Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 66/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.66/
Ședința publică din data de 10 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Lucia Dragomir
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare apelul penal (după casare) declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA- împotriva sentinței penale nr.528 din data de 19 decembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal cu nr.vechi 1034/2006 și nr.unic -, privind pe inculpatul-trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art.211 al.2 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare se constată lipsa:
- intimatului inculpat și apărătorului din oficiu - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.1241/2008, emisă de Baroul C;
- intimatei parte civilă.
Curtea, față de lipsa apărătorului din oficiu al intimatului icnulpat, avocat, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
la apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare se constată lipsa:
- intimatului inculpat și apărătorului din oficiu - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.1241/2008, emisă de Baroul C;
- intimatei parte civilă.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare se constată lipsa:
- intimatului inculpat pentru care răspunde apărătorul din oficiu al acestuia - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.1241/2008, emisă de Baroul C;
- intimatei parte civilă.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Curtea, constata ca se afla in imposibilitatea audierii intimatului inculpat întrucât din procesul verbal întocmit de organul de politie cu ocazia executării mandatului de aducere emis pe numele acestuia, rezultă că este plecat de la domiciliu și nu se cunoaște destinația.
In conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedura penal, constata îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.366-374 Cod procedura penala si acorda cuvântul pentru dezbateri in ordinea prevăzută de disp.art.377 Cod procedură penală.
Procurorul, având cuvântul, precizează ca apelul declarat îl vizează pe inculpat, care in primul ciclu procesual a fost achitat in temeiul art.10 lit."d" Cod procedura penala pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, infracțiune care a fost comisă în următoarele condiții: în urma unei relații de prietenie între inculpat si partea vătămată, datorită obsesiei pe care inculpatul o făcuse pentru partea vătămate, aceasta îl evita pe cat putea.
Pe data de 09 iunie 2003, inculpatul întâlnindu-se cu partea vătămată, constată că aceasta se afla intr-un autoturism, se apleacă peste geamul autoturismului și îi sustrage, prin violență, o poșeta in care se afla și un telefon mobil.
Precizează că, inculpatul a fost audiat in primul ciclu procesual, pentru că in al doilea ciclu procesual s-a constatat imposibilitatea prezentării acestuia.
De altfel, instanța a dispus examinarea medico-legală a inculpatului, inculpatul s-a prezentat la Institutul de Medicina Legala " Minovici" B și i s-a pus în vedere să se interneze pentru a putea fi pus sub observație clinică.
Ulterior, s-a constatat că nu s-a mai prezentat, iar instanța a fost în imposibilitatea de a-l audia ca urmare a acestei atitudini a inculpatului.
In raport de probele care au fost administrate in dosarul cauzei, solicită instanței a aprecia dacă fapta pe care inculpatul a săvârșit-o prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Ca atare, primul motiv de apel pe care înțelege sa îl susțină oral, face referire la greșita achitare in temeiul disp.art.10 lit."d" Cod procedură penală, apreciindu-se de către procuror că, inculpatul a intrat in posesia bunurilor prin violență și fără a avea consimțământul părții vătămate.
Dacă instanța va aprecia asupra acestui motiv, solicită desființarea hotărârii atacate si ca atare, sa se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, iar cuantumul de pedeapsa sa fie determinat de starea psihica a inculpatului, fata de care s-a dispus prin hotărârea instanței de fond, aplicarea disp.art.114 Cod penal - internarea medicală.
C de-al doilea motiv de apel pe care înțelege astăzi să-l susțină oral, se referă la achitarea inculpatului in temeiul disp.art.181Cod penal, solicitând instanței a aprecia că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, motivat de atitudinea inculpatului si de condițiile concrete ale comiterii infracțiunii.
In aceste condiții, solicită admiterea apelului și aplicarea unei sancțiuni administrative ca urmare a achitării in temeiul disp.art.181Cod penal.
De asemenea, precizează că nu critică soluția instanței de fond cu privire la măsura de siguranță prevăzută de disp.art.114 Cod penal, care se impune cu absolută necesitate în prezenta cauză.
Avocat, apărător din oficiu al intimatului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de parchet și să se aprecieze asupra măsurii dispusă de instanța de fond, care este temeinică și legală, avand in vedere situația care rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală câtși în fata instanței de fond.
