Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 88/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 88 /
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Milan Danilov
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol este judecarea recursurilor declarate de inculpații C și împotriva deciziei penale nr. 395/A/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-
La apelul nominal se prezintă inculpații recurenți, în stare de arest preventiv, inc. asistat de avocat; inc. C asistat de apărător din oficiu - avocat G, din cadrul Baroului T, lipsă fiind partea civilă intimată și partea vătămată intimată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apărătorul ales al inc., avocat, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia sau aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere, iar în subsidiar aplicarea unei pedepsei egală cu durata executată până în prezent.
Apărătorul din oficiu al inculpatului C, avocat G, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare reducerea pedepsei aplicată inculpatului.
Procurorul pune concluzii de menținere ca temeinică și legală a hotărârii recurate și respingerea recursurilor ca fiind nefondate, pedepsele aplicate celor doi inculpați fiind just individualizate.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul recurent C, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei.
R A
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1713/07.09.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- în baza art.211 alin.1 - 211 alin.2 lit.c și alin.21lit. a Cod penal raportat la art.74 și art.76 alin.1 lit. b Cod penal a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 1(un) an și 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.211 alin.1 - 211 alin.2 lit.c și alin.21 lit.a,b Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a condamnat inculpatul C, la o pedeapsă de 7(șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.61 alin.1 Cod penal a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1805/24.12.2004 a Tribunalului Timiș și a contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară (438 zile) cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre (7 ani închisoare), inculpatul C urmând să execute pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art.64 lit.a-c Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.350 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpaților și în baza art.88 Cod penal a dedus durata reținerii și a arestării preventive după cum urmează: pentru inculpatul reținerea de 24 de ore (din data de 29.01.2007, orele 2250) și arestul preventiv din data de 30.01.2007 la zi (07.09.2007); pentru inculpatul C reținerea de 24 de ore (din data de 25.01.2007, orele 2100) și arestul preventiv din data de 26.01.2007 la zi (07.09.2007).
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat prin restituirea bunurilor.
În baza art. 14, 346 Cpp raportat la art.998 și urm. cod civil a obligat inculpatul C să plătească părții civile suma de 400 lei (RON) cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art.191 Cpp a obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei (RON) și pe inculpatul C la plata sumei de 400 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî în acest mod prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
În data de 23.01.2007, în jurul orelor 17-1730, inculpații și C se aflau în apropierea de Nord din În stația de troleibuz din apropierea au observat un băiat (partea vătămată ) care vorbea la telefon. Inculpatul Cai ntrat în discuție cu acesta, întrebându-l dacă nu dorește să vândă telefonul mobil. Partea vătămată a afirmat că dorește să vândă telefonul mobil la care vorbea (marca ) precum și un alt telefon mobil pe care îl avea asupra sa (marca Sony-Ericson ). Partea vătămată le-a arătat inculpaților cele două telefoane mobile și, în urma discuțiilor, părțile s-au înțeles cu privire la prețul vânzării. Inculpatul Cas imulat, de față cu partea vătămată, că i-a legătura telefonică cu un potențial client. Cei doi inculpați i-au solicitat părții vătămate să se deplaseze împreună pentru a se întâlni cu acest cumpărător. Cei trei au plecat din zona de Nord și au ajuns la un moment dat într-un loc izolat situat în spatele stației "" de pe bulevardul. În acel loc inculpații au devenit violenți, amenințând și lovind partea vătămată cu pumnii și picioarele. În urma exercitării actelor de violență inculpații au intrat în posesia celor două telefoane mobile aparținând părții vătămate. mobile au fost vândute de cei doi inculpați martorilor și, fiind ulterior recuperate de către organele de poliție și restituite părții vătămate.
În data de 25.01.2007, în jurul orelor 14.00-14.30, inculpatul C se afla în zona Complexului din T, în apropierea 15. Acolo a acostat-o pe partea vătămată și, sub amenințarea unui cuțit, a deposedat partea vătămată de un telefon mobil marca Nokia 1110 și de suma de 72 RON. Telefonul mobil a fost vândut ulterior de către inculpat. Organele de poliție au reușit recuperarea sumei de 330.000 lei (ROL), sumă care a fost restituită părții vătămate.
Instanța de fond a observat că declarația dată în fața organelor de urmărire penală (fila 47 dosar UP) inculpatul C recunoaște săvârșirea faptei din data de 23.01.2007, însă în declarația ulterioară dată în fața instanței de judecată (fila 48 dosar -) susține că s-a întâlnit cu partea vătămată (de față fiind și celălalt inculpat) și a cumpărat de la aceasta două telefoane mobile în schimbul sumei de 100 Euro. Pe parcursul întâlnirii nici unul dintre inculpați nu ar fi agresat partea vătămată și nici nu i-ar fi sustras telefoanele mobile.
