Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 13/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE PENALĂ Nr. 13/A/2008

Ședința ne publică de la 25 Martie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție

JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 246 /2007 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:

- intimat Parte civilă - personal în stare de arest în Penitenciarul Aiud,

- apelant Inculpat - ). personal în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocat ales și

- apelant Inculpat - ). personal în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocat ales, lipsind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:

Avocat depune la dosar motive de apel.

Instanța din oficiu pune în discuția părților publicitatea ședinței de judecată, raportat la infracțiunea pentru care inculpații sunt trimiși în judecată și la calitatea victimelor minore.

Reprezentanta parchetului solicită să se declare ședința nepublică.

Apărătorii aleși ai inculpaților apelanți de asemenea apreciază că se impune ca ședința să se desfășoare nepublic.

Deliberând instanța în baza art. 24 din Legea 681/2001 și art. 13 din aceeași lege dispune îndepărtarea din sala de judecată a persoanelor care nu au legătură cu prezenta cauză și declară ședința nepublică.

Inculpatul apelant arată că își rezervă dreptul de a nu fi audiat de către instanța de apel.

Partea civilă arată că nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Apărătorii aleși ai inculpaților apelanți, partea civilă intimată și reprezentanta parchetului arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al inculpatului apelant, avocat solicită admiterea apelului; în principal, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare; în subsidiar solicită admiterea apelului, desființarea în totalitate a hotărârii atacate cu trimiterea cauzei la procuror; sau admiterea apelului și rejudecând a se pronunța o hotărâre de achitare a inculpatului în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d cod pr. penală, având în vedere faptul că inculpatului nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa.

Arată că în fața instanței de fond a invocat excepția nulității absolute a urmării penale, raportat la faptul că inculpatul nu a fost legal citat în cursul urmării penale și nici nu ocazia propunerii arestării preventive, astfel că întreaga urmărire penală s-a desfășurat fără citarea legală a inculpatului și conform art. 197 cod pr. penală în cauză operează excepția nulității absolute, iar instanța de apel poate admite această excepție și trimite cauza la procuror; sau poate desființa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei instanței de fond întrucât în mod nelegal a stabilit plata unor sume în euro și nu prin echivalentul în lei, moneda națională fiind leul; sau poate schimba hotărârea atacată și în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art. 10 lit. d cod pr. penală.

Susține că în ce privește modalitatea de săvârșire a infracțiunii, inculpatul nu a indus în eroare părțile vătămate, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că toate persoanele vătămate au dorit să plece la cerșit împreună cu inculpatul, aceeași ocupație având-o și în România, astfel că nu există acest element constitutiv al infracțiunii de inducere în eroare.

Solicită a se avea în vedere concluziile scrise pe care le-a depus la dosar.

Avocatul ales al inculpatului, avocat susține că procedura de citare este o procedură esențială, această cerință nu a fost îndeplinită la data la care s-a luat măsura arestării preventive, instanța de fond de altfel nici nu a pus în discuția părților această excepție și nici nu motivat-o, existând contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii.

Sub aspectele de fond susține că instanța a extras din actele de urmărire penală anumite probe care erau în defavoarea inculpatului și a pronunțat hotărârea de condamnare pe declarația unei singure martore, astfel că această hotărâre este nelegală, probele fiind obținute în mod nelegal, astfel că se impune admiterea apelului și rejudecând cauza a se pronunța o hotărâre de achitare a inculpatului.

Cu privire la consimțământ, a făcut trimitere la decizia dată în interesul legii, apreciind că acel consimțământ trebuie obținut prin înșelătorie, însă inculpatul nu a săvârșit nici un fel de infracțiune.

Solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmării penale; în subsidiar solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât greșit a fost obligat inculpatul la plata sumei în euro, corect era în lei; și tot în subsidiar solicită admiterea apelului și pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatului în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d cod pr. penală întrucât acesta este nevinovat, prezumția de nevinovăție nefiind răsturnată.

Reprezentanta parchetului, cu privire la lipsa procedurii de citare în faza de urmărire penală arată că se poate observa că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, iar interesul a fost ca inculpatul să fie găsit și s-a lucrat în echipă pentru aceasta și scopul era aflarea adevărului, cu respectarea dreptului la apărare a inculpaților, astfel că se poate observa și astăzi o anumită poziție a acestora.

