator este cel care fixează pentru fiecare infracțiune conținutul ei abstract, definiția dată fiecărei infracțiuni se găsește în descrierea din dispoziția incriminatoare, întrucât în ea sunt cuprinse toate datele și condițiile necesare pentru existența infracțiunii.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991, port fără drept în loc public a unui cuțit, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, instanța a apreciat că această infracțiune nu mai subzistă din punct de vedere juridic întrucât posesia unui cuțit (cuțitul constituie "armă" în sensul art. 151 al. 2 Cod penal) atrage incidența agravantei infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 Cod Penal. În aceste condiții, portul fără drept a unei arme nu există ca infracțiune autonomă, fiind absorbită în conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie în formă agravată.
În acest sens instanța a reținut chiar prevederile art. 11din Legea nr. 61/1991 care statuează că portul fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, constituie infracțiune numai dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat că la termenul de judecată din data de 3.06.2008, partea vătămată, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50 lei.
Pornind de la dispozițiile art. 998 - 999 Cod civil, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în persoana inculpatului, care a contribuit la prejudicierea părții vătămate prin deposedarea de suma de 50 lei.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, care a criticat-o pentru nelegalitate (în privința încadrări juridice dată infracțiunii de tâlhărie) și netemeinicie (relativ la schimbarea încadrării juridice dispusă de Judecătoria Brașov ) și inculpatul, care a solicitat reținerea art.209 Cod penal și nu a art.211 Cod penal, întrucât nu a folosit cuțitul.
Prin decizia penală nr.98/A/31.03.2009 a Tribunalului Brașov, ambele căi de atac au fost respinse în temeiul art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală.
Pentru a decide în acest sens, instanța de apel a reținut că Judecătoria Brașova efectuat o corectă analiza a probatoriului administrat în cauză, stabilind în mod judicios starea de fapt reținută în sarcina inculpatului. În mod corect, s-a considerat că inculpatul se face vinovat de infracțiunea de tâlhărie în varianta în care a dispus condamnarea acestuia, deoarece elementul material al infracțiunii de tâlhărie a constat în acțiunea principală a inculpatului, de a sustrage portofelul care se găsea în stăpânirea legitimă a părții vătămate, determinând producerea unui rezultat socialmente păgubitor pentru patrimoniul acesteia, constând în lipsirea părții vătămate de prerogativele pe care legea i le recunoaște în calitate de proprietar. Activitatea secundară a fost reprezentată de acțiunea inculpatului de a amenința partea vătămată, acțiune realizată prin arătarea unui cuțit și așezarea acestuia la gâtul părții vătămate care nu a putut reacționa din cauza temerii inspirate, potrivit propriei declarații. de cauzalitate este determinată de împrejurarea că fapta ilicită a inculpatului a determinat în mod direct prejudicierea părții vătămate și rezultă din chiar modalitatea de comitere a faptei. Eventualele contradicții ale depozițiilor martorilor, în ceea ce privește momentul în care inculpatul a utilizat actele de violență, nu au relevanță sub aspectul existenței infracțiunii de tâlhărie, deoarece fapta este încriminată atât în situația în care făptuitorul folosește violența pentru deposedare cât și dacă folosește violența după deposedare, aceasta pentru a-și asigura sustragerea și respectiv scăparea. În plus, în mod corect s-a reținut comiterea infracțiunii în varianta agravantă, deoarece fapta a fost săvârșită de inculpat în timpul nopții în jurul orei 4.00 și într-un loc public prin natura lui, respectiv în incinta B, care se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 152 lit. a) Cod penal.
În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a stabilit că fapta inculpatului se circumscrie art. 211 alin 2 lit. b, c, alin 21lit. b Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cod penal, forma de bază a aliniatului 1 fiind implicită, iar în ceea ce privește infracțiunea de port nelegal a unui cuțit în loc public, aceasta se include în forma agravantă a infracțiunii de tâlhărie, în varianta articolului 21litera b Cod penal, astfel că nu mai poate subzista din punct de vedere juridic întrucât posesia unui cuțit, armă în înțelesul art. 151 al. 2 Cod penal, atrage pe cale de consecință incidența agravantei infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 Cod penal, împrejurare în care portul fără drept a unei arme, nu există ca infracțiune autonomă, ea fiind absorbită în conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie în formă agravată.
Referitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-a reținut că instanța de fond a efectuat o corectă analiză și aplicare a dispozițiilor art. 72 Cod penal, stabilind în mod just cuantumul pedepsei aplicate, puțin peste minimul prevăzut de lege, fiind avute în vedere în mod corect circumstanțele reale ale faptei și cele personale, ale inculpatului, respectiv, îndrăzneală pe care inculpatul a prezentat-o săvârșind fapta într-un loc public și prin folosirea unui cuțit pe care-l avea asupra sa, asigurându-și astfel reușita acțiunii de sustragere a bunului de la partea vătămată, cât persoana inculpatului cunoscut cu multiple antecedente penale.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov a invocat cazul de casare prev. de art.3859alin.1 pct.17 Cod procedură penală, solicitând reținerea alin.1 al art.211 Cod penal, precum și menținerea concursului de infracțiuni, arătând în motivare că infracțiunea tip, enunțată de art.211 alin.1 Cod penal, nu poate fi considerată ca fiind implicită ca urmare a reținerii infracțiunii în formă agravantă; încadrarea juridică trebuie să fie clară și accesibilă, aspect ce se realizează prin reținerea formei de bază, definitorie pentru infracțiune, în încadrarea juridică pentru care se pronunță soluția de condamnare.
Cât privește includerea infracțiunii prev. de art.11alin.1 din Legea nr.61/1991 în infracțiunea de tâlhărie, varianta agravantă a faptei săvârșite de o persoană având asupra sa o armă, nesocotește valorile sociale distincte ocrotite prin cele două incriminări: în cazul infracțiunii de tâlhărie se ocrotește patrimoniul și persoana, în timp ce prin infracțiunea reglementată de legea specială se au în vedere ordinea și siguranța publică; cele două infracțiuni se consumă la momente diferite - tâlhăria, în momentul deposedării victimei ca urmare a întrebuințării violenței, portul fără drept de cuțit este o infracțiune continuă, cărei săvârșire începe în momentul pătrunderii persoanei astfel înarmate în spațiul public, nu își pierde identitatea la momentul folosirii respectivei arme albe și se continuă și ulterior agresiunii efective exercitate asupra părții vătămate, cuțitul continuând a fi purtat în incinta CFR până la identificarea agresorului și scoaterea lui din incinta ce reprezintă spațiul public.
Recurentul inculpat a invocat cazul de casare prev. de art.3859pct.14 Cod procedură penală, solicitând reducerea pedepsei aplicate prin reținerea dispozițiilor art.72, art.74 lit. b, c Cod penal, având în vedere faptul că a recunoscut și regretat fapta comisă.
Examinând recursurile formulate în raport de motivele invocate, Curtea reține următoarele:
1. Recursul inculpatului, întemeiat pe dispozițiile art.3859pct.14 Cod procedură penală, urmează ca, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, să fie respins ca nefondat.
Instanțele de fond au analizat și evaluat exhaustiv toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, iar cuantumul determinat este să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este precizat în dispozițiile art.52 Cod penal. În mod temeinic, s-a ținut seama de pericolul social al faptelor comise (rezultat din modalitatea concretă în care inculpatul a acționat -într-un loc public, având asupra sa un cuțit, pe care l-a și folosit, amenințându-și victima), dar și de circumstanțele personale ale inculpatului (recidivist, cu multiple condamnări anterioare pentru infracțiuni contra patrimoniului), astfel încât pedeapsa aplicată de prima instanță pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie apare ca necesare prevenirii, educării și reinserției acestuia în societate. În cauză nu sunt incidente circumstanțele atenuante indicate de apărătorul inculpatului (art.74 lit.b,c Cod penal), prejudiciul cauzat părții civile prin infracțiunea de tâlhărie nefiind recuperat, iar prezentarea inculpatului în fața instanței s-a datorat împrejurării că era deținut în altă cauză.
2. Calea de atac promovată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov este fondată pentru următoarele considerente:
infracțiunea de tâlhărie prin dispozițiile art.211 Cod penal, legiuitorul a cuprins în conținutul alin.1 definiția acestei fapte, prevăzând în alin.2, 21și 3 formele agravate ale acestei infracțiuni. Atunci când tâlhăria este comisă într-una din împrejurările arătate în menționatele alineate, reținerea și a alin.1 la încadrarea juridică este necesară tocmai pentru că acesta explicănoțiuneadetâlhărie; susținerea conform căreia forma de bază a alin.1 ar fi implicită este inexactă cu atât mai mult cu cât, conform art.357 alin.1 Cod procedură penală, în caz de condamnare, dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă denumirea infracțiunii și textul de lege în care se încadrează; or, rațiunea acestei reglementări rezidă tocmai în necesitatea ca hotărârile judecătorești, adresate, de regulă, nespecialiștilor, să fie clare și accesibile. Este real că o infracțiune nu poate fi comisă și în forma simplă și în formă calificată, dar reținerea alin.1 nu conduce la acest rezultat și nici la dubla incriminare.
