Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 664/2009. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 664/

Ședința publică de la 12 noiembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Daniel Dinu

JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas

JUDECĂTOR 3: Dan Iulian

Grefier -

Cu participarea Ministerului Public prin procuror -

S-au luat în examinare recursurile penale declarate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA,inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C și inculpatul - domiciliat în comuna lui,-, județul C, împotriva deciziei penale nr.158 din data de 18 martie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.295 din data de 19 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.211, 239 și 189 Cod penal.

În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:

- recurentul inculpat, în stare de arest, și asistat de avocat, în substituire pentru avocat ales, in baza delegației de substituire nr. 126/2009, emisă de Baroul Constanța - cabinet individual;

- recurentul inculpat, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.78203/2009, emisă de Baroul Constanța - Cabinet de avocat;

Se constată lipsa intimaților părți vătămate, și, a intimaților părți civile,.

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.

Curtea aduce la cunoștința recurentului inculpat, dispozițiile prevăzute de art. 70 al. 2 cod procedură penală, în sensul că are dreptul de a nu da nici o declarație în fața instanței de recurs și i se pune în vedere că ceea ce declară poate fi folosit în împotriva sa, acesta precizând că nu dorește să dea nici o declarație, aspect consemnat în procesul verbal atașat la dosar.

In conformitate cu disp. art. 385¹⁴alin. 1¹cod procedură penală, a fost ascultat recurentul inculpat, cele relatate fiind consemnate în procesul verbal de la dosarul cauzei.

În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 385¹¹cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 385¹³cod procedură penală.

Procurorul având cuvântul, critică hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând drept motiv de casare dispozițiile art. 385⁹pct. 14 cod procedură penală - greșita individualizate a pedepsei aplicate inculpaților, apreciind că, pedepsele aplicate nu răspund exigențelor dispozițiilor art. 72 cod penal. Expune oral situația de fapt reținută prin actul de inculpare și arată că, raportat la modalitatea de comitere a faptelor - respectiv pătrunderea prin efracție în locuința părților vătămate, tăierea seifului cu un polizor, aplicarea de lovituri cu pumnii lucrătorilor de poliție pentru a-și asigura scăparea - raportat la faptul că inculpații nu sunt la primul conflict cu legea penală, săvârșind anterior infracțiuni similare, nu se impunea aplicarea unor pedepse de câte 10 ani închisoare, aceste pedepse fiind mult prea mici.

Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate sub aspectul pedepselor aplicate, solicitând majorarea cuantumului acestora.

Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați și intimați și arată că, atunci când se pronunță pedepsele, hotărârile trebuie să fie pronunțate cu respectarea legii. Critică hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând drept motiv de casare disp. Art. 385⁹alin. 1 pct. 2, pct. 10, pct. 18 și pct. 14 cod procedură penală, întrucât instanța nu a fost sesizată legal, aceasta nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate și cu privire la unele cereri esențiale pentru părți, s-a comis o gravă eroare de fapt care a avut drept consecință, pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, aplicându-se pedepse individualizare greșit. In apel a solicitat restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare al instanței, iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestei cereri esențială pentru parte, de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procesului. Potrivit disp. Art. 264 cod procedură penală, rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim - procurorul parchetului. Decizia nr. 9/2008 a ICCJ pronunțată în interesul legii a statuat că, lipsa mențiunii " Verificat pentru legalitate și temeinicie " de pe actul de inculpare, atrage neregularitatea sesizării instanței. De altfel, nici nu este de datoria inculpatului să invoce acest lucru atât timp cât instanța, este obligată ca din oficiu să verifice regularitatea actului de sesizare al instanței. Întrucât instanța de apel nu a motivat acest motiv de apel, solicită admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel.

Dacă se va trece peste aceste chestiuni, care atrag nulitatea hotărârilor, invocă disp. art. 385⁹al. 1 pct. 18 cod pr. penală - instanțele au comis o gravă eroare de fapt. Solicită să se constate că, probatoriul administrat în cauză, nu este să răstoarne prezumția de nevinovăție. De altfel și propunerea de arestare preventivă a fost respinsă întrucât probatoriul administrat, nu era concludent. S-au făcut referiri cu privire la cele 4 constatări tehnico -științifice, care existau și la momentul la care s-a cerut arestarea preventivă a inculpaților. Acest probatoriu nemodificat în timp, nu poate conduce la condamnarea inculpaților. Nu au apărut elemente noi și totuși inculpații au fost condamnați. La instanța de apel a depus cerere de probatorii pentru a dovedi netemeinicia expertizelor efectuate, cerere care a fost respinsă sistematic, de asemenea și proba cu martori solicitată de inculpatul a fost respinsă ca fiind nepertinentă. Nici măcar formal nu s-au verificat apărările inculpaților. Au fost respinse probele și apoi s-a reținut că, inculpații nu au probat netemeinicia probelor administrate în acuzare. Nici o probă nu are o valoare probantă mai mare decât o alta. Hotărârea instanței de fond s-a bazat pe declarația unui martor care, ulterior a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă insă instanța nu a verificat acest aspect.

Arată că, pentru inculpatul, completează motivele de recurs în sensul că, se impune o redozare a pedepsei aplicată inculpatului, in sensul reducerii cuantumului acesteia.

Solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca fiind nefondat.

Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca fiind nefondate. Nu se impune restituirea cauzei pentru că, recursul în interesul legii despre care se face vorbire, nu retroactivează, nefiind incidente in cauză disp. art. 385⁹pct. 10 cod pr. penală. Apreciază că nu pot exista dubii in legătură cu rapoartele de constatare tehnico - științifică, întrucât, prezența urmelor ADN de pe măști indică faptul că acestea au fost purtate de inculpați în acea noapte, identificându-se profilele genetice ale celor doi inculpați, aceștia neavând nici o explicație pentru aceste coincidențe. Declarațiile părților vătămate se coroborează cu declarația martorului. De asemenea, solicită a se verifica declarațiile date la propunerea de arestare preventivă în care inculpații arată că nu au fost puși să atingă diverse obiecte, probele fiind sigilate și păstrate corespunzător.

Recurentul inculpat și intimat în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său, este nevinovat.

Recurentul inculpat și intimat în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.

CURTEA:

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin sentință penală nr.295 din data de 19.03.2008 pronunțată în dosar nr-, s-a dispus:

În baza art. 211 alin.2 lit.a și b și alin.2¹lit. a, pen. cu aplicarea art.37 lit.b pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie condamnă inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24.02.1977 în M, jud. C, domiciliat în sat,-, com. lui, jud.C, CNP.- la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 189 alin.2 pen. cu aplicarea art.37 lit.b pen. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal condamnă inculpatul, la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare.

În baza art.239 alin.2 pen. cu aplicarea art.13 pen. și art.37 lit.b pen. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj condamnă inculpatul, la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit. pen. urmează ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 211 alin.2 lit.a și b și alin.2¹lit. a, pen. cu aplicarea art.37 lit.b pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie condamnă inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15.06.1980 în C, jud. C, domiciliat în com. Valul lui,-, jud. C, CNP.- la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 189 alin.2 pen. cu aplicarea art.37 lit.b pen. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal condamnă inculpatul, la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit. b pen. urmează ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de10 (zece) ani închisoare.

Constată că față de inculpații și s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu Valul lui.

În baza art.350 pr.pen. menține măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpații și .

Respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de părțile civile și.

Ia act că părțile vătămate, și nu a formulat pretenții civile față de cei doi inculpați.

Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta nr. 11004/P/2006 din data de 24.01.2007, înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr- din data de 31.01.2007, au fost trimiși în judecată inculpații, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 189 al.2 pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. art. 189 al.2 pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. art. 211 al.2 lit. a,b și al.2 [1] lit. a,c pen. cu aplic, art. 37 lit. b pen. art. 239 al.2 pen. cu aplic. art. 13.pen. și art. 37 lit. b pen. art. 239 al.2 pen. cu aplic, art. 13.pen. și art. 37 lit. b pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a pen. și, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 189 al.2 pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. art. 189 al.2 pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. art. 211 al.2 lit. a,b și al.21 lit. a,c pen. cu aplic, art. 37 lit. b pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a pen.

În fapt, prin actul de acuzare s-au reținut următoarele aspecte:

La sfârșitul lunii noiembrie 2005 inculpatul și învinuitul și două alte persoane de sex masculin neidentificate se arată că au contactat martorul G și, împreună, s-au deplasat din loc. Valul lui în mun. C, aducând la cunoștința martorului că urmează să comită un furt dintr-o aflată în zona Casei de Cultură. Cei cinci au ajuns astfel pe-, unde la intersecția cu str. - se află părții vătămate.

După ce au supravegheat imobilul circa două ore, au revenit în localitatea Valul lui.

După câteva zile, martorul a primit un telefon de la inculpatul, prin care i se solicita să participe la săvârșirea infracțiunii, însă a refuzat.

Se mai arată că, în noaptea de 02/03.12.2005 cei doi inculpați și încă o persoană neidentificată s-au deplasat din nou la părții vătămate.

După ce și-au pus mănuși și măști tip, se arată că, cei trei s-au deplasat pe latura de nord a. Cu ajutorul unor răngi, cei trei au forțat fereastra tip termopan situată la parterul, iar apoi, pătrunzând în interior, au urcat la etajul întâi al imobilului.

Mai întâi, se precizează că autorii au intrat în dormitorul în care se odihnea partea vătămată, sora soției părții vătămate, unde unul dintre ei s-a urcat în pat, cu genunchii pe pieptul victimei și a lovit-o cu pumnul în zona feței. Cei trei au așezat-o apoi pe podea, cu fața în jos, legându-i mâinile la spate cu o sfoară și punându-i un căluș din material textil.

Peste partea vătămată au aruncat apoi o pătură.

În continuare, se arată că autorii au intrat în dormitorul alăturat, ocupat de partea vătămată, mama soției părții vătămate, pe care de asemenea, au legat-o la mâini și picioare, imobilizând-o pe pat.

Tot în rechizitoriu se arată că, după ce au închis într-un dulap câinele familiei rasa, inculpatul și persoana necunoscută au început să caute bani și bijuterii în camerele de la etajul întâi, în timp ce inculpatul a coborât la parterul, unde se afla seiful imobilului. Cu ajutorul unui polizor electric adus în acest scop, inculpatul a tăiat balamalele seifului, secționând totodată un sacou de damă, aflat pe umeraș în apropiere.

Se precizează că, în timp ce inculpatul își desfășura activitatea infracțională la parter, partea vătămată a reușit să se dezlege, însă fiind observată de inculpat, acesta a refăcut legăturile, spunându-i să stea cuminte pentru că nu va păți nimic.

După ieșirea inculpatului din dormitor, partea vătămată a reușit din nou să se dezlege și de la balconul etajului întâi a sărit în stradă.

Se reține în actul de acuzare că, în timp ce partea vătămată căuta ajutor, autorii și-au însușit din seif bijuterii din aur în valoare de circa 100.000 RON, părăsind locul săvârșirii faptei în jurul orei 04,10.

Conform rechizitoriului, inculpatul și inculpatul, cel din urmă transportând geanta de voiaj conținând polizorul electric, răngile și celelalte instrumente folosite la comiterea infracțiunii s-au îndepărtat de, ocolind imobilul pe str. - -, unde inculpatul a aruncat masca folosită.

În jurul orei 04,30 se arată că, cei doi inculpați au ajuns pe str. - în zona Casei de Cultură, cu intenția de a lua un taxi din apropiere. Până la ieșirea în b-dul 1 - 1918 cei doi au întâlnit patrula de poliție formată din și ag., din cadrul Secției 3 Poliție, care se aflau în exercițiul atribuțiilor de serviciu. La vederea acestora, au schimbat brusc direcția, împrejurare care a determinat lucrătorii de poliție să intervină pentru a-i legitima.

Aceștia au ignorat somațiile agenților de poliție, continuându-și drumul spre stația de taximetre.

La un moment dat, în momentul în care agenții se apropiau, declinându-și identitatea și repetând somația cei doi au fugit în direcții diferite, spre, iar spre Casa de Cultură. în acest condiții, ag. a început să urmărească pe inculpatul, iar ag. pe inculpatul.

La scurt timp, ag. 1-a pierdut pe și s-a întors pentru a veni în ajutorul colegului său.

Se mai reține că, în același timp, în cursul urmăririi, inculpatul a abandonat geanta, continuând să fugă. La un moment dat, acesta a ajuns lângă farmacia "", unde drumul era blocat cu o scară.

Văzând că nu mai are unde să fugă, inculpatul s-a întors spre ag., pe care a început să-1 lovească cu pumnii în zona feței. încercând să se apere și să-1 imobilizeze pe inculpat, a ripostat cu bastonul de din dotare, însă, existând diferență de între cei doi, ambii s-au prăbușit la sol.

La câteva secunde, a apărut ag. care, încercând să intervină, a fost la rândul său lovit de inculpat cu pumnul în zona feței.

În cele din urmă, lucrătorii de poliție au reușit imobilizarea și încătușarea inculpatului, solicitând în același timp ajutorul martorului ocular, care a apelat serviciul 955.

După câteva minute, la fața locului a ajuns un alt echipaj de poliție, cu ajutorul cărora inculpatul a fost introdus în autovehiculul din dotare.

Totodată, s-a procedat la efectuarea unui control corporal al inculpatului, ocazie cu care asupra sa au fost găsite mai multe bijuterii din aur provenind din seiful părții vătămate.

Din fața blocului L 23, unde inculpatul aruncase geanta, s-a ridicat acest bun, în interior fiind descoperite flexul, răngile metalice și celelalte instrumente folosite la comiterea tâlhăriei.

Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de proba: plângerile și declarațiile părților civile și vătămate; rapoarte de constatare medico-legale privind părțile vătămate, și; procese verbale de cercetare la fața locului și a împrejurimilor locuinței, însoțite de planșe foto; proces verbal de depistare a inculpatului, însoțit de planșă foto; proces verbal de stabilire a identității inculpatului; proces verbal de prezentare către părțile civile bijuteriilor găsite asupra inculpatului, însoțit de planșe foto; dovadă de predare-primire a bunurilor sustrase; proces-verbal de predare de către partea civilă a unei pălării găsite în interiorul locuinței; procesele verbale de percheziție domiciliară însoțite de autorizațiile acestora;procese verbale de recoltare de probe biologice de la cei doi inculpați; rapoarte de constatare tehnico - științifică biocriminalistică nr. -/2006, nr. -/2006; rapoarte de constatare tehnico - științifică nr.-/2006, nr. -/2006; raport de constatare tehnico - științifică traseologică nr.20267/2005; rapoarte ale lucrătorilor de poliție sesizați de partea Vătămată, declarații martori și declarațiile inculpaților.

Față de cei doi inculpați s-a dispus, în cursul judecării cauzei, măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, Valul lui.

Audiați în cursul urmăririi penale, cei doi inculpați nu au recunoscut săvârșirea faptelor.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați cei doi inculpații și, G,.

