Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 18/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 18 /

Ședința publică din 31 ianuarie 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 2: Milan Danilov

GREFIER: - -

Parchetul este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol este judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpata împotriva sentinței penale nr. 464/PI/28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpata apelantă, lipsă, avocat, lipsă fiind partea civilă SC Internationale și părțile respinsabile civilmente SC SRl și SC SRL.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Apărătorul inculpatei arată că inculpata a fost audiată la prima instanță. Depune la dosar adeverință medicală, din care rezultă că inculpata este însărcinată în săptămâna 35 și din punct de vedere medical se recomandă, din aceste motive, să se renunțe la o călătorie în România. Față de aceste motive, arată că revine asupra audierii.

Instanța, față de conținutul adeverinței medicale depuse la termenul de astăzi, constată imposibilitatea audierii inculpatei precum și dreptul acesteia de a renunța la a da declarații.

Nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelurilor.

Procurorul pune concluzii de admiterea apelului în baza art. 379 pct. 2, lit. a Cod procedură penală, desființarea sentinței primei instanțe și în rejudecare condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin.2,3 și 5 Cod penal și art. 290 alin. 1Cod penal, conform motivării expuse în dezvoltarea motivelor de apel.

Apărătorul inculpatei solicită respingerea apelului declarat de parchet și admiterea apelului declarat de inculpată, desființarea sentinței și în rejudecare schimbarea încadrării juridice în art. 291 Cod penal iar în subsidiar reevaluarea pedepsei. Depune la dosar concluzii scrise.

Procurorul, cu privire la apelul inculpatei, pune concluzii de admiterea apelului și aplicarea art. 81 Cod penal, având în vedere situația personală a inculpatei.

R A

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.464/PI din 28 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- ( nr. în format vechi 2386/10.03.2006), în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 al. 1 lit. c C.P.P. cu aplicarea art. 66.C.P.P. a fost achitată pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 al. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.

Cod Penal

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 al. 1 lit. b C.P.P. a fost achitată inculpata pentru infracțiunea de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 al. 2, 3 și 5.

Cod Penal

În baza art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplic. art. 13.Cod Penal și art. 41 al. 2.Cod Penal, condamnat pe inculpata (nume anterior, cetățean, fiica lui și, născută la data de 27.02.1973 în mun. Chișinău, - Republica M, domiciliată în Germania, An 5, cu reședința în loc. Nouă nr. 131, jud. T) la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea de acte falsificate la autoritatea vamală, în formă continuată.

În baza art. 71.Cod Penal, s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a, b, c pe Cod Penal durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 rap. la art. 64 al. 1 lit. a, b, c și Cod Penal la art. 178 din Legea nr. 141/1997, s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale a dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, precum și a dreptului de a ocupa funcția de administrator de societate comercială.

In baza art. 86¹al. 1 și art. 86².Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani.

In baza art. 86³al. 1.Cod Penal, pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și apoi o dată pe semestru la datele stabilite de acest organism;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

In baza art. 71 al. 5.Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 346 al. 4.C.P.P. s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.

În temeiul art. 163.C.P.P. s-a respins cererea părții civile AG Luxemburg (cu sediul în Luxemburg, 3, route de, L - 9753, cu sediul procesual la Cabinet de Avocat " " din mun. A,-, jud. T) privind instituirea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpatei.

In temeiul art. 359 al. 1.C.P.P. s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 86⁴.Cod Penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care săvârșește o infracțiune pe timpul termenului de încercare.

În temeiul art. 348.C.P.P. s-au desființat în tot înscrisurile falsificate, respectiv:

- înscrisul intitulat " LIST " nr. MS 1112 b/01.06.2004 (fila 64 vol. I dosar de urmărire penală);

- înscrisul intitulat " LIST " nr. MS 1111 b/01.06.2004 (fila 71 vol. I dosar de urmărire penală);

- înscrisul intitulat "COMMERCIAL " nr. MS 1111 b/01.06.2004 (fila 87 vol. I dosar de urmărire penală);

- înscrisul intitulat "COMMERCIAL " nr. MS 1112 b/01.06.2004 (fila 90 vol. I dosar de urmărire penală).

In temeiul art. 21 lit. g rap. la art. 7 din Legea nr. 26/1990, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, o copie a dispozitivului sentinței va fi comunicată către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș spre publicare.

În temeiul art. 191 al. 1.C.P.P. a obligat inculpata la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 192 al. 3.C.P.P. au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru soluționarea cauzei în privința infracțiunilor prev. de art. 290 și art. 215 al. 2, 3, 5.

Cod Penal

Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 701/P/2004 din 24.02.2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr- (nr. în format vechi 2386/10.03.2006), a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 290 al. 1 cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal, de art. 215 al. 2, 3 și 5.Cod Penal și de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplic. art. 41 al. 2.

Cod Penal

Prin actul de sesizare se rețin în sarcina inculpatei următoarele:

Inculpata a fost administrator al SC L împreună cu numitul - care este și asociat unic, conform evidențelor ORC

În scopul obținerii de fonduri bănești pe căi ilegale inculpata a luat hotărârea infracțională de a falsifica înscrisuri și de a înșela partenerii de afaceri pe parcursul derulării convențiilor încheiate.

Reprezentanții SC SRL au contactat reprezentanții unei firme din Luxemburg interesată să investească în România într-o întreprindere de asamblare becuri economice, convenind de bun acord să înființeze în acest sens o societate mixtă între SC SRL și AG (societate aparținând grupului ), societate care să se numească SC Romania SRL.

În luna septembrie 2003, văzând că stagnează lucrările pentru amenajarea unui spațiu de producție finanțat de partea străină în T-, numitul - a sugerat ca activitățile productive să demareze prin intermediul SC SRL pentru o perioadă.

În acest sens, în aceeași lună septembrie 2003 s-a încheiat un contract de prelucrare în regim lohn, între SC SRL reprezentată la acea dată de martorul - și Internaționale AG Luxemburg reprezentată de numitul. Între părțile neprezente contractul a fost semnat după transmiterea prin fax. Prin acest contract, societatea din România administrată de inculpată se obliga să producă în regim lohn becuri economice cu materia primă pusă la dispoziție de Internaționale AG Luxemburg și să livreze produsul acestei firme. Prin contract, societatea inculpatei s-a obligat "să asigure toate aprobările privind importul materialelor puse la dispoziție de beneficiar și exportul produselor finite către beneficiar sau un mandatar sau un împuternicit al acestuia".

