Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 89/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 89/MP
Ședința publică din 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier - I
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror
Pe rol pronunțarea recursului penal declarat de Parchetul De Pe Lângă Tribunalul Constanța, recurent inculpat, împotriva deciziei penale nr. 138/09.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect tâlhărie (art. 211.Cod Penal).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 6.10.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.10.2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, se constată următoarele:
Prin sentința penală 768/07.07.2008 pronunțată de Judecătoria Constanțas -au hotărât următoarele:
În baza art. 334.proc.pen. a schimbat din oficiu încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților prin rechizitoriu,dinart. 180 alin. 2.pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. art. 194 alin. 1.pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. art. 211 alin. 2 lit. b, alin. 2 lit. a, c pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. art. 189 alin. 2.pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a pen. (pentru inculpatul), respectivdinart. 194 alin. 1.pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen. art. 211 alin. 2 lit. b, alin. 2 lit. a, c pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen. art. 189 alin. 2.pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen. ambele cu aplic. art. 33 lit. a pen. (pentru inculpatul),înart. 189 alin. 2.pen. și art. 211 alin. 1, 2 lit. b, alin. 2 lit. a, c pen. ambele cu aplic. art. 33 lit. a pen. (pentru inculpatul), respectivînart. 211 alin. 1, 2 lit. b, alin. 2 lit. a, c pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. art. 189 alin. 2.pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. ambele cu aplic. art. 33 lit. a pen. (pentru inculpatul).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. c proc.pen. a achitat pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 26.06.1983, în mun. C, cetățean român, studii 6 clase, muncitor necalificat - docher la România Port Operator C, concubinaj, 1 copil minor, cu antecedente penale, -, cu domiciliul în,-,. 20 Sud,. A,. 4,. 16, jud. C, str. -, - 2,. 2,. 219, jud. C, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, alin. 2 lit. a, c pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. d proc.pen. aaa chitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. 2.pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen.
Conf. art. 189 alin. 2.pen. rap. la art. 74 alin. 2 și art. 76 alin. 1 lit. b pen. a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 02.10.1969, în mun. C, cetățean român, neșcolarizat, fără ocupație și fără loc de muncă, concubinaj, 1 copil minor, cu antecedente penale, -, cu domiciliul în,-, - 2,. A,. 2,. 208. jud. C, lapedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare.
Conf. art. 211 alin. 1, 2 lit. b, alin. 2 lit. a, c pen. rap. la art. 74 alin. 2 și art. 76 alin. 1 lit. b pen. a condamnat pe același inculpat lapedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b pen. a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul urmândsă execute în final pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.
Pedeapsa aplicată prin prezenta se va executa în regim de detenție, în conformitate cu prevederile art. 57.pen.
În baza art. 71.pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II - a si lit. b pen.
A admis în parte pretențiile civile formulate de părțile civile, prin reprezentant legal G, și.
Conf. art. 14 și art. 346.proc.pen. rap. la art. 998 și urm. civ. a obligat pe inculpatul la plata sumei de 4.000 lei către partea civilă, prin reprezentant legal G, și la plata sumei de 2.000 lei către partea civilă, cu titlu de daune morale.
Conf. art. 191 alin. 1.proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției către avocat (conform delegației nr. 1376/24.09.2007).
În baza art. 189.proc.pen. onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, s-a dispus că se suportă din fondurile Ministerului Justiției, acordându-se către avocat (conform delegației nr. 1377/24.09.2007).
S-a luat act că părțile civile nu au solicitat restituirea cheltuielilor judiciare făcute de către acestea (onorariu de avocat).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarea situație de fapt:
Inculpații și partea vătămată minoră locuiesc în același bloc și pe aceeași scară din, str. -, - 2.
Părinții minorului, numiții și G, muncesc, din cursul anului 2006, în Italia, astfel încât, propriu-zis, minorul locuiește singur în garsoniera de pe str. -. Mai mult decât atât, din declarațiile coroborate ale părții vătămate, ale martorei și, parțial, ale inculpatului, instanța reține că a ajutat-o pe concubina inculpatului, numita, să își găsească un loc de muncă în Italia. Ulterior, în cursul lunii august 2006, din motive vizând nivelul salariului primit, aceasta din urmă a revenit la domiciliul din. În același context, trebuie precizat că inculpatul a făcut o serie de sesizări la organele competente ( 40 ) cu privire la plecarea și la șederea concubinei sale în Italia, apreciind că partea vătămată ar fi desfășurat acțiuni ilicite în privința plasării concubinei sale la muncă în Italia.
