Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 33/2009. Curtea de Apel Galati

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 33/

Ședința publică din 29 octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător

JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu președinte secție

Grefier: - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror

.- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații, și, în prezent deținuți în Penitenciarul Galați,trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de Legea nr.678/2001, împotriva sentinței penale nr. 541/03.12.2008, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.

Se constată că dezbaterea apelurilor a avut loc la data de 15 octombrie 2009, când s-au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru ca apărătorii inculpaților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 23 octombrie 2009, când, mai având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea în cauză la data de 29 octombrie 2009, după care:

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față,

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele.

Prin sentința penală nr. 541/03.12.2008 a Tribunalului Galați au fost condamnați:

1. inculpatul, la:

- o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit.a teza a-II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003;

- o pedeapsă principală de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.13 al.1, 2, 3 teza. I și II din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

În baza disp. art. 33 lit. a pen. art. 34 lit. b Cod penal și art. 35 Cod penal, s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare sporită la 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al. 1 lit. a teza a-II-a, lit. b și lit. e Cod penal pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii.

2. inculpatul, la:

- o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al. 1 lit. a teza a II -ași lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003;

- o pedeapsă principală de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.13 al. 1, 2, 3 teza I și II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

În baza disp. art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 Cod penal, s-a dispus cainculpatulsă execute pedeapsa principală cea mai grea de 10 ani închisoare sporită la11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii.

3. inculpatul, la:

- pedeapsă principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al. 1 lit. a tz.II, lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003;

- o pedeapsă principală de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.13 al.1, 2, 3 teza I și II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal;

- o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.12 al. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.;

- o pedeapsa principală de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 al.1și 2 Cod penal.

În baza disp. art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 10 ani închisoare sporită la 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii.

4. inculpatul, la pedeapsă principală de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 al. 1, 2, 3 teza I și II din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 37 lit. a Cod penal.

În baza disp. art. 83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.599/2004 a Judecătoriei L, definitivă la data de 23.12.2004, prin neapelare, și s-a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa de 10 ani închisoare, urmând ca în total inculpatul să execute o pedeapsă de principală de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 Cod penal, s- aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal.

Conform art. 350 Cod proc. penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepselor aplicate durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 24.05.2007 pentru inculpații, și și cu începere de la data de 13.09.2007 pentru inculpatul și până la zi.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001, au fost confiscate următoarele sume de bani:

- 41.000 euro, în echivalent lei la data rămânerii definitive a hotărârii, de la inculpatul;

28.800 euro, în echivalent lei la data rămânerii definitive hotărârii, de la inculpatul;

- 100 euro, în echivalent lei la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, de la inculpatul.

Au fost menținute măsurile asiguratorii luate în cauză, respectiv:

- sechestrul asigurator pentru blocarea tuturor conturilor în lei și valută ale inculpaților, și, dispus prin ordonanța nr.5/D/P/2007 din 24.05.2007 a DIICOT - Biroul Teritorial Galați;

- inscripția ipotecară asupra apartamentului aparținând inculpatului, dispusă prin ordonanța nr.5/D/P/2007 din 25.05.2007 a DIICOT - Biroul Teritorial Galați;

- sechestrul asigurator asupra autoturismului Audi A6 apartamentului aparținând inculpatului, dispus prin ordonanța nr.5/D/P/2007 din 29.10.2007 a DIICOT - Biroul Teritorial Galați;

- sechestrul asigurator asupra sumei de 350 euro ridicate de la inculpatul, dispus prin ordonanța nr.5/D/P/2007 din 29.10.2007 a DIICOT - Biroul Teritorial Galați;

În baza art. 191 al 1, 2 Cod proc. penală, au fost obligați inculpații, și la plata a câte 800 lei fiecare și inculpatul la plata sumei 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpații, sunt frați și, întrucât trăiau în condiții modeste, spre sfârșitul anului 2005, au luat hotărârea de a obține sumele de bani necesare asigurării unui nivel de viață normal prin racolarea de tinere pe care apoi să le exploateze în străinătate prin obligarea acestora la practicarea prostituției. Ca țară de destinație a traficului de ființe umane inculpații au ales Italia, stabilind ca arie de acțiune împrejurimile orașului, mai precis localitățile și A.

ca finalitate a activității infracționale obținerea unor sume cât mai mari de bani, aceștia s-au constituit într-un grup în care fiecare membru avea atribuții bine definite, însă pe parcursul timpului, pentru mărirea profiturilor și îndeplinirea scopului infracțional urmărit, aceștia schimbau între ei rolurile.

Scopul grupării infracționale constituită din inculpații, și era racolarea de tinere pe care le cazau în România până la obținerea documentelor de călătorie, după care le transportau în Italia, unde le cazau în locuri anume stabilite și pregătite, după care le exploatau prin obligarea acestora la practicarea prostituției.

Acționând în realizarea scopului infracțional și urmărind racolarea de tinere, inculpații au apelat la alte persoane, pe care le-au cointeresat material, determinându-le să racoleze tinere pe care apoi să le plaseze către membrii grupării, în scopul exploatării acestora.

În acest sens, se înscrie activitatea infracțională desfășurată de inculpatul și de numiții, și

Inculpații s-au orientat spre racolarea unor tinere minore, în special din mediul rural, care aveau probleme materiale ori familiale, cărora le înfățișau posibilitatea obținerii unor venituri importante în străinătate.

Având în vedere că marea majoritate a tinerelor erau minore, la obținerea pașaportului turistic și pentru a trece frontiera de stat a României, era necesar acordul scris, în formă autentică al unuia dintre părinți.

Pentru a evita aceste formalități ce trebuiau îndeplinite de părinții victimelor traficului de ființe umane, inculpații au apelat la diferite persoane care se ocupau cu falsificarea procurilor notariale, ori a diferitelor documente ce serveau la identificare.

În cursul cercetărilor a fost identificat numitul, care a întocmit în mod repetat în fals diferite documente care au fost folosite de membrii grupării infracționale la obținerea pașapoartelor turistice ale victimelor, ori pentru trecerea frauduloasă a frontierei de stat a acestora. În esență, numitul falsifica procuri notariale ce erau folosite de membrii grupării la Serviciul Pașapoarte G pentru obținerea documentelor de călătorie ale victimelor minore, cum este cazul victimelor și .

Totodată, numitul a falsificat declarații autentice care au fost folosite de membrii grupării infracționale în fața organelor poliției de frontieră, pentru scoaterea în mod fraudulos a tinerelor din țară.

După obținerea documentelor de călătorie, victimele traficului de ființe umane erau transportate în Italia, în general cu mijloacele de transport aparținând martorului, unde erau cazate în diferite imobile închiriate de membrii grupării infracționale.

Principalul mod în care tinerele erau obligate să practice prostituția era "pe cameră", în sensul că raporturile sexuale se consumau în imobilele în care tinerele erau cazate.

Pentru atragerea clienților, inculpații le fotografiau pe victime în ținute sumare, fotografiile fiind publicate în revistele de specialitate ce promovau tinerele ce practicau prostituția în zona localității.

Au existat și situații în care tinerele erau obligate să practice prostituția "la stradă", relațiile sexuale fiind practicate în autoturisme.

Pentru a avea un control mai eficient asupra tinerelor ce se prostituau în imobilele închiriate, inculpații își racolau, din rândul victimelor, pe cele care puteau fi controlate mai ușor, cărora le delegau responsabilitatea de a le supraveghea pe celelalte în timp ce se prostituau. În această modalitate, inculpații au acționat asupra și împreună cu numita, care a dezvoltat o relație afectivă pentru inculpatul. Astfel de tinere, care se prostituau la rândul lor în folosul grupării infracționale, purtau denumirea generică de "baze".

Activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților s-a desfășurat după cum urmează:

1. În cursul lunii octombrie 2005, martora G, născută la 04.10.1988, a fost contactată de numitul, care i-a propus să meargă în Italia, unde urma să lucreze într-un restaurant, cunoscând că aceasta avea mari dificultăți materiale, având în întreținere și un copil minor în vârstă de aproximativ trei ani.

posibilitatea de a fi exploatată prin obligarea la practicarea prostituției, martora i-a comunicat numitul că nu dorește să se prostitueze, însă acesta i-a replicat că va lucra în aceleași restaurant în care lucra numita, cât și sora sa.

Având în vedere asigurările date de acesta, cât și condițiile materiale precare, martora a acceptat să meargă în Italia, convinsă fiind că urma să desfășoare o muncă cinstită în cadrul unui restaurant.

Ulterior, numitul i-a contactat pe părinții martorei, cărora le-a spus că aceasta urma să lucreze într-un restaurant, determinându-i astfel să-și de-a acordul în fața notarului, ca acesteia să-i fie eliberat pașaportul și ca martora să poată călători în străinătate neînsoțită de vreun membru al familiei.

Martora s-a deplasat împreună cu la Serviciul Pașapoarte G, unde a depus actele necesare emiterii pașaportului turistic, toate taxele fiind suportate de.

În data de 20.10.2005, martora a fost sunată de, care i-a cerut să se deplaseze la ieșirea din municipiul G către municipiul T, unde să se îmbarce într-un microbuz ce efectua curse pe relația România - Italia. Anterior, i l-a prezentat martorei pe martorul, spunându- i că urma să călătorească în Italia, împreună cu acesta.

Martora Gaf ost asigurată de învinuit că, la destinație, urma să fie așteptată de o persoană care trebuia să o cazeze și să îi arate restaurantul în care avea să-și desfășoare activitatea.

Martora s-a urcat în microbuzul condus de martorul, fiind transportată până în apropierea Nădlac, unde a fost transbordată într-un alt mijloc de transport cu care a trecut prin punctul de frontieră în data de 21.10.2005.

