Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 686/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.211 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.686
Ședința publică de la 26 iunie 2009
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - JUDECĂTOR 3: Constantin
- judecător
Grefier
Ministerul public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, împotriva deciziei penale nr.120 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, privind pe inculpatul. La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat oficiu, lipsă fiind intimata parte vătămată.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, după care, s-a luat declarație inculpatului în condițiile prevăzute de lege, care s-a atașat la dosarul cauzei și nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Parchetului susține motivele de recurs formulate în scris, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond, înlăturarea circumstanțelor atenuante și aplicarea unor pedepse în limitele legale, întrucât în mod greșit instanța de apel a apreciat că se impune coborârea pedepsei sub minimul special, fără a ține seama de criteriile prev.de art.72 Cod penal, din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultând că anterior a mai săvârșit și alte infracțiuni pentru care s-a aplicat o măsură educativă, fapta săvârșită este deosebit de gravă, fiind o infracțiune de violență săvârșită împotriva unei persoane în vârstă de 77 ani, pe care inculpatul a amenințat-o cu un cuțit și i-a sustras suma de 380 lei, numai valoarea relativ redusă a prejudiciului, neputând justifica acordarea de circumstanțe atenuante reale.
Avocat pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat, întrucât decizia atacată este legală și temeinică, pedeapsa aplicată inculpatului fiind corect individualizată, în raport cu gravitatea faptei săvârșite și circumstanțele personale ale inculpatului care se afla în stare de ebrietate la data săvârșirii infracțiunii, fiind o persoană tânără.
Intimatul inculpat având ultimul cuvânt, își însușește concluziile formulate de apărător.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 65 din 13.03.2009, Judecătoria Caracal, în dosarul nr-, în baza art.336 alin 1 lit.a Cod pr.penală, a extins procesul penal împotriva inculpatului și pentru infracțiunea de violare de domiciliu, infracțiune prev. și ped. de art.192 alin 2 Cod penal.
În baza art.211 alin 1 rap. la art.211 alin 2 lit. b combinat cu art.211 alin 21lit.c Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a, c Cod penal, art.76 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 25.05.1989 în C, jud. O, cetățean român, necăsătorit, fără antecedente penale, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în comuna, jud. O, CNP -, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art.192 alin 2 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin 1 lit.a, c Cod penal și art.76 alin 1 lit.c Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.33 lit. și art.34 alin 1 lit. b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 4 ani închisoare.
În baza art.57 Cod penal, s-a dispus ca executarea acestei pedepse să se facă în regim de detenție.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive din data 25.01.2009 la zi.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, s- dispus aplicare pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a-b Cod penal, mai puțin dreptul de a alege, pe durata executării pedepsei.
În baza art.350 alin 1 Cod pr.penală, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
S-a constatat că prejudiciul a fost integral recuperat.
S-a luat act că partea vătămată, domiciliată în comuna, județul O nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.191 alin 1 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la plata unei sume de 1.300 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul este prieten cu nepotul părții vătămate, numitul, în această calitate ajungând în domiciliul părții vătămate în data de 23.01.2009. Cu acest prilej, inculpatul a aflat că partea vătămată urmează să primească pensia.
În data de 24/25.01.2009, după ce a consumat băuturi alcoolice la barul din sat, știind că partea vătămată locuiește singură, s-a hotărât să meargă în domiciliul său să-i sustragă pensia.
Inculpatul a escaladat mai întâi gardul curții părții vătămate, după care, intrând în curte a mers la ușa de acces în locuință. Cum ușa era încuiată a spart geamul de la aceasta și, deblocând sistemul de închidere a pătruns în locuință.
Anterior intrării în locuința părții vătămate inculpatul a arătat că luase o bucată de tablă de pe drum, în scopul intimidării părții vătămate, obiectul respectiv fiind lăsat la vedere și fiind apreciat de partea vătămată ca fiind un cuțit. Respectivul obiect nu a fost găsit în urma cercetărilor efectuate de organele de poliție, existând dubii cu privire la faptul că inculpatul a avut asupra sa un cuțit, așa cum a susținut partea vătămată, sau o bucată de tablă, așa cum a recunoscut inculpatul. Având în vedere principiul de drept penal potrivit căruia orice dubiu îi profită inculpatului, în lipsa unor probe certe privind existența respectivului obiect, instanța va reține că inculpatul a folosit în scopul amenințării victimei o bucată de tablă.