În acest context, în noaptea de 09/10.08.2006, la domiciliul părții vătămate minore, aceasta împreună cu inculpatul și martorul ascultau muzică și urmăreau filme.
În jurul miezului nopții, fără a fi invitat, inculpatul s-a prezentat la domiciliul minorului, pentru a afla informații despre concubina sa,. După ce i s-a deschis ușa, pătrunzând în interior, inculpatul i-a aplicat minorului mai multe lovituri la nivelul feței, reproșându-i implicarea mamei sale în plecarea concubinei inculpatului în străinătate.
În aceste condiții, martorul a părăsit domiciliul părții vătămate, fără a mai avea cunoștință de cele derulate ulterior.
Loviturile aplicate minorului s-au concretizat în leziuni traumatice care au necesitat 4 - 5 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 1288/T/17.08.2006 eliberat de C ( 13 ). Aceste împrejurări obiective se coroborează cu declarațiile minorului, ale coinculpatului, precum și ale martorului, astfel încât instanța va înlătura ca nesincere susținerile inculpatului, în sensul că nu l-ar fi agresat pe.
asupra minorului a fost oprită de inculpatul care, așa cum rezultă din declarația proprie, coroborată cu cea a părții vătămate, a intervenit pe lângă, în favoarea minorului. La solicitarea expresă a inculpatului, a sunat-o pe mama sa, în Italia, convorbirea purtându-se cu inculpatul. Acesta din urmă a proferat amenințări și injurii la adresa părții vătămate, apreciind că ar fi "vândut-o" pe concubina sa în Italia.
La un moment dat, i-a pus în vedere minorului să îi dea suma de 750 euro, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de plecarea numitei în Italia.
De teama eventualelor repercusiuni pe care urma să le suporte în cazul unui refuz, i-a înmânat inculpatului suma de 150 euro, rămasă din banii trimiși de mama sa pentru cheltuielile curente. Nemulțumit de suma remisă, a mai căutat prin garsonieră, însușindu-și și o sumă în lei, echivalentul a aproximativ 100 euro.
În aceste împrejurări, partea vătămată a fost încă o dată apelată de pe telefonul fiului său, de către inculpatul, care i-a comunicat că situația este critică, că i-a luat banii minorului și că trebuie să îi mai trimită bani fiului său.
După aceste evenimente, le-a cerut celor 2 tineri să îl însoțească în garsoniera sa. Aceștia s-au conformat, cu atât mai mult minorul se afla sub imperiul celor petrecute până atunci, iar inculpatul i-a sugerat să se conformeze, pentru a nu-l provoca mai mult pe.
La domiciliul inculpatului, coinculpatul a sunat-o, din nou, pe partea vătămată, prezentându-se drept un cămătar, care îl împrumutase pe cu banii necesari pentru plecarea concubinei acestuia în Italia - 750 euro, și care solicita restituirea acestei sume de către partea vătămată, în schimbul eliberării fiului ei.
La un interval de alte câteva minute, a fost, din nou, sunată, iar inculpatul i-a comunicat că sunt în drum spre Pitești, cu fiul ei, care va fi vândut dacă nu primește banii. În mod fugitiv, minorul a confirmat mamei lui că ar fi în drum spre Pitești.
În aceste condiții, s-a convenit cu partea vătămată că banii vor fi trimiși în dimineața zilei de 10.08.2006, prin Bank.
După tranșarea acestor aspecte, până în jurul orelor 06.30, cei 3 au rămas în garsoniera lui, când inculpații au părăsit locația, până în jurul orelor 07.00. În acest interval de timp, minorul a fost încuiat în garsoniera lui, împreună cu fiica acestuia.
În dimineața zilei de 10.08.2008, în jurul orelor 08.00, inculpații și minorul au părăsit garsoniera, deplasându-se la un telefon public, de la care au sunat-o pe mama minorului, pentru a afla despre transferarea banilor. Cu această ocazie, i-a spus mamei sale că nu știe unde se află, fiind dezorientat, iar i-a precizat acesteia că va avea grijă de fiul ei și că își vor rezolva divergențele la venirea sa în țară.