Ulterior, pe teritoriul Ungariei, martora G a fost reîmbarcată în mijlocul de transport condus de martorul, acesta transportând-o până în localitatea din Italia.

La destinație, martora a fost așteptată de inculpatul, care a condus-o într-un imobil în care se mai aflau alte trei fete, două dintre acestea cu numele de, iar a treia fiind numita.

A doua zi, inculpatul i-a spus martorei G că, în realitate, nu trebuia să lucreze într-un restaurant și că trebuia să practice prostituția "la stradă", urmând să-i predea toți banii obținuți din desfășurarea acestei activități, pentru a-i restitui o datorie în valoare de 1.200 de euro. Referitor la această datorie, inculpatul i-a spus martorei că suma de 200 euro reprezenta contravaloarea transportului ei până în Italia și că suma de 1.000 euro reprezenta prețul pe care i-l plătise numitului pentru racolarea sa.

Martora a perceput în mod nemijlocit faptul că la sosirea sa în Italia, inculpatul i-a dat martorului suma de 1.000 euro, ce trebuia plătită în România învinuitului.

Având în vedere că la sosirea în locuință inculpatul i-a luat pașaportul, că se afla într-o țară străină a cărei limbă nu o cunoștea și fără mijloace materiale, martora Gaf ost nevoită să accepte să practice prostituția în condițiile impuse de inculpatul. Astfel, împreună cu celelalte trei tinere, printre care se afla și numita, martora se deplasa într-o localitate învecinată unde acosta clienții "la stradă", cu care întreținea raporturi sexuale în autovehicule, percepând un tarif de 100 euro pentru o oră de raporturi sexuale. Martora avea în medie patru - cinci clienți pe noapte, de la care obținea sume cuprinse între 200 și 300 de euro.

În fiecare dimineață, inculpatul o deposeda pe martoră de banii obținuți prin practicarea prostituției, lăsându-i acesteia sume modice de 10 - 20 euro, pe care martora îi folosea pentru a-și cumpăra alimente.

La scurt timp, inculpatul a devenit nemulțumit de sumele de bani obținute de martoră prin practicarea prostituției, amenințând-o pe aceasta cu bătaia și cerându-i să întrețină orice tip de raport sexual pentru a obține sume cât mai mari de bani.

Având în vedere condițiile mizere în care trăia, cât și modul în care era tratată de inculpatul, martora s-a hotărât să fugă de sub influența grupării infracționale.Astfel, în timp ce practica prostituția "la stradă", martora Gaa costat un client de etnie albaneză care a ajutat-o să fugă, stabilindu-se împreună cu acesta într-un sat vecin.

Întrucât nu dispunea de mijloacele necesare pentru a reveni în țară și nici de pașaport, care îi fusese reținut de inculpatul, martora a început să practice prostituția "la stradă", pe cont propriu, pentru a strânge banii necesari revenirii în România.

În paralel, martora G i-a dat cheia de la locuința din localitatea, în care fusese cazată de inculpatul, clientului de etnie albaneză care o ajutase să fugă, acesta asigurând-o că o putea ajuta să-și recupereze pașaportul.Ulterior, persoana de etnie albaneză a recuperat pașaportul martorei, determinând-o să practice prostituția în folosul său, până în cursul lunii februarie 2006, când a fost depistată de autoritățile italiene și returnată în România.

În perioada în care s-a prostituat în folosul etnicului albanez martora Gaf ost contactată, în mod repetat, pe telefonul mobil de inculpatul care a amenințat-o, cerându-i să se întoarcă și să continue să se prostitueze în folosul grupului infracțional din care făcea parte.

Pe parcursul declarației sale, martora a declarat că a perceput în mod nemijlocit faptul că inculpatul făcea parte dintr-un grup infracțional alături de frații săi care, la rândul lor, aveau tinere în Italia, ce practicau prostituția în folosul grupării infracționale, banii obținuți fiind trimiși în România prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

Martora Gao bținut din practicarea prostituției suma de 3.600 euro, bani ce au fost însușiți integral de membrii grupării infracționale (declarații martoră - dosar urmărire penală volumul II, filele 1 - 11; proces verbal de recunoaștere din grup de fotografii și planșă foto anexă volumul II filele 12-25).

Inculpatul le-a racolat pe martorele și, pe care apoi le-a "vândut" inculpatului, activitatea infracțională derulată față de acestea de inculpați, fiind următoarea:

În cursul lunii ianuarie 2006, înainte de a împlini vârsta de 16 ani, victima (născută la 30.01.1990) s-a certat cu părinții, fugind de la domiciliu și stând pentru trei zile în municipiul T, județul Aici a cunoscut un tânăr "", care a găzduit-o timp de o săptămână, după care i-a spus că nu o mai poate ține la locuința sa, pretextând probleme familiale. Ca atare, acesta a transportat-o pe victimă cu autoturismul său, împreună cu doi prieteni neidentificați de etnie rromă " " și "" până domiciliul inculpatului. După ce a discutat cu inculpatul, "" i-a spus victimei că va fi găzduită de acesta doar o noapte, urmând să revină a doua zi să o ia, lucru care însă nu s-a întâmplat.

Victima l-a întrebat pe inculpat despre motivele pentru care a fost lăsată la locuința acestuia, inculpatul răspunzându-i că de fapt victima îi fusese vândută de către "" și că va rămâne ca atare în continuare la el. În zilele ce au urmat, inculpatul a determinat-o pe victimă să se prostitueze în folosul său, ținând-o sechestrată în locuință și supunând-o la amenințări și acte de violență. Astfel, timp de trei zile, victima a fost obligată să întrețină relații sexuale cu clienții ce îi erau aduși de inculpatul la locuința sa, inculpatul luând direct de la aceștia sumele de bani corespunzătoare.

Întrucât victima refuza să mai întrețină raporturi sexuale cu clienții, inculpatul a luat legătura cu inculpatul, căreia i-a vândut-o pentru o sumă neprecizată.

Inculpatul a luat-o pe martora din locuința inculpatului, transportând-o cu autoturismul condus de martorul la locuința sa din comuna Independența, județul G, unde a cazat- Totodată, inculpatul i-a adus la cunoștință martorei că urma să o "scoată" din țară și să o transporte în Italia, unde aceasta trebuia să practice prostituția în folosul lui. Martora nu a fost de acord cu propunerea inculpatului, fapt pe care i l-a comunicat, situație în care inculpatul i-a replicat că după ce își "recupera" banii pe care îi plătise pentru ea, putea pleca.

În paralel, inculpatul a contactat-o pe numita din comuna Ghidigeni, județul G, de la care "cumpărat-o" pe martora (născută la 28.11.1989) pe care a transportat-o la locuința sa, unde se afla și inculpatul.

Inculpatul a plătit suma asupra căreia se convenise inculpatului și numitei, după care, cu ajutorul autoturismului condus de martorul a transportat-o la locuința sa din comuna Independența, județul G, unde a cazat-o împreună cu martora, racolată anterior.

Pe parcursul perioadei cât au fost cazate împreună, cât și pe parcursul discuțiilor ulterioare, martora i-a povestit martorei despre modul în care fusese racolată și despre faptul că fusese obligată de inculpatul să se prostitueze în folosul acestuia.

Între timp, prin intermediul martorului, inculpatul l-a contactat pe care a întocmit o procură falsificată, pe care a folosit-o pentru eliberarea pașaportului martorei. Totodată, inculpatul a procurat, prin aceeași filieră, o declarație autentică falsificată din care rezulta că părinții martorei care era minoră erau de acord ca aceasta să călătorească în străinătate însoțită de o altă persoană, pe care urma să o folosească în fața organelor poliției de frontieră pentru a fi permisă ieșirea din țară a martorei.

Inculpatul a obținut o astfel de procură și în cazul martorei, care era minoră, având împlinită vârsta de 16 ani ( copii procuri falsificate; relații birou notarial - dosar urmărire penală, volumul II filele 43, 44, 73, 74).

La data de 12.01.2006 inculpatul le-a transportat pe martorele și în municipiul G, unde s-a întâlnit cu inculpatul, care era însoțit de martora, o altă victimă a traficului de persoane.

Inculpații, și martorele, și s-au îmbarcat în microbuzul cu numărul de înmatriculare -, condus de martorul, părăsind România la data de 13.01.2006 prin Nădlac ( listinguri intrări ieșiri - dosar urmărire penală, volumul II filele 59-61;109-110 declarații martor - dosar urmărire penală, volumul III, filele 178 - 184, 207 - 211).

Martorul i-a transportat pe cei doi inculpați și cele trei martore în localitatea din Italia, unde au fost așteptați de inculpatul care le-a asigurat cazarea într-un apartament cu două camere în care se mai aflau alte patru tinere, printre care și numita, care se prostituau în folosul grupării infracționale.

În aceeași zi inculpatul le-a dat celor două martore câte un telefon mobil ce avea alocat număr de apel în rețeaua italiană despre care le-a spus că vor fi "telefoane de serviciu", dându-le astfel de înțeles că prin intermediul acestora urmau să fie contactate de clienți în vederea întreținerii de raporturi sexuale.

În cursul zilei în care martorele și inculpații au sosit în localitatea, numita a fost contactată de un client, cetățean italian, în vederea întreținerii de raporturi sexuale, client ce a fost invitat de susnumita în imobilul în care erau cazați.

Inculpatul i-a cerut martorei să întrețină raporturi sexuale cu clientul racolat de numita, însă martora a refuzat.În aceste circumstanțe inculpatul a început să o lovească pe martora, inclusiv cu picioarele, aspect perceput în mod nemijlocit atât de martora, cât și de cetățeanul italian aflat în imobil. Ca urmare a loviturilor aplicate, martora a acceptat să îl însoțească pe cetățeanul italian într-una din camerele imobilului pentru a întreține relații sexuale. Întrucât i s-a făcut milă de martoră, cetățeanul italian i-a dat acesteia suma de 100 euro pe care să o dea inculpatului, plecând după un interval de 10 minute, fără a mai întreține raporturi sexuale.