Astfel, în data de 03.10.2003 SC SRL solicită și primește o autorizație de perfecționare activă cu suspendare, cu valabilitate de 6 luni, prin care societatea era scutită de garantarea datoriilor vamale, cu un termen de reexport de 6 luni de la data înregistrării declarațiilor vamale de import temporar.

Colaborarea în acest sens între cele două societăți a început însă mai devreme, prin mai multe importuri începând cu 18.04.2003 și până în 27.10.2003, prin care SC SRL a primit prelungitoare, scaune rotative, mobilier uzat, spoturi de iluminat, pistoale de lipit, toate pentru a demara activitatea convenită.

De fapt, primul import de componente în vederea asamblării becurilor economice a avut loc în data de 31.10.2003 cu 98236, când s-a primit o cantitate de 10.000 părți lămpi. Acestea au fost reexportate în data de 05.12.2003 prin - pentru 500 părți lămpi defecte și - pentru 9.500 becuri.

Al doilea import, din data de 12.12.2003, s-a făcut prin - și - prin care au fost recepționate spre asamblare 53.320 respectiv 6.680 părți lămpi, în total 60.000.

Din acesta s-a reexportat în data de 19.01.2004 prin nr. 4289 și nr. 4300 cantitatea de 18.000 respectiv 11.000 becuri.

În scopul însușirii pe nedrept a unor bunuri care nu erau proprietatea sa ci a firmei Internaționale AG Luxemburg, în data de 01.06.2004 inculpata a falsificat prin contrafacerea scrierii (inserarea unor date nereale cum că vinde marfa ce în realitate nu se vindea) a subscrierii și impresiunilor de ștampilă două facturi pe care a scris personal ". asum răspunderea privind traducerea", semnându-le totodată în calitate de administrator și ștampilându-le. Aceste două facturi false au fost folosite de inculpată la Autoritatea Vamală pentru diferența de 31.000 componente, în vederea încheierii operațiunii vamale, ceea ce a determinat operarea unui import definitiv cu plata drepturilor vamale prin 54339 și 54332 din 03.06.2004. Aceste aspecte au fost constatate și printr-o Notă a Autorității Vamale care precizează că pentru mărfurile reclamate de Internaționale AG ca neexpediate la export de către SC P SRL sub formă de produse compensatoare au fost depuse declarații vamale de import cu plata drepturilor vamale în baza facturilor definitive emise de societatea străină, astfel că prin eliberarea facturilor definitive se accepta implicit transferul de proprietate.

Însă, prin mai multe adrese depuse prin cabinete de avocatură din România, Internaționale AG Luxemburg a sesizat faptul că facturile în cauză nu au fost emise de către ei și nici cu acceptul acestora, fiind de fapt niște falsuri grosolane prin care nu numai că bunurile au trecut în proprietatea inculpatei în mod abuziv dar nici sumele stipulate ca plătite în aceste facturi nu au fost achitate. Prin aceste manopere frauduloase partea vătămată s-a considerat indusă în eroare cu prilejul executării și chiar încheierii convenției de perfecționare activă în regim lohn, cu această ocazie fiindu-i cauzat un prejudiciu de 77.000 euro.

Acest fals este evident, deoarece analizând înscrisurile xerox intitulate "Commercial " MS 1111b/01.06.2004 și MS 112 b/01.06.2004 depuse la Autoritatea Vamală ca documentație la 54332/03.06.2004 respectiv 54339/03.06.2004 precum și documentele intitulate " List" aferente celor două facturi, se constată că impresiunea ștampilei Internaționale AG Luxemburg precum și a semnăturii reprezentantului acestei firme efectuată peste ștampilă este identică pe cele 4 documente, lucru imposibil de efectuat în cazul în care erau întocmite separat originalele și ar fi existat. Toate aceste înscrisuri (ștampila și semnătura) au fost falsificate de inculpata prin xerocopiere după factura originală MS 1108/21.10.2003 emisă de Internaționale AG Luxemburg pentru importul primelor 10.000 componente becuri economice și care a stat la baza 98236/30.10.2003.

Pe aceste facturi false precum și pe cele două înscrisuri " List" inculpata a făcut personal mențiunea ". asum răspunderea privind traducerea", semnându-le totodată în calitate de administrator și ștampilându-le. Aceste documente au fost depuse ulterior prin comisionarul vamal al firmei SC SRL, reprezentată de martora, la Autoritatea Vamală, în baza cărora s-au întocmit documentele oficiale de import definitiv, proprietar al bunurilor devenind implicit SC SRL.

Apărarea inculpatei efectuată înainte de începerea urmăririi penale în sensul că nu a falsificat înscrisurile, nu poate fi însușită de organul de urmărire penală, deoarece comisionarul vamal nu se ocupa de activitatea comercială a firmei, administratorul fiind singurul în măsură să stabilească dacă a fost sau nu emisă o factură de firmă străină, care în nici un caz nu ar fi trimis-o mai întâi comisionarului fără a înștiința partenerul de afaceri.

Audiată, martora a declarat că ea doar le-a adus la cunoștința reprezentanților SC SRL că urma să expire perioada de 6 luni enunțându-le și modalitățile prin care se închide operațiunea vamală respectiv reexport sau import definitiv, fără însă a le sugera în acest sens calea pe care să o aleagă. Martora a declarat că i-au fost prezentate acele facturi în xerox de către inculpata, pe baza lor efectuându-se operațiunea de import.

Practic prin acțiunea sa voită și conștientă inculpata prin folosirea de acte false a determinat deposedarea proprietarului de bunurile sale și a indus în eroare atât Autoritatea Vamală prezentând niște facturi false, cât și partenerul de afaceri, deoarece convenția fusese de perfecționare activă și nu de a trece acele bunuri în proprietatea firmei române fără acceptul beneficiarului, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a început urmărirea penală față de inculpată.

