Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 12/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 12 - 13 Legea 678/2001 -
(Număr în format vechi 537/MF/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANTA DE APEL
DECIZIE Nr. 12
Ședința ne publică de la 20 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
- - judecător
Grefier - - judecător
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
*****************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 06 martie 2008, consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, pronunțare amânată la data de 13 martie 2008 și apoi la data de 20 martie 2008, conform încheierilor de ședință pronunțate la 06 martie 2008 și la 13 martie 2008, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie, privind apelul declarat de apelantul inculpat, împotriva sentinței penale nr. 366 din data de 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr. 366/ 15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a hotărât, în baza art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 CP. condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 13.04.1984, în Tr. S, județul M, CNP - -, cu domiciliul în comuna, sat, județul M, cetățenia română, fără ocupație, studii 7 clase, necăsătorit, cu antecedente penale, la 8 ani și 6 luni închisoare și la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și CP, pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, față de părțile vătămate minore și a
În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b cod penal, pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, față de partea vătămată .
În baza art. 71 alin. 1 și alin. 2 CP, s-a aplicat inculpatului, pentru fiecare din cele 2 infracțiuni, ca pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și CP.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. CP și a art. 35 alin. 3 CP, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani și 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b CP, în condițiile art. 71 CP, și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b CP, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 CP s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, reținerea și arestarea preventivă, începând cu data de 01 sept. 2006, până la data de 21 mai 2007.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art.10 lit. a CPP, a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 329 alin. 2 CP, față de partea vătămată.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap la art. 10 lit. CPP. s-a dispus achitarea inculpatului, pentru infracțiunea de viol, prev. de art.197 alin. 1 CP, față de partea vătămată a a
În baza art. 11 pct. 2 lit. b, rap. la art. 10 lit. CPP, s-a dispus încetarea procesului penal, față de același inculpat, pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. 2 CP, privind pe părțile vătămate și.
S-a luat act că părțile vătămate și nu se constituie părți civile.
A fost obligat inculpatul la 1100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care, 600 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu, desemnat pentru părțile vătămate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele. Prin Rechizitoriul întocmit de - Biroul Teritorial Mehedinția fost trimis în judecată în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 al. 1 din Legea nr.678/2001, privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, art. 13 al. 1 și 2 din aceeași lege, art. 329 alin. 1 cod penal, art. 197 al. 1 cod. penal și art. 180 alin. 2 cod penal, cu aplicarea art. 41 - 42 cod penal și art. 33 lit. a cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului că în luna august 2006, în stațiunea a cunoscut-o pe partea vătămată, căreia i-a propus să întrețină raporturi sexuale, în schimbul unei sume de bani. În acest scop, s-au deplasat cu un taxi până în localitatea, locul de domiciliu al inculpatului, unde cei doi au avut relații intime.
Totodată, s-a reținut că inculpatul a îndemnat-o pe victimă să întrețină raporturi sexuale și cu alți bărbați, lucru cu care partea vătămată nu a fost de acord și, în aceste condiții, a amenințat-o cu moartea, drept pentru care victima a acceptat să întrețină astfel de relații și cu alți 3 bărbați.
În domiciliul inculpatului s-a reținut că partea vătămată, a cunoscut-o și pe victima, împrejurări în care inculpatul a constrâns-o prin amenințări pe victima să se anagajeze la cafe-barul" " din D Tr. S, unde lucra victima, urmând ca după orele de program să se prostitueze și veniturile realizate să le înmâneze acestuia.
În aceste împrejurări, s-a reținut că, victima a întreținut contra cost, raporturi sexuale cu mai mulți bărbați pe care îi aducea în barul "", iar banii obținuți i-a predat inculpatului, unele din raporturile intime consumându-se la inculpat acasă, deoarece acesta o amenința să aibă astfel de relații cu câte 2-3 bărbați pe zi.
S-a mai reținut că, în data de 30.08.2006, cele două victime și au întreținut raporturi sexuale cu 2 bărbați, fără a fi recompensate, din care cauză, când au ajuns în domiciliul inculpatului, acesta le-a lovit, nemulțumit fiind de faptul că victimele nu i-au dat bani, acestea suferind leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale.
În rechizitoriu s-a mai menționat că anterior, în luna iulie 2006, inculpatul o cunoscuse pe minora, în clubul " " din Dr. Tr. S unde aceasta lucra ca dansatoare și i-a propus să devină prieteni, iar victima a acceptat propunerea inculpatului și faptul de a locui în domiciliul acestuia din, unde doar 3-4 zile acesta s-a comportat firesc cu aceasta, după care i-a propus să întrețină raporturi sexuale și cu alți bărbați, în schimbul unor sume de bani. Pentru că victima nu a fost de acord cu propunerea inculpatului, acesta a amenințat-o și, în aceste condiții, victima a întreținut raporturi sexuale cu mai mulți bărbați în schimbul unor sume de bani pe care ulterior le dădea inculpatului. În ziua de 30 august 2006 când nu i-a mai adus bani, inculpatul a lovit-
De asemenea, în vara anului 2005, s-a reținut că inculpatul a cunoscut-o și pe minora a a, la restaurantul " -" din unde lucra ca dansatoare, căreia i-a propus deplasare la O pentru a se distra și în aceste împrejurări a dus-o pe victimă la locuința unui anume, unde prin amenințare, aceasta a întreținut raporturi sexuale cu mai mulți bărbați, de unde victima a fost dusă în alte două locații unde de asemenea a fost obligată să întrețină raporturi sexuale și cu alți bărbați necunoscuți.