S-a reținut în hotărârea atacată faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, instanța motivând această împrejurare, astfel că excepția invocată de apărătorii inculpaților este nefondată, în această cauză fiind ridicate o multitudine de excepții la care instanța de fond a răspuns, motiv pentru care solicită respingerea acestor excepții.

Pe fondul cauzei apreciază că în raport de probele administrate în cauză vinovăția inculpaților este cert stabilită, astfel că nu se impune achitarea inculpaților, ci respingerea apelurilor ca nefondate în acest sens.

Cu privire la împrejurarea că s-a scindat activitatea infracțională pentru trafic de persoane s-ar fi putut obține și o activitate infracțională unică prev. de art. 12, existând și un recurs în interesul legii în materie, instanța motivând activitatea infracțională pe diferențe de timp, iar din acest punct de vedere s-ar putea admite și să se rețină o singură infracțiune.

Cu privire la confiscarea sumelor în euro, nu se poate dispune confiscarea sumelor în euro, ci echivalentul în lei, astfel că se poate dispune cu privire la acest aspect o îndreptare.

Partea civilă arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.

Inculpatul apelant având ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței soluția care se va pronunța.

CURTEA DE APEL

Asupra apelurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. penale nr. 246 /2007 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală s- respins excepția nulității fazei de urmărire penală și cererea de restituire a cauzei pentru refacerea urmăririi penale, invocate de inculpatul.

În baza art.334 Cod procedură penală a fost admisă cererea și s-a dispus schimbarea încadrării juridice reținută pentru fiecare inculpat în parte, din infracțiunea continuată prev.de art.13 alin.1,3,4 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. 1,3 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 Cod penal în sarcina inculpatului, și în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. 1,3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 Cod penal în sarcina inculpatului.

În baza art. 12 alin.1,2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, alin. ultim, 76 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fost la pedeapsa de:

- 2 ani și 10 luni închisoare, pentru infracțiunea continuată de trafic de persoane, și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 12 alin. 1,2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, alin. ultim Cod penal, 76 lit. b Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare, pentru infracțiunea continuată de trafic de persoane, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a,b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. 1,3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.13 Cod penal ca urmare a schimbării încadrării juridice, cu aplicarea art. 74 lit. a, alin. ultim, 76 lit. b Cod penal, a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de trafic de minori, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b, art. 35 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită la 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal.

În baza art. 350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 3.08.2006 și până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, alin. ultim, 76 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul, fost, la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare, pentru infracțiunea continuată de trafic de persoane, și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 12 alin. 1,2 lit. din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, alin. ultim, 76 lit. b Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare, pentru infracțiunea continuată de trafic de persoane, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin.1,3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 Cod penal ca urmare a schimbării încadrării juridice, cu aplicarea art. 74 lit. a, alin. ultim, 76 lit. b Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de:

- 3 ani și 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de trafic de minori, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b, art. 35 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 2 luni închisoare, sporită la 3 ani și 10 luni închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal

În baza art. 350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 Cod penal a fost dedusă din pedeapsa finală durata arestării sale preventive începând din data de 3.12.2006 și până la rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a luat act că victima nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală au fost respinse pretențiile civile formulate de părțile civile, domiciliați în,- jud. Sibiu, . în Bazna,-, jud. Sibiu,. în A, str. -. - nr. 240.

În baza art. 357 Cod procedură penală raportat la art. 163 Cod procedură penală, a fost menținută măsura asigurătorie dispusă de procuror prin ordonanța din 16.08.2006 asupra bunurilor inculpatului.

S-a respins cererea de ridicare a sechestrului asigurător formulată de, domiciliat în com. nr. 34, jud. Sibiu.

În baza art. 118 lit. b Cod penal raportat la art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea autoturismului cu nr. -, aparținând inculpatului.

În baza art.118 lit.e Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpatul a sumei de 1222,5 euro și de la inculpatul a sumelor de 36000 lei și de 9352,5 euro.