Drept urmare, sub acest aspect, se impune modificarea celor două hotărâri judecătorești pronunțate în cauză, prin reținerea și a alin.1, forma tip a infracțiunii de tâlhărie, la încadrarea juridică dată acestei fapte de Judecătoria Brașov.
Curtea constată că în mod greșit Judecătoria Brașova procedat la schimbarea încadrării juridice din infracțiunile deport fără drept în loc public a unui cuțit, prev. și ped. de art.11pct.1 din Legea nr.61/1991 și tâlhărie, prev. și ped. de art.211 alin.2 lit.b, c, alin.21și b Cod penal, aflate în concurs real, într-o singură infracțiune de tâlhărie. Cele două infracțiuni ocrotesc valori social distincte - ordinea și siguranța publică, respectiv,patrimoniul și persoana; întrucât se consumă la momente diferite - deposedarea victimei prin sau urmată de folosirea violenței psihice sau fizice, respectiv, faptă continuă, începută prin pătrunderea persoanei astfel înarmată în spațiul public și care durează până la identificarea agresorului și scoaterea lui din mediul respectiv - nu se poate susține că infracțiunea prevăzută de legea specială este absorbită în conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie comisă de o persoană având asupra sa o armă; în acest din urmă caz, acțiunea secundară, constând în întrebuințarea de violențe sau amenințări ori punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, se realizează cu mai mare ușurință de către făptuitorul care, știindu-se înarmat, încredere sporită în reușita acțiunii sale; legea specială incriminează și sancționează, ca infracțiune de pericol, simplul fapt că o persoană poartă, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, un cuțit, pumnal, șiș, box, castet ori alte asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire.
Așa fiind, este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art.3859pct.17 Cod procedură penală, motiv pentru care, în baza art.38515pct.2 lit. d Cod procedură penală, admițându-se recursul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, decizia penală nr.98/A/31.03.2009 a Tribunalului Brașov va fi casată în parte, iar sentința penală nr.1242/23.09.2008 a Judecătoriei Brașov va fi desființată sub aspectul dispoziției de schimbare a încadrării juridice mai sus precizată. Rejudecând în aceste limite, Curtea va înlătura din cuprinsul sentinței primei instanțe această mențiune, reținând săvârșirea de către inculpatul a unui concurs de infracțiuni, în sensul celor expuse anterior.
Pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1242/23.09.2008 a Judecătoriei Brașov va fi descontopită, fiind repuse în individualitatea lor pedepsele de 8 ani închisoare, 3 ani și 2 luni închisoare, respectiv, 2 ani închisoare.
Constatând că în actul de sesizare a Judecătoriei Brașovs -a consemnat că cele două infracțiuni pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art.37 lit.a Cod penal, observând că în mod corect prima instanță de judecată a reținut și starea de recidivă postexecutorie (art.37 lit.b Cod penal) față de condamnarea dispusă prin sentința penală nr.116/26.03.1998 a Judecătoriei Brașov, considerentele acesteia fiind însușite de instanța de recurs și cu privire la infracțiunea prev. și ped. de art.11pct.1 din Legea nr.61/1991, în baza art.334 Cod procedură penală, se va proceda la schimbarea încadrării juridice dată acestei fapte din infracțiunea prev. de art.11pct.1 din Legea nr.61/1991 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal în infracțiunea prev. de art.11pct.1 din Legea nr.61/1991 cu aplicarea art.37 lit.a,b Cod penal.
Întrucât probele administrate în cauză dovedesc fără putință de tăgadă împrejurarea că inculpatul, în timp ce se afla în incinta CFR B, a avut asupra sa un cuțit, se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii deport fără drept în loc public a unui cuțit, prev. și ped. de art.11pct.1 din Legea nr.61/1991 cu aplicarea art.37 lit.a,b Cod penal, astfel încât urmează a se dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni la pedeapsa de 6 luni închisoare. La individualizarea acesteia au fost avute în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, respectiv, limitele de pedeapsă fixate de legea specială ( închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda), gradul ridicat de pericol social concret dedus din împrejurările comiterii faptei, de persoana inculpatului, cunoscut cu multiple antecedente penale, precum și de atitudinea procesuală pe care a avut-o pe parcursul soluționării cauzei, recunoscând parțial acuzațiile aduse.
