Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 75/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.75/
Ședința publică de la 27 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
Grefier - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror
S-au luat în examinare apelurile penale formulate de inculpații - domiciliat în comuna, sat S Nouă, județul B, - domiciliat B Calea nr.133, Bl.44,.6,.28, sector 5 - domiciliat în B-, -.133,.1,.32, sector 5, - domiciliat în Mihăilești,-, județul G, - domiciliat în B,-, -.133,.1,.32, sector 5, - domiciliat în B-,.84,.35, sector 5, - domiciliat în B-, Bl.10,.37, sector 5, - domiciliat în B-, Bl.2,.1, parter, sector 5 și - domiciliat în B str. - nr.6, 65-65,.3,.113, împotriva sentinței penale nr.208 din 24.10.2006, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr.1893/2005, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.211 cod penal, art. 323 alin.2 cod penal, art. 192 alin 2 cod penal, art. 217 cod penal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26 iunie 2008 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 27 iunie 2008.
A,
Asupra apelurilor penale de față:
În termen legal împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpații, și prin care solicită în principal, desființarea sentinței pronunțate și pe fond să se dispună achitarea inculpaților în ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu. S-a susținut că s-a dispus condamnarea inculpaților ca urmare a interpretării greșite a probelor administrate și anume aceea că, prezența inculpatului era abuzivă și ilegală la locuința părții vătămate.
Din probele administrate in cauză a rezultat faptul că, inculpatul a fost trimis de către SC "" pentru ridicarea acelui bazin de răcire ce se afla in folosința părții vătămate.
Inculpatul avea asupra sa actele care justificau prezența sa la locuința părții vătămate, astfel că, după discuțiile telefonice care au avut loc intre partea vătămată și, prezent si el in orașul T, partea vătămată a acceptat in cele din urmă să predea bazinul respectiv.
Probele administrate in cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești au demonstrat că, in curtea părții vătămate au intrat initial doar inculpatul împreună cu și. La un moment dat, numitul a tăiat conexiunea curentului electric și tot el a deversat cantitatea de lapte ce se afla în In acest moment, partea vătămată intră in casă și revine în C având în mână o toporișcă și s-a repezit asupra inculpaților și. In acest moment, se îndreaptă spre mașină, a luat o sabine tip și a venit în C pentru aos peria pe partea vătămată să nu folosească toporișca. Așadar, partea vătămată a aruncat toporișca iar inculpatul a dus sabia la mașină. În aceste condiții nu poate fi vorba de existența infracțiunii de tâlhărie, motiv pentru care se impune achitarea inculpaților, in temeiul art. 10 lit. a cod pr. Penală.
Apărătorul inculpatului, critică sentința primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică. A solicitat achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. d cod pr. Penală, pentru lipsa laturilor obiective și subiective. Latura obiectivă a infracțiunii, susține în apel, nu a putut fi analizată întrucât atât in cursul urmăririi penale cât si a cercetării judecătorești, partea vătămată si martorii au dat mai multe declarații contradictorii. Un alt motiv de apel este acela că, probele efectuate de instanța de fond, sunt lovite de nulitate absolută (declarațiile părții vătămate si a martorilor) întrucât, deși cercetarea judecătorească începuse și cei enumerați mai sus au dat declarații, la Parchet s-a început urmărirea penală pentru partea vătămată in ceea ce privește infracțiunea de favorizare a inculpaților, art. 264 cod penal, iar pentru martori, pentru mărturie mincinoasă, art. 260 cod penal. In aceste condiții s-a solicitat desființarea in totalitate a sentinței instanței de fond și reluarea cercetării judecătorești, întrucât in cauză, declarațiile părții vătămate și ale martorilor sunt lovite de nulitate absolută.
Apărătorul inculpatului a solicitat a se constata că inculpații prezenți la locuința părții vătămate, nu s-au dus din propria inițiativă, ei au fost trimiși de reprezentanții firmei, iar momentul de tensiune a apărut atunci când a deconectat bazinul de la alimentarea rețelei electrice și a dat drumul la pentru deversarea laptelui. Se invocă de asemenea că au fost încălcate cerințele art. 304 cod pr. Penală, cu privire la modalitatea de desfășurare a ședinței de judecată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate in raport de criticile formulate cât și din oficiu, curtea constată:
La data de 3 iunie 2005, Tribunalul Tulceaa fost sesizat cu rechizitoriul întocmit la data de 3 iunie 2005, prin care s-a dispus trimiterea in judecată a inculpaților, și, pentru comiterea mai multor infracțiuni, respectiv art. 323 alin. 2 cod penal, art. 211 alin. 2/1 lit. a,b,c cod penal, art. 192 alin. 2 cod penal, art. 217 alin. 1 cod penal, cu aplic. art. 75 lit. a și art. 33 lit. a cod penal pentru toți inculpații.