În baza art.191 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1600 lei și inculpatul la plata sumei de 1400 lei, sume reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat, inclusiv onorariile apărătorilor din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut în fapt că în vara anului 2004, inculpații și au propus martorului și părții civile, să îi însoțească în Italia unde să cerșească. În acest sens, inculpații i-au transportat și au suportat cheltuielile ocazionate de obținerea pașapoartelor pentru cei doi. În data de 7.06.2004, inculpații împreună cu partea civilă, martorul, precum și alte două persoane de sex feminin - rude cu inculpații, au plecat cu autoturismul Renault (având la acea dată nr. -) al inculpatului și condus de acesta, spre Italia, localitatea. Aici, inculpații i-au învățat cum să cerșească, și astfel, ziua mergeau la cerșit în condițiile în care pașapoartele erau reținute în mașină, iar seara, banii obținuți din cerșit erau predați inculpaților. partea civilă și martorul dormeau într-un cort, împreună cu inculpatul. Pentru că nu aducea bani suficienți, frecvent era certat, înjurat și chiar și agresat de către inculpatul. Din acest motiv, martorul a plecat de la inculpați fără știrea lor, iar partea civilă a fost adusă în țară în data de 2.07.2004.

În data de 18.08.2004, inculpatul a plecat din nou în Italia împreună cu soția sa - martora, partea civilă, minora, cu autovehiculul cu nr. BT 803 JA condus de șoferul. În orașul, partea civilă și minora au cerșit în aceleași condiții, respectiv fără a avea pașapoartele asupra lor, iar banii câștigați erau predați inculpatului.

În aceeași perioadă a purtat discuții cu mai multe persoane de sex masculin pentru a le-o oferi pe martora în vederea întreținerii de relații sexuale contra cost, martora însă refuzând acest lucru.

După o lună și J, partea civilă și minora au fost depistați pe stradă de către poliția italiană, care a procedat în data de 27.09.2004, la expulzarea primului în România, iar cu privire la martoră, s-a luat măsura internării ei într-un centru de minori.

În data de 15.12.2004, părțile civile, - minoră la acea dată, și martorul au fost transportați de către inculpatul, cu autoturismul cu nr. - în Polonia, unde se aflau inculpatul și alte rude din familia lor. Aici li s-au confiscat pașapoartele și au fost puși să cerșească în folosul inculpatului, în zăpadă și la temperaturi scăzute. Inculpatul i-a supravegheat în locurile unde cerșeau, strângea banii obținuți din cerșit, i-a transportat în diferite localități, inclusiv în Germania, pentru a practica cerșetoria în folosul său.

Din această cauză, martorul a fugit de la inculpat, întorcându-se în România în 2.01.2005 cu titlu de călătorie emis de către Ambasada României la Varșovia. Pentru că a fost suspectat că l-a ajutat să fugă, partea civilă a fost agresat de inculpatul. În data de 29.03.2005, partea civilă a fost expulzată de autoritățile germane în România, iar cealaltă parte civilă a fost ținută în Polonia până la data de 14.04.2005, când membrii familiei inculpatului au fost expulzați.

În cursul lunii iulie 2006, inculpații și, s-au deplasat în municipiul A, unde l-au recrutat pe - persoană cu handicap având un membru inferior amputat, pentru a cerși cu ei în Italia. Inculpații l-au transportat pe partea civilă în localitatea sa de domiciliu - S, și au suportat toate cheltuielile pentru obținerea pașaportului. În S au recrutat-o și pe partea civilă care la rândul său prezenta un handicap locomotor, pentru a desfășura aceleași activități în Italia. Tot pe cheltuiala lor, inculpații s-au deplasat la B, pentru ca partea civilă să își ridice pașaportul de la domiciliu.

În data de 17.07.2006, părțile civile au fost transportați de către inculpatul, cu autoturismul proprietatea sa, având nr. de înmatriculare -, în Italia, în localitatea, unde au fost puși să cerșească, iar banii obținuți erau predați inculpatului.

În data de 22.08.2006 inculpatul a fost expulzat din Italia, sustrăgându-se de la acea dată urmăririi penale. Ulterior și părțile civile au fost expulzate de către autoritățile italiene pentru ședere ilegală.

Inculpații nu au recunoscut faptele însă, instanța de fond a constatat că vinovăția acestora rezultă din coroborarea probele administrate cauzei.

