Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 109/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 109
Ședința publică de la 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA și inculpații, fiul lui G și, născut la data de 05 aprilie 1984, A, fiul lui și, născut la data de 04 noiembrie 1980, ambiții deținuți în prezent în Penitenciarul Mărgineni, județul D și, fiica lui și, născută la data de 20 ianuarie 1985, în prezent deținută în Penitenciarul, județul P, împotriva sentinței penale nr.204 din data de 18 iunie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 13 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea succesiv la data de 20 noiembrie 2009 și respectiv 25 noiembrie 2009, când a luat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 204 din 18 iunie 2009 Tribunalului Prahovas -a dispus condamnarea inculpaților:
1. (fiica lui și, născută la 20 ianuarie 1985 în municipiul P, județul P, domiciliată în comuna G, județul P, fără antecedente penale) deținută în Penitenciarul, la două pedepse de câte 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal pentru trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și respectiv organizarea și conducerea activității de trafic de droguri prev. de art. 10 din Legea nr. 143/2000, fapte din perioada 2004 - 2007; 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal pentru constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, urmând ca potrivit art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal;
2. A (fiul lui și, născut la 04 noiembrie 1980 în, județul P, cu același domiciliu,-, bloc 22,. A,. 12, recidivist) deținut în Penitenciarul Mărgineni, la pedepsele de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal pentru complicitate la introducerea în țară de droguri de mare risc prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 3 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, faptă din perioada decembrie 2006-ianuarie 2007; 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal pentru trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, faptă din ianuarie 2007 și 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal pentru constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, urmând ca potrivit art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal;
3. (fiul lui G și, născut la 05 aprilie 1984, în orașul, județul P, cu același domiciliu,-, bloc 1,. 4, fără antecedente penale) deținut în Penitenciarul Mărgineni, la pedepsele de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal pentru introducerea în țară de droguri de mare risc prev. de art. 3 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, faptă din noiembrie 2006; 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal pentru trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, faptă din noiembrie 2006 - ianuarie 2007; 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal pentru trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, faptă din ianuarie 2007 și 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal pentru constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, urmând ca potrivit art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal;
Conform art. 71 Cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
S-a menținut starea de arest a celor trei inculpați, computându-se din durata pedepselor deținerea începând cu 14 februarie 2007 pentru, de 15 februarie 2007 pentru A și 20 martie 2007 pentru, la zi.
4. (fiul lui și a, născut la 08 septembrie 1986 în orașul, județul P, cu același domiciliu,-, fără antecedente penale) la pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal pentru introducerea în țară de droguri de mare risc prev. de art. 3 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, faptă din ianuarie 2007; 3 pedepse de câte 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal pentru trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 16 din aceeași lege, art. 74 lit. a și c și art. 76 lit. a Cod penal (două fapte, din ianuarie 2007 și sfârșitul anului 2006); și respectiv constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, aplicându-se potrivit art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal;
Conform art. 71 Cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În baza art. 861și art. 71 al. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe un interval de timp de 6 ani, calculat potrivit art. 862Cod penal și stabilindu-se măsurile de supraveghere prev. de art. 863alin. 1 lit. a, b, c, d Cod penal, în condițiile art. 864din același cod.
În baza art. 88 Cod penal s-a computat din durata pedepsei reținerea și arestarea preventivă de la 14 februarie 2007 la 18 noiembrie 2008.
Potrivit art. 17 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 litera b cod penal s-a dispus confiscarea cantității de 574,23 grame cocaină care în baza art. 18 alin. 1 din aceeași lege, urmează a fi distrusă.
De asemenea, în baza art. 118 lit. e Cod penal s-a luat măsura de siguranță a confiscării speciale față de autoturismul marca BMW model X5 cu număr de înmatriculare B 44, obținut ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de către inculpatul A.
Inculpații au fost obligați și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de câte 880 lei fiecare dintre inculpații, și, precum și în sumă de 1080 lei, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu pentru coinculpatul A.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, în esență, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În contextul extinderii comerțului ilicit cu droguri și participarea într-un număr tot mai mare a grupărilor nou formate pe lângă organizațiile tradiționale cu vechime în domeniu, se înscriu și actele executate de traficanți români care au transportat droguri de mare risc (cocaină) atât pe teritoriul Spaniei, cât și din această țară în Luxemburg, Belgia, Olanda, Suedia, în perioada 2006-2007.