Deși s-au făcut verificări și s-au emis mandate de aducere, martorul, propus prin rechizitoriu nu s-a prezentat și nu a putut fi adus în vederea audierii, astfel că, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.327 alin.3 pr.pen. constatându-se imposibilitatea audierii acestuia.

Părțile vătămate și s-au constiuit părți civile față de inculpați (17) cu suma de 200.000 lei, daune materiale, reprezentând contravaloarea bijuteriilor furate și a bunurilor distruse.

Părțile vătămate, și nu au formulat pretenții civile în cauză.

Inculpatul a depus certificat medico-legal, din care rezultă că prezintă leziuni ce necesită pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale.

Au fost depuse fișele cu antecedentele penale ale inculpaților, din care rezultă că au mai suferit condamnării, fiind în stare de recidivă, conform art.37 lit.b pen.

Părțile nu au mai solicitat administrarea altor probe.

Examinând probele administrate in cursul urmăririi penale si pe parcursul cercetării judecătorești, instanța retine următoarea situație de fapt:

La sfârșitul lunii noiembrie 2005 inculpatul, inculpatul și două alte persoane de sex masculin neidentificate au contactat martorul G și, împreună, s-au deplasat din loc. Valul lui în mun. C, aducând la cunoștința martorului că urmează să comită un furt dintr-o aflată în zona Casei de Cultură. Cei cinci au ajuns astfel pe-, unde la intersecția cu str. - se află părții vătămate.

După ce au supravegheat imobilul circa două ore, au revenit în localitatea Valul lui.

După câteva zile, martorul a primit un telefon de la inculpatul, prin care i se solicita să participe la săvârșirea infracțiunii, însă a refuzat.

În noaptea de 02/03.12.2005 cei doi inculpați și încă o persoană neidentificată s-au deplasat din nou la părții vătămate.

După ce și-au pus mănuși și măști tip, cei trei s-au deplasat pe latura de nord a. Cu ajutorul unor răngi, aceștia au forțat fereastra tip termopan situată la parterul, iar apoi, pătrunzând în interior, au urcat la etajul întâi al imobilului.

Mai întâi, autorii au intrat în dormitorul în care se odihnea partea vătămată, sora soției părții vătămate, unde unul dintre ei s-a urcat în pat, cu genunchii pe pieptul victimei și a lovit-o cu pumnul în zona feței. Cei trei au așezat-o apoi pe podea, cu fața în jos, legându-i mâinile la spate cu o sfoară și punându-i un căluș din material textil. Peste partea vătămată au aruncat apoi o pătură.

În continuare, autorii au intrat în dormitorul alăturat, ocupat de partea vătămată, mama soției părții vătămate, pe care de asemenea, au legat-o la mâini și picioare, imobilizând-o pe pat.

După ce au închis într-un dulap câinele familiei rasa, inculpatul și persoana necunoscută au început să caute bani și bijuterii în camerele de la etajul întâi, în timp ce inculpatul a coborât la parterul, unde se afla seiful imobilului.

Cu ajutorul unui polizor electric adus în acest scop, inculpatul a tăiat balamalele seifului, secționând totodată un sacou de damă, aflat pe umeraș în apropiere.

În timp ce inculpatul își desfășura activitatea infracțională la parter, partea vătămată a reușit să se dezlege, însă fiind observată de inculpat, acesta a refăcut legăturile, spunându-i să stea cuminte pentru că nu va păți nimic.

După ieșirea inculpatului din dormitor, partea vătămată a reușit din nou să se dezlege și de la balconul etajului întâi a sărit în stradă.

În timp ce partea vătămată căuta ajutor, autorii și-au însușit din seif bijuterii din aur în valoare de circa 100.000 RON, după aprecierea părților civile, părăsind locul săvârșirii faptei în jurul orei 04,10.

Inculpatul și inculpatul, cel din urmă transportând geanta de voiaj conținând polizorul electric, răngile și celelalte instrumente folosite la comiterea infracțiunii s-au îndepărtat de, ocolind imobilul pe str. - -, unde inculpatul a aruncat masca folosită.

În jurul orei 04,30 cei doi inculpați au ajuns pe str. - în zona Casei de Cultură, cu intenția de a lua un taxi din apropiere. Până la ieșirea în b-dul 1 - 1918 cei doi au întâlnit patrula de poliție formată din și ag., din cadrul Secției 3 Poliție, care se aflau în exercițiul atribuțiilor de serviciu.

La vederea acestora, au schimbat brusc direcția, împrejurare care a determinat lucrătorii de poliție să intervină pentru a-i legitima.

Aceștia au ignorat somațiile agenților de poliție, continuându-și drumul spre stația de taximetre.

La scurt timp, ag. 1-a pierdut pe și s-a întors pentru a veni în ajutorul colegului său.

În același timp, în cursul urmăririi, inculpatul a abandonat geanta, continuând să fugă. La un moment dat, acesta a ajuns lângă farmacia "", unde drumul era blocat cu o scară.

La câteva secunde, a apărut ag. care, încercând să intervină, a fost la rândul său lovit de inculpatul cu pumnul în zona feței.

În cele din urmă, lucrătorii de poliție au reușit imobilizarea și încătușarea inculpatului, solicitând în același timp ajutorul martorului ocular, care a apelat serviciul 955.

După câteva minute, la fața locului a ajuns un alt echipaj de poliție, cu ajutorul cărora inculpatul a fost introdus în autovehiculul din dotare.

Totodată, s-a procedat la efectuarea unui control corporal al inculpatului, ocazie cu care asupra sa au fost găsite mai multe bijuterii din aur provenind din seiful părții vătămate.

Din fața blocului L 23, unde inculpatul aruncase geanta, s-a ridicat acest bun, în interior fiind descoperite flexul, răngile metalice și celelalte instrumente folosite la comiterea tâlhăriei.

Situația de fapt reținută de instanță se confirmă, având în vedere, între altele și următoarele considerente.

Cu ocazia cercetării la fața locului, conform probelor analizate, aflate la dosarul de urmărire penală, din imobilul părții vătămate au fost ridicate mai multe urme papilare și o urmă de încălțăminte de pe partea interioară a ferestrei prin care s-a pătruns în, un plic cu pilitură metalică din fața seifului, sforile folosite la imobilizarea victimelor și sacoul de damă prezentând tăieturi.

De asemenea, pe str. - - a fost descoperită și ridicată o mască din latex tip.

Cu excepția urmelor papilare și palmare care fie s-au exclus, fie prezentau aspect de țesătură, toate celelalte urme și mijloacele materiale de probă au fost valorificate după recoltarea de probe biologice de la cei doi inculpați.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică nr. - / 19.05.2006 s- concluzionat că profilul genetic al ADN-ului extras din microurmele prelevate de pe mânerul polizorului este identic cu profilul genetic al ADN-ului extras din proba recoltată de la inculpatul. De asemenea, pe masca facială din a fost evidențiat profilul ADN al inculpatului, iar pe mânerele genții de voiaj s-au identificat atât profilul genetic al învinuitului, cât și al inculpatului
.

Prin rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. -/07.03.2006 și respectiv nr. -/08.03.2006 s-a stabilit că pilitura metalică ridicată din fața seifului conține aceleași elemente ca și particulele metalice ridicate de pe discul abraziv al polizorului unghiular, iar una dintre fibrele textile din lână ridicate de pe discul abraziv al polizorului prezintă aceleași caracteristici fizico-chimice cu fibrele ce intră în alcătuirea sacoului victimei.