Cu privire la numitul s-a dispus neînceperea urmăririi penale, pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 323 alin. 2 cod penal, art. 211 alin. 2/1 lit. a,b,c cod penal, art. 192 alin. 2 cod penal, art. 217 alin. 1 cod penal, cu aplic. art. 75 lit. a și art. 33 lit. a cod penal, însă verificând rechizitoriul nu există nici o motivare cu privire la această soluție. În aceste condiții, nedispunându-se începerea urmăririi penale, acesta are calitatea de martor.
În cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a dispus audierea inculpaților. La fila 92 se află declarația inculpatului în care comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată. Acesta lucrează ca muncitor manipulant la SC SA și in seara de 11 aprilie 2005, era impreună cu inculpații, și ( cunoștințe și prieteni ). La un moment dat a fost sunat de numnitul, innginer la societatea la care lucrează și i-a adus la cunoștință că a doua zi va face o deplasare la T, pentru a lua un de lapte. Cu acordul acestuia, inculpatul, i-a comunicat că va mai lua mai multe pertsoane cu care să se deplaseze la a trimis prin inculpatul, cheile a două mașini Cielo, ce erau parcate pe Calea. A doua zi dimineață, i-a oferit o cheie lui, iar ce-a de a doua cheie i-a dat-o lui. Astfel, în mașina inculpatului au intrat inculpații, și, iar in mașina condusă de, s-au aflat inculpații, și.
Când au ajuns la T in jurul orelor 11.00, inculpatul s-a întâlnit cu inculpatul care venise la T cu o dubiță și acesta ne-a arătat actele care făceau dovada că bazinul respectiv aparținea societății la care eram angajat SRL. Atunci inculpatul a condus dubița însoțit de celelalte două mașini Cielo spre satul, Com., județ Când au ajuns la locuința părții vătămate, inculpatul i-a adus la cunoștință că au fost trimiși de conducerea societății pentru a ridica tancul de răcire și colectare a laptelui.
Partea vătămată i-a invitat în C și din discuții am tras concluzia că l-a anunțat că ne vom deplasa insă " nu a sperat că vom ajunge așa repede ".
Partea vătămată s-a opus să predea recipientul pentru că era plin cu lapte. Profitând de discuțiile care aveau loc intre partea vătămată si, martorul a oprit curentul electric și a desfăcut capacul pentru scurgerea laptelui. Această operațiune a fost făcută din proprie inițiativă de martorul, fără a comunica acest lucru inculpaților sau părții vătămate.
Partea vătămată a observat scurgerea laptelui, s-a enervat și a început să ne înjure. De altfel a avut loc un schimb reciproc de înjurături. Partea vătămată intempestiv a intrat in locuința sa a luat o toporișcă, si a venit in C amenințându-ne, solicitându-ne totodată să oprim robinetul de scurgere a laptelui. Pentru că nu s-a oprit robinetul, partea vătămată s-a enervat a început să ne amenințe cu toporișca și m-a lovit cu palma în umăr.
M-am dus la mașină și am luat o sabie cu care am intrat in curtea părții vătămate. Inculpatul i-a solicitat părții vătămate să arunce toporișca, lucru care s-a și întâmplat și atunci sabia am pus-o în, dând-o inculpatului să o ducă înapoi in portbagaj.
In momentul in care partea vătămată și ne-au făcut semn să intrăm in C, atunci a avut loc deplasarea tuturor inculpaților, cu excepția lui și. Partea vătămată și-a dat acceptul să luăm bazinul cu precizarea că va merge la poliție să ne reclame că i-am distrus laptele.
Bazinul a fost încărcat in mașină și acesta a fost dus la SC SA T, unde a și fost depozitat. Inculpatul nu cunoaște nimic legat de conduita lui, dar in cursul cercetării judecătorești, a aflat că acesta ar fi tăiat cauciucurile de la mașina părții vătămate.
In același sens au declarat și inculpații, și.
Din declarația părții vătămate de la fila 109 dosar fond, reținem următoarele:
In ziua de 12 aprilie 2007, au sosit la domiciliul său, inculpatul însoțit de electricianul. Partea vătămată declară că " i-am invitat să intre pe electrician, pe inculpatul, iar cu ei a venit și inculpatul pe care nu îl cunoșteam ". Ceilalți inculpați au rămas la poartă.