Solicită a se avea in vedere că între inculpat și partea vătămată au existat relații de prietenie, inculpatul făcând o obsesie pentru partea vătămata și fapta acestuia de a-i lua poșeta, nu a fost cu intenție ci a fost în ideea de aod etermina pe partea vătămata să continue relația cu acesta.
Având in vedere aceste aspecte, apreciază soluția instanței de fond drept temeinică și legală atunci când a considerat că se impune achitarea inculpatul in temeiul disp.art.10 lit."d" Cod procedură penală și a dispus pe baza actelor de la dosar, expertiza medicală efectuată, că se impune aplicarea disp.art.114 Cod penal - internarea intr-un centru de specialitate, până la însănătoșire.
De asemenea, precizează că nu se opune cu privire la al doilea motiv de apel formulat de parchet, urmând ca instanța să aprecieze.
Instanța ia cauza in pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.528 din data de 19 decembrie 2007, pronunțată în dosarul penal nr.vechi 1034/2006 - nr.unic -, TRIBUNALUL CONSTANȚA, în temeiul art.11 pct.2 lit."a" Cod procedură penală rap la art.10 lit."d" Cod procedură penală.
A achitat pe inculpatul - fiul lui și născut la data de 20.05.1974 în C, cetățean român, studii medii, fără ocupație, fără antecedente penale, domiciliat în Constanta- -.9, privind săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1 si 2 lit.c cod penal.
A luat act că partea civilă ( fostă ) a renunțat la acțiunea civilă exercitată în procesul penal.
În temeiul art.111 cod penal, art.112 lit."b" cod penal, art.343 alin.2 cod procedură penală.
A dispus luarea față de inculpatul a măsurii de siguranță prevăzută de art.114 Cod penal constând în internarea acestuia într-un institut medical de specialitate până la însănătoșire.
În baza art.118 lit.d Cod procedură penală;
A confiscat în folosul statului suma de 70 lei, la care partea vătămată a renunțat.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr 1031/P/2003 din 15.12.2004 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art 211 al 2 lit c cod penal,m reținându-se în sarcina acestuia că în dimineața zilei de 09.06.2003, în parcarea complexului comercial, a smuls din mâna părții vătămate poșetă și un telefon mobil, pe care ulterior ( telefonul ) l- predat părții vătămate, poșeta fiind găsită la domiciliul inculpatului.
S- reținut că inculpatul are discernământul diminuat, suferind de o boală psihică constând în schizofrenie pe un fond intelectual către limita minimă și din anul 2001 avut o relație de prietenie cu numita, relația cu aceasta căpătând un caracter psihic obsesiv și fiind întreruptă repetat la inițiativa celei din urmă.
Pe acest fond relaționând în data de 09.06.2003, inculpatul a așteptat pe partea vătămată să plece la serviciu și când a întâlnit-o, a inițiat discuții cu aceasta,iar la refuzul ei repetat de a discuta cu privire la reluarea relației, i-a smuls din mână poșeta și telefonul mobil, ulterior, returnându- din proprie inițiativă telefonul și poșeta ducând-o la domiciliu, unde a fost găsită cu ocazia percheziției domiciliare.
Numita, deși pe timpul urmăririi penale s-a constituit parte civilă, în fața instanței la termenul din 07.09.2005, a renunțat la pretențiile civile și nu a dorit să participe în procesul penal ca parte vătămată.
Constatând că din contextul relațiilor anteriore dintre inculpat și partea vătămată, coroborate cu susținerile inculpatului, cu conținutul referatului de evaluare, de starea medicală a inculpatului și atitudinea acestuia ulterioară deposedării părții vătămate rezultă fără dubiu că inculpatul nu a luat bunurile mobile din detenția și posesia părții vătămate, în scopul însușire pe nedrept, ci doar cu scopul de aod etermina pe aceasta - fosta sa prietenă, să se întâlnească cu el, instanța de fond prin sentința penală nr 369/14. septembrie 2005 pronunțată în dos nr 2408/2004 a dispus achitarea inculpatului, în temeiul art 10 lit d cod pr penală.