Judecătoria a considerat că revenirea asupra declarației inițiale nu are suport probator în contextul în care declarațiile celuilalt inculpat (de recunoaștere a faptelor), ale părții civile (care i-a identificat pe cei doi agresori în persoana inculpaților), se coroborează cu declarația martorului (fila 49 dosar UP), persoană căreia inculpatul C i-a vândut unul din telefoanele mobile sustrase (marca Sonny-Ericson T 300 i) imediat după săvârșirea faptei (în data de 23.01.2007, orele 1800-1900). În schimbul acestui telefon martorul i-a dat inculpatului C suma de 40 lei și un telefon mobil marca Samsung. Telefonul marca Samsung și telefonul marca (sustras de la partea vătămată) au fost vândute de inculpați martorului (declarația fila 53 dosar UP) pentru suma de 100 lei.
În ce privește fapta din data de 25.01.2007, instanța de fond a reținut că declarațiile inculpatului C sunt contradictorii. Astfel, în declarația inițială dată în fața organelor de poliție (fila 82 dosar UP) inculpatul a afirmat că în data de 25.01.2007, orele 1300-1400, s-a întâlnit în Zona Complexului din T, în apropierea unui cămin, cu un băiat care vorbea la telefon. I-a cerut băiatului telefonul mobil pentru a da un apel iar după ce a primit telefonul a fugit cu bunul respectiv. În continuare aceleiași declarații, inculpatul a revenit asupra variantei inițiale și a susținut că i-a cerut părții vătămate și suma de 10.000 lei iar după ce a văzut portmoneul părții vătămate i l-a smuls și a fugit, fără însă a amenința partea vătămată. După ce i-a smuls portmoneul l-a restituit părții vătămate întrucât a observat că sunt acte de identitate în acesta, reținând însă suma de 70 lei. Telefonul mobil (marca Nokia) l-a vândut în aceeași zi în P-ța - din T unei persoane necunoscute.
Din contra, a constata judecătoria, în declarația dată în fața instanței de judecată (fila 48 dosar -) inculpatul C afirmă că nu a luat portmoneul părții vătămate și contestă că amprenta găsită pe portmoneu ar fi a sa.
Judecătoria a mai reținut că în faza de urmărire penală s-a efectuat o constatare tehnico-științifică având ca obiect identificarea urmelor papilare prelevate de pe portofelul părții vătămate iar potrivit raportului de constatare tehnico-științifică (fila 95 dosar UP) fragmentul de urmă papilară, ridicat cu ocazia cercetării locului faptei, a fost creat de degetul mare de la mâna dreaptă a inculpatului C.
Prin urmare, a concluzionat instanța de fond, susținerile părții vătămate referitoare la modul în care acționat inculpatul și bunurile vizate de acesta se coroborează cu probele științifice administrate în cauză, fiind de natură să combată apărările inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepselor prima instanța a avut în vedere criteriile generale enunțate de art.72 Cod penal.
Astfel, având în vedere vârsta inculpatului la data săvârșirii faptei (19 ani) precum și faptul că acesta nu are antecedente penale care să poată explica conduita antisocială a acestuia, prima instanța a dispus, în faza de cercetare judecătorească, efectuarea unui referat de evaluare de către serviciul specializat. Potrivit referatului de evaluare (filele 75-78) inculpatul provine dintr-o relație de concubinaj, iar la vârsta de 7 luni părinții acestuia s-au despărțit, inculpatul nefiind recunoscut de către tată. Inculpatul a fost crescut de către bunicii materni, mama sa fiind stabilită de 13 ani în Germania. Inculpatul nu și-a mai văzut mama de 8 ani, iar de îngrijirea și educarea sa se ocupă bunica sa în vârstă de 66 de ani. Tatăl inculpatului nu a manifestat nici un interes de a-și cunoaște fiul, cei doi întâlnindu-se doar de câteva ori. Cu privire la comportamentul inculpatului s-a reținut că acesta este ușor influențabil, implicându-se în acțiune fără a realiza caracterul etic sau moral al acțiunii. Au fost identificați următorii factori care sunt de natură să favorizeze comportamentul infracțional al inculpatului: mediu familial dezorganizat prin absența părinților, situație familială și financiară modestă, carențe afective, tulburări de adaptare în antecedente, model familial infracțional, asocierea cu tineri cu comportamente indezirabile social sau antecedente penale în vederea săvârșirii de acte antisociale, influențabilitate și rezistență scăzută la presiunea grupului, abandon școlar, independență însoțită de o neasumare a responsabilității, lipsa de supraveghere din partea familiei.