Constatând că în mod corect Judecătoria Brașova procedat la revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.2413/29.05.2005 a aceleiași instanțe, în baza art.61 Cod penal, pedeapsa stabilită prin prezenta decizie, de 6 luni închisoare, va fi contopită cu restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 154 de zile, urmând a fi aplicată pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
Menținând dispozițiile primei instanțe referitoare la descontopirea, în baza art.449 Cod procedură penală, a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 630/6.05.2008 a Judecătoriei Brașov, definitivă la data de 27.06.2008 prin decizia penală nr. 374/27.06.2008 a Tribunalului Brașov și la repunerea în individualitatea lor a pedepselor componente (de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată inițial prin sentința penală nr. 1054/2007 a Judecătoria Brașov, pentru fapta comisă la data de 27.06.2006; de 2 ani închisoare, aplicată inițial prin sentința penală nr. 1645/2007 a Judecătoriei Brașov pentru fapta comisă la data de 18.03.2007) și constatând că infracțiunile comise de inculpat la data de 23/24.09.2006, ce formează obiectul prezentei cauze, sunt concurente cu infracțiunile săvârșite la datele de 27.06.2006 și de 18.03.2007, în baza art.36 alin.2 rap la art.33 lit. a, art.34 lit.b Cod penal, pedepsele de 8 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 211 alin.1, alin.2 lit. b, c, alin.21lit.b cu aplicarea art.37 lit. a,b Cod penal șide 6 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.11pct.1 din Legea nr.61/1991 cu aplicarea art.37 lit.a,b Cod penal vor fi contopite cu pedepselede 3 ani și 2 luni închisoareșide2 ani închisoare, stabilite prin sentința penală nr.630/06.05.2008 a Judecătoriei Brașov, urmând a aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.
Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate vor fi menținute.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu asigurat recurentului-inculpat, în sumă de 100 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, se va plăti Baroului B, urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art.192 alin.2,3 Cod procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 lei, rămânând în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr.98/A/31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr-, pe care o casează în parte, desființând și sentința penală nr.1242/23.09.2008 a Judecătoriei Brașov sub aspectul dispoziției de schimbare a încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu și a nereținerii alin.1 al art.211 Cod penal.
Rejudecând în aceste limite, înlătură din cuprinsul sentinței penale nr.1242/23.09.2008 a Judecătoriei Brașov mențiunea privind schimbarea, în baza art.334 Cod procedură penală, a încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului din infracțiunile de tâlhărie, prev. de art.211 alin.2 lit.b, c, alin.21lit.b cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal și port fără drept în loc public a unui cuțit, prev. de art.11pct.1 din Legea nr.61/1991 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.33 lit. a Cod penal în infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.2 lit.b, c, alin.21lit.b cu aplicarea art.37 lit. a,b Cod penal.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1242/23.09.2008 a Judecătoriei Brașov și repune în individualitatea lor pedepsele de 8 ani închisoare, 3 ani și 2 luni închisoare, respectiv, 2 ani închisoare.
Reține și alin.1, forma tip a infracțiunii de tâlhărie, la încadrarea juridică dată acestei fapte de Judecătoria Brașov.
În baza art.334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptei de port fără drept în loc public a unui cuțit din infracțiunea prev. de art.11pct.1 din Legea nr.61/1991 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal în infracțiunea prev. de art.11pct.1 din Legea nr.61/1991 cu aplicarea art.37 lit.a,b Cod penal, text în baza căruia, condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.61 Cod penal contopește pedeapsa de mai sus cu restul de 154 de zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2413/29.05.2005 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin neapelare la data de 19.10.2005, devenit executabil prin revocarea liberării condiționate și aplică pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
În baza art.36 alin.2 rap la art.33 lit. a, art.34 lit.b Cod penal, contopește pedepselede 8 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 211 alin.1, alin.2 lit. b, c, alin.21lit.b cu aplicarea art.37 lit. a,b Cod penal șide 6 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.11pct.1 din Legea nr.61/1991 cu aplicarea art.37 lit.a,b Cod penal, cu pedepselede 3 ani și 2 luni închisoareșide2 ani închisoare, stabilite prin sentința penală nr.630/06.05.2008 a Judecătoriei Brașov și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea,de 8 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul promovat de inculpatul împotriva aceleiași decizii penale.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, se plătește Baroului B și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 lei, rămânând în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. NȚ/20.10.2009
Dact.BD/20.10.2009
Jud. fond
Jud. apel /
- 3 exemplare -
Președinte:Aurelia MunteanuJudecători:Aurelia Munteanu, Nicoleta Țînț, Constantin Epure