La primul termen de judecată, după dezbateri, partea vătămată AG Luxemburg a depus la dosar prin apărătorul ales, prin registratură, o cerere prin care se menținea constituirea de parte civilă cu suma de 77.000 euro și se solicita instituirea de măsuri asigurătorii asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatei, singură sau împreună cu soțul său -, fără a se indica ce măsură asiguratorie se solicită a fi luată și nici bunurile imobile ori mobile ale inculpatei (fila 13).

La termenul de judecată din 21.03.2007, au fost introduse în cauză, în calitate de părți responsabile civilmente, Nouă jud. T și T ( 148).

Fiind audiată, inculpata a susținut că nu se face vinovată de nici una din faptele pentru care a fost trimisă în judecată, arătând că ea nu era administrator când s-a încheiat contractul între firmă și societatea România și că nu a făcut nici un act, ci doar a semnat actele în condițiile întocmite de comisionarul lor vamal (fila 117).

Au fost audiați cei 5 martori propuși prin rechizitoriu ( - 119, - 118, - 132, - 125 și - - 131).

La dosar s-au mai depus fișa de cazier judiciar a inculpatei ( 171), adresele nr. /02.04.2007 și nr. /31.05.2007 ale T prin care se comunică date despre părțile responsabile civilmente Nouă jud. T și T ( 151-152, 177), adresa din data de 12.05.2007 emisă de Nouă jud. T ( 165), corespondențe între și LUXXX, între și AG Luxemburg și alte corespondențe pe teme comerciale, anexe și traducerea lor în limba română ( 34-115), concluzii scrise ale apărătorului inculpatei ( 142-146) și alte înscrisuri.

Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:

Inculpata a fost administrator al SC L împreună cu numitul - care este și asociat unic, conform evidențelor ORC

Al doilea import, din data de 12.12.2003, s-a făcut prin - și - prin care au fost recepționate spre asamblare 53.320 respectiv 6.680 părți lămpi, în total 60.000.

Din acesta s-a reexportat în data de 19.01.2004 prin nr. 4289 și nr. 4300 cantitatea de 18.000 respectiv 11.000 becuri.

Pe parcursul derulării relațiilor comerciale dintre societatea administrată (începând din data de 24.03.2004 - 30 vol. I dosar ) de inculpată și societatea parte civilă au apărut neînțelegeri ( 34-115 dosar instanță), legate inclusiv de executarea contractului de prelucrare în lohn, respectiv de faptul că societatea parte civilă nu a achitat contravaloarea facturilor emise de societatea inculpatei pentru plata manoperelor aferente primului export de 10.000 becuri (la data de 05.12.2003) și celui de-al doilea export de 29.000 becuri (prima tranșă din totalul de 60.000), efectuat la 19.01.2004. Printr-un fax din data de 16.03.2004, societatea inculpatei a arătat că, fiind depășit termenul prevăzut în art. 8 din contract cu privire la data plății facturii, ultimul transport de produse finite (pentru restul becurilor) va fi expediat către societatea parte civilă după ce aceasta din urmă își va onora obligațiile de plată restante (a se vedea filele 25-28 vol. I dosar ).

AG Luxemburg nu a achitat sumele cerute de societatea inculpatei pentru manoperele exporturilor efectuate de aceasta din urmă la datele de 05.12.2003 și 19.01.2004. Înainte de expirarea termenului de 6 luni, de valabilitate a autorizației de perfecționare activă cu suspendare, reprezentantul societății comisionar vamal, martora, a comunicat telefonic către că închiderea operațiunii de import temporar se putea efectua prin reexport sau import definitiv.

La data de 03.06.2004, prin 54339 și 54332 s-a operat un import definitiv al componentelor pentru restul de 31.000 becuri, în urma prezentării la autoritatea vamală de către inculpată prin comisionarul vamal a două facturi falsificate. Facturile creau aparența că societatea străină (partea civilă) a transferat dreptul de proprietate asupra mărfurilor respective. Facturile au fost falsificate prin contrafacerea scrierii (inserarea unor date nereale cum că vinde marfa ce în realitate nu se vindea), a subscrierii și impresiunilor de ștampilă. Semnătura și ștampila au fost fotocopiate după cele existente în documentul " " nr. MS 1108/21.10.2003, întocmit de societatea parte civilă pentru importul primelor 10.000 becuri (fila 112 vol. 3 urmărire penală).

Prin mai multe adrese depuse prin cabinete de avocatură din România, INTERNAȚIONALE AG Luxemburg a sesizat faptul că facturile în cauză nu au fost emise de către această societate și nici cu acceptul acesteia, fiind de fapt niște falsuri grosolane prin care nu numai că bunurile au trecut în proprietatea inculpatei în mod abuziv dar nici sumele stipulate ca plătite în aceste facturi nu au fost achitate. Prin aceste manopere frauduloase partea vătămată s-a considerat indusă în eroare cu prilejul executării și chiar încheierii convenției de perfecționare activă în regim lohn, cu această ocazie fiindu-i cauzat un prejudiciu de 77.000 euro.

În mod evident documentele " LIST " nr. MS 1112 b/01.06.2004, " LIST " nr. MS 1111 b/01.06.2004, "COMMERCIAL " nr. MS 1111 b/01.06.2004 și "COMMERCIAL " nr. MS 1112 b/01.06.2004 (filele 64, 71, 87, 90 vol. I dosar de urmărire penală) au fost falsificate prin contrafacerea scrierii, a semnăturii și a ștampilei. În cuprinsul documentelor amintite, semnăturile și impresiunile ștampilei AG Luxemburg sunt identice, lucru imposibil de realizat. Semnătura și ștampila au fost fotocopiate după cele existente în documentul " " nr. MS 1108/21.10.2003, întocmit de societatea parte civilă pentru importul primelor 10.000 becuri. Pe aceste facturi false precum și pe cele două înscrisuri " List" inculpata a făcut personal mențiunea ". asum răspunderea privind traducerea", semnându-le totodată în calitate de administrator și ștampilându-le. Aceste documente au fost depuse ulterior prin comisionarul vamal al firmei, reprezentată de martora, la Autoritatea Vamală, în baza cărora s-au întocmit documentele oficiale de import definitiv, proprietar al bunurilor devenind implicit

Partea vătămată AG Luxemburg s-a constituit parte civilă cu suma de 77.000 euro reprezentând valoarea becurilor economice nelivrate de (filele 6-8 vol.I dosar ).