S-a mai reținut că, în cauză, se impune schimbarea încadrării juridice reținută pentru fiecare inculpat în parte din infracțiunea continuată prev. de art. 13 al.1, 3 și 4 din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 13 al.1, 3 din Legea 678/2001, cu aplic. art.13 Cod penal în sarcina inculpatului, și în infracțiunea prev. de art. 13 al.1, 3 din Legea 678/2001, cu aplic. art.13 Cod penal în sarcina inculpatului, raportat la împrejurarea că inculpații au comis fapta doar împotriva victimei și, respectiv,.

La stabilirea și aplicarea pedepsei pentru fiecare inculpat instanța a vut în vedere disp. art. 72 din Codul penal, respectiv gravitatea și pericolul social ridicat al faptelor comise, scopul urmărit, atitudinea nesinceră avută de inculpați pe tot parcursul procesului penal, precum și lipsa antecedentelor penale, nivelul scăzut de instruire, împrejurări reținute de instanța de fond ca circumstanțe atenuante judiciare.

În ce privește latura civilă, instanța de fond a luat act că victima nu s-a constituit parte civilă în cauză iar în ce privește despăgubirile civile reprezentând daune morale solicitate de părțiile civile, și, au fost respinse cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite disp. art. 998,1169 cod civil rap. la art. 14 Cod proc. Penală.

În ce privește excepția nulității urmăririi penale invocate de inculpatul și de restituire a cauzei la procuror, instanța de fond a reținut că excepția invocată este nefondată, având în vedere că inculpatul s-a sustras urmăririi penale.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel în termen cei doi inculpații și.

Prin memoriu depus separat inculpatul criticat sentința penală atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și, în principal, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare; în subsidiar solicită admiterea apelului, desființarea în totalitate a hotărârii atacate cu trimiterea cauzei la procuror; sau admiterea apelului și rejudecând a se pronunța o hotărâre de achitare a inculpatului în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) cod pr. penală, având în vedere faptul că inculpatului nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa.

Se motivează în memoriu că în fața instanței de fond a invocat excepția nulității absolute a urmării penale, raportat la faptul că inculpatul nu a fost legal citat în cursul urmării penale și nici nu ocazia propunerii arestării preventive, astfel că întreaga urmărire penală s-a desfășurat fără citarea legală a inculpatului și conform art. 197 cod pr. penală în cauză operează excepția nulității absolute, iar instanța de apel poate admite această excepție și trimite cauza la procuror; sau poate desființa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei instanței de fond întrucât în mod nelegal a stabilit plata unor sume în euro și nu prin echivalentul în lei, moneda națională fiind leul; sau poate schimba hotărârea atacată și în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art. 10 lit. d cod pr. penală.

Oral inculpatul apelant, personal și prin apărătorul ales a susținut motivele scrise de apel și le-a completat cu o nouă cu cerere, respectiv, de admitere a apelului, desființarea în totalitate a hotărârii atacate cu trimiterea cauzei la procuror, cu motivarea că urmărirea penală este nulă, în contextul în care inculpatul nu a fost legal citat.

În susținerea motivelor de apel inculpatul apelant, personal și prin apărătorul ales și-a însușit motivele de apel ale inculpatului apelant. În completare, acesta arată că din actele de urmărire penală anumite probe care erau în defavoarea inculpatului și a pronunțat hotărârea de condamnare pe declarația unei singure martore, astfel că această hotărâre este nelegală, probele fiind obținute în mod nelegal, astfel că se impune admiterea apelului și rejudecând cauza a se pronunța o hotărâre de achitare a inculpatului.

Solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmării penale; în subsidiar, solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât greșit a fost obligat inculpatul la plata sumei în euro, corect era în lei; și tot în subsidiar solicită admiterea apelului și pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatului în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) cod pr. penală întrucât acesta este nevinovat, prezumția de nevinovăție nefiind răsturnată.

Prealabil analizării pe fond a cauzei, Curtea de Apel are a analiza motivul invocat de cei doi apelanți inculpații referitor la nemotivarea de către instanța de fond a respingerii excepției nulității urmării penale invocată în apărarea inculpatului, precum și excepția nulității urmăririi penale invocate de același inculpat și de restituire a cauzei la procuror.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că judecătorul de fond a respins excepția nulității urmăririi penale invocate de inculpatul și de restituire a cauzei la procuror, arătând în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, cu referire la actele dosarului și în concordanță cu ele ( fila 720).