La circa o săptămână după aceste întâmplări, inculpatul s-a întâlnit din nou cu victima a a, în restaurantul - de unde au plecat cu un taxi și inculpatul a dus-o la domiciliul său din unde sub amenințarea cu un cuțit a violat-
Faptele comise de inculpat, s-a reținut că, au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile victimelor,certificatele medico-legale, planșele fotografice și declarațiile martorilor cauzei.
Prin sentința penală nr.618/27.12.2006, pronunțată în dosarul nr.9322/2006, Tribunalul Mehedinți, în baza art. 334 C.P.P. a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul din infracțiunea prev. de art.13 al. 1 și 2 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art. 41-42.Cod Penal privind pe părțile vătămate minore și a a în două infracțiuni prev. de art. 329 al. 3.Cod Penal cu aplicarea art. 41-42.
Cod PenalÎn baza art. 329 al. 3.Cod Penal, cu aplicarea art.41-42.Cod Penal, a condamnat pe inculpatul la 5 ani închisoare și pe o durată de 3 ani i-a interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a, b în Cod Penal condițiile art. 66
Cod PenalÎn baza art. 329 al. 3.Cod Penal, cu aplic. art. 41- 42.Cod Penal, a condamnat pe același inculpat la 5 ani închisoare și pe o durată de 3 ani i-a interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod Penal, în condițiile art. 66
Cod PenalÎn baza art. 329 al. 2.Cod Penal, cu aplicarea art. 41-42.Cod Penal, a condamnat pe același inculpat la 6 ani închisoare și pe o durată de 3 ani i-a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b în Cod Penal condițiile art. 66 Cod Penal, faptă comisă față de partea vătămată.
În baza art. 33-34.Cod Penal, a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b p Cod Penal, în condițiile art. 71 p și pe o durată de 3 ani i-a interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a, b ca Cod Penal pedeapsă complementară, dispunându-se ca executarea acesteia să se facă după executarea pedepsei principale.
În baza art.88 a Cod Penal dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu 1.09.2006 și până la pronunțare.
În baza art. 350 C.P.P. a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 11, pct. 2 lit. a rap. la art.10 lit. d C.P.P. a dispus achitarea inculpatului pentru infr. prev. de art. 12 al. 1 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41-42.Cod Penal și pentru infr. prev. de art. 197 al. 1.
Cod PenalÎn baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. h C.P.P. a dispus încetarea procesului penal față de inculpat pentru infr. prev. de art. 180 al. 2.Cod Penal privind pe părțile vătămate și ca efect al retragerii plângerilor.
A obligat pe inculpat la 1000 lei cheltuieli judiciare statului ce includ și onorariile avocatului din oficiu al victimelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, cât și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinția criticat hotărârea ca fiind nelegală, susținând că în mod greșit s-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 334 C.P.P. și schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art.13 al. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41-42.Cod Penal, în două infracțiuni prev. de art. 329 al. 3.
Cod PenalS-a mai arătat că soluția de achitare adoptată față de inculpat pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.12 al. 1 din Legea 678/2001 și art. 197 al. 1.Cod Penal, este necorespunzătoare probelor administrate și că sancțiunea aplicată inculpatului este netemeinică fiind dată cu interpretarea eronată a dispozițiilor art.72
Cod PenalPrin motivele de apel expuse oral de parchet, s-a invocat și faptul că, instanța de fond nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpat, precum și încălcarea dispozițiilor de procedură privind publicitatea ședinței de judecată, cu referire la ședințele din 12.10. și 1.11.2006 când a fost audiată partea vătămată a
În motivarea apelului inculpatul a arătat că urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea normelor de competență materială și a normelor privind sesizarea instanței de judecată, norme imperative a căror nesocotire atrage nulitatea absolută a actelor astfel întocmite, conform dispozițiilor art.197 al. 2.
C.P.P.Apelantul inculpat a mai susținut că instanța de judecată s-a pronunțat cu încălcarea normelor de competență materială, pricina nefiind judecată de un complet specializat pentru cauzele referitoare la minori și familie, că nu a pusă în discuția părților schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C.P.P. că instanța de fond și parchetul nu au manifestat suficient rol activ, încălcând disp. art. 4 C.P.P. că în mod greșit instanța de fond și-a întemeiat soluția pe declarațiile părților vătămate date în faza de urmărire penală, deși aceste mijloace de probă sunt afectate de grave vicii procedurale, iar pe fondul cauzei a susținut că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru infracțiunile prev. de art. 329 al. 2 și 3 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 22/ 22.03.2007, Curtea de Apel Craiovaa admis apelurile declarate de parchet și de către inculpatul, a desființat sentința penală nr. 618/27.12.2006 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.9322/2006 și a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Mehedinți.