Două dintre acestea au fost organizate la începutul anului 2004 de inculpata, cetățean român cu reședința în Spania, iar în anul 2005 de către martora (care a făcut parte inițial din primul grup), având ca obiectiv transportarea drogurilor de mare risc (cocaină) primite de la traficanții nigerieni spre destinații și pe rute fixe, respectiv de la Madrid în sau pe teritoriul statelor menționate.
Persoanele recrutate erau cetățeni români care nu dispuneau de venituri mari, fiind motivați să desfășoare această activitate prin promisiunea unor câștiguri substanțiale obținute într-un interval scurt de timp.
Astfel, la sfârșitul anului 2003 inculpata s-a stabilit în orașul Madrid, cu intenția declarată de a-și continua studiile.
Ulterior, aceasta a intrat în legătură cu membrii unei grupări de traficanți nigerieni de la care lua cocaină ce urma a fi transportată pe teritoriul Spaniei precum și al altor state europene (Olanda, Luxemburg, Belgia, Suedia, Norvegia, Germania și Italia).
Cetățenii nigerieni introduceau drogurile de mare risc folosind mape sub forma unor atlase geografice mai voluminoase, copertate, de culoare închis, albastru sau negru, ambalate în pungi din plastic, după care mapele erau parfumate excesiv pentru a nu fi interceptate la controlul poliției de specialitate.
erau avertizați personal de inculpata că în situația în care ar fi capturați și ar divulga activitatea derulată, vor avea de suferit din partea cetățenilor de culoare " ei" chiar și în țară, iar în cazul în care ar fi prinsă va deconspira toate legăturile.
Pentru a trafica cocaina în condițiile arătate, împreună cu fratele său, aceasta a racolat o serie de cetățeni români (, și ) care în perioada 2004-2005 au efectuat mai multe transporturi folosind "mapele", activitatea fiind recompensată prin sume variabile în euro.
Ulterior, sarcina de recrutare a fost preluată alături de fratele său și de coinculpații A zis și, membrii ai structurii organizate care se bucurau atât de ascendent fizic și moral, dar și de încrederea inculpatei conducătoare a acesteia.
Printre persoanele racolate pentru a activa în gruparea criminală s-au numărat și făptuitorii, C, C, precum și coinculpații și, care pentru sume variind între 1.000 și 2.400 euro, (funcție de cantitatea și de puritatea drogului), transportau cocaină în Spania și în afara teritoriului acestei țări.
erau primite de la traficanții nigerieni de către inculpata sau de un alt membru desemnat de aceasta și în apartamentele deținute de ea, în Madrid și, imobile unde erau găzduiți și ii, contra cost.
După ce mai multe persoane depistate cu astfel de mape (, C, C, ), au fost arestate în Spania și în Suedia, drogurile au fost transportate în corpul ilor, sub formă de capsule înghițite sau introduse în vagin.
Inculpatul Aaa derat la această grupare în anul 2006, an în care la rândul său a racolat pe coinculpații și, precum și pe martorii și, ultimii trei fiind folosiți pentru a transporta droguri numai pe teritoriul Spaniei.
Tentativa efectuată în același scop față de martorii G și a eșuat, fiind refuzat categoric.
S-a stabilit de asemenea, că inculpatul A zis "", era cunoscut ca fiind o persoană violentă, lesne capabilă de acte agresive, motiv pentru care în cadrul structurii criminale i-au revenit atribuțiile de racolare și supraveghere a persoanelor ce transportau cocaina.
Ca urmare pentru o persoană determinată să facă parte din rețea el a primit de la inculpata câte 1.000 euro, precum și 15 % din sumele încasate de i, la fiecare transport.
La sfârșitul lunii noiembrie 2006, racolați fiind de acesta, inculpatul împreună cu învinuitul s-au deplasat pe teritoriul Spaniei iar la Madrid au fost conduși de coinculpatul, în locuința inculpatei, unde au primit detalii privind activitatea de traficare a drogurilor.
Astfel au fost stabilite traseele inițiale și le-a fost testată capacitatea de a înghiți capsule de cocaină, primul reușind ca după două săptămâni să transporte 600 gr cocaină, pe relația Madrid-.