După ce a intrat în camera în care se afla partea vătămată, inculpatul i-a cerut părții vătămate să-i dea banii pe care îi primise ca pensie. Inițial partea vătămată a negat faptul că ar avea bani, fiind în stare de șoc datorită atât acțiunii inculpatului (care a intrat noaptea peste partea vătămată în casă, în timp ce aceasta dormea, având în mână un obiect ce a fost perceput de aceasta ca un cuțit), cât și datorită faptului că era în vârstă și locuia singură, după care și-a amintit unde pusese banii, respectiv într-o mănușă de lână sub salteaua patului, i-a luat și i-a dat inculpatului.
Inculpatul după ce a luat banii a părăsit domiciliul părții vătămate, dar aceasta nu a realizat că acesta a plecat, și crezând că a intrat într-o altă încăperea a casei, a încercat să scape de acesta, fugind și escaladând gardul vecinilor, ocazie cu care a căzut și s-a lovit.
părții vătămate au anunțat organele de poliție, care au venit la fața locului. Deși inculpatul a avut fața parțial acoperită, datorită faptului că fusese cu numai câteva zile înainte în domiciliul său, a fost recunoscut de partea vătămată care le-a indicat numele său organelor de poliție.
În prezența organelor de poliție inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, și condus la fața locului, acesta a arătat locul unde a ascuns banii sustrași de la partea vătămată (sub o cărămidă, în spatele curții casei sale), fiind găsită aruncată și mănușa în care se aflau banii părții vătămate.
Faptul că inculpatul a sustras respectiva sumă de bani este cert dovedit, atât de recunoașterea sa, care se coroborează cu declarația părții vătămate, cât și de mijloacele materiale de probă administrate în cauză (găsirea sumei de bani și a mănușii în curtea casei inculpatului, urmele găsite în curtea părții vătămate corespund cu urmele lăsate de o pereche de adidași ridicată de la inculpat), dar și cu declarațiile martorilor audiați în cauză. De asemenea, este dovedit și faptul că inculpatul, pe timp de noapte, a pătruns în locuința părții vătămate, de unde prin amenințare a obligat-o să-i predea suma de 380 de lei.
Din cele arătate mai sus, instanța a reținut ca dovedit faptul că inculpatul este autorul faptelor pentru care a fost trimis in judecata.
Instanța de fond a constatat că fapta inculpatului de a sustrage o sumă de bani de la partea vătămată, întrebuințând amenințări la adresa părții vătămate pentru aod etermina să-i predea respectiva sumă de bani, pe timp de noapte în locuința părții vătămate, realizează conținutul infracțiunii de tâlhărie, infracțiune prev. și ped. de art.211 alin 1 rap. la art.211 alin.2 lit.b combinat cu art.211 alin 21lit.c Cod penal.
S-a reținut ca dovedite ambele acțiuni ce formează elementul material al infracțiunii de tâlhărie: acțiunea de furt (luarea de către inculpat pe nedrept din patrimoniul părții vătămate sumei de 380 de lei) și acțiunea adiacentă de amenințare utilizată pentru aod etermina pe partea vătămată să-i predea respectiva sumă de bani.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acționat cu intenție directă atât în ceea ce privește acțiunea de furt, cât și în ceea ce privește amenințarea (acesta luându-si anterior asupra sa o bucată de tablă pentru aos peria pe partea vătămată și aod etermina să-i predea banii).
S- reținut, totodată, că fapta a fost comisă pe timp de noapte, întrucât acesta a intrat în domiciliul părții vătămate în jurul orelor 4-4.30, precum și faptul că aceasta a fost comisă în locuința părții vătămate, infracțiunea fiind deci săvârșită și în formele agravante prev. de art.211 alin 2 lit. b și alin 21lit.c Cod penal.
Prin urmare, fiind întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie instanța a dispus condamnarea inculpatului în temeiul art.211 alin 1 rap. la art.211 alin 2 lit. b combinat cu art.211 alin 21lit.c Cod penal.
În ceea ce privește cea de a doua infracțiunea, aceea de violare de domiciliu, infracțiunea pentru care s-a solicitat extinderea acțiunii penale, instanța constată următoarele:
Conform recursului în interesul Legii nr.31/2007, s-a stabilit că n cuprinsul art. 211 Codul penal este incriminată la alin.1, tâlhăria săvârșită în forma sa tipică, precizându-se că aceasta constă fie în "furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra", fie în "furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea".
Această infracțiune, al cărei caracter complex reiese din reglementarea menționată, poate fi săvârșită și în modalitățile agravate prevăzute la alin. 2, 21și 3 din același articol.
Una dintre modalitățile agravate este și aceea a săvârșirii infracțiunii de tâlhărie în condițiile arătate la art. 211 alin. 21lit. c Cod penal, adică "într-o locuință sau în dependințe ale acesteia".