Așa fiind, Curtea de Apel va respinge ca nefondate criticile invocate de inculpați sub acest aspect.

În ce privește excepția nulității urmăririi penale și restituirea cauzei la procuror pentru refacerea tuturor actelor de urmărire penală, pe considerentul că inculpatul nu a avut cunoștință de urmărirea penală ce se desfășura împotriva lui ( conf. art. 197 alin. 2 Cod procedură penală), Curtea de Apel, constată că în mod corect judecătorul de fond a respins această excepție, ca neîntemeiată.

În concret, examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, Curtea constată că în cursul urmăririi penale organele de anchetă au făcut demersuri pentru a afla adresa exactă unde locuiește numitul inculpat, a procedat de mai multe ori la citarea legală a inculpatului, a emis și executat de mai multe ori mandate de aducere, precum și au solicitat relații mai multor instituții abilitate în scopul prezentării inculpatului în fața organelor de anchetă ( 234-245, 247-255 ds. urm. penală).

Nu este de neglijat a se preciza că, executând mandatele de aducere organele de poliție au purtat discuții cu membrii familiei inculpatului, respectiv, soția, nora, care au declarat cu această ocazie că nu au cunoștință despre locul unde se află inculpatul.

În acest context, este neîndoios că inculpatul s-a sustras urmăririi penale. Împrejurarea că inculpatul s-a ascuns în scopul de a se sustras urmăririi penale, rezultă nu numai din cele prezentate anterior dar și din declarațiile martorilor, și ( 44-51, 71-75,79-85 ds. urm. penală).

În legătură cu aceasta este relevant a se arăta că martorul a declarat că " a dat unui alt șofer care era împreună cu mine în Italia suma de 30 de EURO pentru a-i duce în țară fiului cel mare al lui, acesta urmând să angajeze avocat pentru inculpatul."( 50 verso ds. urm. penală ). Martorul, confirmă declarațiile martorului, arătând că aflându-se în Italia împreună cu inculpatul au aflat de arestarea inculpatului ( 75 ds. urm. penală ) iar martorul declară că în perioada în care s-a aflat în Italia cu inculpatul acesta " a fost sunt de fiul său, care l-a înștiințat că în urma denunțului făcut de soția lui, acesta a fost arestat și că poliția îl caută și pe ( în prezent )" - 80 verso ds. urm. penală.

Așa fiind, criticile invocare de apelantul inculpat sub acest aspect sunt neîntemeiate.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate de cei doi inculpați apelanți, precum și din oficiu, conf. art. 371 și 379 Cod proc. pen. cu referire la art. 12 și 13 din Legea 678/2001, Curtea de Apel constată că apelurile declarate în cauză sunt fondate în limitele și pentru considerentele ce se vor expune:

În primul rând este de precizat că în considerentele ce se vor expune ne vom referii la dispozițiile Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, anterior modificărilor aduse prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 79 din 14 iulie 2005 și Legea nr. 287 din 11 octombrie 2005, astfel cum era în vigoare la data comiterii faptelor imputate celor doi inculpați.

Art. 13 din Legea nr. 678/2001 prevede că " recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea, sau primirea unei persoane cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani, în scopul exploatării acesteia, constituie infracțiunea de trafic de minori".

Art. 12 alin.(1) din aceeași lege, referindu-se la victime majore, condiționează existența infracțiunii de trafic de persoanede o activitate prealabilă de recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violenta sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, prin abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane.

Art. 2 pct.(2)lit. b) din Legea nr. 678/2001 prevede că prin exploatare se înțelege "ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire", iar lit. e) a aceluiași articol prevede că "efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului" constituie, de asemenea, o formă de exploatare, prin " aservire" în sensul textului citat înțelegându-se" acțiunea de a supune".

Examinând actele dosarului se constată că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților. Probele dosarului au confirmat că în perioada iunie 2004-aprilie 2005 inculpații și au recrutat pe minorele și, respectiv, în scopul exploatării acestora prin practicarea cerșetoriei, după cum este cert dovedit că cei doi inculpați au recrutat pe victima și martorii, în vederea executării unei munci cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate, prin transportarea acestora în străinătate, lipsirea de bani, și de cazare, de hrană corespunzătoare și confiscarea pașapoartelor.

