Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 48/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Ridicare sechestru judiciar -
(Număr în format vechi 132/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 48
Ședința publică de la 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
- - - -JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
- - --PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER: -
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
***************************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații, împotriva încheierii din 06 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați, ambii personal și asistați de apărător ales, avocat, ambii personal și asistați de apărător ales, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței depunerea la dosar, prin serviciul registratură a motivelor de recurs formulate de recurenții - inculpați și.
Se mai învederează că recursul formulat de inculpații, este nemotivat.
Avocat pentru recurenții - inculpați, depune la dosar motive de recurs.
Instanța înaintează motivele de recurs reprezentantului Ministerului Public, pentru a i se da posibilitatea să ia cunoștință de conținutul acestora, față de împrejurarea că motivele formulate de inculpații, au fost depuse în ședința publică, iar cele formulate de inculpații și au fost depuse cu o zi înaintea termenului de judecată, urmând a se relua dosarul.
După această întrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, instanța, apreciind cauza în stare de judecată, s-a trecut la dezbaterea recursurilor potrivit art. 38513Cod procedură penală.
Avocat pentru recurenții - inculpați, susține că a criticat încheierea de ședință din data de 06 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, solicitând instanței de recurs admiterea recursului, casarea încheierii atacate cu consecința ca pe fond să se dispună într-o primă teză ridicarea sechestrului judiciar iar într-o teză subsidiară ridicarea parțială a sechestrului judiciar până la concurența presupusului prejudiciu.
Susține că legea specială prevede instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor care fac parte din proprietatea inculpaților dacă se face dovada că aceste bunuri ar fi fost obținute din activități sancționate de legea penală.
Mai susține că până în prezent nu există nici o probă care să vină în sprijinul acestei afirmații. Dosarul este foarte amplu, inculpații au făcut dovada sumelor de bani folosite pentru achiziționarea imobilului și a provenienței licite a acestora, imobilul fiind dobândit cu mult înainte de începerea penală.
Apreciază că încheierea pronunțată de Tribunalul Dolj este nelegală, raportat și la dreptul comun și la Legea nr. 508/2004 art. 9 și art. 10 care vin și arată că în situația în care se instituirea unui sechestru asigurător evaluarea bunurilor de face de către un expert; în speță procurorul de caz nu putea evalua aceste bunuri și nu există nici o dispoziție a procurorului către vreun expert. Faptul că nu există o dispoziție și faptul că nu s-a făcut o evaluare a bunurilor de către un expert, din punctul său de vedere duc la sancțiunea nulității relative prevăzută de art. 197 alin. 5 Cod procedură penală.
În cauză vătămarea constă în încălcarea dreptului de proprietate.
Mai arată că din punctul său de vedere instanța de fond a încălcat art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat pentru recurenții - inculpați, susține că în dosarul de fond s-au administrat probe, s-au luat declarații părților vătămate; din nici una din declarațiile părților vătămate nu rezultă nici un indiciu care să ducă la concluzia că imobilul în cauză a fost folosit la desfășurarea activității infracționale reținută în sarcina părților pe care le asistă.
Susține că trebuie avut în vedere faptul că în momentul când s-a luat această măsură procurorul a avut în vedere probele de la dosar iar în prezent trebuie avut în vedere probatoriul administrat în cauză până la acest moment.
Mai susține că pentru a opera măsura confiscării pe lângă condiția ca lucrurile să fi fost folosite efectiv la săvârșirea infracțiunii sau să fi avut destinație să servească la săvârșirea infracțiunii, se cere îndeplinirea și a unei alte condiții și anume condiția unui eventual pericol. Măsura confiscării speciale trebuie raportată la stare de pericol ce decurge din deținerea anumitor lucruri, aspect care însă nu se poate reține în acest dosar.
Mai arată că trebuie avută în vedere și condiția socială, în acest imobil locuiesc inculpații și își cresc copii.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Dolj și pe fond admiterea plângerii formulată de inculpați.
Instanța, pune în discuție împrejurarea că solicitarea inculpaților, în fața primei instanțe s-a referit la acte de administrare asupra imobilului iar nu la ridicarea sechestrului judiciar.