De asemenea, prin raportul de constatare tehnico-științifică traseologică nr. 20267/09.12.2005 s-a concluzionat că urma de încălțăminte ridicată de pe pervazul interior al ferestrei forțate a fost creată de pantoful corespondent piciorului drept al perechii de încălțăminte marca, pe care o purta inculpatul la momentul depistării.

Cu ocazia judecării cauzei, în declarațiile date, cei doi inculpați nu au recunoscut săvârșirea faptelor, însă declarațiile acestora nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, instanța apreciază că nu reflectă realitatea, le va înlătura pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Inculpatul a declarat (59) că, nu a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, arătând că, în noaptea de 2/3.12.2005 după ce s-a aflat în discoteca "" din zona Casa de Cultură din C, până la orele 4 dimineață, singur fiind, s-ar fi îndreptat spre autogară cu intenția de a lua o mașină pentru a se întoarce în localitatea Valul lui.

Acesta arată că, după ce a traversat în zona florăriilor de la Casa de Cultură, două persoane au sărit pe el, au început să îl lovească, ulterior observând că sunt polițiști. Inculpatul afirmă că în acea noapte nu s-ar fi întâlnit cu coinculpatul. Inculpatul recunoaște că, în acea seară, era încălțat cu o pereche de adidași, dar contestă că urma de pantof descoperită la locuința părților vătămate i-ar aparține.

Inculpatul nu poate explica nici identificarea ADN-lui său pe masca descoperită, nici ADN-ul descoperit pe mânerul genții de voiaj, folosită la comiterea infracțiunii, motivând în sensul că este posibil ca urmele ADN să fi fost "plantate" acolo de poliție, deoarece i s-au luat de trei ori probe ADN.

Nici inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptelor.

Astfel, în declarația dată (60 ), arată că în noaptea de 2/3.12.2005 s-a aflat în permanență la locuința aflată în construcție, aparținând fratelui său, situată în Valul lui, cu el acasă nu s-a aflat nimeni în acea noapte. Nu poate explica acuzele ce i se aduc, considerând că descoperirea ADN-lui său pe geanta de voiaj este o invenție și "a fost fabricat".

În contradicție cu declarațiile inculpaților, sunt toate celelalte probe administrate în cauză, care confirmă situația de fapt reținută, după cum urmează:

Părtea vătămată declară (61) că, în noaptea de 2/3.12.2005 se afla în serviciu de patrulare, împreună cu, ambii finnd îmbrăcați în uniforme de polițiști, fiind angajați ai Secției 3.

Când cei doi au ajuns stația de taxiuri de la Casa de Cultură, au văzut, printr-un gang, în dreptul stației de taxiuri, pe cei doi inculpați, moment în care, văzându-i și aceștia, inculpatul a început să se prefacă că vorbește la telefon, iar inculpatul avea în mână o geantă.

-li-se suspectă atitudinea, le-au cerut să se legitimeze, iar cei doi inculpați au luat-o la fugă în direcții diferite.

arată că a început să fugă după inculpatul și l-a văzut pe acesta, cum, înainte de a sări un gard, a aruncat geanta respectivă lângă acel gard. Acesta l-a ajuns pe inculpat, care l-a lovit cu palma peste față, cei doi s-au luptat corp la corp, au căzut la pământ, între tiump a sosit și colegul său, cu ajutorul căruia a reușit să-l imobilizeze pe inculpatul.

precizează că, de față a fost un paznic de la tarabele cu (martorul, audiat în faza urmăririi penale), căruia i-a cerut să sune la poliție, dar a refuzat, nedorind să intervină, iar în momentul în care incercau să-l încătușeze, inculpatul l-a lovit și pe, admițând că, datorită luptei cu inculpatul este posibil ca acesta să fi suferit lezuini.

Martorul, audiat în faza urmăririi penale (147) confirmă situația de fapt așa cum a fost relatată, în sensul că, a observat cum cei doi polițiști se chinuiau să-l încătușeze pe inculpatul, care opunea rezistență și a observat cum polițiștii au luat o geantă și o vestă de culoare închisă, aflate la 30 metri de locul incidentului. Acesta a observat că cei doi polițiști aveau răni pe față și pe mâini, iar din fotografii l-a recunoscut pe acel ca fiind inculpatul.

La fila 145, dosar de urm. pen. se află Raportul de constatare medico-legală, conform căruia prezintă leziuni traumatice, ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Partea vătămată (62) confirmă cele relatate de, precizând clar că l-a urmărit pe inculpatul, care însă s-a urcat într-un taxi, după care a venit să-l ajute pe colegul său care se lupta cu inculpatul, era lovit rău, inculpatul l-a lovit și pe el cu pumnii și picioarele în stomac, băgându-i și degetele în.

Acesta arată că, după ce l-a urcat în mașina poliției, l-a căutat în buzunar pe inculpatul și a găsit un săculeț, în care erau niște bijuterii din material galben și în mașină, colegul său a adus o geantă ce o avusese anterior inculpatul în mână.

La fila 146, dosar de urm. pen. se află raportul de constatare medico-legală, conform căruia prezintă leziuni traumatice, ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt, așa cum a fost reținută, a fost confirmată și prin declarațiile părților vătămate și.

Astfel, arată că (74), în noaptea de 2/3.12.2005 dormea într-o cameră de la etajul 1 din fiicei sale.

aflat în cameră s-a agitat, astfel că partea vătămată a ieșit pe hol să vadă ce se întâmplă, moment în care a văzut două persoane îmbrăcate în negru și având fețele acoperite cu o mască fiecare. De temă, povestește că a căzut în genunchi, cei doi, fără aol ovi, au luat-o de mâini, au dus-o în altă cameră, au legat-o de mâini și de picioare și i-au pus un căluș în gură. Aceasta a auzit cum cei doi luau lucruri din dulap și cum au tăiat seiful.

Partea vătămată, arată în declarația dată (75) că, în după-amiaza zilei de 02.12.2005 pe la orele 18,00 i-a văzut pe cei doi inculpați, pe care i-a recunoscut în sala de judecată, care se uitau de la poartă spre casă, după care au plecat. Mai precizează că cei doi aveau o geantă de voiaj neagră.

Arată că, în cursul acelei nopți, de 2/3.12.2005, pe la orele 3,00, s-a trezit cu două persoane lângă ea în cameră, care aveau fețele acoperite cu cagule din căciuli negre. A țipat, unul dintre cei doi a lovit-o peste gură, i-a zis să tacă, după care au legat-o, au acoperit-o cu o pătură, ulterior i-au pus și un căluș în gură, unul dintre ei a plecat să caute prin casă, celălalt venind periodic să verifice ce face. A reușit să se dezlege la mâini, a fost legată încă o dată.

A auzit zgomotul cum se tăia seiful cu un flex și, imediat celălalt l-a chemat jos pe cel ce o păzea.

Partea vătămată spune că, deși nu le-a văzut fețele inculpaților, deoarece au vorbit destul de mult cu ea în acea seară, le recunoaște vocile. Aceasta mai precizează că cel ce a rămas cu ea și a păzit-o, pe care îl recunoaște ca fiind inculpatul, i-a vorbit foarte și i-a spus că" de la cei bogați trebuie să trăiască și cei săraci".

În declarația dată în fața instanței(81), martorul G revine asupra celor declarate în faza urmăririi penale, arătând că nimic din ce a declarat nu este adevărat, deși are antecedente penale, e băiat, declarația de la poliție i-a fost dictată.