Prin aceeași decizie, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, dispunându-se rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare.
Pentru a hotărî în acest mod, Curtea de Apel Craiovaa reținut că în cauză instanța de fond a încălcat disp. art. 334 referitoare C.P.P. la schimbarea încadrării juridice a faptei, privându-l pe inculpat de posibilitatea de a se apăra cu privire la noua încadrare dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată, neavând relevanță că noua încadrare juridică ar fi mai ușoară, din moment ce modalitatea de apărare ar fi trebuit adaptată la aceasta.
Totodată, Curtea de Apel Craiovaa apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 197 al. 2.C.P.P. referitoare la nulitatea absolută în cazul încălcării dispozițiilor relative la publicitatea ședinței de judecată, întrucât dispozițiile derogatorii prev. de art. 24 din Legea nr. 678/2001 prevăd caracterul nepublic al ședinței de judecată, tocmai în vederea protejării părților vătămate implicate în astfel de cauze.
În privința solicitării inculpatului de restituire a cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, ca motiv de apel, Curtea a apreciat că acesta este nefondat, întrucât din adresa nr. 395/D/II/6/2007 emisă de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova, rezultă că procurorul șef care a instrumentat această cauză și a întocmit rechizitoriul de trimitere în judecată, a fost desemnat în conformitate cu art. 12 al. 8 din Legea nr. 508/2004 modificată, să instrumenteze cauze privind infracțiuni săvârșite de minori sau asupra minorilor prin Ordinul nr. 160/23.02.2005 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ( tabel nominal, poz. 107).
De asemenea, Curtea a reținut că au fost respectate și disp. art. 264 referitoare C.P.P. la sesizarea instanței de judecată, nefiind incidente dispozițiile art. 197 al. 2.C.P.P. Totodată, a reținut că, judecătorul care a soluționat cauza în fond a respectat normele de competență materială, fiind desemnat să soluționeze cauze referitoare la minori, conform hotărârii nr.1 din 5.01.2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți.
Ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare, pe rolul Tribunalului Mehedinți cauza a fost înregistrată sub nr- din 21 mai 2007.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța a procedat la ascultarea inculpatului, a părților vătămate și, precum și la audierea martorilor cauzei. Din cei 7 martori ai cauzei nu a fost posibilă audierea numitului care este plecat în străinătate, așa cum o atestă actele aflate la dosarul cauzei, motiv pentru care potrivit art. 327 al. 3 s-a dat citire declarației dată de acest martor în cursul urmăririi penale și va fi avută în vedere la judecarea cauzei,
Analizând materialul probator administrat pe parcursul procesului penal, tribunalul reținut, în fapt că, în luna iulie 2006, inculpatul a cunoscut-o pe victima în Clubul de noapte"" din D Tr. S unde aceasta lucra ca dansatoare. Sub promisiunea unei prietenii sincere, aceasta a fost ademenită de inculpat să locuiască în domiciliul său din localitatea, Județul M, unde o perioadă de timp inculpatul s-a purtat firesc cu aceasta, după care a fost obligată de acesta prin exercitarea de amenințări să întrețină raporturi sexuale cu mai mulți bărbați în schimbul unor sume de bani ce erau însușite de inculpat de la clienți.
Deoarece în data de 30.08.2006, victima a avut raporturi sexuale cu un de la care n-a primit nici un, așa cum stabilise anterior, a fost bătută de inculpat cu un cablu electric peste față și corp, victimei fiindu-i cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 9-10 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal aflat la filele 28-29 din dosarul de urmărire penală.
Se reține de asemenea că, în luna august 2006, inculpatul a cunoscut-o în Barul "" din și pe victima, căreia i-a propus să întrețină cu el raporturi sexuale. Aceasta a fost de acord și a fost transportată de către inculpat cu un taxi la locuința sa din localitatea unde a întreținut raport sexual cu inculpatul, după care ca și în cazul victimei, inculpatul i-a pretins să întrețină raporturi sexuale și cu alți 3 bărbați care se aflau în domiciliul acestuia.
Fiind amenințată cu moartea de către inculpat, victima a întreținut raporturi sexuale cu cei 3 bărbați, foloasele materiale fiind însușite de asemenea de către inculpat de la clienții pe care acesta îi aducea în domiciliul său.
În domiciliul inculpatului victima a cunoscut pe victima minoră, care fiind influențată de inculpat a reușit să o convingă să lucreze și aceasta ca dansatoare la barul "". Fiindu-le teamă de inculpat, cele două victime au întreținut raporturi sexuale contracost și cu bărbații pe care îi contactau în bar, iar banii primiți îi predau ulterior inculpatului care le pretindea acest lucru.