Întrucât s-a considerat de instanța de fond că inculpatul este bolnav ( s-au avut în vedere actele medicale, referatul de evaluare psihico - socială și expertiza medico legală) și se află într- stare care prezintă pericol pentru societate, în vederea înlăturării acestei stări de pericol s-a dispus luarea față de inculpat a măsurii de siguranță prev de art 114 al 1 cod penal respectiv internarea acestuia într-un institut de specialitate până la însănătoșire.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică în contextul materialului probator. S-a arătat că depoziția inculpatului nu se coroborează cu alte probe și mai mult inculpatul nu a restituit din proprie inițiativă bunurile părții vătămate, restituirea realizându-se prin intervenția organelor de poliție, iar suma de bani respectiv 700.000 ( lei vechi) nu a mai fost recuperată, ceea ce implică intenție de însușire,deci existența laturii subiective. S- arătat totodată că instanța nu s- pronunțat asupra confiscării sumei de 700 lei ce nu a fost restituită părții vătămate,aceasta renunțând la acțiunea civilă.
Prin decizia penală nr 270/25 oct.2005, Curtea de APEL CONSTANȚA a admis apelul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA,și desființat sentința penală nr. 396/14.09.2005 a TRIBUNALUL CONSTANȚA, și constatând că există fapta, a fost săvârșită de inculpat, dar nu prezintă gradul de pericol social necesar al unei infracțiuni, a dispus achitarea inculpatului în temeiul art 11 pc t 2 lit a cu referire la art 10 lit b/1 și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ de 100.000 lei( vechi).
S-a arătat totodată că nu se impune luarea măsurii de siguranță prev de art.114 cod penal, întrucât făptuitorul deși bolnav mintal nu prezintă pericol, fapt pentru care măsura de siguranță nu poate fi dispusă. Cât privește confiscarea sumei de 700.000 lei (vechi) s-a arătat că nu se impune confiscarea,
renunțarea părții vătămate echivalează cu o renunțare la acțiunea civilă în procesul penal și nu sunt îndeplinite cerințele art 118 lit
Împotriva acestei decizii formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitatea hotărârii pronunțate întrucât deși pronunțat soluție de achitare nu înlăturat susținerile instanței de fond în sensul că inculpatul nu ar fi sustras bunurile părții vătămate cu scopul însușirii pe nedrept,ci cu scopul determinării acesteia de a se întâlni cu inculpatul.
S-a arătat că inculpatul păstratdoar bunurilepe care dorea să le însușească, restul bunurilor le-a restituit, fapt pentru care există vinovăția inculpatului și fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că nu pot fi aplicate dispozițiile art 18/1 - atingerea adusă nefiind minimă, dată fiind natura infracțiunii, impunându-se condamnarea. Un alt motiv de recurs l-a constituit și neaplicarea disp. art 118 lit d, suma impunându-se a fi confiscată atâta vreme cât nu a folosit la despăgubirea părții vătămate.
Prin decizia penală nr 1081/ 20.02.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul penal nr-, s- admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA,împotriva deciziei penale nr 279/25.oct.2005 Curții de APEL CONSTANȚA, a fost casată hotărârea atacată și sentința penală nr, 369/14.09.2005 a Tribunalului Constanța și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. S-a arătat că în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico legale psihiatrice în cauză existând îndoieli asupra stării psihice a inculpatului potrivit disp art 117 cod pr penală.
Pentru efectuarea examinării,organele de cercetare penală, procurorul sau instanța, dispune internarea inculpatului pe timpul necesar. Reținând că expertiza s-a efectuat pe baza constatărilor într-o singură zi ( 9 iunie 2003 când inculpatul a fost adus la sediul serviciului de medicină legală și unor acte medicale și nu înurma internăriipe timpul necesar, și constatând că se impune efectuarea unei noi expertize care să se efectueze cu respectarea disp. art 117 cod pe penală. s-a dispus casarea și trimiterea spre rejudecare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 13 mai 2006, sub numărul susmenționat.
La termenul din 22.06.2006 partea civilă arătat că înțelege să se constituie parte civilă cu suma de 50.000.000 lei vechi, reprezentând daune morale. Deși a fost citat legal și cu mandat de aducere cu însoțitor pentru termenele de judecată din data de 22.06.2006, 14.09.2006, 5.10.2006, 26.10.2006 nu s-a prezentat, iar în procesul verbal de expediere a mandatului de aducere s-a consemnat că acesta nu este de găsit la domiciliu.