În continuare, au fost făcute o serie de cumpărături de la magazinul alimentar din cartier, ocazie cu care inculpatul i-a remis minorului cheile de la garsoniera proprie. La întoarcerea la bloc, în casa scărilor, inculpații și minorul s-au întâlnit cu administratoarea, martora. Aceasta i-a întrebat ce se întâmplă, întrucât fusese alertată telefonic de mama minorului, în sensul că acesta ar fi sechestrat de. Cât timp inculpatul s-a angajat în convorbire cu martora, a profitat și s-a închis în garsoniera sa.
După aproximativ 10 - 15 minute, minorul a revenit la martora, căreia i-a povestit cele întâmplat, cu aceeași ocazie luând legătura telefonic și cu mama sa, căreia i-a confirmat că este bine.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută și expusă anterior, cu precizările aferente poziției celor 2 inculpați, rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, relevante fiind: plângerile și declarațiile părților vătămate ( 8 - 12, 16 - 17, 22 - 26; 42 - 44), certificatul medico - legal nr. 1288/T/17.08.2006 ( 13 ), înscrisurile ( 40 - 41, 58 - 60 ), planșa fotografică ( 18 - 21 ), precum și declarațiile martorilor ( 27 - 39, 42; 69, 81 - 82, 94).
Prin decizia penală nr. 138/09.03.2009, Tribunalul Constanțaa pronunțat următoarea hotărâre:
În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod proc.pen.:
Admite ca fondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța precum și de partea civilă prin reprezentant G împotriva sentinței penale 768/07.07.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosar penal -.
Desființează sentința penală apelată și rejudecând dispune:
În baza art. 189 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 74 alin.2 Cod penal, art. 76 lit. b Cod penal:
Condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 1 ( un ) an închisoare.
În baza art. 71 Cod penal:
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 teza a -II- a, lit. b Cod penal.
În baza art. 14 și art. 346 Cod proc.pen, rap. la art. 998 Cod civil:
Obligă pe inculpații și, în solidar, la plata sumei de 4000 lei către partea civilă prin reprezentant G, cu titlul de daune morale
În baza art.191 Cod proc.pen.:
Obligă pe inculpatul la suma de 250 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile contrare privind achitarea inculpatului, dispusă în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a Cod proc.pen. raportat la art. 10 lit. d Cod proc.pen. cu privire la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin.2 Cod penal, precum și dispozițiile privind obligarea la plata daunelor morale de 4000 lei către partea civilă prin reprezentant Gdoara inculpatului.
Menține celelalte dispoziții.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod proc.pen.:
Respinge ca nefondat apelurile declarate de inculpatul și de partea civilă împotriva sentinței penale 768/07.07.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosar penal -.
În baza art. 189 Cod proc.pen.:
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va vira din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați C, pentru d-na avocat.
În baza art. 192 alin.2 Cod proc.pen.:
Obligă pe inculpatul apelant precum și pe partea civilă la plata sumei de câte 280 lei fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat".
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Din declarațiile părții vătămate care a relatat amănunțit modul în care s-a derulat incidentul, rezultă că inculpatul, pe fondul consumului de alcool, a avut o atitudinea agresivă, care s-a manifestat prin mai multe palme aplicate minorului, pe motiv că, concubina sa, a fost vândută de mama minorului, aflată în Italia. De asemenea l-a amenințat atât pe el cât și pe mama sa că minorul va fi dus la " produs" ca răzbunare.
Aceste susțineri și bruscări ale părții vătămate au fost denatură a crea acestia o stare puternică de temere de natură a paraliza voința acestuia și de a-l face să se supună cererilor formulate de inculpatul.I-a remis acestuia suma de 150 euro și echivalentul în lei a 100 euro.
Deși inițial inculpatul venise înaintea lui și nu exista o înțelegere prealabilă aparentă între aceștia, părând chiar că duce tratative cu coinculpatul de natură a liniști intențiile agresive ale acestuia, unele acțiuni ale inculpatului din acel interval în care partea vătămată a fost lipsită de libertate, au avut ca rezultat tocmai sechestrarea acestuia, în condițiile în care, dacă ar fi dorit cu adevărat ar fi putut să împiedice acest fapt.
Deși acesta susține că a dorit doar să liniștească pe ba chiar și pe care fusese cu ideea ca să sune pe mama sa și să se dea drept cămătar, acceptând să facă cele solicitate doar ca să calmeze spiritele, în realitate însă nu există o explicație logică și legală care să justifice acțiunea inculpatului de a suna pe mama minorului dându-se drept cămătar pentru a întării temerea femeii că amenințările inculpatului privind " vânzarea" minorului vor fi puse în aplicare.