În ziua de 30.08.2006, victima a fost bătută de către inculpat ca și cealaltă victimă, pentru că întreținuse raporturi sexuale cu un alt de la care însă nu primise nici un.
S-a reținut, de asemenea că, în vara anului 2005, victima aaa fost contactată de către inculpat la Restaurantul" " din, acesta propunându-i să întrețină raporturi sexuale cu el în schimbul sumei de 500.000 ROL, aceasta refuzând. După circa o săptămână în barul " " au venit doi băieți, unul poreclit"", iar celălalt"Profesorul" propunându-i victimei a a să-i însoțească în O pentru a se distra, aceasta fiind de acord.
În O, victima a fost dusă la domiciliul lui poreclit "", în această locuință aflându-se și persoana poreclită profesorul și alți doi tineri care după ce au amenințat-o și lovit-o, au violat- În aceeași locuință a sosit și inculpatul, care la rândul său a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată.
Din această locație în ziua următoare victima aaa fost dusă la un bar situat în apropierea spitalului și după ce a fost bătută de inculpat, a fost obligată să întrețină raporturi sexuale în toaleta barului, cu doi bărbați.
Ulterior, victima a fost transportată de către inculpat până la ieșirea din O, în și obligată de acesta să întrețină raporturi sexuale cu un alt, după care victima a reușit să fugă.
După vreo 5 zile victima a, în timp ce se afla în cafe-barul administrat de o persoană cu numele de "", cafe-bar învecinat cu, a fost iarăși contactată de inculpat, care i-a propus să întrețină raporturi sexuale cu un alt, însă aceasta a refuzat. Victima a fost scoasă din bar de către administrator, iar când aceasta a ieșit afară, a fost amenințată de inculpat să urce într-un taxi care a transportat-o la la locuința unui Ť. și unde a fost introdusă într-o cameră și obligată de inculpat, prin amenințare, să întrețină relații sexuale cu bărbații care o transportaseră cu taxiul.
Probele concludente ce confirmă starea de fapt reținută mai sus, sunt în mare parte, declarațiile date de victime în cursul urmăririi penale, declarații pe care le-au dat și în prezența unui consilier de protecție a victimelor și a unui apărător, tribunalul apreciind că acestea exprimă adevărul în cauză, chiar dacă în fața instanței acestea au revenit cu unele apărări neverosimile, dovadă fiind rezoluția din 6.12.2006 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Instanța a constat că, dat fiind specificul infracțiunilor ce fac obiectul cauzei deduse judecății și că, în mare parte, faptele de acest gen se consumă într-un spațiu restrâns și văzând și prevederile art.63 C.P.P. potrivit cărora constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței faptelor, a împrejurărilor în care au fost săvârșite și identificării persoanei care le-a săvârșit, ele neavând o valoare mai dinainte stabilită, aceste declarații ale victimelor sunt concludente în ceea ce privește confirmarea vinovăției inculpatului pentru o parte din faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Declarațiile celor 3 victime se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați în cauză care au confirmat cu certitudine faptul că aveau cunoștință de faptul că victimele și sunt găzduite de către inculpat, precum și faptul că, toate cele 3 victime au fost văzute în anturajul acestuia. De altfel și inculpatul a recunoscut că le-a găzduit la locuința sa din pe victimele și.
Declarațiile martorilor și, date în cursul urmăririi penale și apreciate de instanță ca fiind cele care exprimă realitatea, conferă susținere declarațiilor date de părțile vătămate relativ la modul în care erau exploatate de către inculpat, la leziunile prezentate de acestea, precum și la încasarea sumelor de bani în dauna victimelor.
Numitul, audiat în cursul urmăririi penale în calitate de făptuitor, relatează că a cunoscut-o pe partea vătămată a la restaurantul " " din și că la locuința sa din Oaî ntreținut atât el, cât și un alt prieten de al său, raporturi sexuale cu victima. Acesta a relatat că la locuința sa, spre dimineață, a venit și inculpatul care a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată a, dar care nu a putut preciza dacă aceasta a fost sau nu obligată de inculpat.
S-a mai menționat că, din declarația acestui făptuitor, rezultă că împreună cu inculpatul și cu partea vătămată a, în dimineața următoare s-au deplasat la un bar din apropierea spitalului, declarând însă că nu are cunoștință dacă aaa avut raporturi sexuale și cu alți bărbați în acest bar. De asemenea, acesta mai precizează că, după aceea,s-au deplasat cu toții până în. S-a concluzionat că o serie din împrejurările relatate de făptuitorul se regăsesc și în declarația dată de partea vătămată a în cursul urmăririi penale, ceea ce denotă că, faptele astfel cum au fost prezentate de aceasta în cursul urmăririi penale sunt reale, fiind greu de acceptat ca o fată minoră, doar într-o singură noapte și în zilele care au urmat să fi dorit să întrețină raporturi sexuale cu mai mulți bărbați, dacă nu ar fi fost amenințată de către inculpat. Este de reținut că partea vătămată a reușit să fugă de sub supravegherea inculpatului, însă de fiecare dată era prinsă, supusă violențelor fizice și psihice și obligată să se prostitueze în beneficiul acestuia.