La termenul din 16.11.2006 în prezenta inculpatul a arătat că nu este cazul a fi examinat și nu este de acord a se realiza o expertiză psihiatrică, întrucât nu are probleme de sănătate, este de muncă, are încheiat un contract
de muncă și nu este de acord să fie internat pentru realizarea raportului de expertiză.
In conformitate cu dispozițiile deciziei de casare și limitele acesteia, instanța a dispus efectuarea unei noi expertize psihiatrice, fapt pentru care s- dispus și internarea inculpatului la Spitalul Clinic Județean de Urgență - Secția Psihiatrie - M pentru a se proceda la examinarea inculpatului, expertiza fiind obligatorie, măsura executorie ce urma să fie adusă la îndeplinire de organele de poliție.
Prin adresa nr 411/P/21.11.2006 SML Cac omunicat că inculpatul fost examinat în comisie medicală psihiatrică în 2003, iar o nouă expertiză se poate efectua numai la.L Minovici B, fapt pentru care la termenul din 7.12.2006 s-a dispus efectuarea acestei expertize, numai la INML Minovici și specificarea dacă este necesară internarea inculpatului în vederea examinării, iar în caz contrar să se precizeze care sunt zilele pentru care inculpatul trebuie să se prezinte la examinare.
Ca urmare a adresei nr A6/14863 a INML Minovici - prin care se preciza instanței ziua și ora la care se poate prezenta inculpatul - fost emis mandat de aducere cu însoțitor și s- stabilit ziua în care inculpatul să fie condus la examinare, împreună cu actele medicale pe care le deține, înștiințare făcută și Institutului medico legal.
Deși s-au depus numeroase demersuri, diligențe de către instanță și de către organele de poliție și lucrătorii unității de jandarmi desemnată să însoțească pe inculpat, acesta nu a mai putut fi identificat la toate termenele ulterioare, mandatul de executare nu a putut fi executat datorită inculpatului care a plecat din locuință pentru q nu putea fi identificata și condus pentru examinare.
Potrivit proceselor verbale, inculpatul a fost contactat pentru fiecare termen de către organele de poliție sau jandarmi( și cu o zi înainte s- stat în așteptarea acestuia la locuința învinuitului ) nu s-a putut realiza conducerea acestuia în vederea examinării, fapt pentru care realizarea raportului de expertiză psihiatrică a fost imposibilă cu toate diligențele instanței.
Instanța va avea în vedere materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile martorului, a părții vătămate, inculpatului, actele medico - legale existente și prin coroborarea acestora reține:
Pe fondul unui discernământ diminuat și suferind de o boală psihică, respectiv schizofrenie pe un fond intelectual către limita minimă, inculpatul intrat într-o relație de prietenie cu numita, relație pentru care inculpatul a căpătat o obsesie, relație cea fost întreruptă repetat la inițiativa acesteia din urmă.
Pe fondul întreruperii acestei relații, inculpatul a așteptat- pe partea vătămată la data de 09.06.20033, înainte dea pleca la serviciu și după inițierea unei discuții, l-a refuzul repetat al acesteia în sensul reluării relației
cu inculpatul, acesta i-a smuls din mâna poșeta și telefonul mobil, ulterior returnându- din proprie inițiativă telefonul, poșeta ducând- la domiciliu unde a fost găsită cu ocazia percheziției domiciliare.
Deși partea vătămată, în cursul primului ciclu procesual a renunțat la pretențiile civile și nu a dorit să participe în procesul penal în calitate de parte vătămată în momentul reluării cercetării judecătorești, după casarea cu trimitere spre rejudecare arătat că se constituie parte civilă cu suma de 50 mil lei vechi, cu titlu de daune morale, motivate de insistența inculpatului care insistă să o caute și să-i creeze neplăceri.
Împotriva sentinței penale nr.528 din 19 decembrie 2007 Tribunalului Constanța privind pe intimatul inculpat, a declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANTA, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivul de apel, se solicită desființarea sentinței penale și rejudecând, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211 al.2 Cod penal, să se dispună condamnarea acestui inculpat prin aplicarea prevederilor din art.181Cod penal.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse, din probele dosarului se constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr 1031/P/2003 din 15.12.2004 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art 211 al 2 lit c cod penal,m reținându-se în sarcina acestuia că în dimineața zilei de 09.06.2003, în parcarea complexului comercial, a smuls din mâna părții vătămate poșetă și un telefon mobil.