Altfel spus, deși inculpatul putea să îl oprească chiar și prin forță fizică pe inculpatul care nu este o persoană înaltă sau corpolentă, să sechestreze minorul și să îl tâlhărească, acesta însă și-a atribuit un rol în scenariul creat pe moment de natură a convinge pe că nu se confrunta cu o glumă proastă ci cu o reală amenințare privind copilul său. Inculpatul s-a folosit chiar de propriul telefon pentru aoc onvinge pe mama, dându-i sms-uri și beep-uri pentru ca acesta să sune înapoi și să afle de la inculpat și de la minorul pus de cei doi inculpați să susțină că sunt în drum spre Pitești.
Faptul că grupul celor trei s-a deplasat între locuința părților vătămate și cea a lui, aflate pe acelașă palier, revenind ăn prima cameră, nu dovedește că acțiunea de lipsire de libertate nu a existat câtă vreme partea vătămată minoră, află sub imperiul temerii accepta să se supună cererilor inculpaților tocmai din acest motiv.
Partea vătămată a fost închisă câteva ore în locuința lui, până în jurul orelor 7,00, timp în care inculpații au continuat să trimită sms-uri mamei băiatului, pretinzând că vin de la acesta, iar apoi încă o oră, minorul a fost închis în propria locuință cu el rămânând inculpatul. În acea oră, dacă ar fi fost de bună credință, inculpatul l-ar fi putut elibera pe, fapt ce nu s-a întâmplat însă, iar la ora 8,00 au mers toți trei la un telefon public continuând suna pe mama și a susține că fiul său a fost răpit.
Doar întâlnirea cu administratora a pus punct întregului scenariu, martora fiind alertată de. Această a arătat ( pag.30) dosar urmărire penală) că atunci când a întâlnit pe în scara blocului, împreună cu cei doi inculpați, băiatul arăta speriat și părea că nu poate să vorbească.
Certificatul medico-legal 1288/T/17.08.2006 eliberat de SML C atestă faptul că asupra feței minorului ( mandibula, obraz, regiune orală ) s-au exercitat violențe,ce puteau data din 09.08.2006, ceea ce vine în susținerea plângerii părții vătămate și înlătură apărările inculpaților potrivit cărora minorul nu a fost lisit de libertate și a jucat un rol în acel scenariu de amenințare a mamei.
Partea vătămată a arătat în declarațiile date cum inculpații au amenințat-o că îi vor vinde copilul, susținând că i-a lăsat copilul fără bani și sfătuind-o să trimită, apoi dându-se la un moment dat drept cămătar la care ar fi avut o datorie în contul căreia urma a fi vândut.
Partea vătămată a mai arătat că a primit 15 telefoane în care a fost amenințată atât ea, cât și copilul său, fiindu-i cerută insistent suma de 750 euro, pentru trimiterea acestei sume având la dispoziție câteva ore,în caz contrat fiul său urmând a fi omorât.
G și-a regăsit ulterior copilul într-o stare psihică de șoc, acesta nereușind să vorbească cursiv.
Martorul a asistat la debutul conflictului, când a venit la locuința părții vătămate,amenințând cu bătaia, lovindu-l, cerându-i bani și să-și sume mama în Italia,comportament violent ce l-a determinat pe martor să fugă.
Faptul că scenariul creat de inculpați, susținut de apeluri, beep-uri și sms-uri a fost cât se poate de credibil și terifiant în ochii părții vătămate, îl atestă și depozițiile martorei, părților vătămate care a primit o solicitare imperioasă de a veni în apărarea lui care fusese sechestrat și urma a fi vândut cămătarilor. După eliberarea minorului martora putut constata că băiatul era foarte speriat, nu putea vorbi și prezenta urme de lovituri pe fașă ( pe obraz, umfată).
Declarațiile inculpaților potrivit cărora nu au sechestrat pe minor ci doar i-au cerut lui să trimită suma de 700 euro,pe care i-ar fi primit în urma vânzării concubinei lui, dovedesc faptul că cei doi inculpați au pretins acea sumă de bani de la partea vătămată însă au încercat să creeze o aparentă justificare a acțiunilor lor,pretextul fiind însă infirmat chiar de concubina, martora. De altfel, chiar inculpatul renunță pe parcursul procesului penal să mai declare în sensul acestui scenariu realizând cât de puțin credibil era, infirmat fiind chiar de sms-urile date părții vătămate rămase în memoria telefonului ți constituind probă la dosar.