A doua zi inculpatul a închiriat un alt apartament într-o localitate vecină (A ) în care le-a mutat pe martorele și, precum și pe numita. În același imobil locuia și inculpatul, care avea rolul de a le supraveghea pe tinerele ce se prostituau în folosul grupării infracționale. Totodată, acesta le-a luat pașapoartele celor două martore pe care le-a ascuns, cu intenția de a le împiedica pe acestea să fugă.În aceeași zi inculpatul a adus în imobil un cetățean italian, cerându-i martorei să întrețină raporturi sexuale cu acesta.Întrucât martora a refuzat să execute cele solicitate de inculpatul, acesta i-a aplicat mai multe lovituri.

Având în vedere violențele care au fost exercitate asupra lor, cele două martore au realizat că pe viitor vor fi obligate de membrii grupării infracționale să se prostitueze în folosul exclusiv al acestora situație în care s-au hotărât să fugă din imobilul în care erau cazate. După lăsarea întunericului, profitând de faptul că inculpatul și concubina acestuia, numita, adormiseră, martorele și și-au luat pașapoartele din locul în care erau ascunse (martora observase locul în care inculpatul ascunsese pașapoartele), bunurile personale și suma de 400 euro, părăsind imobilul în care fuseseră cazate.

Cele două martore s-au deplasat în gara orașului A, de unde martora l-a contactat pe prietenul său, aflat în Belgia, stabilind cu acesta să se întâlnească în Franța. Ajunse în această țară cele două martore au fost așteptate de numitul, care le-a condus în Belgia, unde au stat o perioadă, după care au revenit în România.

Martorele și au perceput în mod nemijlocit faptul că martora și numita se prostituau în folosul exclusiv al membrilor grupării infracționale, fiind cazate în acest scop în imobilele închiriat în localitățile și A.

După revenirea lor în România, cele două martore au fost contactate de inculpatul, fie în mod direct, fie prin intermediul numitului, solicitându-le restituirea unei pretinse datorii și amenințându-le că le va omorî, ori că le va da foc la case. Cu toate acesta cele două martore au rupt orice legătură cu membrii grupării infracționale.

Prin intermediul făptuitorului G, în cursul lunii ianuarie 2006, inculpatul a cunoscut-o pe martora (actual ), născută la 07.09.1988, despre care a aflat că are dificultăți materiale și că dorea să-și caute un loc de muncă în străinătate. Inculpatul i-a propus martorei să o transporte în Italia, unde aceasta urma lucreze la un restaurant. Având în vedere susținerile inculpatului, martora a acceptat propunerea acestuia, aducându-i la cunoștință însă că este minoră și că părinții săi nu știau că vrea să plece în străinătate, nefiind de acord cu acest lucru.

În aceste condiții, întrucât se temea ca victima să nu se răzgândească, inculpatul transportat-o la locuința sa din comuna, județul G, unde a cazat-o până obținea pașaportul turistic al victimei și procura necesară pentru ca aceasta să poată trece frontiera de stat a României.Împreună cu martora, inculpatul s-a deplasat în municipiul G, unde l-a contactat pe despre care cunoștea că avea posibilitatea obținerii unor procuri false. Inculpatul i-a comandat făptuitorului două procuri falsificate, una necesară pentru eliberarea cărții de identitate a victimei și una necesară pentru ca aceasta să poată părăsi teritoriul României însoțită de o altă persoană, cu excepția membrilor familiei.

a luat legătura cu, cunoscut cu preocupări pe linia falsificării de documente, cerându-i acestuia să-i întocmească, în fals, două procuri din care să rezulte: în primul caz că părinții victimei erau de acord cu eliberarea cărții de identitate către martora, iar în cel de-al doilea caz, că părinții victimei erau de acord ca aceasta să călătorească în străinătate, însoțită de o altă persoană.

a întocmit documentele false solicitate, pe care le-a înmânat lui, acesta din urmă înmânându-le inculpatului contra sumei de 300 euro.

Ulterior obținerii pașaportului victimei, ca urmare a folosirii documentelor falsificate, la data de 12.01.2006 inculpatul a transportat-o pe victimă în municipiul G, unde în zona restaurantului s-a întâlnit cu inculpatul, care era însoțit de martorele și.Cei doi inculpați s-au îmbarcat în microbuzul cu numărul de înmatriculare - condus de martorul, fiind transportați în localitatea din Italia. La destinație aceștia au fost așteptați de inculpatul care i-a cazat într-un apartament cu două camere, închiriat în localitatea susmenționată.

La scurt timp după cazarea sa, inculpatul i-a adus la cunoștință martorei că, de fapt, trebuia să practice prostituția cu celelalte fete și să-i predea toți banii obținuți din această activitate.

Martora a protestat față de susținerile inculpatului, însă acesta a amenințat-o pe martoră că îi va omorî familia aflată în țară, spunându-i totodată că o cumpărase contra sumei de 1.000 euro de la făptuitorul G și că trebuie să-și achite datoria. Având în vedere situația în care se afla, respectiv fără posibilități materiale și într-o țară a cărei limbă nu o cunoștea, martora a fost nevoită să accepte condițiile impuse.

Astfel, aceasta s-a lăsat fotografiată de inculpatul, în ținută sumară, fotografiile fiind publicate, în revistele specializate în promovarea tinerelor care practică prostituția pe teritoriul Italiei. Alături de fotografii era publicat numărul de telefon la care victima putea fi contactată.

Martora a început să practice prostituția în locuința închiriată de inculpați, percepând tarife cuprinse între 80 și 200 de euro.

După aproximativ o săptămână martora a fost mutată împreună cu martorele și precum și cu numita într-un alt apartament dintr-o localitate învecinată, respectiv A. La scurt timp martorele și au reușit să fugă de sub influența grupării infracționale.

Martora a continuat să practice prostituția în folosul grupării infracționale, inculpatul trecând în mod regulat pe la imobilul în care aceasta era cazată pentru a-i lua banii obținuți.

La data de 09.02.2006 autoritățile italiene au efectuat o descindere la locuința în care era cazată martora împreună cu numita, precum și cu alte tinere ce practicau prostituția în folosul grupării infracționale. Cu această ocazie, întrucât martora era minoră, a fost reținută de autoritățile italiene, fiind internată într-un centru de minori și a fost eliberată la majorat.

După eliberarea sa din centrul de minori, martora a fost contactată telefonic de inculpatul care i-a cerut să nu îl denunțe autorităților, amenințând-o că îi va omorî familia aflată în România.

Pe perioada cât a practicat prostituția martora a obținut suma de 3.000 euro, bani ce au fost însușiți integral de gruparea infracțională.

O altă tânără exploatată de membrii grupării infracționale a fost victima minoră, născută la data de 03.02.1988.

Prin intermediul făptuitorului G, inculpatul a cunoscut-o pe martora din satul, localitate aparținătoare orașului Târgu B, județul G, aflând că aceasta avea mari dificultăți materiale, având în întreținere un copil minor și că dorea să plece în străinătate pentru a obține sumele de bani necesare subzistenței.

Inculpatul i-a propus martorei să meargă în Italia, unde să practice prostituția urmând să împartă în mod egal banii obținuți din această activitate.Având în vedere situația materială dificilă martora a fost de acord cu propunerea inculpatului.

În scurt timp, inculpații și s-au deplasat în orașul Târgu B, însoțiți de numitul, unde s-au întâlnit cu martora. Aceștia au transportat-o pe martoră în municipiul G, cu autoturismul condus de numitul.

Inculpatul l-a contactat pe făptuitorul, căruia i-a înmânat certificatul de naștere și cartea de identitate a victimei, necesare eliberării pașaportului acesteia. Totodată, i-a cerut acestui făptuitor să facă rost de o procură falsă din care să rezulte că părinții martorei erau de acord ca acesteia să-i fie eliberat pașaportul, precum și de o declarație autentică falsă din care rezulta că părinții martorei erau de acord ca aceasta să călătorească în străinătate însoțită de alte persoane, cu excepția unui membru al familiei. Făptuitorul l-a contactat pe căruia i-a solicitat să întocmească în fals documentele solicitate de inculpatul. După întocmirea în fals de către a documentelor solicitate, a fost depusă la Serviciul Pașapoarte G procura falsă necesară eliberării documentului de călătorie.

Ulterior, inculpatul a cazat-o pe martora în imobilul proprietatea sa din municipiul G,-, -. 25.

A doua zi, inculpatul s-a deplasat împreună cu martora la Serviciul Pașapoarte G, unde acesteia i-a fost eliberat documentul de călătorie. În aceeași zi inculpatul s-a îmbarcat împreună cu martora într-un autovehicul (condus tot de martorul ) ce efectua transport de persoane pe relația România-Italia, ieșind din țară prin Nădlac în data de 06.01.2006 ( listing intrări -ieșiri - dosar urmărire penală, volumul I fila 335).

Martora a fost transportată de inculpatul în localitatea din Italia, în care avea închiriat un imobil în care la sosirea lor se mai aflau cazate alte trei tinere care practicau prostituția în folosul grupării infracționale, care s-au prezentat martorei cu prenumele de "", "" și "". În cursul urmăririi penale a fost efectuată o recunoaștere din grup de fotografii, ocazie cu care martora le-a identificat pe tinerele care i-au fost prezentate drept "" și "" în persoana numitelor și.