Tribunalul a reținut că fapta inculpatului care, în vara anului 2005 și respectiv în luna iulie 2006, a recrutat și găzduit în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției prin amenințare și violență pe minorele a și, în drept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prev. de art.13 al. 1 și 2 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, tribunalul apreciind că inculpatul a acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, acțiunile acestuia prezentând fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni și chiar dacă s-au consumat la diferite intervale de timp, au avut la bază aceeași rezoluție infracțională.
În ceea ce privește fapta inculpatului care, în luna august 2006, recrutat-o și a cazat-o pe victima în scopul exploatării acesteia prin obligarea la practicarea prostituție prin acțiuni de amenințări și violență, s- stabilit că întrunește elementele constitutive ale infr. de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1 din Legea nr.678/2001.
În baza art. 11. pct. 2 lit. a rap. la art.10 lit. a C.P.P. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infr. prev. de art. 329 al. 2.Cod Penal față de partea vătămată, reținând că această infracțiune nu poate coexista cu infr. prev. de art. 12. al. 1 din Legea nr. 678/2001, putând exista fie una, fie cealaltă și, așa cum prin sentință, în sarcina inculpatului, s-a reținut vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1 din Legea nr.678/2001, tribunalul a constat că infracțiunea prev. de art. 329 al.2 nu Cod Penal există. Dându-se eficiență principiului potrivit căruia specialul primează generalului, sunt aplicabile prevederile din legea specială și anume prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, astfel încât ori de câte ori se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane,cum de altfel s-a reținut și în cauza de față se vor aplica prevederile Legii nr. 678/2001, după intrarea în vigoare acestei legi, incidența prevederilor art. 329 fiind limitată.
Chiar și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinția susținut prin motivele scrise de apel atunci când apelat sentința adoptată în primul ciclu procesual, că instanța ar fi trebuit să constate că trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea de proxenetism din codul penal este absorbită în infracțiunea prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001.
Referitor la infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1 cod penal. s-a reținut că probele administrate în cauză nu confirmă faptul că relațiile intime ce s-au consumat între inculpat și partea vătămată aas -au săvârșit prin constrângerea acesteia așa cum arată aceasta în declarația dată în cursul urmăririi penale, constrângerea victimei constituind o cerință esențială pentru latura obiectivă a infracțiunii de viol. Astfel, deși aceasta a susținut că a fost obligată de către inculpat prin amenințări cu un cuțit să întrețină raporturi sexuale cu acesta, în afară de declarația părții vătămate, nici o altă probă a dosarului nu confirmă această susținere. Pe de altă parte nici numitul poreclit "" prin declarația dată în cursul urmăririi penale ca și făptuitor, a declarat că "crede că și a avut raporturi sexuale cu tânăra dar nu știe dacă a obligat-o la aceasta."
Față de cele reținute mai sus, tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit. d, pr. pen, a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin. 2 pr. pen. față de partea vătămată a
În baza art. 11 pct. 2 lit. b pr. pen. rap. la art. 10 lit. h pr. pen s-a dispus încetarea procesului penale pentru infracțiunile de lovire prev. de art. 180 alin. 2 reclamate de părțile vătămate și având în vedere că prin declarațiile date de acestea în ședința de judecată din 6. sept. 2007 - aflate la filele 47- 49 din dosarul cauzei, acestea și-au retras plângerile prealabile formulate.
Pentru considerentele arătate, tribunalul în baza textelor de lege susmenționate, a dispus condamnarea inculpatului doar pentru infracțiunile de trafic de minori și trafic de persoane, urmând ca la individualizarea pedepsei să fie avute în vedere criteriile prev. de art.72 cod penal și anume, gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat care este destul de ridicat raportat la valoarea umană fundamentală căreia i s-a adus atingere, respectiv corpul victimei, raportat totodată și la relațiile sociale a căror formare, desfășurare și dezvoltare normală sunt condiționate de respectarea libertății de deplasare, acțiune și de manifestare pe plan psihic a persoanei fizice, precum și a altor valori intrinseci ființei umane, vârsta integritatea corporală, inviolabilitatea sexuală, onoarea și demnitatea. Pericolul social ridicat al faptelor săvârșite de inculpat este caracterizat și de numărul subiecților pasivi, în cauza dedusă judecății, fiind vorba de 3 persoane dintre care 2 minore, inculpatul profitând de lipsa experienței lor de viață, de lipsa lor de educație și de naivitatea acestora. De asemenea se va avea în vedere și atitudinea nesinceră manifestată de inculpat pe întreg parcursul procesului penal, împrejurarea că anterior acesta a mai fost condamnat, actualmente acesta figurând în calitate de inculpat într-o altă cauză în care a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de viol. Totodată se va ține seama și da faptul că inculpatul nu are și nici nu a avut vreo ocupație, dar cu toate acestea își permitea să frecventeze mai multe restaurante, baruri să efectueze plimbări prin diferite localități.