Din fișa de cazier judiciar a inculpatei rezultă că aceasta nu are antecedente penale (fila 171).

Inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, susținând că nu se face vinovată de nici una din faptele pentru care a fost trimisă în judecată, arătând că ea nu era administrator când s-a încheiat contractul între firmă și societatea România și că nu a făcut nici un act, ci doar a semnat actele în condițiile întocmite de comisionarul lor vamal.

În privința infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 al. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal, s-a observat că în mod evident documentele " LIST " nr. MS 1112 b/01.06.2004, " LIST " nr. MS 1111 b/01.06.2004, "COMMERCIAL " nr. MS 1111 b/01.06.2004 și "COMMERCIAL " nr. MS 1112 b/01.06.2004 (filele 64, 71, 87, 90 vol. I dosar de urmărire penală) au fost falsificate prin contrafacerea scrierii, a semnăturii și a ștampilei. În cuprinsul documentelor amintite, semnăturile și impresiunile ștampilei AG Luxemburg sunt identice, lucru imposibil de realizat. Semnătura și ștampila au fost fotocopiate după cele existente în documentul " " nr. MS 1108/21.10.2003, întocmit de societatea parte civilă pentru importul primelor 10.000 becuri (fila 112 vol. 3 urmărire penală). Insă, din probe nu rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpata ar fi persoana care a falsificat cele 4 documente în modalitatea descrisă anterior. Nu poate fi însușit raționamentul expus în rechizitoriu, potrivit căruia comisionarul vamal nu se ocupa de activitatea comercială a firmei, administratorul fiind singurul în măsură să stabilească dacă a fost sau nu emisă o factură de firmă străină, care în nici un caz nu ar fi trimis-o mai întâi comisionarului fără a înștiința partenerul de afaceri. Inculpata a susținut că martora (comisionarul vamal) i-a spus că trebuie finalizat importul temporar și că i-a prezentat spre semnare două documente în copie xerox despre care la acea dată ea (inculpata) nu știa ce reprezintă și care aveau mențiuni în limba română făcute probabil de comisionară, prin care inculpata își asuma răspunderea privind traducerea conținutului tabelului, iar inculpata și-a scris numele și a aplicat ștampila firmei ( 25-26 vol. II dosar ). În sensul celor susținute de inculpată este și declarația martorului, fratele inculpatei ( 42 dosar ). Martora a declarat că a contactat telefonic pentru a le atrage atenția asupra termenului de finalizare a importurilor temporare și le-a comunicat că închiderea se putea efectua prin reexport sau import definitiv, iar în urma acestui apel telefonic inculpata s-a prezentat la vamă cu copie după factura externă pentru a încheia operațiunea de import temporar ( 36-37 vol. II dosar ). Față de aceste împrejurări, instanța consideră că există dubii în privința persoanei care a falsificat cele 4 documente, astfel încât în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 al. 1 lit. c C.P.P. cu aplicarea art. 66.C.P.P. se va dispune achitarea inculpatei pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 al. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.

Cod Penal

În privința infracțiunii de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 al. 2, 3, 5.Cod Penal, instanța a constatat că fapta inculpatei calificată astfel în rechizitoriu nu este prevăzută de legea penală. Potrivit art. 215 al. 3.Cod Penal, infracțiunea de înșelăciune în convenții constă în inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate. Partea vătămată nu a fost indusă în eroare nici cu prilejul încheierii contractului de prelucrare în lohn și nici cu prilejul executării acestuia. Încheierea și executarea contractului s-au făcut în deplină cunoștință de cauză asupra clauzelor convenției. S-a reproșat inculpatei în actul de sesizare a instanței că folosind acte false a determinat deposedarea proprietarului de bunurile sale și a indus în eroare partenerul de afaceri, deoarece convenția fusese de perfecționare activă și nu de a trece acele bunuri în proprietatea firmei române fără acceptul beneficiarului. Însă, instanța observă că acțiunea inculpatei intră exclusiv sub incidența normelor de drept comercial, întrucât aceasta a refuzat expedierea diferenței de 31.000 becuri nu pentru a induce sau menține în eroare pe partea vătămată, ci ca o consecință a invocării unui drept de retenție sau a excepției de neexecutare a contractului (" non adimpleti contractus") în urma neexecutării de către partea vătămată a obligației sale de a achita manoperele aferente primului export de 10.000 becuri (la data de 05.12.2003) și celui de-al doilea export de 29.000 becuri (prima tranșă din totalul de 60.000), efectuat la 19.01.2004. Practica judiciară a statuat că neexecutarea de către inculpat a obligațiilor ce derivă dintr-un contract încheiat nu constituie infracțiunea de înșelăciune, dacă nu s-a stabilit că s-au folosit manopere dolosive față de creditorul obligației cu ocazia încheierii sau executării contractului. Societatea inculpatei a înștiințat societatea parte civilă că ultimul transport de produse finite (pentru restul becurilor) va fi expediat către societatea parte civilă după ce aceasta din urmă își va onora obligațiile de plată restante (fila 28 vol. I dosar ). Este adevărat că inculpata a folosit manopere dolosive, respectiv înscrisuri falsificate, însă nu față de creditorul obligației ci față de autoritatea vamală, activitate care va fi analizată sub aspectul săvârșirii infracțiunii folosire de acte falsificate la autoritatea vamală. Așadar, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 al. 1 lit. b se C.P.P. va dispune achitarea inculpatei pentru infracțiunea de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 al. 2, 3 și 5.