Ca mijloc de săvârșire a infracțiunii de trafic de persoane inculpații au folosit atât înșelăciunea cu prilejul recrutării, precum și ulterior, cât și violența în partea finală a evenimentelor.

Astfel, din actele dosarului și din hotărârea criticată rezultă în mod neîndoios că victima și martorii și în momentul recrutării nu aveau loc de muncă, erau lipsite de venituri, că martorul avea în întreținere șapte copii și că încă de la început inculpații au urmărit punerea victimelor într-o stare de dependență față de ei.

În legătură cu aceasta se reține că inculpații le-au plătit victimelor cheltuielile legate de procurarea pașapoartelor, le-au transportat până în Italia și, respectiv, Polonia, unde au fost obligate să cerșească în condiții inumane, lăsate fără hrană și fără bani, adăugându-se că victimelor de cum au ajuns în străinătate le-au fost luate pașapoartele, au fost amenințate și lovite pe motivul că banii obținuți erau prea puțini.

În atare condiții, puse în situația de a nu avea nici un document asupra lor, de a nu avea bani, aservite prin datorii și uneori amenințate și agresate, victimele nu puteau decât să urmeze conduita ce le -a fost impusă de traficanți.

Relevante sub aspectul vinovăției apelanților inculpați sunt declarațiile părții civile, care în tot cursul procesului penal a declarat că în momentul recrutării inculpatul i-a spus atât lui cât și martorului, care este tatăl vitreg al părții civile, că vor fi plătiți cu suma de 4.000.000 lei /lună ( ROL), că ajuns în Italia împreună cu inculpații și susnumitul martor, cu autoturismul condus de inculpatul, inculpații le-au reținut pașapoartele și l-au învățat să cerșească, că deși îi era rușine de ceea ce face a continuat să cerșească de frica inculpaților, că din bani obținuți din cerșit o parte revenea inculpaților iar martorul era certa de inculpații pentru că nu câștigă bani din cerșit, astfel că, acesta a reușit să-și recupereze pașaportul și să fugă, reîntorcându - se în țară.

Mai arată partea civilă că, în luna august 2004 s-a dus împreună cu inculpatul în Italia, că a continuat să cerșească pentru inculpat și că atunci când i-a spus inculpatului că dorește să revină în țară și să-i dea pașaportul a fost amenințat și certat de către inculpat, că în luna decembrie 2004 fost din nou recrutat de către inculpatul pentru a merge la cerșit în Polonia, spunându-i că din bani obținuți din cerșit îi va da J, că ajuns în Polonia, inculpații i-au luat pașaportul și pentru că partea civilă nu a fost de acord cu faptul că inculpații o țineau pe soția sa, partea civilă în condiții inumane la cerșit, deși era însărcinată, partea civilă a cerut ajutorul poliției locale, iar când inculpații au aflat acest lucru l-au bătut pe martorul, că a fost obligat împreună cu soția sa să rămână să cerșească, fiind ținuți în condiții de viață la limita existenței, duși la cerșit și în Germania iar în momentul când le-a cerut pașapoartele lui și ale soției pentru a se întoarce acasă, partea civilă a fost amenințată cu moartea și agresată de către inculpatul.

Declarațiile părții civile se coroborează cu declarațiile martorului care, atât în cursul urmăriri penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, a declarat că în momentul recrutării de către inculpatul i-a promis că indiferent cât câștigă din cerșit acesta îi va da suma de 5.000.000 lei ( ROL), că inculpatul i-a suportat cheltuielile de eliberare a pașaportului și cheltuielile de transport, că ajuns în Italia pașaportul i-a fost reținut de către acest inculpat și pus să cerșească în genunchi deși nu a fost de acord, că era supravegheat de către inculpat, că datorită amenințărilor cu moartea și agresiunilor la care a fost supus din partea inculpatului, martorul a fugit în Austria, apoi a revenit în țară.