Prin sentința penală nr 369/14. septembrie 2005 Tribunalului Constanța, pronunțată în dos nr 2408/2004, în temeiul art 10 lit."d" cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Prin decizia penală nr 270/25 oct.2005, Curtea de APEL CONSTANȚA a admis apelul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA,și desființat sentința penală nr. 396/14.09.2005 a TRIBUNALUL CONSTANȚA, și constatând că există fapta, a fost săvârșită de inculpat, dar nu prezintă gradul de pericol social necesar al unei infracțiuni, a dispus achitarea inculpatului în temeiul art 11 pc t 2 lit a cu referire la art 10 lit b/1 și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ de 100.000 lei( vechi).
Prin decizia penală nr 1081/ 20.02.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul penal nr-, s- admis recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA,împotriva deciziei penale nr 279/25.oct.2005 Curții de APEL CONSTANȚA, a fost casată hotărârea atacată și sentința penală nr, 369/14.09.2005 a Tribunalului Constanța și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. S-a arătat că în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico legale psihiatrice în cauză existând îndoieli asupra stării psihice a inculpatului potrivit disp art 117 cod pr penală și internarea medicală a acestuia pe timpul necesar.
După casarea cu trimitere, TRIBUNALUL CONSTANȚA, prin sentința penală nr.528/19.12.2007, în baza art.11 pct.2 lit."a" Cod procedură penală raportat la art.10 lit."d" Cod procedură penală, a dispus din nou achitarea inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, cu precizarea că nu s-a putut efectua o nouă expertiză psihiatrică, întrucât în prima fază proceasuală, acesta a refuzat, iar ulterior, nu a mai fost găsit la domiciliu, necunoscându-se noua adresă.
De precizat că și cu ocazia judecării apelului parchetului, s-a încercat ca inculpatul să fie depistat pentru a fi expertizat psihiatric, însă din procesul vetbal încheiat de organul de poliție, mama inculaptului a declarat că acesta este fugit de acasă și nu mai știe unde poate fi găsit. Instanța de apel, examinând întregul probatoriu efectuat în cauză, a reținut următoarele:
Pe fondul unui discernământ diminuat și suferind de o boală psihică, respectiv schizofrenie, pe un fond intelectual către limita minimă, inculpatul a intrat într-o relație de prietenie cu partea vătămată, relație pentru care inculpatul căpătase o obsesie, relație ce a fost întreruptă de mai multe ori de către partea vătămată.
Pe acest fond, în ziua de 09.06.2003, inculpatul a așteptat- pe partea vătămată, înainte dea pleca la serviciu și după inițierea unei discuții, la refuzul repetat al acesteia în sensul reluării relației, acesta i-a smuls din mâna poșeta și telefonul mobil. Ulterior, inculpatul i-a returnat părții vătămate telefonul iar poșeta fiind găsită la domiciliul său cu ocazia percheziției domiciliare.
Pentru existența infracțiunii de tâlhărie, care s-a săvârșit numai cu intenție directă, este necsar ca această formă de vinovăție să fie prezentă atât în acțiunea principală de furt cât și în cea adiacentă de exercitare de violență sau amenințări, pentru a pune victima în stare de inconșiență sau în neputință de a se apăra.
În speță, rezultă din declarațiile inculpatului, ale părții vătămate șia le martorului, rezultă cu certitudine că inculpatul prin forță a luat de la partea vătămată poșeta și telefonul mobil, dar nu cu intenția de a le însuși ci cu intenția de a obliga pe aceasta să reia relațiile de prietenie cu el.
Se apreciază că instanța de fond, în mo legal și temeinic a dispus achitarea în baza art.10 lit."d" Cod procedură penală, lipsind intenția de însușire pe nedrept, a bunurilor.
Pentru aceste considerente, în baza art.379 pct.1 lit."b" Cod procedură penală, se va respinge apelul parchetului ca nefondat.
Onorariul avocat oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat apelul penal (după casare) declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA- împotriva sentinței penale nr.528 din data de 19 decembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal cu nr.vechi 1034/2006 și nr.unic -.
Onorariu avocat din oficiu -, în sumă de 100 lei, se va deconta din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în termnen de 10 zile de la pronunțare pentru păețile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud.fond
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/ 2 ex.
Data: 16.06.2008
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Lucia Dragomir
