Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 768/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 768/R/2009
Ședința publică din data de 8 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin
PROCUROR:.
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de inculpatul, privind decizia penală nr.695/R/2009 pronunțată în dosar nr- al Curții de Apel Cluj.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă contestatorul aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, contestatorul învederează instanței că renunță la contestația în anulare formulată, manifestarea de voință a acestuia fiind consemnată conform procesului verbal de la dosar.
Apărătorul contestatorului, față de această împrejurare solicită a se lua act de renunțare la contestație. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului, față de manifestarea de voință a contestatorul solicită a se lua act de renunțare la contestație și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Contestatorul, solicită a se lua act de renunțarea la contestație.
CURTEA
Prin sentința penală nr.587 din 9 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, a fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la data de 11.08.1979 în C-N, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată prev. și ped. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și c și 21 lit. b Cod Penal, cu aplic. art. 37 lit. a penal la o pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art.83 penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin nr.304/07.04.2009 a Judecătoriei Cluj -N și s-a dispus executarea in întregime a pedepsei, la care s-a adăugat pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre de 7 ani respectiv inculpatul executând in final pedeapsa de 8 ani și 2 luni închisoare in regim de detentie.
În temeiul art. 71 i Cod Penal-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua pe Cod Penal durata executării pedepsei, după rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art.350 pr.penală a fost menținut arestul preventiv al inculpatului și în temeiul art.88 penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata retinerii si arestului preventiv începând cu data de 5.06.2009 la zi.
În temeiul art.118 lit.b penal s-a dispus confiscarea specială în favoarea statului de la inculpat a pânzei de bomfaier folosită la comiterea infractiunii.
În temeiul art.14 pr.pen. rap. la art 346.pr.pen. comb. cu art.998 si urm civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei către partea civila Tico cu titlu de daune morale.
În temeiul art.191 alin.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in sumă de 500 lei.
Conform art.189 onorariul C.P.P. av. oficiu in sumă de 200 lei s-a avansat din d-nei av.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Persoana vătămată este vânzătoare la un magazin situat în zona din cartierul din C- În data de 04.06.2009, în jurul orei 23,00, terminând programul de lucru, s-a îndreptat spre locuinta sa, situată pe -. În jurul orei 23.10, în timp ce se deplasa pe dintre imobilele cu nr.76 și 78 de pe strada sus-menționtă, a fost observată de către inculpat, care stătea pe o bancă de pe această alee. Inculpatul a luat hotărârea de a-i sustrage poșeta, s-a îndreptat spre ea, din partea din spate, a prins-o de gât cu mâna în care avea o de bomfaier, amenințând-o că îi taie gâtul dacă țipă. Persoana vătămată s-a speriat și a strigat. Inculpatul a prins-o cu putere de gură. Fiind mușcat de către aceasta, a lovit-o la piciorul drept, în zona gambei, partea vătămată a căzut pe sol. În cădere, s-a produs leziunea corporală din zona gâtului. Ulterior, inculpatul s-a așezat cu genunchii peste partea vătămată, i-a smuls lănțișorul de la gât, i-a luat poșeta și a fugit spre zona din spate a imobilului cu nr.76.
Fapta a fost observată de către un echipaj format din agentul de poliție și jandarmul, care se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu. De îndată, cei doi s-au îndreptat spre locul agresiunii și l-au retinut pe inculpat. În apropierea locului în care acesta a fost prins, au observat o poșetă, un lănțișor din metal iu și o de bomfaier. Imediat, agentul de poliție s-a îndreptat spre locul unde se afla persoana vătămată și, constatând că aceasta prezenta o leziune la nivelul gâtului și că se afla în stare de șoc, a chemat un echipaj al ambulanței.
Cu ocazia cercetării la fața locului, desfășurate în prezența martorilor asistenți și, s-a găsit un lănțișor, un medalion cu inscripția "" și o verigă, care au căzut de la lănțișor după ce a fost smuls de inculpat. Aceste obiecte și pânza de bomfaier s-au depus în plicuri la dosar; în data de 16.06.2009, lănțișorul și medalionul au fost restituie părții vătămate.