În absența unei distincții legale referitoare la modul în care autorul tâlhăriei a ajuns într-o locuință sau dependință a acesteia, de unde își însușește bunul prin exercitare de violențe sau amenințări, trebuie admis că această agravantă se realizează atât în cazul în care autorul tâlhăriei accede în mod legal în locuința sau dependința respectivă, cât și atunci când ajunge în acel loc prin pătrundere fără drept, în condițiile reglementate prin art. 192 din Codul penal, privind infracțiunea de violare de domiciliu.
Așadar, în ipoteza în care autorul tâlhăriei se află în locuința sau dependința din care își însușește bunul, prin exercitare de violențe sau amenințări, fără să fi încălcat în prealabil prevederile art.192 Cod penal, referitoare la săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, fapta sa nu va constitui decât infracțiunea unică de tâlhărie, în formă calificată, prevăzută în art. 211 alin. 21Cod penal.
Dacă însă infracțiunea de tâlhărie comisă în circumstanțele prevăzute în art. 211 alin. 21lit. Cod penal este precedată de infracțiunea de violare de domiciliu, săvârșită de autor pentru a ajunge în locuința sau dependința de unde ulterior își însușește un bun prin exercitare de violențe sa în alte modalități specifice comiterii unei tâlhării, atunci aceste două fapte consecutive, de încălcare a unor dispoziții diferite ale legii penale, nu pot fi considerate decât concurente, în sensul dispozițiilor art. 33 lit. Cod penal.
În acest sens, este de observat că prin textul de lege arătat, în cuprinsul căruia este reglementat concursul real de infracțiuni, se prevede că există concurs de infracțiuni "când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, [.] chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea alte infracțiuni".
Ca atare, este evident că fapta de pătrundere fără drept, în orice mod, într-o locuință sau dependințe ale acesteia, urmată de săvârșirea unei tâlhării, constituie un concurs real între infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 Cod penal, și infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin. 21lit. c Cod penal.
Cum inculpatul anterior deposedării prin amenințare a părții vătămate a intrat fără drept și implicit fără consimțământul acesteia în locuința sa, spărgând geamul de la ușă și apoi deblocând sistemul de închidere al acesteia, fapta sa întrunește deci elementele infracțiunii de violare de domiciliu.
Prin urmare, instanța a reținut săvârșirea de către inculpat și a infracțiunii de violare de domiciliu, urmând a dispune condamnarea sa și pentru această infracțiune.
La alegerea pedepsei, precum si la individualizarea cuantumului acesteia,instanța, conform art.72 Cod penal, s-a avut in vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul in care fapta a fost comisă cât si valoarea bunului sustras, precum și datele privind persoana inculpatului.
La individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama atât de valoarea relativ redusă a sumei sustrase (380 lei), de faptul că suma a fost restituită în totalitate, de faptul că inculpatul a avut anterior o conduită bună nefiind cunoscut cu antecedente penale, că recunoscut săvârșirea faptei, acesta indicând încă din faza cercetării penale modul de comitere a faptei, locul unde a ascuns banii, având o atitudine sinceră, precum și faptul că este tânăr, abia trecut de vârsta minoratului și deși are o capacitate fizico-psihică deplină personalitatea sa este încă în formare, împrejurări pe care urmează a le reține ca și circumstanțe atenuante, conform art.74 alin 1 lit a și c Cod penal.
Instanța a avut în vedere însă și modul de comitere a faptei, asupra unei persoane în vârstă, despre care cunoștea că locuiește singură, având asupra sa un obiect în scopul amenințării și intimidării victimei.
Având în vedere toate aceste aspecte, instanța a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea coborâtă sub minimul special este aptă sa răspundă scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, motiv pentru care a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie și la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu.
În baza art.33 lit. a și art.34 lit. b Cp inculpatul s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 4 ani închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, instanța a apreciat că inculpatul nu prezintă aptitudinea de a se reeduca fără executare efectivă a pedepsei, motiv pentru care în baza art.57 Cod penal, instanța a dispus executarea pedepsei rezultante, în regim de detenție. La alegerea acestei modalități de executare instanța a avut în vedere că deși este tânăr, este nevoie ca pedeapsa să fie executată în acesta mod pentru a-l conștientiza de gravitatea faptelor sale.
În baza art.88 alin 1 Cp instanța a dedus din pedeapsa închisorii aplicate durata reținerii și a arestării preventive din data 25.01.2009 la zi.