Inculpatul i-a înmânat martorei un telefon mobil ce avea alocat număr de apel în rețeaua italiană, spunându-i că pe acel telefon urma să fie contactată de clienții cu care trebuia să întrețină relații sexuale în imobilul în care era cazată. Totodată, inculpatul a fotografiat-o pe martora în ținută sumară, publicând fotografiile într-o revistă specializată în promovarea tinerelor ce practicau prostituția în acea modalitate descrisă mai sus.

Totodată, inculpatul a instruit-o pe martora asupra tarifelor pe care aceasta trebuia să le perceapă de la clienți.Martora a început să practice prostituția "pe cameră" percepând un tarif de 60 de euro pentru un contact sexual, având în medie 10 clienți pe noapte.

În fiecare dimineață inculpatul lua de la martoră banii obținuți peste noapte din practicarea prostituției. Cu privire la deposedarea martorei de toate sumele de bani, inculpatul pretindea că aceasta trebuia să-i achite datoriile pe care le făcuse pentru obținerea pașaportului turistic, pentru transportul său în Italia și pentru cheltuielile ocazionate de cazarea și hrana acesteia.

După aproximativ două săptămâni de la sosirea martorei, în Italia au venit și inculpații și care erau însoțiți de martorele, și. Aceste martore au fost racolate, cazate și transportate în Italia de membrii grupării infracționale, în scopul exploatării lor prin obligarea la practicarea prostituției, în condițiile care vor fi expuse pe parcursul prezentului rechizitoriu. După un timp martorele, și au fost mutate de membrii grupării infracționale într-un imobil din localitatea A, întrucât în imobilul din localitatea nu era suficient spațiu pentru desfășurarea activității de prostituție.

Inculpatul a refuzat să-i dea martorei vreo sumă de bani dintre cei obținuți de aceasta din practicarea prostituției, singurul beneficiu material obținut de aceasta fiind un trening, o pereche de cercei și un tort pe care inculpatul i le-a cumpărat cu ocazia împlinirii vârstei de 18 ani.

Martora a practicat prostituția timp de aproximativ două luni, interval în care a obținut aproximativ 25.000 euro, bani pe care i-a predat inculpatului.

La un moment dat, autoritățile italiene au efectuat o descindere la locuința din localitatea, ocazie cu care martorele și, precum și celelalte tinere aflate în apartament au fost reținute. În scurt timp martora a fost eliberată, iar inculpatul temându-se să nu fie denunțat a trimis-o în România în data de 20.02.2006 cu un mijloc de transport

În România, martora (devenită majoră) a fost contactată de inculpatul, iar după aproximativ o lună, în data de 31.03.2006, acesta i-a asigurat transportul din nou în Italia, într-o localitate ce nu a putut fi identificată ( listing intrări - ieșiri - dosar urmărire penală, volumul I fila 317).

Inculpatul a cazat-o pe martora într-un imobil, după care i-a cerut să reînceapă să practice prostituția în modalitatea descrisă mai sus. Martora percepea aceleași tarife, respectiv 60 de euro pentru un raport sexual, având în medie 10-12 clienți, de la care obținea sume cuprinse între 600 și 700 de euro pe noapte.

În fiecare dimineață inculpatul colecta banii obținuți peste noapte de martora, în urma practicării prostituției.

Martora a mai practicat prostituția timp de încă două luni, interval în care a obținut peste 30.000 euro, bani pe care i-a predat inculpatului.

Întrucât a realizat că este exploatată de grupul infracțional și că nu va primi nici un dintre cei obținuți, martora a plecat de sub influența membrilor grupării, deplasându-se în localitatea din Italia, unde a trăit în concubinaj cu un cetățean albanez.Ulterior, martora a rupt orice legătură cu membrii grupării infracționale care au exploatat-

Una din tinerele majore care s-au prostituat în folosul membrilor grupului infracțional este și martora din com., jud. G, născută la data de 11.07.1987. Aceasta este căsătorită cu martorul, familia întâmpinând dificultăți financiare deosebite.

Din cursul lunii decembrie 2006, cei doi l-au cunoscut pe numitul, frate cu inculpații, și, care le-a devenit prieten de familie. a putut astfel lua la cunoștință în mod direct de problemele materiale ale celor doi, astfel că, în cursul lunii februarie 2007, a abordat-o pe martoră, propunându-i să meargă în Italia pentru a câștiga sumele de bani necesare întreținerii familiei. Martora și-a dat acordul de principiu, astfel că după câteva zile învinuitul i l-a prezentat pe fratele său, inculpatul.

Martora l-a întrebat pe inculpat în ce mod urma să câștige bani în Italia, acesta răspunzându-i în mod direct că urmează să practice prostituția "pe cameră", într-o locuință pe care i-o va pune la dispoziție

Datorită stringentelor nevoi financiare, martora a acceptat condițiile inculpatului. Față de martorul, martora a pretextat însă că intenționează să plece în Italia la muncă, cheltuielile de transport urmând a fi suportate de către numita, concubina inculpatului.

În consecință, în data de 08.03.2007, martora s-a deplasat împreună cu soțul său la agenția de turism SC SRL G din zona Complexului "" din cartierul III al mun. Aici, după plecarea martorului, martora a fost preluată de inculpatul, care a dus-o într-un bar din zona "Ultimul " a municipiului Inculpatul i l-a prezentat cu această ocazie pe inculpatul, fratele său, din discuțiile purtate rezultând că cel din urmă inculpat cunoștea scopul pentru care martora urma să se deplaseze în Italia.După această discuție, martora s-a îmbarcat împreună cu inculpatul într-un microbuz cu destinația Italia, condus de martorul.

În aceeași zi, la ora 10:36:49 inculpatul, de la postul telefonic cu numărul -, a fost contactat de martorul, aflat la postul telefonic cu numărul -, pe parcursul discuției inculpatul cerându-i martorului "să-l ia" de "aici de unde se dau permisele", "în I". Pe parcursul discuției, cei doi au stabilit ca locul de întâlnire să fie în zona "Ultimul " din municipiul G (proces verbal de redare a convorbirilor interceptate și înregistrate - dosar urmărire penală, volumul IV, fila 52).

Momentul conducerii martorei de către martorul, al preluării de către inculpatul și al îmbarcării acestora în microbuz au fost fixate prin înregistrare video, ce a fost autorizată prin ordonanța provizorie din 08.03.2007 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Galați, ordonanță ce a fost confirmată prin încheierea de ședință din 12.03.2007, în dosarul numărul - al Tribunalului Galați ( ordonanță provizorie - dosar urmărire penală, volumul III filele 51-53; proces verbal de redare rezumativă - dosar urmărire penală, volumul III filele 54-57; încheiere de ședință - dosar urmărire penală, volumul III filele 58-59).

Cei doi au ajuns în stațiunea litorală A, fiind așteptați în stație de numita, care i-a condus la un apartament cu două camere pe care îl închiriase în localitatea respectivă.

Menționăm că inculpatul nu a rămas în Italia cu martora decât circa o săptămână, după care a revenit în România, cerându-i la plecare martorei "să facă ce îi spune ca să fie bine", însă în intervalul cuprins între 03.03.2007 și sfârșitul lunii aprilie 2007 inculpatul a purtat mai multe convorbiri telefonice cu martora, pe parcursul cărora inculpatul s-a interesat despre valoarea sumelor obținute de aceasta în urma practicării prostituției, cerându-i totodată să-i trimită în țară diferite sume de bani.

A doua zi după sosire, a anunțat-o pe martoră că urma să facă fotografii în ipostaze și ținute sugestive, fotografii ce urmau a fi publicate drept reclamă, sub pseudonim, într-o revistă specializată intitulată " " (Curier Întâlniri), însoțite de un număr de telefon mobil pe care urma să fie contactată de clienții interesați cu care să întrețină relații sexuale contra cost în apartamentul unde locuia.De menționat că după efectuarea fotografiilor, martora a publicat două seturi de anunțuri în revista susmenționată, unul în cursul lunii martie și unul în cursul lunii aprilie 2007.

Cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatului, a fost găsit și ridicat un exemplar al nr. 16/2007 din 26.04.2007 al revistei " "(proces verbal de percheziție - dosar urmărire penală, volumul I filele 156-158; exemplar revistă în plic sigilat - dosar urmărire penală, volumul III fila 38).

Martora și-a recunoscut propria fotografie, publicată la pagina 69 revistei, sub pseudonimul "" precum și fotografia similară a numitei, publicată la pagina 94 aceleiași reviste sub pseudonimul "-".( proces-verbal de recunoaștere - dosar urmărire penală, volumul III filele 28-37).Totodată, cu ocazia depistării de către organele de anchetă a martorei în data de 05.06.2007 la întoarcerea în România, în bagajul martorei a fost identificată o pereche de bikini de culoare pe care martora i-a recunoscut ulterior ca fiind aceeași cu cea pe care o purta la momentul efectuării fotografiei menționate mai sus.

După publicarea primului anunț din cursul lunii martie 2007, numita i-a indicat martorei și tarifele pe care trebuia să le practice cu clienții, respectiv 60 de euro pentru 20 de minute pentru relații intravaginale și orale, respectiv 100 de euro pentru relații sexuale intravaginale, orale și anale.

Tot numita o însoțise anterior pe martoră la achiziționarea cartelei telefonice al cărui nou număr - 320.700.6451, fusese publicat alături de fotografia sa în numărul din martie al revistei.

După publicarea anunțului din luna martie, martora a început să se prostitueze în modul arătat mai sus cu mențiunea că, întrucât martora nu cunoștea limba italiană, cea care răspundea la telefonul ei și negocia cu clienții era tot.

Martora obținea astfel din practicarea prostituției între 300 și 600 de euro pe zi din care o parte erau folosiți pentru propria întreținere și alte cheltuieli curente. (chiria apartamentului - 750 de euro pe lună, costul anunțului - 130 de euro pe lună etc.).