Dacă inculpatul ar fi rămas doar pentru a împiedica pe să facă mai mult rău părții vătămate nu se explică de ce atunci când a avut posibilitatea să rămână singur cu nu a făcut nimic să ajute pe acesta.În plus chiar și atunci când erau toți trei împreună, un eventul ajutor venit din partea lui s-ar fi constituit în superioritate numerică care l-ar fi împiedicat pe să mai facă vreun rău. Inculpatul nu a intenționat însă să împedice pe în vreun fel ba chiar a cooperat pentru a da cât mai mare veridicitate afrmațiilor pe care acesta le făcea către.
Auzind afirmațiile pe care le făcea la telefon față de mama sa, starea de temere a minorului a fost și mai puternică și l-a făcut să se supună cererilor formulate de cei doi.
Tribunalul apreciază că probele existente la dosar dovedesc comiterea de către ambii inculpați a infracțiunii de lipsire de libertate a minorului, aspect sub care apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța este fondat.
Urmează a condamna pe inculpatul pentru comiterea aceste infracțiuni, la alegerea și individualizarea sancțiunii, instanța ținând cont de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal - dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială, pericolul social concret raportat la circumstanțele reale ale cauzei dar și la cele personale ale inculpatului,care a suferit numeroase condamnări pentru infracțiuni comise contra patrimoniului.
Instanța va reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin.2 Cod penal, art. 76 lit. b Cod penal, având în vedere contribuția concretă a acestui inculpat care a fost de natură a detensiona starea încordată de acțiunile violente ale inculpatului, încercând și chiar reușind a-l liniști pe acesta, așa cum și martorul au arătat în declarațiile date.
În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie comisă asupra părții vătămate, din declarațiile acestuia din urmă, coroborate cu cele ale lui, rezultă că minorului i-au fost sustrași prin amenințări și violențe exercitate de inculpatul sume de bani de 150 euro și echivalentul a 100 euro, în lei.
Nu rezultă însă că inculpatului i-a profitat ceva din aceste sume de bani sau că ar fi avut vreun aport la obținerea prin violență și amenințare de către inculpatul a acestor bani, astfel că soluția de achitare a inculpatului, în temeiul art. 10 lit. c Cod proc.pen. este legală și temeinică.
În faza judecății în apel a cauzei, inculpatul a propus în circumstanțiere pe martora însă la momentul audierii această martoră a pretins că ar cunoaște aspecte privind derularea incidentului și a susținut că e vecină cu inculpatul de palier, că în acea seară, respectiv noapte partea vătămată a venit de bunăvoie cu un bidon cu bere la inculpat, că a auzit pe spunând că a vândut-o pe concubina inculpatului, acesta nu i-a cerut nici un părții vătămate; nu a fost nici o clipă reținut împotriva voinței sale.
Instanța va înlătura această depoziție având în vedere că afirmațiile martorei sunt subiective și într-o vădită contradicție cu toate probele administrate în cauză întrucât: martora a copilul inculpatului; abia la ultimul termen de judecare a apelului se afirmă că această martoră ar cunoaște aspecte relevante cu privire la conținutul constitutiv al infracțiunilor cercetate; nici un inculpat, nici un martor nu face referire în vreuna dintre declarațiile date pe parcursul procesului penal la prezența acestei martore;martora nu face nici o referire la prezența inculpatului, aceasta nefiind contestată nici o clipă de inculpați și partea vătămată; susținerile sale potrivit cărora inculpatul nu a cerut bani sunt infirmate de declarațiile inculpatului, ale părților vătămate, ale martorului coroborate cu sms-urile trimise de inculpați; scenariul "vânzării" concubinei de către este infirmat chiar de concubină.
Cât privește sancțiunile aplicate de prima instanță inculpatului, tribunalul apreciază că sancțiunile stabilite cu privire la acesta prin natură, cuantum, modalitatea de executare sunt în concordanță cu criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, privind individualizarea, prima instanță ținând cont atât de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială, de pericolul social concret raportat atât la circumstanțele personale ale inculpatului cât și la cele reale ale cauzei. Raportat la aceste criterii, instanța de apel apreciază că nu se impune majorarea pedepselor aplicate.
Un alt apel declarat în cauză a vizat latura civilă a cauzei, fără însă a fi susținut însă instanța constată că în cauză s-au formulat pretenții constând în sumele de 25.000 lei daune morale pentru partea civilă, respectiv în 10.000 lei daune morale pentru partea civilă.