În baza art.350 alin 1 Cpp, menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art.71 alin 2 Cp, a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a-b Cp, mai puțin dreptul de a alege. Astfel, față de hotărârea Hirst contra Marii Britanii și Irlandei de Nord din 30 martie 2004 prin care CEDO a statuat că o interdicție absolută de a vota impusă tuturor deținuților nu intră în marja de apreciere a statului, fiind violat art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției, întrucât nu există o legătură între interdicția votului și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorilor, se impune înlăturarea din conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului interzicerea dreptului de a vota prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. a) teza I pen, având în vedere că acesta a săvârșit o infracțiune considerată de lege mai puțin periculoasă. Interdicția drepturilor electorale trebuie să fie aplicată cu respectarea principiului proporționalității în fiecare caz în parte. Ori, față de gravitatea infracțiunii comise de inculpat, precum și față de gradul concret de pericol social, instanța consideră că nu se impune interdicția dreptului electoral de a alege.
Instanța a constatat că prejudiciul a fost integral recuperat și va lua act că partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva sentinței a formulat cerere de apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, a criticat sentința ca netemeinică, consecința injustei individualizării a pedepsie, ce contravine dispoz. art. 72 Cod penal.
S-a arătat că în cauză în raport de gravitatea faptei săvârșite nu se impunea aplicarea unei pedepse sub minimul textului incriminator, respectiv acordarea de circumstanțe atenuante din cele prev.de art. 74 al. 1 lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art. 76 lit. b Cod penal.
Faptele săvârșite de tâlhărie și respectiv, violare de domiciliu sunt sancționate de codul penal cu pedepse de 7 la 20 de ani și respectiv 3 la 10 ani, iar poziția procesuală bună a inculpatului pe întregul proces penal îndreptățea instanța să-i aplice pedepse spre minimul textelor incriminatorii și nicidecum sub acest minim.
Apelantul inculpat a declarat apel însă nu a motivat în drept și în fapt motivele de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței penale.
De altfel, după ce a fost audiat cu respectarea normelor procedurale de instanța de apel, inculpatul a declarat că înțelege să-și retragă apelul formulat împotriva sentinței instanței de fond.
Prin decizia penală nr.120 din 12 mai 2009, Tribunalul O l t, a respins ca nefondat apelul declarat de parchet.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpat și s-a menținut măsura arestării preventive și s-a dedus în continuare prevenția, de la 13 martie 2009, la zi.
A fost obligat inculpatul la 250 lei, cheltuieli judiciare statului.
Din examinarea probelor de la dosar a rezultat că la data de 24/15 ianuarie 2009, inculpatul mers în domiciliul părții vătămate cu scopul de a-i sustrage pensia. După ce inculpatul a pătruns prin escaladarea gradului în domiciliul părții vătămate a spart un geam de la ușa de acces și deblocând sistemul de închidere a intrat în locuința părții vătămate pe care amenințat-o cu un cuțit, ca să-i dea pensia încasată cu o zi înainte.
Partea vătămată sub amenințare i-a dat inculpatului suma de bani respectiv 380 de lei, după care acesta a părăsit locuința.
Pe tot parcursul procesului atât în faza de cercetare și urmărire penală cât și la instanța de fond inculpatul a avut o bună conduită procesuală în sensul că a recunoscut și regretat faptele, nu are antecedente penale, a achitat prejudiciul către partea vătămată.
Potrivit dispopz.art.72 Cod penal, ce reglementează operațiunea de individualizare a pedepsei trebuie să se înțeleagă adaptarea unei pedepse față de o persoană care a comis o infracțiune.
Individualizarea legală se realizează în mod abstract și cuprinde o sumă de norme juridice substanțiale care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsie, cauzele care atenuează sau agravează pedeapsa, condițiile în care se poate dispune individualizarea executării pedepsie, categoriile pedepselor, gradele pedepsele și limitele generale și speciale ale pedepselor.
In raport de circumstanțele comiterii faptei, respectiv circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de lege conform art. 74 lit. a - c cod penal, trebuie examinate ținând cont de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de toate datele ce caracterizează persoana infractorului precum și de celelalte criterii de individualizare așa cum sunt prevăzute de art. 72 Cod penal.
Numai în măsura în care aceste din urmă împrejurări nu atribuie faptei supuse judecății o sporită gravitate, împrejurările prevăzute exemplificativ de art. 74 Cod penal, au semnificația unor circumstanțe atenuante cu consecința coborârii pedepsei sub minim,ul prevăzut de lege.