În perioada martie - iunie 2006,cât s-a prostituat în Italia în folosul inculpatului, martora i-a trimis acestuia suma totală de 8.000 euro, în majoritatea cazurilor prin sistemul " ", atât pe numele inculpatului cât și pe numele fratelui acestuia, învinuitul.

O altă victimă majoră traficată de inculpați este martora din municipiul Din luna decembrie 2006, martora avut o relație de concubinaj cu martorul, fostul concubin al mamei făptuitoarei, soția numitului.

Martorul a rămas în relații amicale cu și, aceștia obișnuind să-i viziteze în mod repetat pe cei doi martori.Cu ocazia uneia dintre aceste vizite, în cursul lunii ianuarie 2007, învinuitul i-a propus victimei în prezența martorului să meargă să muncească în Italia la o spălătorie, împreună cu cumnatele sale (soțiile inculpaților). Martora nu a acceptat pentru moment, astfel că învinuitul l-a trimis pentru aoc onvinge, pe inculpatul.

În discuția purtată cu victima, inculpatul a insistat pentru ca aceasta să accepte propunerea, dându-i asigurări că și soția sa muncește în același loc. Victima a refuzat din nou, bănuind că poate fi vorba despre practicarea prostituției. În primăvara aceluiași an, la scurt timp după sărbătorile, martorul a fost vizitat de către inculpatul și învinuitul, care i-au cerut ca martora să le dea un răspuns sigur dacă vrea sau nu să plece în străinătate. În aceste condiții, martorul a chemat-o telefonic pe victimă, care nu era acasă la momentul vizitei, cerându-i să vină să discute cu cei doi.

În cursul discuțiilor purtate, inculpatul și învinuitul au reiterat propunerile făcute anterior, iar pentru aoc onvinge pe victimă, învinuitul i-a dat asigurări acesteia că nu i se va întâmpla nimic rău, solicitându-i să aibă încredere în el. Imediat după ce a obținut acordul victimei, în prezenața martorului, inculpatul l-a sunat pe martorul, administrator al unei firme de transport persoane - SC SRL G, rezervând pentru victimă un billet de microbuz pe ruta România - Italia, pentru ziua de 24.06.2007.

În data de 25.04.2007, inculpatul l-a însoțit pe martorul la sediul SC SRL G, unde martorul a achitat personal costul biletului de transport al victimei, respective 150 euro.

În dimineața de 26.04.2007, martorul a condus-o pe victimă la sediul firmei sus menționate, unde urma să se facă îmbarcarea, plecarea spre Italia urmând să se facă la orele 08,30. Înainte de îmbarcare, în acel loc a venit și urmat de inculpatul, cei doi frați continuând să o asigure pe victimă că totul va fi bine și că nu va avea probleme. De asemenea, inculpatul i-a încredințat victimei un telefon mobil pe care urma să-l dea la destinație "soției "acestuia -.

În cauză s-a procedat la interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice ale inculpatului, relevante în ceea ce privește traficarea victimei fiind următoarele convorbiri:

La data de 22.04.2007 (într-o zi de duminică) ora 16:45:14 inculpatul, aflat la postul telefonic cu numărul - a fost contactat de martora aflată la postul telefonic cu numărul 0039/-. Pe parcursul acestei discuții inculpatul i-a comunicat martorei că "s-ar putea să vă vină o colegă", "joi" (proces verbal de redare a convorbirilor interceptate și înregistrate - dosar urmărire penală, volumul IV, fila 101).

La data de 25.04.2004, ora 12:22:31 inculpatul, de la postul telefonic cu numărul - a purtat o discuție cu martorul aflat la postul telefonic cu numărul -, alocat SC SRL G pe parcursul căreia i-a solicitat martorului să-i facă o rezervare "pentru mâine". Totodată, inculpatul i-a comunicat martorului că: "o fată, se duce. ". Pe parcursul aceleiași discuții s-a stabilit că martora trebuia transportată în Italia, în apropierea localității (proces verbal de redare a convorbirilor interceptate și înregistrate - dosar urmărire penală, volumul IV, fila 99).

Anterior, la aceeași dată, la ora 12:18:04 inculpatul aflat la postul telefonic cu numărul - l-a contactat pe utilizatorul postului telefonic cu numărul - - rămas neidentificat, căruia i-a cerut anumite date legate de identificare martorei. (

Organele de poliție au procedat, în dimineața de 26.04.2007, la o supraveghere operativă a zonei sediului SC SRL G, momentul întâlnirii martorilor și cu învinuitul și inculpatul, fiind fixat prin fotografiere (proces-verbal și planșă foto anexă - dosar urmărire penală, vol. III filele 142-160).

Victima a plecat astfel spre Italia cu microbuzul condus de martorul.De menționat că, înainte de plecare, inculpatul i-a comunicat martorului că după ce va ajunge în Italia, va fi sunat pe telefonul mobil de o persoană care îi va comunica în ce localitate trebuie să o lase pe martora, ceea ce s-a și întâmplat, martorului fiindu-i transmis de către o persoană de sex feminin să o lase în stațiunea A, de pe litoralul Mării (declarații martor - dosar urmărire penală, volumul III, filele 161 - 164).

În localitatea respectivă, victima a fost așteptată de martora, pe care inculpatul o prezentase în mod mincinos drept soția sa. Victima a fost condusă de martoră în apartament, unde aceasta locuia împreună cu numita, concubina inculpatului. A doua zi, victima a aflat de la cele două martore că de fapt trebuia să se prostitueze "pe cameră" și că în acest scop urmează să i se facă fotografii în ipostaze sugestive ce urmau a fi publicate într-o revistă de specialitate, pentru a putea fi contactată de clienții cu care urma să întrețină contra cost relații sexuale.

Întrucât victima a refuzat categoric să se prostitueze, l-a sunat în România pe inculpatul. Acesta a vorbit cu victima, încercând să o convingă să practice prostituția în folosul lui, asigurând-o că totul va fi bine și va câștiga mulți bani. Pentru a scăpa de insistențele inculpatului, victima i-a spus că este însărcinată, inculpatul replicând că dacă ar fi cunoscut acest lucru în România, s-ar fi îngrijit să avorteze pentru a putea practica prostituția.

În aceeași seară, victima a fost sunată, tot prin intermediul matorei și de către, care i-a reproșat că nu îi comunicase că este însărcinată, spunându-i că a doua zi va fi trimisă înapoi în România, unde o va aștepta la sosire, cerându- totodată să nu divulge nimănui cele întâmplate.De asemenea, i-a comunicat că o va găzdui câteva zile, după care împreună cu fratele său, inculpatul, o va duce la un medic să avorteze, urmând să o trimită din nou în Italia. A doua zi, victima a fost contactată din nou de inculpatul, care i-a repetat aceleași aspecte ca și fratele său. Inculpatul i l-a dat victimei la telefon și pe inculpatul, care i-a adresat injurii, reproșându-i că nu vrea să se prostitueze.

În data de 29.04.2007 victima a fost îmbarcată de către martora, la cererea inculpatului, în același microbuz condus de martorul, care efectua cursa retur spre România. După ce au ajuns în țară, martorul a fost sunat de inculpatul, care a cerut-o la telefon pe victimă, anunțând-o că va fi așteptată în mun. G de către concubinul său, martorul. Menționăm că martorul fusese contactat ntre timp de inculpatul, care i-a reproșat că nu îl prevenise că victima este însărcinată, martorul fiind cel care a insistat ca victima să se întoarcă în România.

La sosirea în municipiul G, victima i-a povestit martorului că de fapt fusese trimisă în Italia pentru a se prostitua. După câteva zile, cei doi au fost vizitați de către inculpatul, care a avut o discuție aprinsă cu martorul, pe această temă. De asemenea, inculpatul i-a solicitat ulterior martorului să-i plătească suma de 60 de euro reprezentând contravaloarea transportului victimei din Italia în România. Martorul a refuzat, rupând ulterior orice relație cu inculpatul, la fel ca și victima.

În legătură cu neconcordanțele între declarațiile martorei date în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești cu privire la faptul dacă a știut sau nu, înainte de a pleca în Italia, că va practica prostituția, tribunalul a constatat că declarația dată în faza de urmărire penală corespunde realității, respectiv că martora nu a cunoscut, înainte de a pleca în Italia, că va practica prostituția, ci că va lucra la o spălătorie, întrucât martora nu a motivat credibil susținerile date în faza cercetării judecătorești. Este ilogic ca martorul să fi insistat ca martora să plece în Italia să practice prostituția, dacă ar fi știut că aceasta este însărcinată. De altfel, nici inculpatul nu a mai insistat ca martora să rămână în Italia să practice prostituția, după ce a aflat că aceasta este însărcinată, ci a adus-o în țară cu intenția de a-i face o întrerupere de sarcină. Este evident că martora nu a bănuit că în Italia va practica prostituția și că a acceptat să plece acolo în urma stăruințelor și asigurărilor repetate ale inculpatului și fratelui său, cum că în Italia va lucra la o spălătorie împreună cu soțiile lor, ( de fapt concubinele) inculpaților, și.

Tribunalul a apreciat că revenirea martorei asupra împrejurărilor arătate la alineatul precedent s-a datorat temerilor inspirate de către inculpați, în special a inculpatului, care a și fost evacuat din sala de judecată.

Declarația martorului (fila 162 vol.II, dosar fond) cum că el ar fi transportat două fete de la locuința inculpatului la domiciliul inculpatului prin luna noiembrie 2006 (în urmă cu vreo 2 ani, de la data audierii, care a avut loc la 18.11.2008, - cum se exprimă martorul) s-a arătat că va fi înlăturată, întrucât nu reflectă realitatea, din probele aflate la dosar rezultând că inculpatului a luat de la inculpatul pe martorele și, fapte ce s-au petrecut la începutul lunii ianuarie 2006, deci cu circa un an înainte, acestea fiind transportate de martorul.