Avocat pentru recurenții - inculpați, susține că la acest moment insistă și în cererea de ridicare a sechestrului judiciar; prima instanță a fost investită cu această cerere însă este în imposibilitate de a face dovada că a susținut-o oral această cerere; s-a solicitat și încuviințarea efectuării de acte de administrare.
Solicită casarea încheierii sub acest aspect, să se încuviințeze efectuarea de acte de administrare.
Susține că aceste acte de administrare se pot face numai cu încuviințarea instanței de judecată.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Dolj și pe fond admiterea cererii de încuviințate a efectuării de acte de administrare, schimbarea destinației din spațiu de locuit în spațiu cu destinație comercială.
Reprezentantul Ministerului Public, susține că recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul inculpaților și susține că, potrivit codului d procedură penală, măsura sechestrului asigurător se ia în condițiile prevăzute de lege, iar în cazul imobilelor sechestrate, organul de urmărire penală solicită și luarea inscripției ipotecare, măsură pe care organul de urmărire penală a realizat- Măsura de siguranță a aplicării sechestrului asigurător se ia cu scopul de a se evita ca bunurile care sunt supuse confiscării să fie înstrăinate.
Mai susține că, în speță bunul imobil sechestrat a fost folosit la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 și conform art. 19 din același act normativ luarea măsurii asiguratorii era obligatorie.
Ca atare luarea acestei măsuri a fost legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursului.
În ceea ce privește schimbarea destinației imobilului, această măsură nu este de competența instanței, deoarece prin sechestrul asigurător nu se limitează decât dreptul de dispoziție al inculpaților iar nu și dreptul acestora de administrare asupra imobilului sechestrat.
Și pentru acest motiv, recursul este nefondat și solicită respingerea.
Își în ceea ce privește recursul declarat de inculpații și, se susține că acesta este nefondat.
Măsura sechestrului asigurător se înscrie în cazul măsurilor prevăzute de lege. Art. 165 Cod procedură penală arată împrejurările în care se dispune măsura sechestrului asigurător și anume dispune ce măsură trebuie luată, de asemenea art. 118 Cod penal și art. 19 din 678/2001. Potrivit art. 19 din 678/2001 banii, valorile sau oricare alte bunuri dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor prevăzute în prezenta lege ori cele care au servit la săvârșirea acestor infracțiuni sunt suspuse confiscării speciale. Organul de urmărire penală a luat măsura sechestrului asigurător datorită faptului că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de Legea nr. 678/2001.
Mai arată că întrucât luarea măsurii sechestrului asigurător s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, hotărârea instanței a fost temeinică și legală, pe cale de consecință solicită respingerea recursului ca nefondat.
Avocat susține că imobilul nu a făcut obiectul material al acestei infracțiuni, nu s-a avut în vedere în momentul luării măsurii și temeinicia acestei măsuri. Mai susține că nici una din părțile vătămate nu au declarat că au fost cazate în acest imobil.
Avocat, susține că la cartea funciară apare imobilul ca fiind la dispoziția instanței și sub sechestru asigurător, astfel că nu se poate schimba destinația acestuia, în sensul că în baza extrasului de carte funciară în care sunt înscrise cele mai sus precizate, inculpaților li se refuză eliberarea autorizațiilor necesare desfășurării unei activități comerciale.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt în raport de dispozițiile art. 38513alin. 3 Cod procedură penală susține că au toate avizele de la forurile competente, singurul care mai trebuie este cel de la Primărie.
Recurenta - inculpată, având de asemenea ultimul cuvânt în raport de dispozițiile art. 38513alin. 3 Cod procedură penală arată că este de acord cu susținerile formulate de apărătorul său.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt în raport de dispozițiile art. 38513alin. 3 Cod procedură penală susține că niciodată nu și-a permis și nu-și va permite să aducă pe cineva străin în casa lui; arată că este de acord cu susținerile formulate de apărătorul său.
Recurenta - inculpată, având de asemenea ultimul cuvânt în raport de dispozițiile art. 38513alin. 3 Cod procedură penală arată că este de acord cu susținerile formulate de apărătorul său; de asemenea este de acord și cu ceea ce a spus soțul său.