Inculpatul i-a arătat documente prin care, pretindea că a fost împuternicit să ridice bazinul de colectare a laptelui. Partea vătămată a luat imediat legătura cu de la SC și din discuțiile cu acesta, a înțeles că firma a intrat in faliment și că nu știe cine va plăti laptele, atât cel livrat cât si cel colectat. Partea vătămată a refuzat să ofere bazinul pentru că, acolo colectase cca 800 - 900 de lapte.
In timp ce partea vătămată se afla în casă, aceasta a observat pe că a scos siguranța de la ce alimenta bazinul cu curent electric și apoi a tăiat și cablul.
În timp ce discuta în contradictoriu cu inculpații si, am observat că a început să curgă laptele pe jos, lucru care l-a supărat, amenințând că va chema poliția.
Partea vătămată " bănuiește că a fost cel care a dat drumul la robinet să curgă laptele, pentru că era singurul care știa să umble cu recipientul respectiv, si tot el s-a aflat de lângă bazin ".
Din casă, partea vătămată a luat o toporișcă și a intrat in C, îndreptându-se spre inculpatul cu dorința să îl sperie. Acesta a plecat de lângă partea vătămată și a revenit având in mână o sabie.
Pentru că soția părții vătămate și vecina au început să țipe, partea vătămată s-a speriat și a aruncat toporișca din mână. Imediat, toți inculpații care erau la poartă, au venit in C, i-au luat sabia din mână lui si au ieșit din nou afară.
Partea vătămată a solicitat inculpaților si chiar le-a făcut cu mâna să intre in C pentru a lua bazinul, spunându-le totodată că va merge la poliție, pentru că i-au deversat laptele.
De asemenea, partea vătămată declară că unul din inculpați, cel cu chelie, respectiv, i-a tăiat cauciucurile din dreapta față și spate ale mașinii proprietate personală. Un consătean al părții vătămate a alertat poliția și presa.
Susținerile inculpaților și ale părților vătămate se coroborează cu declarația martorului,.
Facem precizarea că, inculpații, partea vătămată si martorii mai sus arătați au fost audiați in ziua de 12 iulie 2005 de către Tribunalul Tulcea.
In ședința publică din 4 octombrie 2005 au fost audiați martorii R -, a,. La 1 noiembrie 2005 au fost audiați martorii,.
Din declarațiile acestora, rezultă situația de fapt prezentată de partea vătămată și de inculpați, insă au făcut nuanțări cu privire la declarațiile din cursul urmăririi penale, susținând că " au semnat acele declarații fără să fie citite și erau convinși că au dat declarații doar cu privire la cantitatea de lapte din bazin ".
Martora a de la fila 223 dosar fond, spune că: " despre cele întâmplate la fața locului, am aflat de la televizor, a doua zi ".
Martora, audiată la fila 221, in prima parte a declarației susține că, in curtea părții vătămate au intrat pe rând 10 - 15 persoane și discutau cu partea vătămată. Aceștia erau mai agitați, ridicau mâinile, se duceau și iar veneau înapoi. Martora declară că nu a fost speriată, supărată sau deranjată de conduita inculpaților. In partea a doua a declaratei, martora revine și spune că, s-a speriat atunci când l-a văzut pe inculpatul gras si chel că s-a întors cu o sabie, intrând in curtea părții vătămate. De altfel, martora face vorbire despre o altă situație de fapt decât cea prezentată de partea vătămată și anume: inculpatul a intrat cu sabia in locuința părții vătămate și acesta le-a spus " ieșiți afară, ce a-ți venit in casa mea să mă omorâți?"; de asemenea martora arată că unul dintre bărbați a tras cu mâna firele de la instalația electrică și altul a dat drumul la robinetul bazinului.
După administrarea acestor probe, instanța de fond a reținut vinovăția inculpaților in mod egal, pentru comiterea tuturor infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea in judecată, cu excepția infracțiunii de distrugere pentru care s-a dispus încetarea procesului penal, ca efect al împăcării părților.
În cursul cercetării judecătorești din declarațiile inculpaților, rezultă că, nu au pătruns în curtea părții vătămate.
Instanța de fond, a înlăturat aceste susțineri și a dispus condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și violare de domiciliu doar pe declarația inculpatului dată în cursul urmăririi penale fără a avea în vedere probele administrate nemijlocit, respectiv, declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, a, R -.
De asemenea, apărările inculpatului, că nu a cunoscut condițiile concrete în care urma să aibă loc acțiunea de recuperare a bazinului, instanța de fond, a înlăturat-o susținând că, acesta a știut de la început, sens în care, a procurat două săbii tip. Cu privire la aceste săbii inculpatul a declarat că practică artele marțiale și aceste săbii le are în permanență în portbagajul mașinii.