În declarația din faza urmăririi penale (158-163, dosar urm. pen.) martorul G arată că îi cunoaște pe cei doi inculpați, deoarece locuiesc în aceeași localitate cu el. La începutul lunii decembrie 2005 fost sunat de inculpatul care i-a făcut propunerea de a merge, împreună și cu în C, pentru a rezolva o problemă, lucru cu care a fost de acord și, în după-amiaza aceleiași zile s-a întâlnit cu ei, erau cu o condusă de din și s-au deplasat la

În acea mașină mai era și o fată de 15-16 ani, care a coborât însă din mașină, după care cei din autoturism i-au spus că vor să dea o spargere în zona Casa de Cultură la o, cu scopul de a sparge un seif, unde se află bijuterii și bani.

Martorul arată că au stat în autoturism aproximativ două ore în apropiere de acea și au observat ce se întâmplă în interior, după care au plecat spre Valul lui.

Același martor spune că, la câteva zile, a fost sunat de inculpatul care i-a spus că vor merge la acea să facă ce plănuiseră, dar nu a vrut să îi ajute.

Declarația dată în fața instanței de acest martor nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate, instanța apreciază că nu reflectă adevărul, motiv pentru care o va înlătura și va ține seama de declarația martorului dată în faza urmăririi penale.

Și marorul, lucrător de poliție la Secția 3 C, coleg cu și, declară că(138) a fost solicitat de să vină în ajutor în zona Casei de Cultură din C, unde, a ajutat la încătușarea unei persoane. A observat că, cei doi colegi ai săi prezentau zgârieturi, escoriații la nivelul ochilor și în zona mâinilor. Aceștia i-au povestit cele petrecute.

Același martor povestește că a procedat la ridicarea genții de voiaj, în interiorul căreia a constatat că se aflau un flex și două scule. Inculpatul încerca de mai multe ori să ducă mâna în zona unui buzunar de la piept, dar nu putea să ia nimic din acel buzunar, datorită cătușelor, motiv pentru care s-a procedat la percheziționarea în zona buzunarului, în interior găsindu-se mai multa bijuterii din metal galben și plastic galben.

Din analiza declarației martorului (165) nu se poate concluziona că în noaptea săvârșirii infracțiunii, inculpatul s-ar fi aflat într-un alt loc, nu s-a arătat acest lucru, ci doar că inculpatul se ocupa cu zugrăveli interioare și a lucrat la un prieten al martorului. Oricum, inculpatul a fost imobilizat chiar în seara săvârșirii infracțiunilor.

Aceeași situație de fapt, care dovedește vinovăția celor doi inculpați este probată și prin rapoartele de expertiză efectuate în faza urmăririi penale.

Astfel, cu ocazia cercetării la fața locului, conform probelor analizate, aflate la dosarul de urmărire penală, din imobilul părții vătămate au fost ridicate mai multe urme papilare și o urmă de încălțăminte de pe partea interioară a ferestrei prin care s-a pătruns în, un plic cu pilitură metalică din fața seifului, sforile folosite la imobilizarea victimelor și sacoul de damă prezentând tăieturi. De asemenea, pe str. - - a fost descoperită și ridicată o mască din latex tip.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică nr. - / 19.05.2006 s- concluzionat că profilul genetic al ADN-ului extras din microurmele prelevate de pe mânerul polizorului este identic cu profilul genetic al ADN-ului extras din proba recoltată de la inculpatului. De asemenea, pe masca facială din a fost evidențiat profilul ADN al inculpatului, iar pe mânerele genții de voiaj s-au identificat atât profilul genetic al învinuitului, cât și al inculpatului
.

Descoperirea profilelor genetice de tip ADN, aparținând celor doi inculpați pe mânerele genții folosită la săvârșirea infracțiunilor probează, fără posibilitatea de a fi combătute, faptul că cei doi inculpați au comis faptele penale reținute în sarcina lor.

Acest raport de constatare tehnico-științifică biocriminalistică este efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, nu s-a dovedit existența vreunei erori în efectuare constatărilor, materialele puse la dispoziție, spre examinare au fost ambalate în trei colete și au fost sigilate prin ștampilare.

Tot în concluziile raportului se menționează că, profilul genetic al ADN extras din microurmele biologice prelevate de pe mânerul polizorului folosit la săvârșirea faptei este identic cu profilul genetic al ADN extras din proba biologică de referință recoltată de la inculpatul.

Și profilul genetic extras de pe masca facială din folosită la ascunderea chipului, s-a concluzionat că este identic cu cel al inculpatului.

Este de notorietate că profilul genetic de tip ADN are caracter de unicitate, astfel că, odată probată științific identitatea urmelor ADN, nu este cu putință apariția unei erori.

Declarațiile inculpaților, în sensul că aceste probe "au fost fabricate" nu s-au probat în nici un fel, celor doi inculpați le-au fost recoltate probe în vederea analizei profilului ADN, acesta fiind identic cu cel descoperit prin analizarea obiectelor folosite de inculpați la săvârșirea infracțiunilor.

Chiar partea vătămată spune că, deși nu le-a văzut fețele inculpaților, deoarece au vorbit destul de mult cu ea în acea seară, le recunoaște vocile. Aceasta mai precizează că cel ce a rămas cu ea și a păzit-o, îl recunoaște ca fiind inculpatul.

Pe lângă probele tehnice, științifice, au fost administrate și declarațiile părților vătămate și ale martorilor, toate dovedind vinovăția celor doi inculpați în comiterea infracțiunilor.

Prezumția relativă de nevinovăție, care opera în favoarea inculpaților a fost înlăturată prin probele administrate în cauză.

Pentru toate considerentele expuse, instanța de fond a condamnat inculpații la pedepsele privative de libertate sus-menționate.

La stabilirea și individualizarea pedepsei ce a aplicat-o inculpaților și instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72.penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială, gradul de pericol social care rezultă din modalitatea, din împrejurările de comitere a faptelor penale - în sensul că, împreună cu o altă persoană necunoscută, au sustras, mascat, prin lovirea și legarea părților vătămate și, bunuri dir. locuința aparținând părților civile și și, la scurt timp, fiind depistați de organele de poliție aflate în exercițiul funcțiunii, a lovit și ag. - precum și de persoana inculpaților, care nu au fost sinceri încercând să acrediteze ideea că nu au săvârșit infracțiunile, ca și modul periculos în care au acționat cei doi și faptul că au antecedente penale, sub forma recidivei post-executorii.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

TRIBUNALUL CONSTANȚA, prin decizia penală nr. 158 din 18 martie 2009, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, a admis apelul declarat de - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CONSTANȚA - împotriva sentinței penale nr.295 din 19.03.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța.

A desființat sentința penală apelată și rejudecând cauza a dispus:

În baza art.71 alin.1,2 Cod penal, interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal fiecărui inculpat.

În baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii din 03.12.2005.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanții inculpați - fiul lui și,născut la data de 24.02.1977, CNP--, în prezent deținut în Arestul C, și - - născut la data de 15.06.1980, fiul lui și, CNP--, împotriva aceleiași sentințe penale.

A constatat că inculpații sunt arestați și în alte cauze penale.

În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, a obligat fiecare apelant inculpat la plata a câte unei sume de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

În baza art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului, au rămas sarcina statului.

Tribunalul, analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, a constatat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, este întemeiat iar apelurile declarate de inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Referitor la apelul declarat de Parchet, s-a constatat că în mod nelegal, instanța de fond, deși a pronunțat față de inculpați pedepse de câte 10 ani închisoare, nu a făcut și aplicarea disp.art.71 cod penal, privind pedepsele accesorii, astfel că apelul s-a admis sub acest aspect.

De asemenea, în mod nelegal nu a făcut aplicarea disp.art.88 Cod penal, privind perioada reținerii din data de 03.12.2005.