In raport de toate acestea, tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii orientată spre mediu pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina acestuia prin sentință.
În baza art. 65 al.1 și 2 și cod penal, tribunalul a aplicat inculpatului pentru fiecare infracțiune, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și cod penal. pe o durată de 3 ani și respectiv 2 ani.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 cod penal, s- aplicat inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b cod penal.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b și art. 35 alin. 3 pe, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa închisorii cea mai grea în condițiile art. 64 lit. a și b cod penal și art. 71 cod penal cât și pedeapsa complementară cea mai grea. Executarea pedepsei complementare, urmează să înceapă după executarea pedepsei principale, în acest sens fiind dispozițiile art. 66 cod penal.
În baza art. 88 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 1 sept. 2006 și până la data de 21 mai 2007, dată când prin încheierea din camera de consiliu -fila 13, Tribunalul Mehedinți a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului, acesta fiind pus în libertate la aceeași dată, așa cum o atestă adresa Penitenciarului București -Jilava -fila 21 din dosarul cauze.
S-a lua act că părțile vătămate și nu s-au constituie părți civile astfel cum s-a precizat de acestea prin declarațiile date în cursul cercetării judecătorești aflate la filele 47-49.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin motivele de apel formulate de apărătorul din oficiu, s-a solicitat achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 167/2001, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția acestuia.
Instanța de fond a stabilit vinovăția inculpaților pe baza declarațiilor date de părțile vătămate în fața organelor de cercetare penală și în legătură cu care există numeroase încălcări ale dispozițiilor legale: nu menționează ora de începere și ora încheierii audierii; nu s-au luat în prezența unui avocat deși asistența juridică era obligatorie; declarațiile nu s-au luat pe formulare cu regim special.
La parchet, declarațiile nu au fost, de asemenea, luate în prezența unui avocat cu a unui consilier juridic, încălcându-se dreptul la apărare al părților vătămate minore care nu au cunoscut semnificația exactă a celor relatate; declarațiile au fost luate în prezența polițiștilor care au exercitat astfel, presiuni asupra acestora; nu s-au folosit formulare cu regim special decât pentru primele pagini.
Singurele declarații luate cu respectarea regulilor de procedură, a principiului contradictorialității și a dreptului la apărare al inculpatului sunt cele luate de instanța de judecată și, prin urmare, nu există nici un motiv pentru ca aceste declarații să fie înlăturate.
Ulterior, prin apărătorul ales, inculpatul a reformulat motivele de apel prin care a arătat că își menține concluziile puse de apărarea inculpatului în dosarul nr- în care s-a pronunțat decizia nr. 22/22 martie 2007; după casare, instanța de fond nu a respectat indicațiile instanței de control judiciar referitoare la dispozițiile art. 334 cod pr. pen. și nici indicațiile instanței de apel referitoare la celelalte motive de apel formulate de inculpat. De asemenea, nu au fost justificat și nu s-a motivat de ce s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și nu infracțiunea de proxenetism.
În același timp, nu s-a justificat de ce s-a reținut vinovăția inculpatului cu privire la aceste fapte, având în vedere declarațiile contradictorii ale părților vătămate și faptul că acestea au revenit asupra declarațiilor date inițial, ceea ce ar fi justificat o soluție de achitare și nu una de condamnare.
Curtea, verificând hotărârea apelată, în temeiul dispozițiilor art. 378 cod pr. pen. constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente.
O parte dintre criticile menționate prin concluziile scrise depuse în dosarul nr- în care s-a pronunțat decizia nr. 22/22 martie 2007, au fost analizate cu ocazia pronunțării acestei din urmă hotărâri, rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat (prin decizia nr. 2474/ 8 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție) respectiv, cele referitoare la: faptul că procurorul care a întocmit rechizitoriul și a dispus trimiterea în judecată nu este anume desemnat, în sensul art. 12 alin. 8 din Legea nr. 508/2004; urmărirea penală s-a făcut de către polițiști ce nu fac parte din poliția judiciară ci din cadrul Serviciului de Criminalitate Organizată M, cu încălcarea art. 12 alin.7, art. 9 și art. 27 din legea nr. 508/2004; încălcarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 508/2004 cu privire la verificarea rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior; instanța de judecată s-a pronunțat cu încălcarea normelor de competență materială, pricina nefiind judecată de către un complet specializat pentru cauze cu minori și de familie; nu a fost pusă în discuția părților schimbarea încadrării juridice conform art. 334 cod pr. pen.