S-a mai reținut că în aceeași perioadă inculpatul a primit de la persoana de contact, cetățean nigerian, 4.500 euro reprezentând c/val. transporturilor efectuate, sumă pe care i-a predat-o însă coinculpatei, el beneficiind numai de 1.000 euro.
La sfârșitul lunii decembrie 2006, coinculpații A și au revenit în România pentru a petrece sărbătorile de iarnă, ocazie cu care secundul a deconspirat parte din activitățile desfășurate anterior, martorilor și G, fratele său.
După aceste sărbători cei doi inculpați au plecat în Olanda, locuind în apartamentul deținut de inculpata, în și continuând fiecare exercitarea atribuțiilor încredințate, în cadrul rețelei.
În acest imobilul,- destinat asigurării locuinței pentru "i"-, a ajuns și coinculpatul zis "", racolat fiind de inculpatul A în timp ce se aflau în Belgia.
Ca membru al rețelei conduse de inculpata, acesta avea atribuții de, activitatea sa constând în transportul de cocaină din Olanda pe teritoriul altor state.
Potrivit sarcinilor încredințate de liderul structurii și având capacitatea de a înghiți multe capsule, în intervalul noiembrie - decembrie 2006 inculpatul a reușit să efectueze 4-5 transporturi de cocaină în cantități mari, pe rutele Olanda - Norvegia, Olanda - Germania - Italia.
Nemulțumiți fiind de sumele mici rămase în urma transporturilor efectuate, după ce s-au întors din România coinculpații A, și martorul s-au hotărât să-și însușească parte din drogurile de risc predate de traficanții nigerieni coinculpatei, primul oferindu-se contra cost să îi ajute pe ceilalți doi atât la introducerea, cât și la valorificarea acestora pe teritoriul statului român.
Potrivit înțelegerii, coinculpații și au sustras cantitatea de 60-70 capsule și respectiv 24 capsule, cocaină încredințată pentru distribuire iar după înghițirea acestora au plecat spre România.
În drum aceștia s-au oprit în Belgia unde primul a mai îngurgitat o cantitate apreciabilă de cocaină ambalată în același mod și aflată în custodia fratelui său, membru al aceleiași rețele, intrând pe teritoriul statului român, succesiv în jurul datei de 26 ianuarie 2007.
Conform planului de operare inculpatul a introdus în țară aproximativ 280 grame cocaină iar apelantul aproximativ 1200 grame cocaină, care în perioada următoare au fost deținute cu scopul comercializării, în diferite locații din județul
Totodată inculpatul Aap rimit de la coinculpatul cantitatea de 700 grame cocaină, în schimbul căreia a dobândit autoturismul marca BMW model X5, cu numărul de înmatriculare B-44-, indisponibilizat pe parcursul urmăririi penale în vederea confiscării speciale.
Fiindu-i teamă că va fi depistat de autoritățile locale, inculpatul a încredințat restul drogurilor deținute martorului cu identitate protejată.
Ca urmare la data de 13 februarie 2007, martorul respectiv a predat cocaina primită, la sediul DIICOT - Biroul Teritorial Prahova, furnizând totodată o serie de informații în legătură cu grupul infracțional.
Examinarea tehnico-științifică efectuată în cadrul Laboratorului Central de analiză și profil al drogurilor precursori a stabilit că cele 38 capsule aveau greutatea totală de 374,82 grame și conțineau cocaină în amestec cu fenacetină.
Cercetările declanșate de poliția judiciară au condus și la recuperarea cantității de 274 grame cocaină (de aceeași compoziție) ambalată în 22 capsule, predată de inculpatul.
După ce cea mai mare parte a membrilor structurii criminale constituite și conduse au fost arestați atât în Spania cât și în România (în prezenta cauză), coinculpata s-a întors în țară, fiind identificată în martie 2007.
Actele procedurale efectuate au stabilit și faptul că în cadrul acestei rețele, inițial inculpata a fost ajutată de învinuitul din orașul, care avea rolul de a aduce i din România și de a asigura livrarea mărfii, în condițiile ordonate, plătindu-i pentru cursele efectuate și aprovizionându-i cu drogurile repartizate în acest scop.
S-a mai reținut că inculpatul este singurul din grupul infracțional organizat și condus de inculpata care a recunoscut comiterea faptelor și a înțeles să colaboreze cu organele abilitate, pentru stabilirea situației de fapt, atât prin conducerea acestora la locul unde ascunsese cantitatea de 274 gr. cocaină în amestec cu fenacetină, deținută, cât și cu informații privind modul de acțiune al celorlalți membri ai structurii criminale.