În ceea ce privește întinderea pedepselor aplicate celor doi inculpați, a apreciat că față de gradul de pericol social concret sporit al infracțiunilor comise de inculpați, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, atitudinea inculpaților pe tot parcursul procesului penal, ambii inculpați au comis prezentele infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie, pedepsele stabilite de prima instanță, corespund criteriilor generale de individualizare judiciară prev.de.art.72 Cod penal, fiind de natură să-și atingă scopul prevăzut de art.52 Cod penal, și nu se impune o majorare a pedepselor aplicate fiecărui inculpat, motivul de apel invocat de parchet sub acest aspect, fiind neîntemeiat.

Cu privire la apelurile declarate de inculpați, în mod corect, prima instanță reținând situația de fapt, încadrarea juridică corespunzătoare și în baza probatoriului administrat pe tot parcursul procesului penal, a stabilit vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor reținute în actul de sesizare.

Referitor la nulitatea rechizitoriului se poate observa că în art.300 al.1 Cod pr.penală, se prevede că instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare regularitatea actului de sesizare.

În speță, rechizitoriul nr.1104/P/2008 din 24.01.2007 a fost verificat de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, iar instanța de fond, în ședința din 10.04.2007 a pus în discuție regularitatea actului de sesizare și luând concluziile procurorului, apărătorilor, a constatat această regularitate, respectiv atestarea procedurii de confirmare prin mențiunea expresă pe rechizitoriu, cu semnarea și parafarea de către prim procuror.

Din acest moment și până la dezbaterile la instanța de fond, din 04.03.2008, și nici la instanța de apel, apărătorii inculpaților nu au invocat vreo nulitate, în raport și de decizia nr.9/2008 din 18.02.2008 a care a admis recursul în interesul legii și a stabilit interpretarea disp.art.264 al.3 Cod pr.penală.

Ca urmare, la data întocmirii rechizitoriului s-a îndeplinit procedura de verificare conform dispozițiilor legale, motivul de apel invocat de apărătorii inculpaților fiind nefondat.

Nu se justifică nici achitarea inculpaților în baza temeiurilor invocate de apărători, întrucât instanța de fond a efectuat o atentă analiză a întregului material probator, și prin audierea nemijlocită a părților, a martorilor, și-a putut forma convingerea cu privire la vinovăția inculpaților.

Potrivit art.63 al.2.Cod pr.penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită și aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.

Este de reținut că, activitatea infracțională a celor doi inculpați a fost probată și cu cele 4 rapoarte de expertiză de constatare tehnico-științifică biocriminalistică, nefiind contestate de inculpați în cursul urmăririi penale, iar modalitatea de prelevare a probelor a respectat întocmai tehnica folosită conform protocoalelor standard de lucru ale Institutului de Criminalistică, aceste rapoarte fiind semnate de către experți de specialitate.

Și declarațiile părților vătămate și ale martorilor, dovedesc vinovăția inculpaților care nu au recunoscut comiterea faptelor, deși celor doi inculpați le-au fost recoltate probe în vederea analizei profilului ADN, acesta fiind identic cu cel descoperit prin analizarea obiectelor folosite de inculpați la săvârșirea infracțiunilor.

Apărările inculpaților că probele sunt nelegale, nu sunt susținute în nici un fel, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, iar vinovăția acestora rezultă în mod obiectiv din materialitatea faptelor.

Constatându-se că inculpatul împreună cu, a sustras, mascat prin lovirea și legarea părților vătămate și,bunuri din locuința părților vătămate și - și la scurt timp, fiind depistați de organele de poliție aflate în exercițiul funcțiunii au lovit pe și, condamnarea inculpaților de către prima instanță pentru săvârșirea acestor infracțiuni este legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și cei doi inculpați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, în motivele scrise de recurs și susținute oral, prin reprezentantul său, a invocat drept motiv de casare dispozițiile art. 385⁹pct. 14 cod procedură penală - greșita individualizate a pedepsei aplicate inculpaților, apreciind că, pedepsele aplicate nu răspund exigențelor dispozițiilor art. 72 cod penal. A arătat că, raportat la modalitatea de comitere a faptelor - respectiv pătrunderea prin efracție în locuința părților vătămate, tăierea seifului cu un polizor, aplicarea de lovituri cu pumnii lucrătorilor de poliție pentru a-și asigura scăparea -la faptul că inculpații nu sunt la primul conflict cu legea penală, săvârșind anterior infracțiuni similare, nu se impunea aplicarea unor pedepse de câte 10 ani închisoare, aceste pedepse fiind mult prea mici.

Recurenții inculpați și, prin motivele scrise și dezvoltate oral de apărătorul ales, au invocat drept motive de casare disp. art. 385⁹alin. 1 pct. 2, 10, 18 și pct. 14 cod procedură penală, întrucât instanța nu a fost sesizată legal, aceasta nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate și cu privire la unele cereri esențiale pentru părți, s-a comis o gravă eroare de fapt care a avut drept consecință, pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, aplicându-se pedepse individualizare greșit. S-au reiterat, în esență, motivele invocate în apel a solicitat restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare al instanței, iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestei cereri esențială pentru parte, de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procesului. Potrivit disp. art. 264 cod procedură penală, rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim - procurorul parchetului. Decizia nr. 9/2008 a ICCJ pronunțată în interesul legii a statuat că, lipsa mențiunii " Verificat pentru legalitate și temeinicie " de pe actul de inculpare, atrage neregularitatea sesizării instanței. De altfel, nici nu este de datoria inculpatului să invoce acest lucru atât timp cât instanța, este obligată ca din oficiu să verifice regularitatea actului de sesizare al instanței. Întrucât instanța de apel nu a motivat acest motiv de apel, solicită admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel.

Arată că, pentru inculpatul, completează motivele de recurs în sensul că, se impune o redozare a pedepsei aplicată inculpatului, in sensul reducerii cuantumului acesteia.

Curtea, examinând decizia recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, în limitele prevăzute de art.385⁶alin. 1 și 2.C.P.P. constată că recursurile declarate sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Referitor la critica inculpaților vizând modalitatea în care a fost verificat actul de sesizare de prim-procurorul parchetului și solicitarea de a fi restituită cauza la procuror pentru acest motiv, curtea reține că, potrivit prevederilor art. 300. proc. pen. instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare, iar când constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii și neregularitatea nu poate fi înlăturată, dosarul se restituie organului de urmărire penală în vederea refacerii actului de sesizare.

În cazul în care rechizitoriul, ca act de sesizare a instanței, cuprinde toate elementele prevăzute în art. 263. proc. pen. și nu prezintă nicio neregularitate care să impună refacerea acestuia, instanța nu poate dispune restituirea cauzei la procuror. În acest sens este și decizia penală nr.13/08.2007 a ÎCCJ.

În cauză, așa cum corect a reținut instanța de apel, actul de sesizare a instanței, cuprinde toate elementele prevăzute în art. 263. proc. pen. Acest act cuprinde pe prima pagină, sub semnătură și ștampilă, mențiunea "Verificat".

Conform dispozițiilor art. 264 Cod procedură penală, astfel cum au fost modificate prin art. I pct.17 din OUG nr.60/2006, rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului.

Acest text de lege nu prevede, în mod expres, o anumită formă pe care trebuie să o îmbrace actul procesual al verificării legalității și temeiniciei rechizitoriului, fapt ce a condus la o practică neunitară sub acest aspect.