La scurt timp de la consumarea faptei, partea vătămată s-a deplasat la o unitatea de primire a urgențelor și, ulterior, la. C- Conform raportului de constatare medico-legală nr. 4014/II/a/115, emis de C-N în data de 05.06.2009, persoana vătămată a prezentat leziuni corporale în zona gâtului, a buzelor, a cotului drept și a gambei drepte, care s-au putut produce în data de 04.06.2009, prin lovire cu și de corpuri dure și, posibil, prin zgâriere cu un corp având muchii sau margini ascuțite. Aceste leziuni nu au pus în primejdie viața victimei, pentru vindecarea lor fiind necesare un număr de 6-7 de zile de îngrijiri medicale.
În momentul depistării sale, inculpatul a negat comiterea faptei, declarând că se plimba prin zonă și că nu poate furniza informații în legătură cu bunurile găsite în apropierea sa. Ulterior, a fost condus la poliție. Fiind audiat în calitate de făptuitor, a recunoscut că a amenințat-o, a agresat-o fizic pe persoana vătămată și a sustras poșeta și lănțișorul acesteia. Totodată, a precizat că, în momentul în care a fost depistat de polițist și de către jandarm, a aruncat bunurile sustrase și pânza de bomfaier, pentru a nu fi observate de aceștia. Fiind audiat în calitate de învinuit și de inculpat, în prezența unui avocat desemnat din oficiu, și-a menținut declarația din etapa actelor premergătoare, poziție pe care a avut-o si la momentul audierii sale de către judecător cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă.
Audiat in fata instanței de judecata la termenul din data de 9.07.2009 inculpatul a revenit asupra poziției sale inițiale, declarând ca nu este autorul faptei prezentând o noua versiune asupra faptului ca se afla in acel loc la aceea dată, susținând ca deși nu locuiește in zona respectiva ci in localitatea, în aceea noapte se afla pe - intenționând sa sustragă bunuri dintr-un autoturism neavând nicio implicație in săvârșirea faptei de tâlhărie. In aceeași ordine de idei inculpatul a arătat ca a recunoscut comiterea faptei întrucât a fost agresat de organele de ordine si anume trupele de mascați in timp ce se afla la locul faptei, iar pe de alta parte a încercat sa justifice schimbarea declarației sale pe considerentul că la acea dată când a recunoscut fapta nu știa ca pedeapsa prevăzută de lege are limite așa de mari. Prima instanță a reținut că atributul determinant în aprecierea probelor administrate într-o cauză și implicit în soluționarea acțiunii penale constituie forța acestora de a exprima adevărul indiferent de momentul procesual sau de organul care le-a administrat, atâta timp cât sunt verificate în faza de judecată și totodată nu sunt lovite de nulitate absolută și nu sunt interzise de lege.
Analizând materialul probator a rezultat că inculpatul încă de la prima declarație a încercat să inducă în eroare organele judiciare pentru a se sustrage de la răspunderea penală. Declarațiile inculpatului au fost oscilante, cu ocazia fiecărei declarații schimbând aspectele declarate astfel că ce s-a putut reține din declaratiile acestuia au fost următoarele: a încercat inducerea în eroare a organelor judiciare prin atitudinea sa oscilantă; a recunoscut că se afla in noaptea de 4.06.2009 pe str. - -; - nu a justificat pertinent motivul pentru care se afla in zona respectivă; a prezentat o nouă versiune fără să aducă justificări ale noii poziții procesuale.
În conformitate cu dispozițiile art.63 alin.2 pr.pen. s-a reținut de către prima instanță că probele nu au valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma tuturor probelor administrate iar declarațiile inculpatului în conformitate cu art.69 proc.pen. pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce au rezultat din ansamblul probelor existente în cauză.
Inculpatul nu a fost obligat să relateze faptele pentru care este învinuit și de asemenea nu a avut obligația de a declara tot ce știe sau de a spune adevărul, având libertatea de a ascunde adevarul fără ca organele judiciare să-I sancționeze pentru aceasta. Din contră, organele judiciare au obligația de a lămuri cauza sub toate aspectele astfel încât orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale.