Cod Penal

Deși inculpata a susținut că ea nu era administrator când s-a încheiat contractul între firmă și societatea România și că nu a făcut nici un act, ci doar a semnat actele în condițiile întocmite de comisionarul lor vamal, din probele administrate reiese fără dubiu împrejurarea că ea a folosit la autoritatea vamală patru documente falsificate: " LIST " nr. MS 1112 b/01.06.2004, " LIST " nr. MS 1111 b/01.06.2004, "COMMERCIAL " nr. MS 1111 b/01.06.2004 și "COMMERCIAL " nr. MS 1112 b/01.06.2004 (filele 64, 71, 87, 90 vol. I dosar de urmărire penală). Nu are relevanță faptul că inculpata nu era administrator când s-a încheiat contractul între firma sa și societatea România, deoarece la momentul folosirii actelor false la vamă ea ocupa funcția de administrator la ( 30 vol. I dosar ). Din probe nu rezultă că inculpata ar fi falsificat cele patru documente, însă rezultă că ea avea cunoștință de faptul că sunt false și că s-a folosit de acestea pentru operarea importului definitiv. Astfel, în mod clar inculpata cunoștea împrejurarea că societatea parte vătămată nu a emis facturile pe care ea le-a prezentat la vamă. Cele 4 documente false poartă în original mențiunile "îmi asum răspunderea privind traducerea", însoțite de semnătura inculpatei și ștampila În urma prezentării la autoritatea vamală a acestor 4 documente, cu mențiunile amintite, semnătura inculpatei și ștampila, la data de 03.06.2004, prin 54339 și 54332, s-a operat un import definitiv al componentelor pentru restul de 31.000 becuri și au fost plătite taxele vamale. Această operațiune se reflectă și în evidențele societății inculpatei și în actele de control întocmite de Direcția Generală a Finanțelor Publice T și de Direcția Regională Vamală T ( 54, 55, 93 vol. I, 4-13 vol. II dosar de urmărire penală). Va fi înlăturată susținerea apărătorului inculpatei conform căreia nu se poate reține infracțiunea prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006, deoarece art. 234 al. 3 prevede că în cazul infracțiunilor vamale datoria vamală servește la determinarea temeiului de pornire a urmăririi penale și a pedepselor penale, întrucât datoria vamală (constând în taxele vamale) s-a născut ca urmare a folosirii actelor false. Nu are relevanță faptul că această datorie s-a stins prin plată ( 54 vol. I dosar ), textul amintit (care preia prevederile art. 147 al. 3 din Legea nr. 141/1997, în vigoare la data faptei) nefăcând această distincție. În ceea ce privește pericolul social al faptei, instanța nu poate reține susținerile apărătorului inculpatei conform cărora acest pericol nu ar fi al unei infracțiuni iar fapta a fost comisă în stare de necesitate, deoarece, indiferent de modul derulării relațiilor comerciale cu societatea parte vătămată, inculpata nu trebuia să recurgă la folosirea de documente vamale false la autoritatea vamală. Împrejurarea că societatea parte vătămată nu și-a respectat obligațiile contractuale nu poate constitui o stare de necesitate în sensul legii penale.

În drept, fapta inculpatei, de a folosi la autoritatea vamală patru documente vamale de transport sau comerciale falsificate (două documente "COMMERCIAL " și două documente " LIST ", aferente primelor două), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosirea de acte falsificate la autoritatea vamală, în formă continuată, prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplic. art. 41 al. 2.

Cod Penal

La termenul de judecată din 14.03.2007, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 în infracțiunea prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006. Însă, se observă că art. 273 din Legea nr. 86/2006 (în vigoare la data pronunțării hotărârii) redă textul art. 178 din Legea nr. 141/1997 (în vigoare la data săvârșirii faptei), fiind vorba de o succesiune în timp a legilor penale, fără a se putea considera ca una din ele este mai favorabilă sau că se dă o altă calificare faptei comise de inculpată. Ca atare, nu se va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 în infracțiunea prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006. Se va aplica art. 13.Cod Penal pentru a se evidenția succesiunea în timp a legilor penale.

Întrucât s-a dovedit că inculpata a săvârșit cu vinovăție fapta prevăzută de legea penală și că aceasta prezintă pericolul social al unei infracțiuni, instanța constată că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii penale a acesteia și îi va aplica o pedeapsă în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72.

Cod Penal

S-a ținut seama de lipsa antecedentelor penale, de numărul actelor materiale (4) și de conduita procesuală a inculpatei (care a avut un comportament nesincer, încercând pe tot parcursul procesului penal să inducă în eroare organele judiciare).

Prin urmare, pentru săvârșirea infracțiunii folosirea de acte falsificate la autoritatea vamală, în formă continuată, prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplic. art. 13.Cod Penal și art. 41 al. 2.Cod Penal, inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare, apreciindu-se că aplicarea pedepsei în cuantumul minim prevăzut de lege este suficient pentru îndreptarea făptuitoarei.

In temeiul art. 71.Cod Penal, s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a, b, c pe Cod Penal durata executării pedepsei principale.

Deși formal sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81.Cod Penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanța a considerat că o astfel de individualizare a modului de executare a pedepsei închisorii nu este în măsură să asigure atingerea scopului sancțiunii penale aplicate.

Însă, văzând cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale și faptul că se apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpată și, chiar fără executarea pedepsei, aceasta nu va mai săvârși infracțiuni, în temeiul art. 86¹al. 2 și art. 86².Cod Penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani (compus din durata pedepsei - 3 ani, plus un interval de timp de 2 ani).

In baza art. 86³al. 1.Cod Penal, pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

In baza art. 71 al. 5.Cod Penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 346 al. 4.C.P.P. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă a părții vătămate AG Luxemburg.

Soluționând cererea părții civile privind instituirea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpatei, instanța a constatat pe de o parte că nu s-a precizat ce măsură asiguratorie se solicită a fi luată și nici bunurile imobile ori mobile ale inculpatei, iar pe de altă parte că nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 163.C.P.P. Astfel, potrivit textului de lege amintit, măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune. Or, s-a constatat că inculpata nu a săvârșit o infracțiune de înșelăciune față de partea vătămată. Rezultă că repararea pretinsei pagube nu se poate realiza în cadrul unui proces penal. În consecință, va fi respinsă cererea părții civile AG Luxemburg privind instituirea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpatei.

Cum inculpata a fost condamnată pentru infracțiunea de folosirea de acte falsificate la autoritatea vamală, în formă continuată, în temeiul art. 348.C.P.P. au fost desființate în tot înscrisurile falsificate, respectiv: înscrisul intitulat " LIST " nr. MS 1112 b/01.06.2004 (fila 64 vol. I dosar de urmărire penală); înscrisul intitulat " LIST " nr. MS 1111 b/01.06.2004 (fila 71 vol. I dosar de urmărire penală); înscrisul intitulat "COMMERCIAL " nr. MS 1111 b/01.06.2004 (fila 87 vol. I dosar de urmărire penală); înscrisul intitulat "COMMERCIAL " nr. MS 1112 b/01.06.2004 (fila 90 vol. I dosar de urmărire penală).