Pe baza probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, relațiile obținute din partea instituțiilor bancare ce au în obiectul de activitate transferul internațional de bani, rezultând că între membrii grupului infracționali, apropiații acestora și victimele traficului de ființe umane au fost efectuate diferite tranzacții (dosar urmărire penală, volumul I, filele 226-235, 264-307), listingurile cu intrările - ieșire din țară ale inculpaților și victimelor (dosar urmărire penală, volumul I, filele317-349), precum și din cuprinsul convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate (proces verbal de redare a convorbirilor interceptate și înregistrate - dosar urmărire penală, volumul IV, filele 74, 94, 95, 100, 111-114, 116, 155, 156, 158, 159, 183, 184, 195), instanța a reținut faptul că inculpații, și erau constituiți într-un grup infracțional organizat ce avea ca scop exploatarea tinerelor.

De regulă, inculpații și se ocupau cu racolarea de tinere, pe care le cazau în România până la obținerea documentelor de călătorie, după care le transportau în Italia, iar inculpatul le aștepta la destinație și le asigura cazarea în locuri anume stabilite și pregătite, după care le exploatau prin obligarea acestora la practicarea prostituției. Însă, pe parcursul timpului, pentru mărirea profiturilor și îndeplinirea scopului infracțional urmărit, aceștia schimbau între ei rolurile.

Inculpații, audiați în cursul cercetării judecătorești, au recunoscut parțial și nuanțat faptele reținute în sarcina lor, iar susținerile acestora au fost înlăturate deoarece nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză,

S-a arătat că susținerile inculpaților, și cum că nu ar fi avut nici o legătură cu fetele care plecau în Italia cu unul sau altul dintre ei nu pot fi primite întrucât din probele administrate rezultă că aceștia conlucrau efectiv la traficarea și exploatarea victimelor, activitățile fiecăruia completându-se reciproc.

Nu au fost primite nici susținerile acelorași inculpați cum că nu ar fi cunoscut că unele dintre victime erau minore întrucât aceștia au depus eforturi suplimentare pentru obținerea documentelor de călătorie a victimelor minore, prin apelarea la diferite persoane pentru a obține procuri falsificate necesare eliberării pașapoartelor și pentru a călători în străinătate neînsoțite de unul dintre părinți, și care demonstrează că erau în deplină cunoștință de cauză.

Susținerile inculpatului cum că martora ar fi știut că pentru ce merge în Italia și că nu s-ar fi prostituat acolo, că martora ar fi știut că în Italia va practica prostituția și că nu a avut nici o legătură cu martora au înlăturate deoarece nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză. Cu privire la martora, s-a reținut că aceasta chiar i-a trimis bani inculpatului din Italia.

S-a mai arătat că susținerile inculpatului cum că nu le-ar fi așteptat la sosirea în Italia pe martorele, și, însoțite de inculpații și, că nu le-ar fi asigurat cazarea și că ar fi fost certat cu frații săi vor fi înlăturate, deoarece nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, din declarațiile celor 3 victime rezultând situația contrară.

Apărările inculpatului cu privire la faptul că martorul l-ar fi rugat să-i găsească o locuință martorei G, că nu știa că aceasta este minoră, că i-ar fi dat martorului doar suma de 230 de euro pentru niște țigări pe care în rugase să i le aducă, că nu ar fi cunoscut că martora era minoră, nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Cu privire la martora G trebuie amintit că inculpatul a declarat că atunci când aceasta a coborât din microbuz a văzut o "fată mititică", astfel că acesta și-a putut da seama de vârsta acesteia, iar martorei i-a cumpărat un trening, o pereche de cercei și un tort cu ocazia împlinirii vârstei de 18 ani.

Susținerile inculpatului cum că le-ar fi cunoscut pe victimele și la un din marginea Tului, că, la cererea acestora, le-a cazat câteva zile și că ar fi hotărât de comun acord, împreună și cu inculpatul, ca acestea să plece în Italia să practice prostituția, urmând să împartă în mod egal sumele de astfel obținute au fost înlăturate deoarece nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Pentru aceleași motive au fost înlăturate și susținerile inculpatului, cum că ar fi hotărât de comun acord, împreună cu victimele și și cu inculpatul, ca acestea să plece în Italia să practice prostituția, urmând să împartă în mod egal sumele de astfel obținute. Din contră, din declarațiile celor două victime rezultă că acestea au fost racolate de inculpatul de la alți făptuitori, contra unor sume de bani, și transferate inculpatului, de asemenea contra cost.

Împotriva sentinței penale nr. 541/03.12.2008 a Tribunalului Galați au declarat apel, în termen legal, inculpații, și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelurilor, inculpații apelanți, și au susținut că au fost condamnați pe baza unei cercetări judecătorești parțiale și superficiale, deoarece victimele infracțiunii nu au fost audiate de instanța de fond.

Au susținut că în mod greșit, pe baza probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut că faptele săvârșite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane prevăzute de art. 12 sau 13 din Legea nr. 678/2001 și ale infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 Cod penal, în loc să se rețină o singură infracțiune de proxenetism prev. de art. 329 Cod penal.

În susținerea acestui punct de vedere, au arătat că victima, audiată nemijlocit de instanța de fond, la data de 19.03.2009, a declarat că inculpatul i-a adus la cunoștință că va merge în Italia "la produs",că nu i s-au pretins bani pentru cazare și transport, că a avut asupra sa tot timpul pașaportul și că asupra sa nu au fost exercitate acte de violență sau amenințare din partea inculpatului.

În ceea ce o privește pe victima, au susținut că i s-a adus la cunoștință că urmează să practice prostituția, că inițial aceasta ar fi refuzat să meargă în Italia, dar ulterior a acceptat, având nevoie de bani și că asupra acesteia nu s-au exercitat nici un fel de presiuni sau acte de violență.

În ceea ce le privește pe victimele și - s-a susținut că declarațiile date de acestea în faza de urmărire penală nu sunt confirmate de celelalte probe administrate în cauză. Astfel, victima a declarat că încă din momentul în care a fost cazată în locuința inculpatului, a înțeles că va merge în Italia pentru a practica prostituția, dovadă că, de bună voie, a acceptat să meargă în municipiul G și să-și cumpere haine, care au fost plătite de inculpatul.

Cu privire la aceste două martore, au susținut că este evident că acestea au fost de acord să practice prostituția din moment ce, după ce au fugit de la locuința din Italia, cu o sumă de bani și cu mai multe telefoane mobile, nu s-au întors în România și au plecat în Belgia unde au continuat să practice prostituția. Au susținut că declarațiile celor două martore sunt nesincere și au solicitat să fie înlăturate, deoarece acestea conțin multe contradicții. Astfel, în ceea ce privește actele de violență, martora a susținut că, în Italia, a fost bătută de și că același lucru l-a pățit și, pe când a declarat că nu a fost agresată de în Italia. În ceea ce privește suma de bani cu care au plecat, în fața instanței, a declarat că a luat cam 1.000 euro, în faza de urmărire penală a declarat că a luat cam 400 euro, iar - a declarat că au luat doar pașapoartele.

În ceea ce o privește pe victima G, s-a susținut că nu au cunoscut că aceasta este minoră, deoarece pașaportul său a fost procurat de martorul care, la rândul său, i l-a prezentat pe martorul, acesta din urmă i l-a prezentat pe martorul, care a transportat-o în Italia, unde l-a cunoscut pe inculpatul.

Referitor la martora au susținut că aceasta a fost de acord să meargă în Italia pentru a practica prostituția, dovadă că, după ce a practicat prostituția timp de o lună pentru inculpatul și ca urmare a unei razii efectuate de organele de poliție din Italia, a fost nevoită să vină în țară, l-a contactat pe inculpatul și a plecat cu acesta în Italia, tot pentru a practica prostituția.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, au solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. a Cod proc. penală, deoarece fiecare a acționat separat, martorele făcând referire doar la câte un inculpat, că nu au avut nici o legătură cu ceilalți inculpați și nu i-au văzut pe aceștia nici măcar întâmplător. Sub acest aspect, au făcut referire la declarația pe care martora a dat-o în fața instanței de apel, declarație în care arată că ea nu a avut nici legătură cu inculpații și.

Au susținut că și celelalte victime au declarat că au avut de a face doar cu câte unul dintre inculpați și că nu au avut nici o legătură cu ceilalți inculpați. Astfel, inculpatul a avut de a face doar cu și, a fost cu și G,iar a fost doar cu și.

În ceea ce o privește pe martora, au susținut că aceasta, fiind audiată de instanța de apel, a declarat că avea o legătură intimă cu inculpatul, că și-au făcut planuri de viitor și că a acceptat să practice prostituția deoarece doreau să-și cumpere împreună o casă.

Inculpatul a susținut că el a fost plecat în Italia, împreună cu familia, a fost încadrat cu contract de muncă, copii săi au urmat cursurile unor școli din Italia și că banii trimiși în țară proveneau din salariu.

Inculpatul a susținut că în mod greșit în sarcina sa a fost reținută infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001, deoarece victima, anterior să fie cunoscută de el, a fugit de acasă și s-a cazat în locuința unor bărbați cu care a întreținut relații sexuale, situație în care este evident că aceasta a fost de acord să practice prostituția pentru a obține beneficii materiale.