CURTEA:
Asupra recursurilor declarate;
Prin încheierea din 06 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins plângerea formulată de inculpații și privind măsura sechestrului asigurător dispusă prin Ordonanța nr. 6 iunie 2006 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova.
S-a respins și cererea formulată de inculpații și de încuviințare a efectuării actelor de administrare a imobilului situat în C, Str. -, - 9,.1.3, solicitate în cauză
Pentru a se pronunța astfel prima instanță, cu privire la plângerea formulată de inculpații și, împotriva măsurii sechestrului asigurător privind imobilul situat în C-, compus din teren și construcție, a reținut că prin Ordonanța din 6 iunie 2006 DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova (fila 13) această măsură a fost dispusă în vederea confiscării speciale, în baza art. 163 Cod pr. penală, coroborat cu art. 19 din Legea 678/2001 rap. la art. 118 lit. b Cod penal și art. 118 lit. a și b Cod penal.
O altă plângere a acestor inculpați cu privire la aceeași măsură a fost soluționată prin încheierea din 29.11.2007 (filele 426-430 dosar instanță), soluție menținută prin Decizia nr. 170/17.12.2007 a Curții de APEL CRAIOVA.
În prezenta plângere motivele de nelegalitate și netemeinicie a măsurii instituită de procuror vizează probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești până în prezent, pe baza căruia se susține că nu există nici un indiciu sau probă în sensul că acest imobil ar fi fost folosit efectiv la săvârșirea activității infraționale reținută în sarcina inculpatului.
Analizând temeiul în care s-a instituit în faza de urmărire penală sechestrul asigurator respectiv în vederea confiscării speciale, conform art. 19 din legea 678/2001, rap. art. 118 lit. b Cod Penal, prima instanță a verificat dacă măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și dacă imobilul în speță este susceptibil de confiscare.
În acest sens s-a arătat că nu există nici un motiv de neegalitate a măsurii luate, iar în actul de sesizare al instanței prin care inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni prevăzute de legea 678/2001 se reține că unele din părțile vătămate au fost cazate în imobilul din- (fost 70) care aparține inculpaților și.
Față de această împrejurare s-a precizat că este legal sechestrul asigurător în vederea confiscării, urmând ca odată cu soluționarea pe fond a cauzei, instanța, pe baza probatoriului administrat să analizeze dacă inculpații se fac sau nu vinovați de infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și dacă se justifică sau nu măsura confiscării în baza dispozițiilor legale.
Ceea ce poate fi analizat în acest moment procesual s-a precizat că este dacă imobilele sunt sau nu susceptibile de confiscare, respectiv dacă se încadrează în categoria de bunuri care fac obiectul dispozițiilor speciale, în speță art. 19 din lege rap. la art. 118 Cod penal și dacă măsura asigurătorie, a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale.
Ca atare, în cursul cercetării judecătorești nu pot fi antamate discuții și analize ale probatoriului administrat și nu se justifică ridicarea acestei măsuri asigurătorii, urmând ca instanța să se pronunțe prin hotărâre, conform art. 357 Cod pr.penală.
Cu privire la cererea formulată de inculpații și (fila 64 dosar) prin care solicită să încuviințeze efectuarea actelor de administrare a bunului sechestrat, apartament, situat în C, Str. -, - 9,. 1.3, s-a reținut că asupra acestui imobil a fost instituită măsura inscripției ipotecare - o formă specială a sechstrului asigurător aplicabilă în cazul imobilelor în confiscări speciale în baza art. 19 din Legea 678 rap. la art. 118 Cod penal.
Ca și în cazul celorlalte măsuri asigurătorii cu caracter real, inscripția ipotecară are ca efect indisponibilizarea bunului imobil, în sensul interdicției de a le înstrăina sau greva cu sarcini, această măsură neanihilând dreptul de folosință sau acte de administrare, conservare cu privire la bun.
Ca atare cererea inculpaților privind încuviințarea efectuării actelor de administrare a bunului s-a reținut ca lipsită de interes.
Totodată, s-a arătat că aprobarea schimbării destinației imobilului de locuit în spațiu comercial nu este de competența instanței penale investite cu judecarea cauzei, inculpații-petenți trebuind să urmeze procedurile speciale prevăzute în materie, potrivit Legii 31/90 și Legii 26/90, ocazie cu care, condițiile prevăzute de lege privind sediul sociețății comerciale vor face obiectul verificărilor de către judecătorul delegat la oficiul comerțului și după caz de instanța competentă prin intermediul căilor de atac prevăzute de legile speciale.