Prin urmare, instanța de fond a considerat că au fost identificați o serie de factori, neimputabili inculpatului, care printr-o acțiune conjugată și perpetuată în timp au dus la carențe în formarea caracterului și personalității sale. Esențial este faptul că, raportat la vârsta sa, aceste carențe pot fi complinite, inculpatul având perspective de reintegrare în societate.
Analizând conduita inculpatului din perspectiva acestor factori prima instanța a apreciat că participarea sa la săvârșirea faptei din data de 23.01.2007 este expresia unei personalități ușor influențabile, acesta acționând la sugestia și îndemnul coinculpatului C.
În acest context, prima instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și a făcut aplicarea prevederilor art.74 și 76 Cod penal, apreciind că o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare cu executare în regim privativ de libertate este de natură să conducă la realizarea scopului preventiv al pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal.
În ce privește pe inculpatul C s-a reținut că acesta este cunoscut cu antecedente penale (fișa de cazier judiciar - fila 61), fiind condamnat de două ori în timpul minorității pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și tâlhărie. Modalitatea concretă în care a acționat în cele două situații, precum și faptul că l-a atras în activitatea infracțională și pe inculpatul reflectă un grad ridicat de pericol social. În acest context, prima instanța a apreciat că o pedeapsă de 7 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate este de natură să conducă la realizarea scopului preventiv al pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal.
În baza art.61 alin.1 Cod penal a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1805/24.12.2004 a Tribunalului Timiș și a contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară (438 zile) cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre (7 ani închisoare), inculpatul C urmând să execute pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.
Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel inculpații - și C, fără a-l motiva.
În fața instanței, oral, inculpații au exprimat nemulțumiri cu privire la cuantumul pedepselor aplicate.
Prin decizia penală nr. 395/A din 03 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul art. 379 alin. 1, pct. 1 lit. b cod procedură penală s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții -inculpați C și, împotriva sentinței penale nr. 1713/07.09.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
În baza art. 350 cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului C și în baza art. 88 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 07.09.2007 la zi.
În baza art. 350 cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și în baza art. 88 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 07.09.2007 la zi.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală a obligat fiecare inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, examinând cele două apeluri formulate împotriva hotărârii primei instanțe, a constatat că acestea sunt neîntemeiate, urmând a menține hotărârea primei instanțe, pentru motivele ce urmează a fi expuse în continuare.
Având în vedere materialul probator administrat în ambele faze ale procesului penal - urmărire penală și judecată - se constată că în mod corect prima instanță a reținut în sarcina inculpaților starea de fapt menționată în rechizitoriul parchetului.
Astfel, din coroborarea declarațiilor celor doi inculpați cu cea a părții vătămate, rezultă, fără nici un fel de dubiu, că la data de 23.01.2007 cei doi, în urma unei înțelegeri prealabile, au deposedat partea vătămată de două telefoane mobile, prin utilizarea de violențe fizice.
În mod corect prima instanță a ținut seama de declarațiile inculpatului C din faza de urmărire penală deoarece doar acestea se coroborează cu restul probelor administrate - declarațiile părții civile, ale inculpatului -, care a recunoscut inclusiv în fața instanței că a răsucit brațul victimei pentru a-l ajuta pe C să o deposedeze pe acesta de bunurile mobile în cauză, și cu declarațiile martorului, persoană care a cumpărat de la C un telefon mobil.
La fel și cu privire la a doua faptă instanța de fond în mod corect a reținut, din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu concluziile raportului de constatarea tehnico științifică, că inculpatul C este autorul faptei, cu atât mai mult cu cât acest a avut o atitudine oscilantă, în declarațiile date la date diferite el prezentând stări de fapt contradictorii.
În ceea ce privește pedepsele aplicate, tribunalul a constatat că acestea au fost corect individualizate, raportat la criteriile generale instituite de art. 72 cod penal.
Astfel, în mod judicios s-a făcut aplicarea art. 74, 76 cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul -, având în vedere atitudinea sinceră a acestuia și faptul că nu are antecedente penale.
În ceea ce privește modul de executare, tribunalul a considerat că numai executarea efectivă a pedepsei este de natură a determina reeducarea inculpatului, cu consecința reintegrării acestuia în societatea, și aceasta datorită naturii faptei comise de acesta și a modului efectiv de realizarea a obiectului material al acesteia.