Deși inițial a susținut că își menține aceste critici, cu ocazia cuvântului pe fond, inculpatul, prin apărător, a învederat instanței că nu mai stăruie și nu mai susține criticile care au primit deja o dezlegare de către instanța de apel în dosarul -, soluție menținută de către, prin respingerea recursului.
Rezultă deci, că se impune, numai analiza criticilor menționate la punctele IV, V și VI din memoriul depus de inculpat la filele 32/42 din dosarul nr-, respectiv: instanța de fond și parchetul nu au manifestat suficient rol activ, încălcând dispozițiile art. 4 cod pr. pen.; în mod greșit, instanța de fond și-a întemeiat soluția pe declarațiile părților vătămate date în faza de urmărire penală, deși aceste probe sunt afectate de grave vicii procedurale; pe fondul cauzei, în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 329 alin. 2 și 3 cod pen.
Disjungerea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 38 cod pr. pen, nu poate fi considerată, așa cum susține inculpatul, drept o lipsă de rol activ a organelor de urmărire penală, fiind în interesul soluționării cauzei și, în același timp, în interesul inculpatului, punerea de îndată în mișcare a acțiunii penale și trimiterea acestuia în judecată atâta timp cât a fost finalizată operațiunea de administrare a probatoriului considerat necesar și suficient pentru se putea stabili faptele și vinovăția inculpatului. Se mai are în vedere și că celelalte persoane menționate cu numele de "", "", "", "", "", "", "Profesorul", nu fuseseră identificate până la momentul întocmirii rechizitoriului și nici nu se stabilise întreaga activitate infracțională a acestora, pentru aceasta fiind necesară efectuare de cercetări suplimentare ce ar conduce la tergiversarea, în mod nejustificat, a judecării cauzei de față.
La rândul său, instanța de judecată sesizată prin rechizitoriu a soluționat cauza pe baza actelor și lucrărilor dosarului, considerând, în mod corect, că nu are relevanță stadiul cercetărilor în dosarul disjuns ce privea alte persoane, cu alte activități infracționale. Prin urmare, nici această împrejurare nu poate fi considerată drept lipsă de rol activ a instanței de judecată.
În ceea ce privește declarațiile părților vătămate, se constată că, într-adevăr, în declarațiile date la poliție de către părțile vătămate nu s-a făcut mențiunea orelor de începere și de terminare a audierilor, nici a asistării părților vătămate și nu s-au folosit formulare tipizate. În aceeași zi însă, aceleași părți vătămate au fost audiate și de către procuror, fiind folosite formulare tipizate, făcându-se mențiunea orelor la care a început și s-a terminat audierea și a faptului că au fost asistate de un reprezentant al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului M - Serviciul de Intervenție în Situații de și din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
Ori, atâta timp cât neregularitățile arătate anterior nu sunt menționate printre cauzele expres și limitativ prevăzute de art. 197 alin. 2 cod pr. pen. ce sunt sancționate cu nulitate absolută iar părțile vătămate nu au invocat, cu ocazia audierii de către procuror o vătămare, menținându-și și chiar completând cele declarate anterior, chiar și în prezența apărătorului inculpatului, nu mai pot fi primite ca fondate susținerile apelantului potrivit cărora părțile vătămate nu au avut reprezentarea semnificației celor declarate ori că s-ar fi încălcat dreptul inculpatului la apărare.
Referitor la vinovăția inculpatului, Curtea constată că, deși în mod constant inculpatul a negat săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat în prezenta cauză, instanța de fond a stabilit în mod corect că acesta a săvârșit aceste infracțiuni, pentru următoarele considerente.
La urmărirea penală, cele trei părți vătămate au confirmat starea de fapt reținută în rechizitoriu, declarațiile acestora coroborându-se între ele dar și cu toate celelalte susțineri ale martorilor audiați în cauză (, ), cu imaginile din planșele fotografice depuse la filele nr. 23 - 26 și cu concluziile raportului medico-legal depus la filele nr. 28, 29 din dosarul de urmărire penală.
Se apreciază că, așa cum a stabilit și instanța de fond, nu corespund realității declarațiile date de părțile vătămate și de unii dintre martori în fața instanței de judecată, prin care au revenit asupra celor declarate la urmărirea penală, motivând că polițiștii care au instrumentat cauza au exercitat presiuni în cursul urmăririi penale, pentru a da declarații incriminatorii la adresa inculpatului.
Pentru aceasta se are în vedere că aceste aspecte au fost deja cercetate, concluzionându-se prin rezoluția din data de 6 dec. 2006, dosar nr. 443/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, lucrătorii de poliție nu le-au insultat, nu le-au amenințat și nici influențat în vreun fel pe părțile vătămate pentru a da anumite declarații (filele nr. 85, 86 din dos. nr. 9322/2006).