Au fost înlăturate declarațiile inculpatului din fata instanței în sensul că nu a lovit-o pe partea vătămată și că nu a deposedat-o de bunurile respective, deoarece s-a apreciat că această din urmă poziție a inculpatului nu s-a coroborat cu alte mijloace de probă, motiv pentru care conform art.69 pr.pen nu poate servi la stabilirea adevărului. De asemenea, ultimele afirmații ale inculpatului au fost contrazise de partea vătămată, de martori cât mai ales de propriile susțineri atunci când a dat dovadă de sinceritate, a recunoscut fapta, arătând in detaliu modul in care a săvârșit infracțiunea, inculpatul fiind audiat de fiecare data in prezența unui apărător si nici când pe parcursul audierilor anterioare nu s-a ridicat problema existenței unei constrângeri morale sau fizice asupra inculpatului pentru a declara intr-un anumit mod, cu atât mai mult cu cât acesta nu a adus la cunoștința niciunei alte persoane faptul că ar fi fost supus unor violente fizice. Mai mult, audiat de procuror si judecător (cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventiva) inculpatul a recunoscut fapta imputată, context in care a recunoscut că nu a fost supus vreunei presiuni, astfel ca poziția adoptată în fata instanței de fond a fost una de circumstanță, inculpatul apreciind ușuratic ca prin a nega fapta in lipsa altor argumente aduse in vederea susținerii variantei sale poate sa scape de aplicarea unei pedepse. Prin urmare, atitudinea sa s-a datorat împrejurării că între timp a aflat limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul infracțiunii pentru care a fost trimis in judecată și care fiind prea mari i-au creat o adevărată teamă asupra perioadei pe care o va petrece lipsit de libertate.
Inculpatul a fost recunoscut fără ezitare de partea vătămată ca autor al infracțiunii, aceasta a reușit sa-l vadă in momentul agresiunii, a fost văzut de organele de ordine si prins imediat fiind singura persoana aflată în zona respectivă, neexistând dubii care să planeze asupra vinovăției sale sau asupra împrejurării că altcineva este autorul faptei, lângă locul unde a fost imobilizat au fost găsite bunurile însușite de la victima, iar prezența sa in locul respectiv nu a fost justificată.
Imediat după comiterea faptei, în prezența martorilor și, partea vătămată a declarat că inculpatul este autorul faptei de tâlhărie, recunoscându-l după îmbrăcăminte și fizionomie, deoarece l-a observat pe acesta după ce a căzut pe sol. Aceste afirmații le-a reiterat cu ocazia audierii în calitate de parte vătămată.
Martorii și au declarat că, în data de 04.06.2009, în jurul orei 23.00, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu (asigurarea ordinii și a liniștii publice), au auzit țipete. Imediat, în zona dinspre care veneau tipetele, au observat că o persoană de sex feminin este agresată de o persoană de sex masculin. .-se spre zona respectivă, s-au întâlnit cu inculpatul, pe care l-au legitimat și, în baza celor declarate de persoana vătămată, au stabilit că este autorul faptei.
Martorii asistenți la cercetarea la fața locului, și, au arătat că, în prezența lor, de la fața locului au fost ridicate bunurile sustrase de către inculpat și pânza de bomfaier. Totodată, în prezența lor, persoana vătămată le-a descris polițiștilor modalitatea de comitere a faptei.
Din aspectele prezentate mai sus, a rezultat fără dubiu că inculpatul este vinovat de comiterea faptei reținute în sarcina sa.
modul de desfășurare a faptelor, instanța de fond a reținut ca inculpatul prin amenințările si violențele exercitate asupra părții vătămate a urmărit sa intre in posesia bunurilor aparținând victimei si a făcut totul in scopul de a sustrage bunurile, acțiunea inculpatului nu s-a rezumat doar la furtul unor bunuri ci și la exercitarea de violențe necesare în viziune a sa pentru a intra in posesia acelor bunuri.