Față de conduita acestuia și colaborarea reală cu organele de anchetă prima instanță a confirmat propunerea procurorului privind aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 stabilind pedeapsa judiciară în condițiile reducerii limitelor prevăzute de lege conform art. 74 și 76 Cod penal.
La individualizarea pedepselor aplicate celor patru inculpați și modalității de executare a acestora s-au avut în vedere criterii generale prevăzute de art. 72 Cod penal, împrejurările în care au fost comise infracțiunile reținute în sarcină, persoana acestora, inclusiv situația antecedentelor penale.
Cât privește pe inculpatul care nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptelor și a colaborat eficient cu organele de urmărire penală, s-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepselor poate fi atins și fără executarea acestora, sub supraveghere specială conform art. 861- 864Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal au declarat apeluri Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA și inculpații, A și, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Calea de atac exercitată de unitatea de parchet a vizat situația juridică a coinculpaților A și, susținându-se că
pedepsele aplicate sunt nelegale.
Astfel, sub un prim aspect s-a observat că prima instanță a omis să facă aplicarea articolului 83 Cod penal în cazul inculpatului A, deși infracțiunile stabilite în sarcină sunt intenționate și comise în perioada decembrie 2006 - ianuarie 2007, respectiv în termenul de încercare de 3 ani acordat conform art. 82 Cod penal pentru pedeapsa de 1 an închisoare la care a fost condamnat în baza art. 180 al. 2 Cod penal, art. 321 alin. 1 cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal și art. 217 al. 1 Cod penal, prin sentința penală nr. 614/13 noiembrie 2003 Judecătoriei Câmpina, definitivă prin decizia penală nr. 723/08 iulie 2004 Curții de APEL PLOIEȘTI.
Întrucât ultima sancțiune putea fi considerată executată abia la data de 08 iulie 2007, deci ulterior consumării activității infracționale deduse judecății, se impunea revocarea suspendării condiționate și dispunerea executării acesteia alături de pedeapsa rezultantă stabilită conform art. 34 lit. b Cod penal, dispozițiile art. 83 Cod penal privind cumulul aritmetic fiind de strictă interpretare.
Sub un alt aspect, s-a invocat și omisiunea aplicării dispozițiilor art. 74 lit. a și c, art. 76 lit. a Cod penal, în raport cu infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, reținerea circumstanțelor atenuante judiciare fiind obligatorie cât timp acestea s-au constatat pentru celelalte fapte concurente deduse judecății, iar pe de altă parte cuantumul pedepsei s-a stabilit sub limita minimă de 5 ani închisoare înscrisă în textele încriminatorii.
Inculpata a susținut că în mod greșit a fost condamnată pentru infracțiunile prev. de art. 10 din Legea nr. 143/2000 și respectiv prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, deoarece declarațiile martorilor cu identitate protejată și care nu au fost audiați în cursul cercetării judecătorești, nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
Se impune ca instanța de control judiciar să constate că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în legile speciale pentru atragerea unei atari răspunderi penale, nefăcându-se dovada că apelanta ar fi fost liderul unei structuri criminale piramidale, că ar fi organizat și condus întregul grup infracțional, în condițiile în care avea vârsta de 22 ani dar și ascendentului moral notoriu deținut pe piața drogurilor de persoanele de naționalitate nigeriană cu care venea în contact.
Pe de altă parte, pedeapsa principală rezultantă de 15 ani închisoare menționată în minuta și dispozitivul sentinței ar contravini considerentelor acesteia, ultimele conținând mențiunea individualizării sancțiunilor judiciare la limita minimă specială prevăzută de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, respectiv 10 ani închisoare.
S-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală pentru infracțiunile de organizare și conducere a activității de trafic de droguri și constituirea unui grup infracțional organizat, nefiind autorul acestora, urmând să se reducă și cuantumul pedepsei stabilite pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc sub limita minimă specială prev. de art. 74 lit. a și lit. c, art. 76 Cod penal.