De asemenea, atunci când nu au invocat exercitarea de presiuni, părțile vătămate și martorii nu au oferit explicații credibile, convingătoare, referitoare la motivele revenirilor asupra declarațiilor date inițial, la urmărirea penală: " nu înțeleg să mențin acele declarații întrucât nu vreau" ( partea vătămată a a, fila nr. 42 din dos. nr. 9322/2006); în faza urmării penale "mi s-a dictat ceea ce trebuie să declar" și ".mi s-a spus să semnez" (declarația., fila nr. 58 dos. de fond); " nu îmi mai amintesc exact, textual, modul cum s-a exprimat " (fila nr. 89 din dosarul de fond); "am semnat acea declarație, dar nu am citit-o" (declarația martorului, fila nr. 90 din dos. de fond); "mi s-a spus să declar că am fost amenințat de către inculpatnu pot preciza numele polițistului care mă învăța să declar" ( martorul, fila nr. 91 din dos. de fond).
Se reține însă că, încă de la urmărirea penală, unii dintre martori ( la filele nr. 48, 49) dar și părțile vătămate au menționat că acestea din urmă se de inculpat, întrucât acesta obișnuia să le amenințe și chiar să le lovească precum și faptul că, după arestarea preventivă a inculpatului, mama acestuia le-a contactat, chiar le-a angajat avocat, a purtat discuții cu părțile vătămate și cu martorii ce fuseseră deja audiați la urmărirea penală, cerându-le să dea anumite declarații în fața instanței de judecată, fără însă a folosi amenințări, da bani ori promite ceva pentru a obține cele solicitate.
Ca urmare, nu poate fi apreciată ca fiind sinceră susținerea părții vătămate care, în fața instanței de judecată a afirmat că "pe mama inculpatului o știu de la, însă nu am purtat nici o discuție cu aceasta".
Aspectele menționate anterior au fost confirmate parțial, în fața instanței de judecată de către martorii: G - taximetristul care le-a transportat pe pe două dintre părțile vătămate, dintre care a recunoscut- doar pe partea vătămată, însoțite de mama inculpatului, pentru a da declarații la Curtea de Apel, în legătură cu infracțiunile pentru care fusese arestat inculpatul (fila 80 din dosarul nr. 9322/2006); - administratorul Clubului "", care declarat că fusese căutat de mama inculpatului "pentru a discuta cu mine ce s-ar fi întâmplat cu fiul său" (fila nr. 98 din același dosar), respectiv, "am aflat că pe la bar a trecut o doamnă care s-a interesat de părțile vătămate" (fila nr. 90 din dos. nr- al Trib. M).
În acest context, în mod corect, instanța de fond a înlăturat, apreciindu-le ca fiind nesincere, declarațiile date ulterior de către părțile vătămate și de către martori, prin care s-a revenit asupra susținerilor care îl incriminează pe inculpat.
În același timp, se reține că instanța de fond l-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 2 cod pen. și l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 și art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001, fără mai fi procedat la o schimbare de încadrare juridică. Prin urmare, în această situație nu se mai impunea aplicarea art. 334 cod. pr. pen. cu privire discutarea unei schimbări de încadrare juridică, astfel că va fi înlăturat ca nefondat și acest motiv de apel.
Se constată, de asemenea, nefondată și critica referitoare la încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost condamnat inculpatul, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și art. 13 alin.1 și 2 din legea nr. 678/2001 atâta timp cât inculpatul le-a constrâns pe părțile vătămate, folosind violența și amenințările pentru a le restrânge dreptul la libertatea de voință și acțiune - valori sociale ocrotite prin textul de lege sus-menționat, spre deosebire de art. 329 alin. 2 cod pen. care un alt obiect juridic, respectiv, apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.
Pentru aceasta se are în vedere și decizia nr. XVI/ martie 2007 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a pus în discuție distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001 și cea de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 cod pen.
Cât privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, acestea au fost corect stabilite, instanța de fond având în vedere atât natura, împrejurările concrete în care s-au săvârșit infracțiunile, valorile sociale ocrotite de lege, faptul că două dintre cele trei părți vătămate erau minore dar și atitudinea constant nesinceră a inculpatului care a încercat zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea părților vătămate și a martorilor.
Mai mult, inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, din fișa de cazier a acestuia depusă la fila 64 din dosarul de urmărire penală rezultând că acesta a mai suferit trei condamnări în perioada cât era minor și încă una după ce a devenit major.
Acest trecut infracțional bogat, raportat la vârsta tânără a inculpatului, denotă predispoziție și perseverență infracțională care, în lipsa unei ocupații legale, aducătoare de venituri licite, creează instanței convingerea că inculpatul își reprezintă acest gen de activități ca fiind singura posibilitate de obținere a veniturilor necesare întreținerii proprii dar și întreținerii familiei sale.
Față de cele arătate anterior, date fiind dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b cod pr. pen. se va respinge apelul ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2 cod pr. pen. va fi obligat inculpatul la 260 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 366 din data de 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 260 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei onorariu avocat din oficiu.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2008
- - - -
Grefier,
- -
red. jud. /2 ex/14 aprilie 2007
jud. fond.
21 Martie 2008
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Ligia Epure