Astfel, unele instanțe au considerat că, în asemenea situații, verificarea legalității și temeiniciei rechizitoriului se presupune efectuată în cazul în care acesta nu a fost infirmat, pentru realizarea condițiilor instituite de art. 264 alin. 3 din Codul d e procedură penală fiind suficientă semnătura procurorului ierarhic superior pe adresa de înaintare a dosarului către instanța competentă.

Alte instanțe, dimpotrivă, s-au pronunțat în sensul că verificarea rechizitoriului sub aspectul legalității și temeiniciei, conform art. 264 alin. 3 din Codul d e procedură penală, trebuie concretizată în mențiune expresă, apreciind că semnarea adresei de înaintare a dosarului de către procurorul ierarhic superior nu poate presupune îndeplinirea obligației instituite de acest text de lege.

În vederea interpretării unitare a legii, ÎCCJ- Secțiile Unite, prin Decizia nr. 9/2008, publicată în nr.831/10.12.2008, a dmis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a decis că dispozițiile art. 264 alin. 3 din Codul d e procedură penală se interpretează în sensul că, rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei". Această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art. 414², numai de la publicarea în Monitorul Oficial.

Ca atare, având în vedere că rechizitoriul nr. 11004/P/2006 a fost întocmit la data de 24.01.2007, cu mult timp înaintea publicării deciziei sus-menționate, nu poate fi invocată incidența acestei decizii în speță.

Pe de altă parte, se observă că rechizitoriul sus-menționat a fost verificat, actul procesual al verificării legalității și temeiniciei rechizitoriului fiind concretizat în mențiunea expresă făcută pe prima pagină, sub semnătura și parafa prim-procurorului.

În concluzie, critica inculpaților este nefondată sub acest aspect.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385⁹al. 1 pct. 10 cod pr. penală, invocat tot de inculpați, cu referire la faptul că instanța de fond și instanța de apel le-a respins probele solicitate, Curtea observă că acest caz de casare are în vedere ipoteza în care instanța a omis să se pronunțe fie asupra unei fapte reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare, fie cu privire la probele administrate, fie asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, în speță fiind invocată această ultimă situație.

Acest caz de casare nu privește ipoteza în care instanța a respins motivat cererea pentru administrarea unei probe, ci, așa cum s-a arătat, numai omisiunea instanței de a se pronunța pe o asemenea cerere.

Or, în cauză curte constată că la instanța de fond singura cerere de probatorii a fost cea formulată de inculpatul privind audierea martorului, cerere ce a fost admisă de instanță prin încheierea din data de 25.09.2007. Ulterior, după ce s-au acordat 5 termene, s-a constatat că martorul nu poate fi prezentat instanței, astfel că s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. 3.C.P.P.

În cursul judecării apelului, cei doi inculpați au formulat cereri de probatorii iar instanța motivat pe fiecare dintre ele. Astfel, prin încheierea din data de 26.02.2009, instanța de apel a constatat că cererile formulate de inculpați vizau cele 4 rapoarte de constatare efectuate în cauză, respectiv raportul de constatare tehnico științifică biocriminalistică cu nr.-/19.05.2006( fila 86 up);

-raportul de constatare tehnico-științifică cu nr.-/7.03.2006( fila 114 up);

-raportul de constatare științifică nr.-/8.03.2006(fila 100 up);

-raportul de constatare tehnico- științifică nr.20267/9.12.2005(fila 121 up);

Cu privire la aceste rapoarte, având în vedere aspectele criticate de inculpați, s-a constatat că probele au fost puse la dispoziția Institutului de Criminalistică în timp util, într-un interval de timp foarte scurt de la comiterea faptelor și anume prin - rezoluția motivată a procurorului din 8.12.2005(pentru evidențierea urmelor biologice umane(fila 83up); prin rezoluția motivată a procurorului din 06.12.2005(pentru evidențierea caracterului fizico-chimice a fibrelor puse la dispoziție(fila 97 up); prin rezoluția motivată a procurorului din 06.12.2005- pentru evidențierea caracteristicilor fizico-chimice a piliturii metalice ridicate de la locuința victimelor și a particulelor ridicate de pe discul abraziv al unui polizor unghiular(fila 98 up); prin rezoluția motivată a procurorului din 8.12.2005( fila 119 up),fiind urma de încălțime,mijloacele materială de probă fiind prezentate imediat după săvârșirea faptelor în intervalul 06-08.12.2005,prin precizarea de către procuror a modalității în care s-au prelevat probele,de la locul faptelor,indicarea anume și individualizarea mijloacelor materiale de probă puse la dispoziție,descrierea lor,precizarea modalității în care s-au prelevat probele.

În privința modalității de prelevare a probelor se rețin în acest sens: procesele-verbale semnate de către tehnicienii criminaliști și anume: proces-verbal.din 03.12.2005(27-34 up),de prelevare și de ridicare a urmelor papilare și a mijloacelor de probă(sfori,șurubelnițe,sacou damă)de la locul comiterii faptelor; proces-verbal.din 03.12.2005 privind identificarea și ridicarea de la locul faptelor a unei măști confecționate din material tip latex(34 up); proces-.verbal din 03.12.2005 privind ridicarea unei genți de culoare marca,(55 up),o bucată flex,o metalică, o șurubelniță; proces-verbal din 03.12.2005 când partea civilă,a pus la dispoziția organelor de poliție o material jeans(66 up)găsită în locuință; proces-verbal privind pilitura metalică(33 up),proces-verbal privind țesătura (33up);în ceea ce privește urma de încălțăminte aceasta a fost ridicată prin fotografiere fiind încheiat procesul-verbal din 03.12.2005(55-57 up), o pereche de încălțăminte tip sport ridicată de la inculpatul.

În faza de urmărire penală se remarcă că nu s-au formulat contestații cu privire la încheierea acestor procese-verbale.

Cu privire la relațiile solicitate de la Parchet cu privire la stadiul soluționării dosarului format privind comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă privind pe martorul G, se constată că atâta timp cât nu există o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare a acestuia pentru săvârșirea acestei infracțiuni,martorul este beneficiarul prezumției de nevinovăție,și nu se impune a se solicita relații,proba nefiind utilă. Urmează a fi apreciate declarațiile acestui martor prin coroborare cu restul materialului probator de la dosar.

Cu privire la adresa solicitată de a se emite o adresă către Institutul de Criminalistică, privind procedura de prelevare a probelor se constată că această procedură a fost descrisă în partea introductivă a fiecărui raport de constatare tehnico- științifică, și în care se prevăd probele puse la dispoziția institutului( enumerare, descrierea acestora ) că au fost ambalate în plicuri găsite intacte, colete sigilate prin ștampilare( purtând sigiliul și ștampila Ministerului d e Interne),iar tehnica folosită la efectuarea expertizelor fiind cea conform Protocoalelor standard de lucru ale institutului.

Nu a fost depășit un anumit termen întrucât mijloacele materiale de probă au fost puse la dispoziția Institutului imediat după comiterea faptelor,iar rapoartele de constatare tehnico-științifică au fost întocmite în ordinea în care s-au înregistrat la.Institutul de Criminalistică,și față de complexitatea lor au necesitat și timp de efectuare.

De altfel, aceste rapoarte de constatare tehnico-științifică sunt întocmite și semnate de către experți de specialitate, pe anumite domenii conform metodologiei existente,cu respectarea normelor de calitate în conformitate cu Protocoalele Standard de lucru.

În cauza se mai au în vedere și dispozițiile art.63 alin.2 Cod pr.penala în referire la art.287 alin.2.cod pr.penală, în sensul că instanța își formează convingerea pe baza materialului probator de la dosar, prin aprecierea fiecărei probe în urma examinării tuturor probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului.