Reindividualizarea sancțiunilor aplicate pentru faptele stabilite în sarcină, s-a invocat și ca motiv de reformare subsidiar, arătându-se că scopul pedepsei poate fi atins prin atenuarea răspunderii penale, luându-se în considerare împrejurările concrete în care a ajuns să încalce legea specială, fiind prinsă într-un lanț infracțional în contextul imaturității vârstei, concubinajului consumat cu un coleg de naționalitate nigeriană, dependența de droguri dar și lipsa antecedentelor penale și faptul că după sesizarea instanței de apel a înțeles să colaboreze cu organele de urmărire penală.
La rândul său avocatul ales al inculpatului, pentru motivele pe larg expuse la judecata apelului și detaliate în încheierea din 13 noiembrie 2009, ce face parte integrantă din prezenta decizie a solicitat în principal achitarea pentru toate faptele deduse judecății, conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală.
S-a susținut că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată cu probele administrate în cauză, chiar dacă apelantul a recunoscut comiterea infracțiunii de aderare la un grup infracțional, în sensul introducerii cantității de droguri în România la 03 februarie 2007 și în scopul comercializării.
Astfel judecata în primă instanță s-a desfășurat cu încălcarea dreptului inculpatului la un proces echitabil, reținându-se existența vinovăției pentru fapte deosebit de grave și aplicându-se pedeapsa severă de 15 ani închisoare, fără verificarea mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală, respectiv reaudierea tuturor martorilor propuși în acuzare, inclusiv a acelora cu identitate protejată, situație în care atari dovezi nu pot servi temei pentru o condamnare ci numai pentru trimiterea unei persoane în judecată.
În subsidiar, s-a considerat că vinovăția inculpatului ar putea fi reținută cel mult la comiterea infracțiunilor de trafic de droguri și aderare la un grup infracțional organizat, deci nu și aceea de introducere în țară de droguri de mare risc.
S-a solicitat de asemenea reducerea cuantumului pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, consecință a recunoașterii circumstanțelor atenuante personale de care acesta ar beneficia, costând în lipsa antecedentelor penale și formularea unui denunț penal după sesizarea instanței de apel, chiar dacă demersul efectuat nu a produs consecințele cerute de Legea nr. 682/2002.
Apelul declarat de inculpatul A vizează în primul rând reindividualizarea pedepselor stabilite de prima instanță, considerate ca fiind excesive în raport de contribuția adusă la derularea activității infracționale, din probele administrate rezultând vinovăția numai pentru racolarea a două persoane și nu aceea de introducere în țară a drogurilor de mare risc sau intermedierea vânzării de atari substanțe, deci neavând vreo contribuție la faptele comise de coinculpați și în anul 2007.
Sub un alt aspect, s-a solicitat înlăturarea măsurii de siguranță privind confiscarea specială a autoturismului marca BMW model "X5" cu numărul de înmatriculare B - 44-, indisponibilizat pe parcursul urmării penale, deoarece s-ar fi făcut dovada că a fost achiziționat cu sume de bani provenite din venituri licite, realizate ca zilier pe teritoriul mai multor state și reprezintă în fapt locuința sa.
Având în vedere motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate în căile de atac exercitate, recomandările Serviciului de Executare al Consiliului Uniunii Europene și acordul coinculpaților și A și, conform art. 378 alin. 2 Cod procedură penală în ședința publică de la 13.11.2009 instanța de apel a procedat la audierea acestora.
Verificând sentința apelată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarului cauzei, în raport de motivele de reformare invocate precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în limitele art. 371 alin. 2 și art. 372 alin. 1 Cod procedură penală rezultă că faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția coinculpaților, A și și s-au stabilit corect la primul grad de jurisdicție, găsindu-și corespondent în probele pertinente și concludente administrate, specifice aflării adevărului în cazul infracțiunilor de trafic de droguri, comise în participație și în cadrul unei structuri criminale organizate conform art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 39/2009 modificată.
Într-adevăr, în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești coinculpații A și nu au recunoscut că în perioada 2004-2007 ar fi desfășurat singuri sau coordonându-și acțiunile, operațiuni specifice traficării drogurilor de mare risc sau alte substanțe interzise la deținere.
Unele declarații conțin chiar justificări comportamentale grefate pe ascendentul deținut de secundul, cunoscut fiind ca o persoană autoritară, chiar violentă, manifestare ce s-a concretizat și în cursul urmării penale prin amenințările adresate de familiei coinculpatului și în scopul retractării declarațiilor reținute drept temei al punerii sub acuzare și trimiterii în judecată.