Toți inculpații au susținut că sunt la primul impact cu legea penală, nu au antecedente penale, din caracterizările depuse la dosar rezultă că, până în prezent au avut o comportare bună, sunt căsătoriți, au în întreținere copii minori, în principiu au recunoscut și regretat faptele, situație în care pot beneficia de circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal. Sub acest aspect au invocat că, în cazul altor dosare cu mai muți inculpați, cu mai multe victime și cu o activitate infracțională mai vastă, inculpații au primit pedepse într-un cuantum mult mai redus.

În ceea ce privește măsura confiscării speciale, au susținut că sumele confiscate sunt exagerat de mari și nu corespund probelor administrate în cauză. Au mai arătat că față de documentele bancare de transfer bancar, suma totală care ar putea fi confiscată ar fi de aproximativ de 22.000 euro și nu de aproximativ 41.000 euro.

Apelurile declarate de inculpații, și sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Analizând sentința penală apelată, prin prisma motivelor de apel invocate de inculpații, și, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod proc. penală, se constată că prima instanță, pe baza unei analize ample și judicioase a probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect faptele săvârșite de cei patru inculpați cu vinovăție și a dat acestor fapte încadrarea juridică corespunzătoare.

În faza de urmărire penală au fost identificate și audiate în calitate de martore următoarele victime ale traficului de persoane: G, -, și, martore care au relatat cu lux de amănunte condițiile în care au fost racolate de către inculpați, condițiile în care și-au obținut pașapoartele, au fost cazate în locuințele inculpaților, condițiile în care au fost transportate în Italia și obligate să practice prostituția în folosul inculpaților.

Toate aceste tinere au făcut referire și la alte tinere (, -, două fete pe nume "", "", "", "") care au practicat prostituția în folosul inculpaților.

Tot în faza de urmărire penală au fost identificați și audiați în calitate de martori numiții, (victimă), și.

La judecarea cauzei în fond au fost audiate victimele, și martorii, și, iar în apel, au fost audiate victimele și (fostă ), astfel că nu se poate susține că soluția a fost pronunțată doar pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Se reține că, în cauză, instanța a făcut toate demersurile pentru audierea nemijlocită a victimelor și a martorilor, însă acest lucru nu a fost posibil, deoarece aceștia au plecat din țară s-au și-au schimbat domiciliile.

Din declarațiile victimelor și ale martorilor, procesele - verbale întocmite cu ocazia efectuării recunoașterii după planșe foto, fotocopiile recipiselor de trimitere a banilor în țară prin Serviciile și, procesele - verbale întocmite cu prilejul transcrierii convorbirilor telefonice, înregistrările video și chiar din declarațiile inculpaților rezultă cu certitudine că, începând cu luna octombrie 2005, inculpații, și au constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, infracțiuni grave cum au fost definite de art. 2 alin. lit. b pct. 12 din Legea nr. 39/2003, în scopul obținerii de foloase materiale, activitate infracțională în care l-au implicat și pe inculpatul.

Apărarea inculpaților, în sensul că victimele infracțiunilor au știut motivul real pentru care pleacă în Italia și pe cale de consecință se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2007 și infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 Cod penal într-o singură infracțiune de proxenetism prev. de art. 329 Cod penal, este nefondată.

În cazul infracțiunii de proxenetism recrutarea și traficul de persoane nu se fac în scopul obligării la practicarea prostituției, persoana recrutată sau traficată practicând de bună voie prostituția, iar în ceea ce privește proxenetismul în forma constrângerii la practicarea prostituției, aceasta nu presupune implicit și recrutarea și traficarea persoanelor în acest scop, fiind reglementată ca o variantă alternativă în conținutul constitutiv al infracțiuni de proxenetism.

Dacă în cazul proxenetismului, constrângerea este prevăzută ca modalitate alternativă de săvârșire a infracțiunii în formă agravată, în cazul infracțiunilor de trafic de persoane, constrângerea constituie unul din mijloacele de realizare a laturii obiective a infracțiunii.

Infracțiunea de proxenetism, de regulă, restrânge exploatarea persoanei doar la forma fizică de exploatare sexuală, în timp ce infracțiunea de trafic de persoane se concentrează și asupra condițiilor de muncă forțată, aservire, ținere în stare de sclavie, precum și asupra altor procedee asemănătoare de lipsire de libertate.

Din probele administrate în cauză a rezultat cu certitudine că inculpații și-au racolat victimele din familii cu posibilități materiale reduse, că o parte din victimele din prezenta cauză au fost induse în eroare, promițându-li-se locuri de muncă bine plătite, toți banii necesari pentru obținerea pașaportului și a deplasării până în Italia fiind suportați de inculpați, toți banii obținuți din practicarea prostituției fiind luați de inculpați sub pretextul restituirii acestor împrumuturi și a banilor plătiți altor persoane pentru cumpărarea lor, că încă din momentul ieșirii de țară le erau luate pașapoartele, fiindu-le astfel îngrădită libertatea de mișcare, că nu aveau voie să comunice între ele, erau atent supravegheate și uneori supuse la violențe fizice și psihice.

Astfel, victima G a declarat că a fost încredințată de - soțul verișoarei sale, că, în Italia va lucra la un restaurant, restaurant în care lucrează și soacra martorului. Când a ajuns în Italia a fost așteptată de inculpatul care i-a spus că de fapt nu va lucra în restaurant și că trebuie să se prostitueze și toți banii obținuți să-i de-a lui pentru a-și achita datoria de 1.200 euro (200 euro reprezentând contravaloarea transportului și 1.000 euro cu care a cumpărat-o de la ).

Martora a declarat că, atunci când a ajuns în Italia, a văzut când i-a dat șoferului suma de 1.000 euro, sumă ce reprezenta prețul plătit pentru ea. De asemenea, martora a declarat că, având în vedere situația în care se afla, respectiv faptul că se afla într-o țară străină a cărei limbă nu o cunoștea, fără nici un și că îi fusese luat pașaportul, a fost nevoită să accepte să practice prostituția. Martora a mai arătat că inculpatul era nemulțumit de faptul că obținea bani puțini și din acest motiv a amenințat-o cu bătaia și că i-a impus să întrețină orice tip de relații sexuale pentru a-i aduce mai mulți bani.

Victima a declarat că a primit asigurări din partea numitei că în Italia va lucra legal, că a văzut când inculpatul i-a dat martorei suma de 600 euro și că în Italia a fost amenințată și bătută, i s-a spus că trebuie să se prostitueze pentru a-și achita datoria de 1.000 euro. Martorii și, părinții victimei, au declarat că ei nu au mers la notarul public sau la Serviciul Pașapoarte pentru ca minora să obțină pașaport.Martora a declarat că, în prima zi în care a ajuns în Italia, inculpatul i-a cerut să întrețină relații sexuale cu un cetățean italian și deoarece a refuzat inculpatul a dus-o în baie unde a lovit-o cu picioarele și a amenințat-o, spunându-i că a cheltuit 1.000 de euro și că trebuie să se prostitueze pentru a-și achita datoria.

Victima a declarat că inculpatul i-a spus că i-a fost vândută de către "" și obligată să se prostitueze o perioadă de timp pentru acesta, după care inculpatul a vândut-o inculpatului. Inculpatul i-a spus că urmează să o scoată din țară și să o transporte în Italia, unde va practica prostituția în folosul lui. Martora nu a fost de acord cu această propunere, situație în care inculpatul i-a spus că va putea pleca de la el după ce își va recupera banii pe care îi plătise pentru ea. Contrar celor susținute de inculpați, audiată cu ocazia soluționării cauzei în apel, martora a declarat că a fost vândută "ca un pachet de țigări", că a fost bătută de inculpatul.

Martorele și au declarat că după ce au reușit să fugă de la inculpați, au fost amenințate că dacă nu se întorc pentru a-și achita datoriile vor fi omorâte și li se va da foc la casă. Martorele au arătat că, în perioada în care au stat în Italia, pașapoartele s-au aflat la inculpați sau persoane apropiate acestora și că erau supravegheate de către aceștia.

Martora a declarat că înainte de a pleca în Italia i s-a spus că va practica prostituția, dar că toți banii obținuți vor fi ai ei. Când a ajuns în Italia,inculpatul i-a spus că a cumpărat-o de la G cu suma de 1.000 euro și că toți banii obținuți trebuie să-i dea lui pentru achitarea datoriei, a amenințat-o că îi omoară familia, că toți banii obținuți i-au fost luați de inculpați, iar după ce a ieșit din centrul de minori a primit un telefon prin care a fost amenințată să nu spună nimic la poliție pentru că, în caz contrar, îi va fi omorâtă familia.

De remarcat că, fiind audiată cu ocazia judecării cauzei în fond, martora, contrar așteptărilor inculpaților, a revenit și a declarat că înainte de a pleca în Italia nu i s-a spus că va practica prostituția și că va lucra într-un bar și că în momentul în care a ajuns în Italia inculpatul i-a spus că a fost cumpărată de la G cu suma de 1.000 euro, că trebuie să practice prostituția și toți banii să-i dea lui pentru achitarea datoriei. Că deoarece a refuzat a fost bătută de către inculpat și că în timp ce se afla în centrul de minori a primit un telefon de la inculpat prin care a fost amenințată.

Din declarațiile martorei rezultă că inițial aceasta a fost de acord cu practicarea prostituției, inculpații spunându-i că banii vor fi împărțiți pe din două. Când a ajuns în Italia însă, inculpatul i-a adus la cunoștință că îi este datoare cu cheltuielile pe care le-a făcut pentru obținerea pașaportului, transportul și cazarea în Italia și că trebuie să-i dea lui toți banii obținuți din practicarea prostituției.