S-a precizat că nu se poate suplini procedura legală de urmat pentru schimbarea sediului unei societăți comerciale prin solicitarea prezentei hotărâri judecătorești, în caz contrar s-ar eluda dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, și în termen și motivat.
Prin motivele scrise de recurs inculpații și au arătat că s-a reținut că imobilul în cauză intră în categoria bunurilor care au servit la săvârșirea infracțiunii pentru care inculpații sunt cercetați, aspect care este în contradicție cu probele administrate în cauză.
În acest sens s-a invocat că nu s-a probat faptul că acest imobil a fost folosit efectiv la săvârșirea activității infracționale sau ar fi avut destinația să servească la săvârșirea infracțiunii, deoarece din declarațiile pârtilor vătămate, date atât in fata instanței de judecata dar și în faza de urmărire penală nu rezultă nici un indiciu care să conducă la concluzia ca imobilul în cauză a fost folosit la desfășurarea activității infracționale reținute in sarcina inculpaților.
S-a invocat și că pentru a opera măsura confiscării pe lângă condiția ca lucrurile sa fi fost folosite efectiv la săvârșirea infracțiunii sau sa fi avut destinație să servească la săvârșirea infracțiunii, se cere îndeplinirea și a unei alte condiții și anume ca lucrurile să constituie o stare de pericol, adică sa existe temerea că prin lăsarea acestor bunuri la dispoziția inculpaților aceștia le-ar putea folosi din nou la săvârșirea de infracțiuni.
Măsura confiscării speciale trebuie raportată la starea de pericol ce decurge din deținerea anumitor lucruri, aspect care însă nu se poate reține în cauză.
Prima instanță a reținut ca nu exista nici un motiv de nelegalitate a măsurii luate de către procuror, însă nu a avut in vedere netemeinicia acestei masuri care este susținută de probele administrate în cauză. O apreciere asupra oportunității menținerii sechestrului asigurător dispus în cauză însă se poate face doar prin raportare la probele administrate care nu confirmă că imobilul a fost folosit la comiterea infracțiuni pentru care inculpații am fost trimiși în judecată.
S-a invocat și că prima instanță a pronunțat încheierea recurată în faza cercetării judecătorești când practic sunt readministrate probele de la urmărire penală, și deci o apreciere a oportunității măsurii sechestrului judiciar se face prin raportare la probele administrate atât de către procuror cat si de către instanța de judecata.
În motivele scrise de recurs inculpații, au arătat că în baza art. 168 proc. pen. raportat la legea specială a solicitat instanței de fond, anulare a măsurii asigurătorii dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, iar în teză subsidiară ridicarea parțială, până la concurența presupusului prejudiciu.
S-au adus argumente cu privire la nelegalitatea și netemeinicia măsurii sechestrului asigurător, dispus cu privire la imobilul aparținând inculpaților.
Recursurile formulate în cauză sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul formulat în cauză de inculpații petenți și se reține din cuprinsul ordonanței din 6 iunie 2006, prin care a fost luată măsura sechestrului asigurator pentru imobilele aparținând recurenților, că imobilul aparținând inculpaților și, a fost sechestrat în temeiul dispozițiilor art. 163 Cod pr. penală, art. 19 din Legea 678/2001 rap. la art. 118 lit. b Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art. 163 Cod procedură penală, măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de către procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile și imobile în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
Prin urmare măsurile asigurătorii sunt măsuri de constângere reală și constau în indisponibilizarea, până la soluționarea definitivă a cauzei, a bunurilor și/sau a veniturilor aparținând învinuitului, inculpatului sau a părții responsabile civilmente în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii. Fiind o măsură procesuală, nu constituie, prin ea însăși, o executare a măsurii confiscării, ci doar garantează aducerea la îndeplinire acestei măsuri, dacă la soluționarea fondului cauzei această confiscarea se impune a fi dispusă.