După soluționarea cauzei în primă instanță cei trei apelanți și-au reconsiderat într-o anume limită conduita procesuală, toți formulând cereri în vederea audierii de către organele de urmărire penală pentru a contribui la descoperirea unor autori și fapte, apreciate ca fiind infracțiuni grave în sensul art. 2 lit. a pct. 2 din Legea nr. 682/2002, demersuri însă nefinalizate până la data judecății apelurilor, pentru a produce consecințe juridice asupra atenuării răspunderii penale.
Pe de altă parte, vizând reducerea cuantumului pedepselor aplicate coinculpații A și au circumstanțiat apărarea în sensul recunoașterii unor operațiuni de racolare a persoanelor implicate în traficul de droguri primul și efectuarea unui singur transport de cocaină în calitate de "", droguri introduse în România în februarie 2007, secundul, fapte sancționate de legea specială în limite mult reduse față de prevederile art. 3 alin1 și 2.
Contestând că ar fi fost liderul unui grup profilat pe transportul de droguri de mare risc, pentru aceleași considerente inculpata a recunoscut că în perioada incriminată, aflându-se pe teritoriul Spaniei, în contextul definitivării studiilor universitare și consumului de atari substanțe, ar fi fost atrasă de o persoană de naționalitate nigeriană și introdusă ca "scut de protecție" într-o rețea de traficare a cocainei, acțiunile sale fiind recompensate printr-un comision în euro sau chiar cocaină necesară consumului propriu.
A susținut că, drogurile pentru care a intermediat transportul pe teritoriul acestui stat și al altora din spațiul european, folosind cetățeni români, nu i-au aparținut niciodată, nu a deținut în fapt atari substanțe în vederea comercializării, rolul său în cadrul rețelei fiind acela de translator și intermediar pentru transmiterea informațiilor și directivelor persoanelor de naționalitate nigeriană.
Prima instanță a reținut situația de fapt pe larg expusă în precedente prin coroborarea declarațiilor constante efectuate în cursul procesului de inculpatul, cu acelea date de martorii cu identitate protejată, precum și martorii G, și.
S-au avut în vedere de asemenea scrisorile trimise familiei în România făptuitoarea, deținută într-un penitenciar din Suedia și condamnată pentru trafic de droguri, procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate conform art. 91/1 și urm. Cod procedură penală, cele încheiate cu ocazia predării drogurilor de mare risc la sediul DIICOT - Biroul Teritorial Prahova de către martorul, ca și rapoartele de constatare tehnico-științifică încheiate de către specialiștii din cadrul.
Examinarea acestor mijloace de probă justifică concluzia că în perioada 2004-2007, în repetate rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, profitând că se află la studii în Spania și de relațiile cu studenți aparținând altor state, inculpata a deținut droguri de mare risc (cocaină), desfășurând acte specifice practicării acesteia pe teritoriul mai multor state din spațiul european.
În acest sens, a inițiat, a organizat și a condus pe teritoriul statului spaniol un grup infracțional profilat pe traficul internațional de cocaină, transportul acesteia în vederea comercializării realizându-se prin intermediul mai multor cetățeni români, între care și coinculpații și, inițial dispozițiile fiindu-i aduse la îndeplinire cu sprijinul învinuiților și OG, la care s-au adăugat ulterior învinuiții și zis "".
Recunoaște inculpata și rezultă din declarațiile coinculpatului, că intrând în legătură cu membrii unei grupări de traficanți nigerieni și în principal prin concubinul său de aceeași naționalitate, aceasta a reușit să distribuie cantități importante de cocaină, pe relația Madrid- dar și în alte țări din Europa de Vest (Olanda, Belgia, Suedia), sens în care atât în Madrid cât și în a deținut imobile speciale închiriate pentru asigurarea cazării ilor precum și comercializarea drogurilor.