De asemenea, declarațiile părții civile se coroborează și cu declarațiile martorului, care în cursul urmăririi penale a declarat că a fost recrutat de către inculpatul în luna decembrie 2004 cu promisiunea că îl va ajuta să-și găsească loc de muncă și că s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpat până în loc. din Polonia unde se afla inculpatul. Aici martorul a fost obligat să cerșească, inculpatul i-a cumpărat chiar și o cârjă în scopul de a provoca mila cetățenilor, că inculpatul coordona întreaga activitate de cerșit și îi supraveghea pe victime, iar în fiecare seară acesta le lua toți banii, că datorită condițiilor inumane în care erau ținuți martorul împreună cu partea civilă și soția lui, s-au dus la poliția locală pentru a solicita ajutor și pentru că poliția nu l-a ajutat să se întoarcă în țară, fiind și fără pașaport care au fost luate de inculpați, martorul a plecat pe jos spre țară și ajuns în Varșovia a solicitat ajutorul Ambasadei Române, care l-a ajutat să se întoarcă în țară.

Curtea are a preciza că martorul audiat în cursul cercetării judecătorești a revenit asupra unor aspecte relatate în fața organelor de urmărire penale, însă în mod corect instanța de fond a înlăturat aceste declarații, în contextul în care încă de la începutul depoziției acesta a declarat că își menține cele declarate în cursul urmăririi penale, precizând că a spus adevărul în declarația dată procurorului. Revenirea martorului asupra celor declarate ridică suspiciuni tocmai cu privire la sentimentul de insecuritate pe care îl resimte acesta ce a fost supus unor acțiuni necorespunzătoarea din partea inculpaților.

Aspectele relatate de partea civilă și martorii și sunt susținute și de martorii și, care au relatata în amănunt activitatea materială desfășurată de cei doi inculpați.

Intenția de traficare și exploatare a victimelor de către inculpații rezultă și din convorbirile telefonice avute de inculpatul și din mesajele trimise de acesta ( 134-136,143,161,167,169 ds. urm. penală ).

Probele administrate cauzei dovedesc în mod cert vinovăția inculpaților și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de minori, astfel că solicitarea acestora de a fi achitați nu poate fi primită.

Relevante sub aspectul vinovăției inculpaților sunt declarațiile părților civile și, care se coroborează cu declarațiile părții civile și a martorilor susmenționați.

Astfel, parții civile (minoră) în momentul recrutării i s-a spus că merge în Italia la cules de mere, pentru ca în momentul în care a trecut granița i s-a luat pașaportul de către inculpatul și ajunsă în Italia a fost obligată să cerșească în schimbul hranei și a cazării, că inculpații îi lua toți bani și erau nemulțumiți de sumele de bani obținute, că a reușit să fugă și a anunțat poliția, care a internat-o într-un centru de minori.

Curtea constată că deși în declarațiile date instanței de fond inculpatul nu au recunoscut faptele reținute în sarcina lui, acesta în declarația dată procurorului anchetator a recunoscut că pașaportul victimei se afla la el, declarație ce se coroborează cu declarația părții civile, care a arătat că a fost trimis de acest inculpat împreună cu martorul la centrul de minori cu pașaportul minorei pentru aoa scoate de acolo.

Partea civilă ( minoră ) a fost recrutată de către inculpatul și transportată în Polonia, unde după ce i-a luat pașaportul a fost obligată să cerșească în folosul și sub stricta supraveghere a acestora, în condiții inumane ( în zăpadă, în genunchi), deși era însărcinată.

Prin urmare, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, motiv pentru care criticile invocate de inculpați sub acest aspect sunt nefondate.

În ce privește pedepsele aplicate sub minimul special prevăzut de lege, au fost bine individualizate, ele reflectând, fiecare, corect, atât gradul de pericol social al faptei cât și al inculpaților. Pericolul social al faptei rezidă și din modalitatea concretă de săvârșire a faptei, de recrutare, transportare, cazare prin înșelăciune și alte forme de constrângere a mai multor persoane printre care și minore în scopul de a practica cerșetoria în folosul lor.

La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere disp. art.72 Cod penal, implicit că inculpații nu au antecedente penale, provin dintr-un mediu caracterizat prin carențe socio- educative, iar prin modalitatea de executare există garanția realizării scopului preventiv și educativ al pedepsei conform art.52 Cod penal.

Curtea de Apel, examinând din oficiu cauza, conf. art. 371 alin.2 din Codul d e procedură penală, constată că apelurile inculpaților sunt fondate numai sub aspectul aplicării pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. c) Cod penal și a nemenționării confiscării echivalentului în lei a sumelor în Euro confiscate de la inculpați.