Fapta si vinovăția inculpatului au fost dovedite cu: procesul-verbal de depistare, procesul - verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare, plicul care conține pânza de bomfaier și fișa de custodie a acestuia, plicurile care conțineau lănțișorul și medalionul sustrase de la persoana vătămată și fișele de custodie a acestora fișa medicală întocmită de echipajul din cadrul Serviciului de ambulanță și raportul de constatare medico-legală, plângerea și declarațiile persoanei vătămate, dovada de restituire a bunurilor sustrase de la persoana vătămată,declarațiile de martor, procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii, declarațiile de făptuitor, de învinuit și de inculpat, ordonanța de reținere, referatul cu propunerea având ca obiect punerea în mișcare a acțiunii penale, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, referatul având ca obiect propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpat, încheierea penală nr. 46/C/ A/2009 prin care s-a admis propunerea și mandatul de arestare preventivă, fișa de cazier judiciar, procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
În drept, fapta inculpatului care, în data de 04.06.2009, în jurul orei 23,10, în timp ce se afla pe dintre imobile cu nr. 76 și 78 de pe - din C-N, prin întrebuințarea de violență fizică și amenințări asupra persoanei vătămate (a prins-o de gât cu mâna în care avea o de bomfaier, a amenințat-o că îi taie gâtul dacă strigă, a lovit-o la piciorul stâng, a tăiat-o la nivelul gâtului, cauzându-i leziuni corporale pentru vindecarea cărora au fost necesare un număr de 6-7 de zile de îngrijiri medicale), i-a sustras poșeta și i-a smuls de la gât un lănțișor din întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă agravată prev. și ped. de art.211 alin.1, 2 lit.b și c și 21lit.b cu Cod Penal aplicarea art 37 lit a pen.
În temeiul art.37 lit.a pen. instanța de fond a constatat ca prezenta faptă a fost comisă în condițiile recidivei mari postcondamnatorii întrucât prin sent. pen. nr. 304/07.04.2009 a Judecătoriei Cluj -N, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată, ce constituie prim termen al recidivei, executarea acesteia fiind suspendată condiționat, pe termenul de încercare de 3 ani și 2 luni, sentință ce a rămas definitivă în data de 22.04.2009, prezenta faptă fiind comisă în perioada termenului de încercare.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod Penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute in partea specială, gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, care este ridicat, persoana inculpatului. Inculpatul este recidivist, suferind anterior condamnări la pedepse cu închisoare a căror executare a fost suspendată, pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt, pedepse care nu și-au atins scopul sancționator si preventiv. Inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională, mai ales că a beneficiat de clemența instanțelor de judecată, ba mai mult și-a "perfecționat" activitatea infracțională ajungând într-un timp scurt de timp sa comită fapte din ce in ce mai grave, ceea ce denotă o evoluție nefastă a comportamentului inculpatului ajungând la pregătirea din timp si amănunțit a modului in care urmează sa săvârșească infracțiunea urmărind pana la cele mai mici detalii etapele necesare pentru a avea o buna reușita sens in care s-a dotat cu instrumente care pot atât sa cauzeze leziuni victimei, cât si sa intimideze la rândul lor victima. Fapta care constituie obiectul prezentei cauzei a fost comisă la aproximativ două luni de la data pronunțării sentinței care atrage starea de recidivă iar înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, a mai fost condamnat pentru comiterea altor patru infracțiuni de furt.
Prima instanță a mai reținut că infracțiunea comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, dedus atât din pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru sancționarea acesteia, cât și din împrejurările concrete de săvârșire a faptei, urmărind persoane care nu puteau sa opună rezistenta, in speță femei. De asemenea inculpatul nu a acoperit prejudiciul produs părții vătămate iar simplul fapt ca acesta nu are o valoare mare nu constituie un element de circumstanțiere in favoarea inculpatului în sensul ca fapta are un pericolul social redus deoarece inculpatul cu preponderenta a sustras bunurile pe care le-a găsit si ce prezentau un oarecare interes putând fi valorificate facil. La individualizarea pedepsei instanța de fond nu a reținut in favoarea inculpatului nicio circumstanță atenuantă cu atât mai mult cu atitudinea inculpatului a fost una total nesincer, oscilantă, ajungând in fata instanței sa nege comiterea faptei iar depistarea acestuia a fost anevoioasa si identificarea sa s-a datorat exclusiv prezenței in apropiere a unei echipe de jandarmi care a intervenit prompt sesizând ca ceva este in neregula. Nu in ultimul rând trebuie subliniata si atitudinea inculpatului din fata instanței care pe lângă ca nu a recunoscut fapta s-a manifestat intr-un mod cu totul necorespunzător intervenind fără o încuviințare prealabila a instanței in timpul in care partea vătămata era audiată, folosind un ton ridicat si de manieră aot rage la răspundere pe victimă pentru ceea ce declara atunci când partea vătămata a susținut ca inculpatul este autorul agresiunii si furtului, iar prin modul in care a acționat inculpatul a încercat intimidarea părții vătămate.