Actele desfășurate de apelantă nu pot fi caracterizate ca simple operațiuni de intermediere a traficării drogurilor, atâta timp cât martorii audiați în cauză au confirmat susținerile inculpatului că în realitate personal sau sprijinită fiind de fratele său, alți învinuiți (față de care s-au disjuns cercetările, fiind refugiați pe teritoriul Spaniei la adrese neidentificate) sau inculpatul A, în fapt ea și-a constituit propria rețea criminală structurată pe trei nivele (lider, locotenenți și i), în care acționau mai mulți cetățeni români (femei și bărbați), după un plan conceput de aceasta și în executarea exclusivă a sarcinilor transmise, toate având drept scop obținerea de sume importante în euro, din care o cotă fixă prestabilită o remitea acestora drept preț a serviciilor prestate în interesul său.
Persoanele de sex feminin transportau cocaină în mape, sub forma unor atlase geografice, având coperte de culoare neagră sau albastră, corpuri delicte care erau aduse de cetățenii nigerieni și predate coinculpatei.
La rândul său, aceasta din urmă stabilea care dintre fetele ce lucrau pentru ea urma să efectueze livrările și în ce țară anume (Olanda, Luxemburg, Belgia, Suedia, Norvegia, Germani și Italia), activitatea fiind recompensată cu suma de 1.000 euro/ kg. cocaină predată.
Pentru a înșela organele de control vamal mapele respective erau impregnate cu diverse esențe de parfum apte să inducă în eroare câinii specializați în depistarea cocainei.
La rândul lor "ii bărbați" efectuau transporturile sub formă de bile, de diferite dimensiuni și ingurgitate în propriul corp, care la destinație erau recuperate prin evacuare fiziologică, iar în final predate unor persoane necunoscute, dar a căror recunoaștere se făcea conform înțelegerii dintre apelanta și furnizori, însemnele de identificare transmițându-se personal de către aceasta la momentul plecării în trafic.
Prin urmare, față de împrejurările concrete de aducere la îndeplinire a rezoluției infracționale, este cert că inculpata reprezenta o "interfață" a structurii de traficanți nigerieni dar nu în sensul atenuării răspunderii penale pe care o vizează ci al unei conlucrări între liderii a două structuri criminale constituite pe teritoriul unui stat european, ambii interesați fiind în obținerea de beneficii importante din comercializarea drogurilor de mare risc, interdependență ofertă-distribuire a unor atari substanțe produse în țara de origine.
De altfel, un atare rol a fost relevat cu ocazia acceptării persoanelor racolate în rețea fie în perioada premergătoare obținerii acordului de executarea acțiunilor specifice transportului drogurilor, fie cu ocazia instruirii personal sau prin intermediari asupra modalității de penetrare a sistemului de siguranță, fie la primirea sumelor obținute din vânzarea acestora persoanelor anume indicate și respectiv achitarea beneficiului tranzacționat inițial.
Susținerea apelantei privind o eventuală influență a propriului consum de droguri, în continuare rezoluției infracționale, este înlăturată prin declarația aceluiași inculpat, care având posibilitatea observării îndeaproape a activității desfășurare în mai multe rânduri a fost prezent la predarea sumelor de bani aduse de "i" la întoarcerea din curse, care de regulă fiind ambalate în mai multe plicuri și transportate într-un rucsac purtat de o femeie.
Inculpatul A zis "" nu a fost un simplu membru al grupului infracțional, iar activitatea lui nu s-a rezumat numai la atragerea a două persoane, cetățeni români, pentru derularea activității infracționale conduse de coinculpata.
Susținerile sale în sensul că în cursul anului 2006 a lipsit din țară, perioade foarte scurte de timp, situație de fapt care nu i-ar fi permis să desfășoare o activitate infracțională amplă în afara frontierelor de stat și de natura aceleia stabilită în sarcină, s-au înlăturat întemeiat la primul grad de jurisdicție.
Probele administrate în cauză justifică concluzia că în realitate el a deținut un rol important în funcționarea structurii criminale (nivelul doi), fiind recunoscut de ceilalți membri ca un apropiat al "șefei",apelanta și temut pentru agresivitatea manifestată față de "ii bărbați și femei", pe care îi amenința sub diverse forme pentru a-i determina să asculte necondiționat sarcinile transmise.