Prima instanță a admis în parte aceste pretenții civile și a obligat pe inculpatul la plata sumei de 4.000 lei către partea civilă, prin reprezentant legal G, și la plata sumei de 2.000 lei către partea civilă, cu titlu de daune morale.
Raportat la împrejurările și circumstanțele de fapt ale cauzei, la modul în care minorul a fost tratat de cei doi inculpați, la apelurile repetate de amenințare primite de mama minorului, este evident că fiecare dintre părțile vătămate a suferit un prejudiciu psihic, constând pe de-o parte în temerea trăită de sechestrat pe parcursul întregii nopți, lovit și amenințat că va fi "vândut" sau " dat la produs", iar pe de altă în starea de temere trăită de, aflată la depărtare de copilul său, care era în imposibilitate de a da un ajutor concret fiului său,altul decât acela de a se supune cererilor materiale primite telefonic de la inculpați, stare puternică de temere și ce a determinat-o să alerteze pe d-na administrator al blocului și pe sa.
Sumele de bani stabilite de prima instanță sunt de natură și întindere a acoperi acest prejudiciu moral suferit de părțile civile, tribunalul apreciind că nu se justifică majorarea sumelor acordate cu titlul de daune morale însă se impune obligarea ambilor inculpați, în solidar, la acoperirea acestui prejudiciu, având în vedere constatarea anterioară a vinovăției fiecăruia, aspect sub care se justifică admiterea apelului declarat de partea civilă.
In termen legal, împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta și inculpatul.
Recursul declarat de procuror vizează următoarele critici:
Se invoca greșita achitare a inculpatului privind săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, 2lit. b, alin. 2/1 lit. a, c cp. Prin aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. c cod pr. penală, apreciindu-se ca soluția de achitare este in contradicție cu probele administrate in cauza.
Se invocă de asemenea, greșita dozare a pedepselor aplicate inculpatului si.
Recursul inculpatului critică decizia in sensul greșitei condamnări a acestuia privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 cod penal, apreciind ca horârea de condamnare nu este susținută probator.
Verificând hotărârea recurată potrivit art. 38514cod pr. penală, curtea apreciază ambele recursuri ca fiind nefondate.
Astfel, pe de o parte, în ce privește recursul declarat de inculpat, curtea apreciază că instanța de apel, în mod legal, a pronunțat o hotărâre de condamnare a acestuia privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. 2 cod penal, întrucât din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul a săvârșit acte materiale prevăzute în latura constitutivă a infracțiunii de lipsire de libertate, împreună cu inculpatul, în forma coautoratului, cei doi inculpați acționând împreună la sechestrarea minorului timp de o oră, în locuința lui.
Critica fiind neîntemeiată, curtea va respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat.
Recursul declarat de procuror este de asemenea nefondat, întrucât din probele administrate în cauză nu rezulta decât participația penală a inculpatului la săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, nu și contribuția acestuia la săvârșirea de către coinculpatul la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Astfel, așa cum în mod corect a reținut prima instanța si a confirmat instanța de apel, in ce-l privește pe inculpatul, acesta nu a întreprins nici un demers care să se circumscrie nici acțiunii mijloc, secundare, de violență conținută în latura obiectivă a infracțiunii complexe de tâlhărie, dar nici acte materiale din care sa rezulte participația acestuia la săvârșirea infracțiunii principale de însușirea banilor.
In mod corect a fost analiza materialul probatori administrat in cauza, nefiind săvârșită vreo eroare de fapt cu caracter grav, care să conducă la pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare în ce privește săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de către inculpatul,
Ca atare, întrucât criticile sunt neîntemeiate, neputând fi reținute motivele de recurs invocate, curtea va respinge recursurile declarate, făcând aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 189 cod pr. penală și 192 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.1 lit. b cod procedură penală
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, împotriva deciziei penale nr.138 din 09 martie 2998 și a sentinței nr.768 din 07 iulie 2008 Judecătoriei Constanța, pronunțate în același dosar nr.-. Dispune plata din fond Jao norariului apărător din oficiu Av. de 300 lei și av., de 75 lei.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 500 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2009.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
I
Red.jud.
Red.jud.apel.
Red.jud.rec. -
Tehnored. 2 ex./11.11.2009
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Marius Cristian Epure, Viorica