Raportat la criteriile de individualizare arătate mai sus, judecând in aceste limite instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsa de 7 ani închisoare, pe care a apreciat-o ca fiind in măsura sa contribuie la realizarea scopurilor coercitive si reeducative ale legii penale.
În baza art.83 penal prima instanță a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin nr. 304/07.04.2009 a Judecătoriei Cluj -N și a dispus executarea în întregime a pedepsei la care s-a adăugat pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre de 7 ani respectiv inculpatul executând in final pedeapsa de 8 ani și 2 luni închisoare in regim de detentie.
În temeiul art. 71 i Cod Penal-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua pe Cod Penal durata executării pedepsei, după rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 350. proc. penala s-a menținut arestul preventiv față de inculpat și în temeiul art. 88. penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii si arestului preventiv începând cu data de 5.06.2009 la zi.
În temeiul art. 118 lit. b penal s-a dispus confiscarea speciala in favoarea statului de la inculpatul a pânzei de bomfaier.
Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că persoana vătămată Tico s-a constituit parte civilă cu suma de 3000 lei cu titlu de daune morale.
Instanța de fond a apreciat că aceste pretenții au fost întemeiate având in vedere atât suferința fizică și psihică pe care partea civilă a avut-o de suportat.
În consecință, instanța de fond a admis acțiunea civilă și in temeiul art 14. proc. penala rap. la art 346 proc. penala combinat cu art 998 si urm. civil a obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei către partea civila cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 191 alin. 1 inculpatul C.P.P. a fost obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.189 onorariul C.P.P. av. oficiu in sumă de 200 lei s-a avansat din d-nei av..
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal inculpatul, arătând în motivele de apel că recunoaște fapta comisă însă apreciază prea mare pedeapsa aplicată, solicitând prin urmare reducerea sa. Ulterior, printr-un alt script depus la dosar, inculpatul a negat din nou comiterea faptei, arătând că partea vătămată s-a împiedicat singură în zona băncii pe care se afla așezat, s-a lovit și zgârâiat în cădere, după care a început să strige "" iar martorii audiati în cauză sunt subiectivi, fiind polițiști. În esență, inculpat a susținut că nu există împotriva sa probe certe de vinovăție și că părții vătămate nu i s-a produs nici un prejudiciu material.
La termenul de judecată fixat pentru soluționarea apelului inculpatul a depus la dosar o cerere calificată ca fiind de liberare provizorie sub control judiciar, pe care ulterior a precizat că și-o susține ca pe o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara (16-17).
Prin decizia penală nr.232 din 5 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
În baza art.139 pr.pen. s-a respins cererea formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada detenției preventive din 5.06.2009 la zi.
Apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea statului în sumă de 400 lei, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avocațial din oficiu cuvenit apărătorului și s-a avansat din.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe baza unui vast material probator administrat judicios în cursul judecății și coroborat corect cu probele administrate în cursul urmăririi penale, apreciind în mod just că inculpatul se face vinovat de comiterea infractiunii pentru care a fost trimis în judecată, în ciuda pozițiilor sale oscilante. În acest context, tribunalul la rândul său consideră că vinovăția inculpatului a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Instanța de fond a procedat la o analiză amănunțită a fiecărei apărări a inculpatului, înlăturând în mod argumentat toate susținerile care nu se coroborau cu celelalte probe administrate în cauză. Fără a relua argumentația detaliată a primei instanțe, argumentație pe care tribunalul și-o însușește în întregime, se va sublinia împrejurarea că declarațiile date în cursul urmăririi penale de către inculpat, prin care acesta recunoștea comiterea faptei (declarații date în prezența apărătorului, inclusiv în fața judecătorului care a dispus luarea măsurii arestului preventiv), poziția de recunoaștere din declarația de apel, în care a solicitat inițial reducerea pedepsei se coroborează cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiati în cauză, declaratii care au fost constante atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății. Bunurile sustrase de la partea vătămată au fost găsite aruncate lângă inculpat, la o distantă de aproximativ 10-15 m de locul faptei iar în zonă nu se afla nici o altă persoană decât el. În același loc a fost găsită și pânza de bomfaier folosită de inculpat pentru agresarea părții vătămate. Inclusiv explicația dată în fața primei instanțe la momentul audierii, în sensul că nu mai recunoaște infracțiunea deoarece pedeapsa prevăzută de lege este "prea mare" este de natură a-l incrimina pe inculpat, în condițiile în care acestuia i-au fost aduse la cunoștință drepturile procesuale.
Toate aceste elemente conduc tribunalul la concluzia că instanta de fond în mod corect a stabilit că inculpatul este autorul infracțiunii de tâlhărie reținută în sarcina sa, neexistând nici un dubiu în acest sens.
Sub aspectul cuantumului pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului, tribunalul a constatat că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c și alin. 2/1 lit. b pen. sunt închisoare de la 7 la 20 de ani, astfel încât inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa minimă prevăzută de lege. Aceasta în condițiile în care înarmat fiind cu un obiect tăietor pe care l-a pus la gâtul victimei, persoană de sex feminin, a comis infracțiunea pe timp de noapte, într-un loc întunecat, doar întâmplarea făcând să nu se producă consecințe mai grave asupra integrității fizice a victimei decât cele produse. Modul de comitere al faptei, coroborat cu împrejurarea că inculpatul este recidivist, suferind condamnări anterioare pentru furt, îndreptățesc tribunalul să afirme că prima instanță a dat chiar dovadă de clemență aplicându-i inculpatului pedeapsa minimă prevăzută de lege, în nici un caz neimpunându-se în cauză reținerea vreunei circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. De asemenea, instanța de control judiciar a constatat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 37 lit. a pen. și art. 83 pen. raportat la condamnarea anterioară de 1 an, și 2 luni închisoare aplicată prin nr. 304/07.04.2009 a Judecătoriei Cluj -N, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat. În consecință, pedeapsa finală de 8 ani și 2 luni închisoare este atât temeinică, cât și legală, reflectând în mod just gradul de pericol social concret al infracțiunii.
Constatând că de la momentul luării măsurii arestării preventive și până în prezent nu a intervenit nici un element nou de natură să convingă tribunalul că motivele ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au modificat, ci din contră acestea subzistă, în cauză fiind deja pronunțată o hotărâre de condamnare față de inculpat, apreciind că raportat la circumstanțele concrete ale speței, la modul de operare și la persoana inculpatului, lăsarea sa în libertate ar reprezenta un real pericol pentru ordinea publică, instanța a respins și cererea formulată în apel d e către inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Prin decizia penală nr.695 din data de 10 noiembrie 2009 Curți de Apel Clujs -a respins pe considerentele art.38515pct.1 lit.b proc.pen. calea de atac promovată de inculpatul ca nefondată.
Instanța de recurs a reținut că inculpatul a exercitat calea de atac în termen legal, solicitând, în esență, admiterea recursului, considerând că pedeapsa aplicată este mult prea mare solicitând aplicarea unei pedepse îndreptate spre minimul special prevăzut de lege. S-a depus și memoriu în scris prin care se invocă aspectul că nu este oscilant în declarații, că recunoaște fapta în materialitatea sa dar o stare de nevinovăție sub aspectul laturii subiective, cu insistarea asupra doleanței principale - reducerea pedepsei.