În temeiul art. 191 al. 1.C.P.P. inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Cod Penal

Împotriva sentinței penale nr. 464/PI/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpata, apeluri înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 06.11.2007.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa criticat sentința ca netemeinică, susținând că în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatei pentru două infracțiuni reținute în sarcina sa prin rechizitoriu. În acest sens, apelantul a arătat că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatei pentru comiterea, în formă continuată, a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal întrucât, deși instanța a apreciat că există dubii în ceea ce privește persoana care a falsificat cele 4 documente (respectiv actele aflate la filele 64, 71, 87 și 90 vol. I dosar urmărire penală), conform declarației martorei care se coroborează cu cele susținute de partea vătămată ar fi greu de crezut că firma străină - parte vătămată în proces - ar fi emis vreo factură pe care s-o trimită mai întâi comisionarului vamal, fără a înștiința în primul rând partenerul de afaceri. Totodată, s-a învederat că aceste acte false nu puteau servi decât firmei la care inculpata avea calitatea de administrator, pentru schimbarea regimului din import temporar cu suspendarea drepturilor vamale în import definitiv cu plata acestor drepturi și trecerea bunurilor în proprietatea. SRL. În ceea ce privește achitarea dispusă de prima instanță cu privire la infracțiunea de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. 2,3 și 5.Cod Penal s-a susținut că în mod eronat s-a apreciat că fapta nu este prevăzută de legea penală, ci este un litigiu comercial, câtă vreme inculpata a întrebuințat mijloace frauduloase pentru a determina executarea contractului de către firma străină.

În motivarea apelului său, inculpata a criticat sentința atacată sub aspectul încadrării juridice a faptei, modului de executare a pedepsei și aplicarea criteriilor de individualizare a pedepsei. Astfel, inculpata a învederat că fapta de folosire a unui înscris sub semnătură privată cunoscând că este fals atrăgea răspunderea sa penală în condițiile art. 291.Cod Penal și nu există nici un temei pentru tragerea la răspundere în baza Legii nr. 86/2006 întrucât infracțiunea prevăzută de art. 273 din acest act normativ se realizează sub aspectul laturii obiective în acțiunea de folosire la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate. S-a susținut că pericolul social al infracțiunii prevăzută de Codul vamal ar fi fost apreciat ca fiind deosebit nu prin aceea că fapta se poate săvârși doar în fața Autorității Vamale și numai cu documente vamale, ci prin aceea că în art. 234 alin. 3 din Codul vamal se prevede că "în cazul infracțiunilor vamale, datoria vamală servește la determinarea temeiului de pornire a urmăririi penale și a pedepselor penale"; iar instanța de fond, deși a constatat existența datoriei vamale și în baza acesteia a menținut încadrarea juridică potrivit rechizitoriului, nu a motivat în ce modalități prevăzute de art. 273 și următoarele din Codul vamal a luat naștere respectiva datorie. În acest sens, s-a invocat nota unilaterală a autorității vamale prin care s-ar fi arătat că mărfurile importate în speță au fost în regim de perfecționare activă sub forma unui sistem de suspendare (art. 107 al. 1 lit. c, 132 și urm din Codul vamal), nebeneficiind de facilități vamale; că din punct de vedere vamal nu au fost aduse prejudicii bugetului de stat; că în urma controlului efectuat datorită plângerii persoanei vătămate nu se consemnează nici unde despre existența vreunei datorii vamale, ci doar de drepturi vamale. Totodată, inculpata a susținut că fapta sa de a folosi la autoritatea vamală patru documente de transport sau comerciale falsificate întrunește elementele infracțiunii uz de fals, dar nu pt fi aplicate prevederile art. 41.Cod Penal deoarece infracțiunea săvârșită nu ar fi continuată, ci documentele în discuție au fost redactate în fals în baza unei singure rezoluții infracționale și au fost depuse în același timp și în aceleași împrejurări, nu la diferite intervale de timp cum prevede art. 41 al. 5.Cod Penal Referitor la modul de executare a pedepsei, inculpata a învederat că are domiciliul în Germania încă din timpul urmăririi penale și este în imposibilitatea de a se supune măsurilor de supraveghere dispuse; că s-a prezentat la instanță la aproape toate termenele de judecată, că are un copil mic în îngrijire și pentru a se supune acestor măsuri efortul de timp și cel financiar îi depășesc posibilitățile. Prin urmare, inculpata a solicitat să se dispună schimbarea măsurii suspendării executării sub supraveghere cu măsura suspendării executării pedepsei prev. de art. 81.Cod Penal În ce privește criteriile de individualizare a pedepsei, inculpata a susținut că prima instanță nu a avut în vedere faptul că de profesie este desenator și apariția sa în firma soțului său în calitate de administrator a fost cauzată de demisia administratorului și de necesitate menținerii activității firmei; că în cele două luni de administrație au intervenit faptele care fac obiectul dosarului și că acțiunile sale au fost efectuate ca urmare a sfatului comisionarului vamal, sfat pe care l-a urmat din neștiință; că declarația sa a fost dată în fața altui complet de judecată, care putea să-și formeze convingerea cu privire la sinceritatea sa; că a recunoscut faptul că știa că documentele în discuție nu emană de la firma cocontractantă și a confirmat personal traducerea, dar nu putea recunoaște fapte pe care nu le-a săvârșit; că nu a adus nici un prejudiciu statului român, a achitat tot ce avea de achitat și a avut un comportament corect, putând beneficia de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art. 371 al.2 pr.pen. instanța de apel constată că aceasta este netemeinică sub aspectul modului de executare a pedepsei aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 13.Cod Penal și 41 alin. 2.Cod Penal, în rest aceasta fiind în deplină concordanță cu ansamblul probatoriului administrat în cursul procesului penal și dispozițiile legale aplicabile, pentru următoarele considerente:

În ce privește apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș instanța constată că acesta este nefondat soluțiile de achitare a inculpatei pentru infracțiunile prev. de art. 290 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 215 al. 2,3 și 5.Cod Penal fiind temeinicie și legale.