În cursul judecății, instanța a procedat la administrarea nemijlocită a probelor necesare, utile și pertinente pentru soluționarea cauzei.
Curtea însă, reține că starea de fapt stabilită prin rechizitoriu a avut la bază probele administrate în cursul urmăririi penale.
Potrivit art.341 alin.1 Cod procedură penală, asupra învinuirii inculpatului instanța se pronunță numai dacă constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat.
Așadar, instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului în situația în care, probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești dovedesc în mod cert printre altele că faptele au fost comise.
Potrivit art.289 Cod procedură penală, judecarea cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu. Așadar, probele strânse în cursul urmăririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea în judecată.
Pentru a servi drept temei de condamnare probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate de către instanța de judecată, și numai după verificarea efectuată instanța poate reține motivat că exprimă adevărul, fie probele administrate la urmărirea penală, fie probele administrate în cursul cercetării judecătorești.
Pe de altă parte, potrivit art.62, 63 Cod procedură penală și cu privire la art.1, art.200, art.289 Cod procedură penală, hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie susținută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv fără discontinuitate.
În cauză, probele strânse în cursul urmăririi penale cât și cele administrate în faza judecății au stabilit o altă situație de fapt decât cea reținută de instanță prin condamnarea acestora.
Astfel, facem precizarea că, la data de 28 noiembrie 2005, procurorul de ședință - procuror șef secție judiciară în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, a constatat că atât partea vătămată cât și martorii, R -, a și, au făcut relatări în momentul când au fost audiați nemijlocit de către instanță contrare declarațiilor date în timpul urmăririi penale: "cum cel puțin una dintre declarații (cea de la urmărirea penală sau cea dată în cursul judecății) nu este conformă realității și cum relatările vizează împrejurări esențiale soluționării cauzei se constată existența unor indicii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de arft.264 și art.260 Cod penal", astfel încât, s-a făcut sesizarea din oficiu.
La data de 29 noiembrie 2005, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr.325/P/2005, s-a dispus începerea urmăririi penale pentru pentru infracțiunile prevăzute de art.259 alin.1 și 2 art.264 și art.292 Cod penal, iar pentru, R -, a și, pentru art.260 Cod penal.
Prin această rezoluție nu se dispune nimic cu privire la martorul. În aceste condiții, paralel cu cercetarea judecătorească, în perioada noiembrie 2005 și până la 18 iulie 2006, s-a desfășurat urmărirea penală pentru partea vătămată din dosarul în cauză și martori, aceștia fiind reaudiați de către procuror ocazie cu care s-a consemnat: "sunt reale numai declarațiile de la urmărirea penală".
În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că învinuiții (parte vătămată și martorii) din dosarul de față își mențin declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, iar neconcordanțele sesizate de procuror și care au dus la învinuirea lor nu se datorează intenției de a face afirmații neadevărate, ci unor cauze exterioare precum o înțelegere deficitară a întrebărilor și corespunzător a răspunsurilor cu consecința consemnării trunchiate precum și a fenomenului de estompare datorită trecerii timpului.
Față de aceste motivări, la data de 18 iulie 2006, s-a dispus prin rezoluție scoaterea de sub urmărire penală a părții vătămate și a martorilor, iar pentru numitul s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Cu ocazia soluționării în fond a cauzei s-au depus concluzii scrise de Ministerul Public, iar la filele 152 și 153, volumul doi, dosar fond, solicită instanței să aibă în vedere că, "în concluziile de condamnare a inculpaților se bazează pe împrejurarea că faptele reținute în sarcina acestora conturează atât latura obiectivă cât și subiectivă în raport de modul de modul de organizare și de derulare a evenimentelor".
În dovedirea vinovăției inculpaților s-a solicitat să se rețină și probele extrajudiciare administrate în dosarul penal nr.1325/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, în care au fost cercetați pentru art.259, 264, 292 Cod penal, iar învinuiții, R -, a și, pentru art.260 Cod penal.
În aceste declarații extrajudiciare se arată că, părțile "își mențin toate declarațiile date în fața organului de urmărire penală ce au instrumentat dosarul penal privind pe inculpații apelanți în cauză".
Față de modalitatea de desfășurare a cercetării judecătorești cât și a marilor contradicții existente, a probelor din cele două faze ale procesului penal, Curtea constată că a fost vătămat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin nerespectarea principiului egalității de arme promovat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Cu privire la acest principiu CEDO precizează că "exigența egalității armelor în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza inclusiv probele, în condițiile în care, să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său".