În ceea ce o privește pe martora ,se constată că pentru aceasta nu s-a reținut infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001, ci infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2 Cod penal, pe motiv că asupra acesteia nu s-au exercitat violențe sau amenințări, însă a fost recrutată de inculpatul care i-a înlesnit practicarea prostituției, asigurându-i transportul și cazarea în Italia și a tras foloase materiale de pe urma practicării prostituției, primind de la martoră suma de 8.000 euro.

Apărările inculpaților, în sensul că în mod greșit s-a reținut forma agravată, prevăzută de art. 13 alin. 1,2 și 3 din Legea nr. 678/2001, deoarece nu au cunoscut că o parte din victimele traficului de persoane erau minore nu sunt fondate, fiind contrazise de probele administrate în cauză.

Astfel, martora a declarat că, întrucât era minoră, inculpatul a înmânat certificatul de naștere și cartea de identitate unui căruia i-a cerut să facă rost de o procură din care să rezulte că părinții minorei sunt de acord ca acesteia să-i fie eliberat pașaportul, precum și o declarație din care să rezulte că aceștia sunt de acord ca minora să călătorească în străinătate însoțită de alte persoane. A mai arătat că, deși din practicarea prostituției a obținut și predat inculpatului aproximativ 25.000 euro, singurul beneficiu material a fost o pereche de cercei și un trening, bunuri pe care inculpatul i le-a cumpărat cu ocazia împlinirii vârstei de 18 ani.

Martora, născută la 28.11.1989, a declarat că pașaportul său i-a fost dat inculpatului, de către, încă din luna ianuarie 2006 și că, în Italia, pașapoartele erau ținute ascunse de, o apropiată dea inculpaților.

Victima, născută la 30.01.1990, a declarat că, întrucât nu avea pașaport și procură pentru a ieși din țară, de aceste lucruri s-a ocupat prin intermediul unei persoane care a fost contactată telefonic și căreia inculpatul i-a dat o anumită sumă de bani. A arătat că împreună cu inculpatul s-a deplasat la Serviciul Pașapoarte, unde s-au întâlnit cu persoana respectivă și au depus cererea pentru eliberarea pașaportului. Arată martorul că, în aceeași zi, fratele lui i-a făcut pașaport victimei, care era tot minoră.

Martora a arătat că i-a adus la cunoștință inculpatului că este minoră, că a făcut copii de pe cartea de identitate și certificatul de naștere, copii pe care inculpatul le-a dat numitului, împreună cu suma de 300 euro și căruia i-a cerut să-i facă două procuri: una pentru pașaport și una pentru a putea ieși din țară. A declarat că la ieșirea din țară pașaportul său și al se aflau la inculpatul, iar pașaportul victimei se afla la inculpatul.

Nici apărările inculpaților, în sensul că fapta prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu a existat, sau că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiunii nu sunt fondate, deoarece din probele administrate în cauză rezultă că traficarea victimelor s-a făcut împreună de către inculpați, în diferite participații între ei fie cu făptuitorii și, pentru care prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea, fie cu martorul G sau cu numita, care avea rolul de a supraveghea victimele.

Astfel, martora a declarat că din comuna Independența a plecat împreună cu inculpatul că și că în Italia au plecat cu un microbuz în care se afla și inculpatul. Arată martora că, în Italia, inculpatul avea închiriat un apartament, în care locuiau și frații săi, respectiv inculpații și.

Martora a declarat că la Serviciul Pașapoarte a mers însoțită de inculpatul și că acolo s-au întâlnit cu inculpatul, care scotea pașaport pentru și că au plecat în Italia cu același microbuz. Arată martora că în Italia au fost într-un apartament în care se afla și inculpatul și încă patru fete.

Victima a declarat că aplecat în Italia împreună cu inculpații și și că în Italia au fost așteptați de inculpatul. De asemenea, martora a relatat că, în Italia, cei trei inculpați locuiau în același apartament. Mai mult, cu ocazia judecării cauzei în fond, martora a declarat că inculpații veneau în fiecare zi la apartament ca să le controleze, câte unul sau chiar și toți.

Martora a declarat că la o săptămână după ce a ajuns în Italia, însoțită de inculpatul, acolo au venit și inculpații și împreună cu victimele, și.

Apărarea inculpaților, în sensul că fiecare a avut câte o fată și că au acționat separat, este infirmată și de actele de transfer bancar din care rezultă că banii se împărțeau între inculpați. pe care pe data de 11.04.2007 trimite inculpatului suma de 500 euro, pe data 26.03.2007 trimite inculpatului suma de 500 euro, pe data de 30.04.2007 trimite inculpatului suma de 1.100 euro și tot pe data de 30.04.2007 trimite inculpatului suma de 200 euro. în vedere că victima pe data de 19.02.2007 trimite inculpatului suma de 200 euro, pe data de 02.04.2007 trimite inculpatului suma de 200 euro, iar pe data de 11.04.2007 trimite tot inculpatului suma de 350 euro.

Se constată că prima instanță a efectuat și o judicioasă individualizare a pedepselor, sub acest aspect având în vedere modul și împrejurările concrete în care inculpații au săvârșit faptele,gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, dar și circumstanțele personale ale inculpaților. Astfel, pentru inculpații, și s-a reținut că nu au antecedente penale, că sunt căsătoriți și au copii minori în întreținere, că unii membrii ai familiei au probleme de sănătate și datorii la întreținere și că au recunoscut parțial faptele, iar în cazul inculpatului s-a reținut că se află în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal. Se constată că față de toate aceste elemente de individualizare, prima instanță a dat dovadă de clemență, dovadă că pedeapsa aplicată pentru fiecare infracțiune dedusă judecății reprezintă limita minimă specială prevăzută de lege.

Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite și importanța relațiilor sociale lezate, în mod corect prima instanță a reținut că inculpații nu pot beneficia de circumstanțe atenuante.

În ceea ce privește susținerile inculpaților, în sensul că în cazul altor inculpați care au săvârșit același gen de infracțiuni s-au aplicat pedepse mult mai mici se reține că acei inculpați au beneficiat de prevederile art. 13 Cod penal, pe când inculpații din prezenta cauză au săvârșit faptele după ce prin OUG nr. 79/2005 pedepsele prevăzute de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 au fost majorate.

În ceea ce privește sporul de pedeapsă, de numai un an, aplicat în cazul inculpaților, și ca efect al contopirii pedepselor, se constată că acesta se încadrează în limitele prevăzute de art. 34 lit. b Cod penal, este modic și nu se impune reducerea acestuia.

Nici apărările inculpaților, în sensul că sumele de bani confiscate sunt exagerat de mari și depășesc cu mult valoarea sumelor de bani pe care le-ar fi obținut de la victimele traficului de persoane, nu sunt fondate.

Sub acest aspect, prima instanță a avut în vedere declarațiile victimelor traficului de persoane care au susținut în mod constant care au fost sumele de bani pe care le-au dat efectiv inculpaților ( G 3.600 euro, 3.000 euro, 55.000 euro, 8.000 euro). De remarcat că sumele de mai sus reprezintă sumele care au fost predate efectiv inculpaților, după ce se scădeau cheltuielile necesare pentru cazare, mâncare, îmbrăcăminte, țigări, etc. așa cum a declarat victima cu ocazia soluționării cauzei în apel.

Susținerile inculpaților, în sensul că sumele confiscate sunt mai mari decât sumele ce rezultă din actele de transfer bancar sunt nefondate, atâta timp cât o parte din bani au fost cheltuiți de inculpați în interes propriu și au existat și alte posibilități ca banii să fie aduși în țară.

Nici apărarea inculpatului, în sensul că, în Italia a fost încadrat cu contract de muncă și că banii trimiși în țară proveneau din salariu nu este fondată, atâta timp cât contractul de muncă a fost încheiat pe data de 16.03.2004 pe o durată de 24 de luni și nu s-a făcut dovada că a fost prelungit. Oricum, sub acest aspect nu putem să nu avem în vedere că bani au fost trimiși din Italia de către alte persoane (, ) și nu de către inculpat așa cum ar fi fost normal, dacă banii ar fi fost obținuți din salariu.

Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 20.09.1977 în G, CNP- -- cetățean român, studii 6 clase, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, căsătorit, fără ocupație, domiciliat în comuna Independența, sat Independența,-, județul G, fără forme legale în G, str. -, nr. 1, -. 158, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ), ( fiul lui și C, născut la data de 30.06.1976 în municipiul T, județul G, CNP - - cetățenie română, studii 8 clase, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în comuna Independența, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ), ( fiul lui și C, născut la data de 05.03.1975 în T, județul G, CNP - -, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în G,-, -. 25, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) și ( fiul lui și, născut la data de 06.03.1974 în G, CNP--, cetățenie română, studii 6 clase, fără ocupație, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, domiciliat în comuna, sat, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva sentinței penale nr. 541/03.12.2008 a Tribunalului Galați.

Conform art. 383 alin. 1¹în ref. la art. 350 alin. 1 Cod proc. penală, menține starea de arest a inculpaților.

În baza art. 383 alin. 2 Cod proc. penală, deduce din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive, astfel:

- pentru inculpații, și, cu începere de la data de 24.05.2007 până la data de 29.10.2009;

- pentru inculpatul, cu începere de la data de 13.09.2007 până la data de 29.10.2009.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpații, și la plata a câte 200 lei fiecare și pe inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel pentru inculpatul - avocat, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpații, și.

Pronunțată în ședință publică azi 29.10.2009.

Președinte, Judecător,

- - - - -

Grefier,

- -

Red.dec. jud. /20.11. 2009

Jud.fond

Tehnored.CG/6 ex./11.12.2009

Președinte:Daniela Liliana Constantinescu
Judecători:Daniela Liliana Constantinescu, Aurel Burlacu

#Judecator Daniela Liliana Constantinescu

Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 33/2009. Curtea de Apel Galati

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 33/2009. Curtea de Apel Galati