Astfel, în ce privește infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, sunt relevante dispozițiile art. 65, 66, art. 5²și 345 alin. 2.C.P.P. Potrivit art. 65 din Codul d e procedură penală, sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată și, consecutiv art. 66 din Codul d e procedură penală instituie dreptul inculpatului de a proba lipsa de temeinicie a probelor, el beneficiind pe tot parcursul procesului penal de prezumția de nevinovăție. Conform dispozițiilor art. 5².C.P.P. orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă; în același sens fiind și dispozițiile art. 6 paragraful 2 din care prevăd că orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. În caz de îndoială asupra vinovăției, dacă această îndoială nu este înlăturată de noi probe, prezumția de nevinovăție subzistă, întrucât orice îndoială profită inculpatului; instanța trebuind să-și întemeieze soluția pe probele existente în cauză și nu doar pe presupuneri deduse numai din faptul că inculpata ar fi profitat de activitatea ilicită sau din modul în care în general ar fi reacționat cocontractantul.

Conform dispozițiilor art. 345 alin. 2.C.P.P. instanța poate pronunța condamnarea inculpatului dacă se constată că fapte există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. Dacă din ansamblul materialului probator nu se poate reține vinovăția inculpatului pentru săvârșirea faptei ce a făcut obiectul trimiterii în judecată și, în ciuda eforturilor din faza de cercetare judecătorească, dubiile nu au putut fi înlăturate, persistând o stare de incertitudine, aceasta exclude posibilitatea pronunțării unei hotărâri de condamnare, în cauză operând principiul in dubio pro reo, ideea de certitudine, care trebuie să fundamenteze o soluție de condamnare neputându-se contura. Prin urmare, în mod corect prima instanță a reținut că documentele " LIST " nr. MS 1112 b/01.06.2004, " LIST " nr. Ms 1111 b/01.06.2004, "COMMERCIAL " nr. MS 1111 b/01.06.2004 și "COMMERCIAL " nr. MS 1112 b/01.06.2004 au fost falsificate prin contrafacerea scrierii, a semnăturii și a ștampilei, însă nici o probă nu conduce la concluzia certă că această activitate ar fi fost desfășurată de către inculpată. Astfel, deși martora a declarat că în urma apelului său telefonic, inculpata s-a prezentat la vamă cu copie de pe factura externă pentru a încheia operațiunea de import temporar, declarația inculpatei este susținută de declarațiile martorului (fratele său) care susține că a însoțit-o pe aceasta la sediul firmei comisionarului vamal, ocazie cu care martora i-ar fi dat niște facturi pe care inculpata le-a semnat și ștampilat, fără ca inculpată să-i dea comisionarului vreun act (fila 42 vol 2 dosar urmărire penală) și martorei (fila 125 dosar instanță) care afirmă că inculpata a plecat împreună cu fratele său pentru a rezolva situația importului temporar fără nici un document din firmă, luând doar ștampila, toate actele fiind la contabil.

În ce privește infracțiunea prev. de art. 215 al. 2,3 și 5.Cod Penal în mod corect prima instanță a constatat că fapta imputată inculpatei nu este prevăzută de legea penală și a reținut incidența dispozițiilor art. 10 lit. b Potrivit Cod Penal art. 215 alin. 3 Cod penal, constituie infracțiune "inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate". Din această dispoziție, coroborată cu cerințele înscrise la alin. 1 din același text de lege, rezultă că, pentru existența infracțiunii de înșelăciune în convenție, este necesară desfășurarea unei activități de inducere sau menținere în eroare a persoanei vătămate, prin manopere frauduloase, fără de care nu s-ar fi încheiat sau executat contractul. Prin urmare, în cazul în care părțile au fost de bună credință la momentul încheierii sau executării contractului, nu se poate vorbi de existența unei acțiuni frauduloase de inducere în eroare și, deci, nici de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenție. Faptul că ulterior, pe parcursul executării contractului, una din părți nu-și îndeplinește obligația asumată, nu poate fi asimilat cu o activitate de inducere în eroare sau cu o manoperă frauduloasă de genul celor încriminate prin art. 215 Cod penal; iar pentru ipoteza în care una dintre părți nu-și respectă obligația la care a convenit, partea lezată se poate adresa instanței civile/comerciale, pentru a hotărî cu privire la încălcarea de către cealaltă parte a prevederilor înscrise în contract. În speță, în mod corect prima instanță a reținut că partea vătămată nu a fost indusă în eroare nici cu prilejul încheierii contractului de prelucrare în lohn și nici cu prilejul executării sale, acestea fiind efectuate în deplină cunoștință de cauză. Mai mult, refuzul de expediere a diferenței de 31.000 becuri este motivat, așa cum rezultă din derularea concilierii demarate în temeiul art. 720¹Cod procedură civilă, în care se invocă neplata de către partea vătămată a facturilor restante. Instanța de apel reține ca și prima instanță că folosirea facturilor contrafăcute a produs efecte în raport cu autoritatea vamală și nu cu partea vătămată, a cărei calitate în raport cu bunurile la care se referă cele patru documente nu a fost contestată de inculpată.

În ce privește aspectele invocate de inculpată raportat la infracțiunea prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 13.Cod Penal și 41 al. 2.Cod Penal, instanța de apel constată că sunt nefondate și că au fost judicios analizate de prima instanță. Astfel, în mod corect s-a reținut că datoria vamală (constând în taxele vamale) s-a născut ca urmare a folosirii actelor false și nu are relevanță faptul că această datorie s-a stins prin plată ( 54 vol. I dosar ), textul amintit (care preia prevederile art. 147 al. 3 din Legea nr. 141/1997, în vigoare la data faptei) nefăcând această distincție. În acest sens, este relevant și faptul că stabilirea unui regim de import care nu corespunde realității afectează aplicare dispozițiilor legale de către autoritatea competentă în acest domeniu. Prin urmare, în cauză se reține folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 13.Cod Penal și art. 41 al. 2.Cod Penal Totodată, se constată că nu pot fi reținute susținerile apărătorului inculpatei în sensul că s-ar impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 291.Cod Penal, întrucât în speță sunt aplicabile dispozițiile normei speciale, fiind vorba de documente vamale folosite la autoritatea vamală.