Mai mult, aceeași Cas tatuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului în măsura în care se presupune un proces echitabil și în contradictorialitate.
De asemenea, respectarea dreptului la un proces echitabil presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror.
În aceste condiții, declarațiile părții vătămate și ale martorilor pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză potrivit art.861alin.6 Cod procedură penală.
Așa cum am arătat, probele administrate în faza de urmărire penală, puteau sta la baza pronunțării unei hotărâri judecătorești numai dacă erau verificate în faza de judecată, cu atât mai mult cu cât unele au fost obținute extrajudiciar, iar pe de altă parte aveau concluzii contradictorii, împrejurare ce impunea cu stringență ca în faza de judecată să se fi dispus confruntări și luarea unor declarații suplimentare.
Curtea, apreciază că hotărârea instanței de fond a fost influențată în mod deosebit asupra justei soluționări a cauzei și a stabilirii adevărului nesocotindu-se și principiul procesului echitabil din punctul de vedere al garanțiilor procesuale.
Potrivit art.304 Cod procedură penală, ședința de judecată se înregistrează cu mijloace tehnice audio, pentru a îndepărta orice îndoială sau suspiciune cu privire la modul cum au fost adresate întrebările, cât și la modul cum au fost consemnate răspunsurile inculpaților părților vătămate și a martorilor, instanța de fond avea obligația înregistrării cu mijloace tehnice pe tot parcursul desfășurării procesului penal.
Deși instanța de apel a verificat aceste mijloace tehnice audio am constatat că dispozițiile art.304 Cod procedură penală nu au fost respectate, nefiind posibilă audierea acestora.
În final, s-a ajuns la o concluzie greșită de interpretare a probelor, deoarece instanța de fond a încălcat principiul rolului activ.
Potrivit art.287 alin.2 Cod procedură penală, instanța avea obligația de a administra din oficiu și la cererea părților orice alte probe necesare aflării adevărului, de a încuviința probele pertinente și concludente necesare verificării apărărilor invocate de inculpați cât și obligația de a reține motivat care din probe exprimă adevărul.
Sub acest aspect, trebuia verificată și noua dispoziție prevăzută de art.64 alin.2 Cod procedură penală potrivit căreia, mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.
Motivarea instanței în sensul că inculpații au revenit în cursul cercetării judecătorești nu poate fi luată în considerare, încalcă principiile nemijlocirii, publicității, oralității și contradictorialității, obligatorii în faza de judecată precum și dreptul la apărare al acestora.
Mai mult, valoarea declarațiilor inculpaților din cursul urmăririi penale potrivit art.69 Cod procedură penală, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care, sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente.
Procedându-se în acest mod, inculpații au fost lipsiți de beneficiile unui proces echitabil în sensul art.6 paragraful 3 lit.d din CEDO. Potrivit art.197 alin.21Cod procedură penală, dispozițiile relative la competența după materie, la calitatea persoanei, la sesizarea acesteia, la compunerea acesteia și publicitatea ședinței de judecată, sunt prevăzută sub sancțiunea nulității prevăzută de art.197 alin.21Cod procedură penală, ce nu poate fi înlăturată în nici un mod.
În consecință, se vor admite apelurile declarate în cauză, se va desființa sentința primei instanțe, și se va dispune rejudecarea cauzei pentru respectarea dispozițiilor referitoare la desfășurarea procesului penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.2 lit. a cod pr. penală cu referire la art.197 alin.1 cod pr. penală,
Admite apelurile formulate de inculpații - domiciliat în comuna, sat S Nouă, județul B, - domiciliat B Calea nr.133, Bl.44,.6,.28, sector 5 - domiciliat în B-, -.133,.1,.32, sector 5, - domiciliat în Mihăilești,-, județul G, - domiciliat în B,-, -.133,.1,.32, sector 5, - domiciliat în B-,.84,.35, sector 5, - domiciliat în B-, Bl.10,.37, sector 5, - domiciliat în B-, Bl.2,.1, parter, sector 5 și - domiciliat în B str. - nr.6, 65-65,.3,.113, împotriva sentinței penale nr.208 din 24.10.2006, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr.1893/2005, ca fondate.
Desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Tulcea pentru respectarea dispozițiilor referitoare la desfășurarea procesului penal.
Cu recurs, în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele care au lipsit.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2008.
Pt.Președinte, Judecător,
- - - -
aflat în conf.art.312
C.P.P.semnează președinte instanță
Pt.Grefier,
- -
aflat în conform art.312
C.P.P.semnează grefier șef,
Jud.fond -
Red.dec.jud. - -
Tehnodact.gref.3 ex./15.07.2008
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Zoița Frangu