In cauza de față, așa cum în mod corect instanța de fond a reținut, s-a constatat poziția procesuală bună avută de inculpat prin aceea că a recunoscut și regretat faptele, nu are antecedente penale, prejudiciul cauzat părții vătămate de numai 380 lei a fost recuperat.
De altfel, instanța de fond în aprecierea gradului de pericol social al faptelor, a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă sub minimul textelor incriminatorii însă, cu executare pedepsei prin privare de libertate.
In raport de considerentele expuse mai sus instanța a apreciat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal este nefondat, urmând a fi respins.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond, înlăturarea circumstanțelor atenuante și aplicarea unor pedepse în limitele legale, întrucât în mod greșit instanța de apel a apreciat că se impune coborârea pedepsei sub minimul special, fără a ține seama de criteriile prev.de art.72 Cod penal, din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultând că anterior a mai săvârșit și alte infracțiuni pentru care s-a aplicat o măsură educativă, fapta săvârșită este deosebit de gravă, fiind o infracțiune de violență săvârșită împotriva unei persoane în vârstă de 77 ani, pe care inculpatul a amenințat-o cu un cuțit și i-a sustras suma de 380 lei, numai valoarea relativ redusă a prejudiciului, neputând justifica acordarea de circumstanțe atenuante reale.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și care corespund cazului de casare prev.de art.3859alin.1 pct.14 Cod pr.penală și din oficiu în limitele prev.de art.3859alin.3 Cod pr.penală, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu actele existente la dosar și dispozițiile legale aplicabile.
Astfel, intimatul inculpat a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, prev.de art.211 alin.1 Cod penal, rap.la art.211 alin.2 lit.b combinat cu art.211 alin.21lit.c Cod penal, și respectiv o infracțiune de violare de domiciliu, prev.de art.192 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 24/25 ianuarie 2009, după ce a consumat băuturi alcoolice, știind că partea vătămată locuiește singură, s-a deplasat la domiciliul acesteia, a spart geamul de la ușa de la intrare, deblocând sistemul de închidere, iar după ce a intrat a luat o bucată de tablă, în scopul intimidării părții vătămate, obiectul respectiv fiind apreciat de aceasta ca fiind un cuțit, împrejurare în care i-a cerut acesteia banii pe care-i primise ca pensie, amenințând-o cu obiectul pe care-l avea în mână.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în mod corect de instanțele anterioare, pe baza probelor administrate în cauză, inclusiv recunoașterea necondiționată a inculpatului pe parcursul procesului penal, iar la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate s-au avut în vedere în totalitate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, care se referă atât la pericolul social concret al faptei săvârșite dat de împrejurările și modalitatea de săvârșire a faptei (inculpatul se afla la data săvârșirii infracțiunii în stare de ebrietate, așa cum rezultă din actele dosarului, iar instanța poate să rețină ca circumstanță atenuantă împrejurarea că inculpatul se afla în stare de beție completă, produsă ocazional și că numai datorită acestei împrejurări a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, starea de beție vădind accidentalitatea faptei penale în raport cu conduita generală a inculpatului și deci o periculozitate mai redusă a acestuia cu posibilitatea reeducării lui cu ajutorul unei pedepse mai reduse), cât și la circumstanțele personale ale inculpatului care în plus față de cele menționate mai sus, referitoare la starea de beție completă produsă ocazional, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, este o persoană tânără.
Mai mult, apreciem că instanțele anterioare s-au orientat la o pedeapsă care să aibă drept consecință recuperarea inculpatului, întrucât ceea ce contează, în esență, este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forță care să arate inculpatului că a greșit, fără a fi percepută ca o răzbunare din partea societății pentru că a greșit, astfel încât a proceda în sensul majorării pedepsei aplicate, așa cum s-a solicitat, ar însemna ca pedeapsa să nu-și atingă finalitatea înscrisă în dispozițiile art.52 Cod penal.
În raport de aceste considerente, recursul declarat de parchet este nefondat, astfel încât în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocat oficiu în cuantum de 200 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, împotriva deciziei penale nr.120 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, privind pe inculpatul,
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul oficiu în cuantum de 200 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 26 iunie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.LB
PS/13.07.2009
26 iunie 2009.
- Emis extras penal.
- Administrația Finanțelor Publice C va urmări și încasa de la rec.inc.suma de 1.550 lei, cheltuieli judiciare statului.
Prin încheierea din 13 iulie 2009, s-a dispus înlăturarea omisiunii vădite strecurată în dispozitivul și minuta nr.686 din 26 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, în sensul că "deduce detenția preventivă în continuare de la 12 mai 2009, la zi".
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Constantin