Instanța de apel nu își însușește nici susținerile apărătorului inculpatei privind aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2.Cod Penal, întrucât folosirea la autoritatea vamală a fiecărei facturi false realizează conținutul infracțiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 13.Cod Penal, iar contextul în care acestea au fost utilizate (scopul urmărit, după telefonul comisionarului vamal) conduc la reținerea unei rezoluții infracționale unice. Menționarea în textul art. 41 alin. 2.Cod Penal a sintagme "diferite intervale de timp" trebuie corelată cu rațiunea acestei prevederi legale, aceea de a se constitui, în anumite condiții, într-o singură infracțiune, mai multe acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni și nu o pluralitatea de infracțiuni.

În ce privește cuantumul pedepsei, instanța de apel apreciază că tribunalul a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art.72 pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei. Față de cererea inculpatei de a i se aplica circumstanțe atenuante, trebuie avut în vedere că art. 74.Cod Penal nu operează automat, acestea sunt lăsate la aprecierea judecătorului, chemat să analizeze dacă vreuna dintre împrejurările reglementate de acest text legal se regăsesc în persoana inculpatei și reflectă un grad de periculozitate scăzut al acesteia și faptul că reeducarea sa se poate realiza și printr-o pedeapsă mai ușoară, sub minimul special prevăzut de lege. În acest context, se reține că nici una dintre susținerile inculpatei nu sunt de natură a corespunde exigențelor impuse de dispozițiile art. 74.Cod Penal Referitor la atitudinea procesuală a inculpatei în fața organelor judiciare, care poate fi caracterizată cel puțin ca una oscilantă, aceasta prezintă relevanță sub aspectul criteriilor generale prev. de art. 72.Cod Penal, fiind corect evaluată de prima instanță. Este adevărat că inculpatul nu este obligat să recunoască săvârșirea infracțiunilor, legea conferindu-i potrivit art. 70 alin. 2.C.P.P. "dreptul la tăcere", respectiv dreptul de a nu face nicio declarație; dar în măsura în care inculpatul este de acord să dea declarații, potrivit art. 70 alin. 2.C.P.P. ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. sinceră în cursul procesului penal reprezintă potrivit art. 74 lit. c o Cod Penal circumstanță atenuantă, iar comportarea nesinceră sau oscilantă în cursul procesului penal, fără a fi reglementată ca o circumstanță agravată, poate fi de natură a influența pedeapsa aplicată prin prisma criteriului precizat de art. 72.Cod Penal "persoana inculpatului". Astfel fiind, instanța apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a, b, c p pe o durată de 5 ani, aplicate inculpatei sunt în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea acesteia și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

Având în vedere natura infracțiunii, personalitatea inculpatei și circumstanțele comiterii faptei (care denotă tratarea cu superficialitate și lipsă de considerație a dispozițiilor legale care afectează activitatea unei autorități a statului), precum și deciziile nr. 24/2007 și 74/2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și justiție în recurs în interesul legii, instanța de apel apreciază că tribunalul a individualizat și aplicat inculpatei în mod corect pedepsele accesorie și complementară.

În ce privește modul de executare a pedepsei, instanța de apel constată că acesta nu a fost corect stabilit, că nu corespunde exigențelor art. 72.Cod Penal și 52.Cod Penal Astfel, instanța de apel reține că pentru a fi aptă să conducă la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, inclusiv prin modul de executare al acesteia. Prima instanță a apreciat că, deși formal sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81.Cod Penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, o astfel de individualizare a modului de executare nu este în măsură să asigure atingerea scopului sancțiunii penale aplicate, însă nu a argumentat această concluzie. În același timp, aspecte ce țin de locul unde inculpata își are domiciliul, efortul financiar și starea de graviditate (respectiv îngrijirea unui copil mic) fac ca modalitatea aleasă de prima instanță - suspendarea executării sub supraveghere să fie lipsită de eficiență, câtă vreme inculpata se află în imposibilitatea obiectivă de a respecta obligațiile impuse conform art. 86³.Cod Penal Pe de altă parte, instanța de apel constată că există temeiurile pentru a se aprecia că simpla condamnare, urmată de suspendarea condiționată a pedepsei aplicate, constituie un avertisment suficient pentru a se realiza reeducarea inculpatei și prevenirea comiterii altor fapte penale. În acest sens, sunt relevante: lipsa antecedentelor penale, contextul în care a fost comisă fapta - scopul urmărit, vârsta inculpatei, urmarea produsă, lipsa experienței în calitate de administrator, cuantumul pedepsei, astfel că face aplicarea față de inculpată a dispozițiilor art. 81.

Cod Penal

Astfel fiind, în temeiul art. 379 pct. 1, lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței penale nr. 464/PI/28.09.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

În temeiul art. 379 pct. 2, lit. a Cod procedură penală, se va admite apelul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr. 464/PI/28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, se va desființa sentința penală apelată numai în ce privește modul de executare a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 41 alin.2 Cod penal și rejudecând,

În baza art. 81 alin.1 Cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 /trei/ ani închisoare aplicată inculpatei în baza art. 82 alin.1 Cod penal, și stabilește termen de încercare de 5 /cinci/ ani.

În temeiul art. 359 alin.1 Cod procedură penală, se va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod procedură penală.

Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.

În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 379 pct. 1, lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței penale nr. 464/PI/28.09.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

În temeiul art. 379 pct. 2, lit. a Cod procedură penală, admite apelul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr. 464/PI/28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, desființează sentința penală apelată numai în ce privește modul de executare a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 41 alin.2 Cod penal și rejudecând,

În baza art. 81 alin.1 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei de 3 /trei/ ani închisoare aplicată inculpatei în baza art. 82 alin.1 Cod penal, stabilește termen de încercare de 5 /cinci/ ani.

În temeiul art. 359 alin.1 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod procedură penală.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.

În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare cu părțile.

Pronunțată în ședința publică din 31.01.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, - - - -

GREFIER,

- -

Red. LB /21.02.2008

Tehnored. AA

Ex. 3/ 25.02.2008

Prima instanță:

Președinte:Laura Bogdan
Judecători:Laura Bogdan, Milan Danilov

Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 18/2008. Curtea de Apel Timisoara

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 18/2008. Curtea de Apel Timisoara