Instanța de recurs a stabilit următoarele:
Prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe baza unui vast material probator administrat judicios în cursul judecății și coroborat corect cu probele administrate în cursul urmăririi penale, apreciind în mod just că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Instanța de fond a procedat la o analiză amănunțită a fiecărei apărări a inculpatului, înlăturând în mod argumentat toate susținerile care nu se coroborau cu celelalte probe administrate în cauză. Declarațiile date în cursul urmăririi penale de către inculpat, prin care acesta recunoștea comiterea faptei (declarații date în prezența apărătorului, inclusiv în fața judecătorului care a dispus luarea măsurii arestului preventiv), poziția de recunoaștere din declarația de apel, în care a solicitat inițial reducerea pedepsei, poziția procesuală manifestată în scris și în recurs, prin memoriul depus, se coroborează cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați în cauză, declarații care au fost constante atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății. Bunurile sustrase de la partea vătămată au fost găsite aruncate lângă inculpat, la o distantă de aproximativ 10-15 de locul faptei iar în zonă nu se afla nicio altă persoană decât el. În același loc a fost găsită și pânza de bomfaier folosită de inculpat pentru agresarea părții vătămate. Inclusiv explicația dată în fața primei instanțe la momentul audierii, în sensul că nu mai recunoaște infracțiunea deoarece pedeapsa prevăzută de lege este "prea mare" este de natură a-l incrimina pe inculpat, în condițiile în care acestuia i-au fost aduse la cunoștință drepturile procesuale.
Toate aceste elemente conduc la concluzia că instanțele inferioare ierarhic, în mod corect, au stabilit că inculpatul este autorul infracțiunii de tâlhărie reținută în sarcina sa.
Sub aspectul cuantumului pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului, aspect de esență criticat de recurent, este de constatat că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c și alin. 2/1 lit. b pen. sunt închisoare de la 7 la 20 de ani, astfel încât inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa minimă prevăzută de lege. Aceasta în condițiile în care înarmat fiind cu un obiect tăietor pe care l-a pus la gâtul victimei, persoană de sex feminin, a comis infracțiunea pe timp de noapte, într-un loc întunecat, doar întâmplarea făcând să nu se producă consecințe mai grave asupra integrității fizice a victimei decât cele produse. În niciun caz nu se impune în cauză reținerea vreunei circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului față de modul de comitere al faptei, împrejurarea că este recidivist și antecedentele acestuia. De asemenea, este de constatat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 37 lit. a pen. și art. 83.pen. raportat la condamnarea anterioară de 1 an, și 2 luni închisoare aplicată prin nr. 304/07.04.2009 a Judecătoriei Cluj -N, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat. În consecință, pedeapsa finală de 8 ani și 2 luni închisoare este atât temeinică, cât și legală, reflectând în mod just gradul de pericol social concret al infracțiunii.
Cu evidență, se va face aplicarea disp. art. 88.pen. cu o deducere a timpului arestului preventiv din 5 iunie 2009 la zi.
Așadar nefiind temeiuri de admitere a recursului, vinovăția inculpatului fiind stabilită la modul indubitabil, iar sancțiunea aplicată reflectă gradul de periculozitate al infracțiunii concret săvârșite, pe considerentele art.38515pct.1 lit.b proc.pen. s-a respins calea de atac promovată ca nefondată.
Împotriva deciziei penale nr.695/10.11.2009 a Curții de Apel Cluj prin care s-a respins recursul inculpatului a formulat contestație în anulare condamnatul, arătând că nu i s-a oferit posibilitatea de a formula cereri noi în recurs ori de a prezenta noi probe în fața instanței de recurs, deși a cerut la prima înfățișare clarificarea poziției sale procesuale și a invocat noi martori, solicitând verificarea probatoriului.
Contestatorul și-a întemeiat cererea pe prevederile art.386 lit.c și d pr.pen.
În ședința publică din data de 8 decembrie 2009 contestatorul a învederat că renunță la contestația în anulare formulată, poziția sa fiind consemnată și în scris.
Ca urmare, față de susținerea contestatorului, curtea urmează a lua act de retragerea contestației în anulare formulată de contestatorul în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr.695/R din 10 noiembrie 2009 Curții de Apel Cluj.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art.192 pr.pen. va fi obligat contestatorul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea contestației în anulare formulată de contestatorul în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr.695/R din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Obligă pe contestator să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
9.12.2009 - 4 ex.
Jud.recurs:;;
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Ana Covrig Iuliana Moldovan