Referitor la inculpatul C, tribunalul a constatat că acesta a fost condamnat la 7 ani închisoare, pedeapsă ce constituie minimul special indicat de art. 211 alin. 21lit. a cod penal. Față de împrejurarea că acesta a mai suferit două condamnări, una pentru furt și alta pentru tâlhărie, și că a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, se constată că nu există motive pentru a coborî pedeapsa sub minimul special, prin reținerea unei circumstanțe atenuante. Pedeapsa corespunde faptei și persoane apelantului inculpat, cu privire la care pedepsele anterioare cu închisoarea nu au avut nici un efect, de vreme ce la doar două luni de la eliberarea din penitenciar - 15.11.2006, el a comis o infracțiune identică cu cea pentru care, anterior, Tribunalul Timișl -a condamnat la 2 ani și 10 luni închisoare.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 379 alin. 1, pct. 1 lit. b cod procedură penală au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții-inculpați C și.
În baza art. 350 cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului C și în baza art. 88 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 07.09.2007 la zi.
În baza art. 350 cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și în baza art. 88 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 07.09.2007 la zi.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Tribunalul a dispus plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocaților din oficiu desemnați pe seama celor doi inculpați, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș.
Împotriva deciziei penale nr.395 din 23.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.- au declarat recurs în termen inculpații și C, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 7.01.2008.
În motivarea orală a recursului, inculpații au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și urmare a rejudecării reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpaților luând în considerare atitudinea acestora și pericolul concret pe care aceștia îl prezintă pentru ordinea publică.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale și reluat în faza de judecată.
Probele administrate au condus în mod indubitabil la stabilirea vinovăției inculpaților C în ceea ce privește comiterea celor două infracțiuni de tâlhărie și a inculpatului în privința săvârșirii unei asemenea fapte în acest sens fiind atât depozițiile părților vătămate cât și ale martorilor care au arătat că inculpații, în baza unei înțelegeri prealabile, au deposedat partea vătămată, la data de 23.01.2007 de două telefoane mobile, prin exercitarea de violențe fizice. În dovada vinovăției celor doi inculpați stau atât depozițiile inculpatului care a descris organului de urmărire penală gradul lui de participare în comiterea faptei din data de 23.01.2007 și care a constat în activitatea de răsucire a brațului victimei pentru a-l ajuta pe celălalt inculpat la deposedarea părții vătămate și de depoziția martorului care a cumpărat de la inculpatul C telefonul mobil. Prin urmare, chiar dacă inculpatul C nu a recunoscut în cursul urmăririi penale săvârșirea faptei, cu ocazia audierii de către instanța de apel, inculpatul a manifestat o conduită procesuală corectă- fila32 dosar apel- ceea ce a venit în susținerea probelor administrate. Cu privire la fapta din data de 25.01.2007 și care a constat în amenințarea părții vătămate cu un cuțit, activitate urmată de deposedarea acesteia de telefonul mobil și portmoneul în care se afla suma de 72 lei și cartea de identitate, Curtea reține că în mod corect s-a procedat la condamnarea inculpatului pentru această faptă, depoziția părții vătămate fiind în consens cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică ce a stabilit că urma descoperită pe portmoneul părții vătămate aparține degetului mare de la mâna dreaptă a inculpatului( fila 95 dosar urmărire penală). De altfel, cu ocazia audierii de către instanța de apel- fila 32-, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, cu unele precizări lipsite de relevanță din punct de vedere juridic.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Raportat la cele mai sus expuse, pedeapsa aplicată de către instanța de fond inculpaților și confirmată de către instanța de apel corespunde exigențelor impuse de dispozițiile procesuale citate și scopului pedepsei așa cum este acesta reglementat de art.52 pen.
În mod corect a fost soluționată și latura civilă a cauzei prin obligarea inculpaților recurenți la repararea prejudiciului cauzat părții civile prin fapta ilicită, astfel că în temeiul art. 38515pct. 1, lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C și împotriva deciziei penale nr. 395/A/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 350 Cod procedură penală se va menține în continuare măsura arestării preventive a inculpaților și se va deduce în continuare durata arestării preventive din 03.12.2007 la zi.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga fiecare inculpat la plata a câte 120 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C și împotriva deciziei penale nr. 395/A/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 350 Cod procedură penală menține în continuare măsura arestării preventive a inculpaților și deduce în continuare durata arestării preventive din 03.12.2007 la zi.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă fiecare inculpat la plata a câte 120 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 100 lei onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. AN / 04.02.2008
Tehnored. AA
Ex. 2/ 08.02.2008
Prima instanță:
Instanță apel: ,
Președinte:Milan DanilovJudecători:Milan Danilov, Anca Nacu, Laura Bogdan