Cu această motivare, instanța de apel a respins cererile de probatorii formulate de inculpați.

De asemenea, instanța de apel, prin încheierea din data de 18.03.2009, a respins cererea inculpatului privind audierea a doi martori, care să facă dovada că acesta se afla în localitatea Valul lui în seara comiterii faptei, motivând că o astfel de probă nu a fost solicitată în faza de urmărire penală, la prezentarea materialului de urmărire penală sau în cursul cercetării judecătorești, iar în raport de materialul probator administrat proba nu este pertinentă, concludentă și utilă cauzei.

Prin urmare, curtea constată că ambele instanțe s-au pronunțat motivat pe fiecare cerere de probatorii formulată de inculpați, astfel că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹al. 1 pct. 10 cod pr. penală.

Mai mult, curtea observă că hotărârile instanțelor privind aceste cereri de probatorii sunt întemeiate, criticile inculpaților privind modalitatea de prelevare și de conservare a probelor precum și modalitatea de întocmire a rapoartelor de constatare tehnico-științifice nefiind fondate. De asemenea, cererea inculpatului privind audierea a doi martori, care să facă dovada că acesta se afla în localitatea Valul lui în seara comiterii faptei, nu era justificată, iar proba nu era pertinentă, având în vedere chiar declarația inculpatului dată în fața primei instanțe în care arată că în acea seară a stat singur în locuința fratelui său, dar și celelalte probe administrate.

În privința criticii formulată de inculpați privind greșita condamnare a acestora, curtea observă că, sub aspect formal, motivul de recurs invocat, respectiv acela că s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385⁹alin.1 pct. 18.

C.P.P.

În raport de acest caz prevăzut de lege, eroarea de fapt există atunci când situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului, hotărârea fiind astfel supusă casării.

Pe de altă parte, trebuie menționat că pentru a se putea ajunge la concluzia condamnării, legea prevede ca probele administrate să fie în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în favoarea persoanei și să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei și vinovăția acestuia.

În speță, curtea constată că, în ceea ce privește situația de fapt, aceasta a fost corect reținută atât de instanța de apel cât și de instanța de fond, ca urmare a unei analize temeinice, amănunțite, profunde a fiecărei probe și a unei juste aprecieri a materialului probator, din probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată rezultând că, inculpații faptele pentru care au fost condamnați.

Prezumția relativă de nevinovăție, de care s-a bucurat inculpați a fost înlăturată prin probele administrate în cauză.

Astfel, prin raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică nr. - / 19.05.2006 s- concluzionat că profilul genetic al ADN-ului extras din microurmele prelevate de pe mânerul polizorului este identic cu profilul genetic al ADN-ului extras din proba recoltată de la inculpatul. De asemenea, pe masca facială din a fost evidențiat profilul ADN al inculpatului, iar pe mânerele genții de voiaj s-au identificat atât profilul genetic al învinuitului, cât și al inculpatului
.

Părtea vătămată a declarat (61 dosar fond) că, în noaptea de 2/3.12.2005 se afla în serviciu de patrulare, împreună cu, ambii fiind îmbrăcați în uniforme de polițiști, fiind angajați ai Secției 3.

-li-se suspectă atitudinea, le-au cerut să se legitimeze, iar cei doi inculpați au luat-o la fugă în direcții diferite.

precizează că, de față a fost un paznic de la tarabele cu (martorul, audiat în faza urmăririi penale), căruia i-a cerut să sune la poliție, dar a refuzat, nedorind să intervină, iar în momentul în care încercau să-l încătușeze, inculpatul l-a lovit și pe, admițând că, datorită luptei cu inculpatul este posibil ca acesta să fi suferit leziuni.

La fila 145, dosar de urm. pen. se află raportul de constatare medico-legală, conform căruia prezintă leziuni traumatice, ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale.

La fila 146, dosar de urm. pen. se află raportul de constatare medico-legală, conform căruia prezintă leziuni traumatice, ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt, așa cum a fost reținută, a fost confirmată și prin declarațiile părților vătămate și.

Astfel, arată că (74), în noaptea de 2/3.12.2005 dormea într-o cameră de la etajul 1 din fiicei sale.

A auzit zgomotul cum se tăia seiful cu un flex și, imediat celălalt l-a chemat jos pe cel ce o păzea.

Martorul arată că au stat în autoturism aproximativ două ore în apropiere de acea și au observat ce se întâmplă în interior, după care au plecat spre Valul lui.

Același martor spune că, la câteva zile, a fost sunat de inculpatul care i-a spus că vor merge la acea să facă ce plănuiseră, dar nu a vrut să îi ajute.

În contradicție cu toate aceste probe administrate în cauză, care confirmă situația de fapt reținută de instanța de fond și confirmată de instanța de apel, respectiv existența faptelor și vinovăția inculpaților, sunt declarațiile inculpaților, care nu au recunoscut faptele, fără să prezinte, însă, o explicație plauzibilă sau elemente probatorii certe, decisive care să infirme tot acest ansamblu probator.

Prin urmare, reținând pronunțarea hotărârii de condamnare se întemeiază pe probe sigure, certe și decisive, care nu lasă loc niciunui dubiu în privința vinovăției inculpaților, curtea apreciază ca nefondate criticile formulate de inculpați referitoare la pretinsa eroarea gravă de fapt care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.

Referitor la individualizarea pedepselor, criticată atât de parchet cât și de inculpați, însă în mod diferit, curtea observă că pedepsele de 10 ani închisoare aplicate inculpaților se înscriu în coordonatele individualizării legale și răspunde tuturor criteriilor prevăzute de art.72 pen.

Astfel, Curtea, ca și instanța de apel, apreciază că față de gradul de pericol social concret sporit al infracțiunilor comise de inculpați, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, atitudinea inculpaților pe tot parcursul procesului penal, ambii inculpați au comis prezentele infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie, pedepsele stabilite de prima instanță, corespund criteriilor generale de individualizare judiciară prev.de.art.72 Cod penal, fiind de natură să-și atingă scopul prevăzut de art.52 Cod penal, și nu se impune o majorare sau o micșorare a pedepselor aplicate fiecărui inculpat, motivele de apel invocate sub acest aspect, fiind neîntemeiate.

Față de aceste considerente, observând netemeinicia cazurilor de casare invocate de recurenți și lipsa oricărui alt caz de casare din cele ce pot fi luate în considerare din oficiu, conform art. 385⁹alin.3 C.P.P. curtea, în baza art.385¹⁵alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, va respinge recursurile penal declarate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA,inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C și inculpatul - domiciliat în comuna lui,-, județul C, împotriva deciziei penale nr.158 din data de 18 martie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.295 din data de 19 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondate.

În baza art. art.192 al.2 și 4 cod procedură penală, va obliga pe recurenții și la plata a câte unei sume de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵al.1 pct.1. lit. cod procedură penală,

Respinge recursurile penale declarate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA,inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C și inculpatul - domiciliat în comuna lui,-, județul C, împotriva deciziei penale nr.158 din data de 18 martie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.295 din data de 19 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondate.

În baza art. art.192 al.2 și 4 cod procedură penală, obligă pe recurenții și la plata a câte unei sume de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 309 alin.3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în două exemplare originale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.11.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Jud. fond:

Jud. apel: /

Red.. Jud. -

Tehnodact. Gref.

2 ex./16.11.2009

Președinte:Daniel Dinu
Judecători:Daniel Dinu, Adriana Ispas, Dan Iulian

#Judecator Daniel Dinu

Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 664/2009. Curtea de Apel Constanta

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 664/2009. Curtea de Apel Constanta