Curtea constată că instanța de fond a aplicat ambilor inculpați, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) pen. - interdicția dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii

Curtea reține că inculpații au săvârșit infracțiunea de trafic de persoane și trafic de minori fără vreo legătură cu exercitarea unei funcții sau profesii ori în cadrul desfășurării unei activități.

Prin Decizia nr. LXXIV( 74 ) a Înaltei Curți de Casație și Justiție s- admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal.

În lumina acestei decizii, care este obligatorie, conf. art.414/2 alin. 2 din Codul d e proc. penală, Curtea de Apel, raportat la circumstanțele specifice proprii cauzei penale aflată pe rolul Curții, constată că aplicarea pedepsei accesorii sub aspectul interdicției prevăzute de art. 64 lit. c) Cod penal nu se justifică în afara oricărei conexiuni cu fapta imputată inculpaților.

Tot astfel, se constată că instanța de fond a dispus confiscarea în favoarea statului de la inculpatul a sumei de 1222,5 EURO iar de la inculpatul a sumei de 9352,5 EURO, alături de suma de 36.000 lei.

Ori, potrivit Regulamentului nr. 4 din 1 aprilie 206 ( republicat ) privind regimul valutar toate operațiunile economice se efectuează în moneda națională ( leu), astfel că instanța de fond trebuia să dispună în baza disp. art. 118 lit. e) din Codul penal confiscarea de la inculpatul a echivalentului în lei a sumei de 1222,5 EURO și de la inculpatul a echivalentului în lei a sumei de 9352,5 EURO, alături de suma de 36ooo lei de la acest din urmă inculpat.

Față de cele arătate anterior, conf. art. 379 pct. 2 lit. a) Cod proc. penală se va admite apelul declarat de apelanții inculpați, se va desființa sentința penală atacată numai sub aspectul aplicării pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. c) Cod penal și a nemenționării confiscării echivalentului în lei a sumelor în EURO și, procedând la o nouă judecată în fond a cauzei în aceste limite, înlătura aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. c) Cod penal aplicată fiecărui inculpat.

În baza disp. art. 118 lit. e) din Codul penal se va dispune confiscarea de la inculpatul a echivalentului în lei a sumei de 1222,5 EURO și de la inculpatul a echivalentului în lei a sumei de 9352,5 EURO, alături de suma de 36ooo lei de la acest din urmă inculpat.

Se vor menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Conf. art. 383 alin.2 Cod proc. penală rap. la art. 88 Cod penal se va menține starea de arest a inculpaților și se va deduce din pedepsele aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data 3 august 2006 și până la data de 25 martie 2008 iar pentru inculpatul deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu data de 3 decembrie 2006 și până la data de 25 martie 2008.

Potrivit art. 192 alin.3 Cod proc. penală cheltuielile judiciare avansat de stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 246 /2007 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală și în consecință:

Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul aplicării pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. c) Cod penal și a nemenționării confiscării echivalentului în lei a sumelor în EURO și, procedând la o nouă judecată în fond a cauzei în aceste limite, înlătură aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. c) Cod penal aplicată fiecărui inculpat.

În baza disp. art. 118 lit. e) din Codul penal dispune confiscarea de la inculpatul a echivalentului în lei a sumei de 1222,5 EURO și de la inculpatul a echivalentului în lei a sumei de 9352,5 EURO, alături de suma de 36ooo lei de la acest din urmă inculpat.

Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Menține starea de arest a inculpaților și conf. art. 88 din Codul penal deduce din pedepsele aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data 3 august 2006 și până la data de 25 martie 2008 iar pentru inculpatul deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu data de 3 decembrie 2006 și până la data de 25 martie 2008.

Cheltuielile judiciare avansat de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2008.

Președinte Judecător

- - - -

Grefier,

- -

Red. /dact.

4ex/08.04.2008

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 13/A/2008

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 246 /2007 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală și în consecință:

Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Cheltuielile judiciare avansat de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2008.

Președinte Judecător

Ss - - ss - -

Pentru conformitate,

Decizia nu a rămas definitivă, inculpații au declarat recurs.

Grefier,

Președinte:Sanda Trif
Judecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica

#Judecator Sanda Trif

Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 13/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 13/2008. Curtea de Apel Alba Iulia