Scopul măsurii asigurătorii este acela de a preveni actele de înstrăinare de bunuri ale inculpatului, care ar putea periclita executarea în viitor a hotărârii în privința măsurii de siguranță a confiscării, dacă acesta, pe fondul cauzei va fi dispusă definitiv.
Față de finalitatea măsurii asigurătorii, așa cum a reținut și prima instanță analiza împrejurărilor dacă imobilul în cauză intră în categoria bunurilor care au servit la săvârșirea infracțiunii, sau dacă deținerea acestuia de către inculpați ar crea o stare de pericol sunt împrejurări ce urmează a fi dezlegate de instanța ce se pronunță asupra fondului cauzei și care este în drept să se pronunțe asupra măsurii de siguranță (confiscarea specială) ce se solicită a fi dispusă în cauză.
Dacă s-ar admite că oportunitatea măsurii asigurătorii poate fi cercetată și pe calea plângerii reglementată de art. 168 cod procedură penală s-ar ajunge la lipsirea acestei măsuri de orice finalitate, provocându-se în realitate o judecare în fond a procesului penal cu nerespectarea dispozițiilor legale ce reglementează desfășurarea acestei faze a procesului penal.
Ori nu se poate admite că printr-o încheiere pronunțată pe parcursul cercetării judecătorești se poate face o analiză a probatoriului administrat, prealabilă, însă specifică etapei deliberării asupra fondului.
Referitor la recursul inculpaților petenți și se reține că aceștia prin cererea formulată în fața primei instanțe (fila 84 dosar fond) au solicitat încuviințarea efectuării de acte de administrare asupra bunului lor sechestrat, respectiv apartamentul situat în C, str. - -, -. 1. 3, D iar instanța de fond în mod legal și temeinic s-a pronunțat asupra acestei cereri formulată în cauză, astfel încât argumentele prezentate prin motivele de recurs și care tind la ridicarea măsurii sechestrului judiciar nu pot fi analizate direct în calea de atac a recursului, acestea constituind în fapt o cerere nouă pe care petenții sunt ținuți să o supună în prealabil analizei primei instanțe potrivit art. 168 cod procedură penală.
În acest sens nu pot fi reținute nici cele arătate apărătorul inculpaților cu ocazia dezbaterilor în fața instanței de recurs în sensul că în fața primei instanțe ar fi solicitat și ridicarea sechestrului, deoarece o asemenea cerere formulată oral nu se constată a fi înserată în practicaua încheierii recurate, iar pe de altă parte nimic nu ar fi împiedicat petenții inculpați ca în situația în care ar fi înțeles să formuleze o astfel de cerere aceasta să se regăsească în cererea scrisă.
Astfel, analizând recursul prin prisma concluziilor orale consemnate în practicaua prezentei decizii și în raport de cererea cu care prima instanță a fost învestită se reține că singurul efect al măsurii asigurătorii este acela al interdicției de a înstrăina sau greva bunul, aceasta neaducând nici o atingere dreptului de administrare al petenților asupra bunului supus măsurii asigurătorii.
În condițiile în care petenții doresc schimbarea destinației imobilului din spațiu de locuit în spațiu comercial, aceștia ținuți, așa cum temeinic a precizat și prima instanță, să respecte procedurile legale administrative sau judiciare prevăzute de legea comercială cu privire la sediul unei societăți comerciale, instanța penală neputând suplini eventualele dificultăți pe care petenții le pot întâmpina în cadrul acestor proceduri
În consecință, în temeiul dispoz. art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod pr. penală, se vor respinge recursurile declarate de petenții inculpați ca nefondate, constatându-se și inexistența unor motive de casare de ordine publică din cele prevăzute de art. 3859alin. 3 cod procedură penală.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpații, împotriva încheierii din 06 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare dintre recurenții inculpați la câte 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. jud.
2 ex/13.05.2008
18 aprilie 2008
C:va urmări și încasa de la debitorul suma de 20 lei
reprezentând cheltuieli judiciare statului;
C:va urmări și încasa de la debitorul suma de 20
lei reprezentând cheltuieli judiciare statului;
C:va urmări și încasa de la debitorul suma de 20 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului;
C:va urmări și încasa de la debitorul suma
de 20 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului;
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Gabriel Viziru, Tatiana Rădulescu