Rezultă din declarațiile coinculpaților și și se confirmă prin scrisorile transmise dintr-un penitenciar suedez în care execută o pedeapsă cu închisoarea, fiind prinsă de autoritățile suedeze în timp ce transporta droguri, că pentru acceptarea ascunderii drogurilor (un vagin sau în stomac) și predarea acestora în Norvegia sau Suedia, "ul" a fost amenințată de inculpatul A cu arderea casei și a copilului, în final procedând la sechestrarea acesteia pentru executarea operațiunii cerute.
telefonice interceptate în condițiile art. 91 și urm. Cod procedură penală confirmă declarațiile martorilor cu identitate protejată, precum și cele date de martorii G și din care rezultă că acesta a aderat la grupul condus de apelanta în a doua parte a anului 2006, inițial având rolul de a recruta noi persoane, cetățeni români.
S-a dovedit de asemenea că pentru determinarea acestora de să-l urmeze în afara granițelor statului român, în Spania sau Olanda, apelantul A zis "" le promitea asigurarea unor contracte de muncă cu câștiguri tentante (bodyguard), precum și faptul că odată ajunși la destinație le supunea unei stricte supravegheri menite să protejeze livrarea drogurilor, dar și menținerea în grupul infracțional constituit ori păstrarea confidențialității asupra adevăratei activități desfășurată în spațiul european, la întoarcerea în țară.
Ca urmare spre deosebire de "i", în calitate de "locotenent" al apelantei, acesta era recompensat cu câte 1.000 euro de persoană administrată dar și cu un procent de 15% din sumele încasate de
Condițiile de racolare și supraveghere menționate sunt detaliate atât în declarațiile martorilor citați dar și în cele făcute de coinculpatul și, primul fiind racolat în România în cadrul unor întâlniri succesive în localități amplasate pe teritoriul județului P, cunoscute ca reședință sau domiciliu al fraților și .
Apelantul a fost cea de-a doua persoană "importantă" folosită pentru derularea rezoluției infracționale concepută de liderul, el fiind recrutat cu acordul acesteia de către inculpatul A, sens în care s-a deplasat în Belgia, unde primul presta diferite munci fără forme legale, cazat fiind în locuința fratelui său.
Aceiași martori cu identitate protejată la care se adaugă și martora precum și G au confirmat susținerile inculpatului potrivit cărora apelantul a fost racolat în a doua Jaa nului 2006, fiind folosit în principal drept "" pentru transporturile de cocaină pe teritoriul Olandei dar și în alte state limitrofe.
De regulă acesta folosea cursele de avion Olanda -Norvegia iar pentru penetrarea programelor guvernamentale de protecție antidrog, după o escală pe aeroportul din -Germania, schimba mijloacele de transport, deplasându-se cu autocarul la, așteptat fiind de persoanele indicate ca beneficiare ale "mărfii" livrate, de inculpata, prin intermediul apelantului A.
Ca urmare, în perioada noiembrie - decembrie 2006 el a reușit să efectueze patru-cinci transporturi de cocaină, conținând cantități mari de capsule, recunoscut fiind pentru capacitatea deosebită de a ingurgita și purta în corp său, drogurile ambalate în doze câte 10-15 gr. substanță/bucată.
La rândul său inculpatul a recunoscut și s-a dovedit prin martorii cu identitate protejată precum și fratele său G și, că în perioada noiembrie 2006 - ianuarie 2007, cât s-a aflat pe teritoriul Spaniei, a reușit să efectueze un singur transport de droguri deoarece nu suporta să înghită decât o cantitate mică de droguri, situație în care era ținut în "rezervă" pentru a se obișnui să poată transporta mai mult.
S-a probat de asemenea că întâlnindu-se pe teritoriul României pentru petrecerea sărbătorilor de C și Anul, la sfârșitul anului 2006 coinculpații A și au decis că ar fi fost prost plătiți de inculpata.
Ca urmare, de comun acord au stabilit ca în schimbul unor comisioane între 400 și 5000 euro, secundul să sustragă parte din drogurile predate pentru livrare, după care să le aducă în țară, primul obligându-se să racoleze cumpărătorii interesați în traficarea sau consumul cocainei.
Rezoluția infracțională a fost completată ulterior prin atragerea și a inculpatului, sens în care apelantul Aaa vut o primă întâlnire cu acesta pe teritoriul Olandei, stabilind condițiile însușirii drogurilor respective precum și ale introducerii în România.
Din coroborarea declarațiilor martorilor cu identitate protejată, precum și G cu recunoașterea coinculpatului rezultă cu certitudine că în acest sens în perioada imediat următoare, respectiv în jurul datei de 22.01.2007, aflându-se la Madrid, acesta din urmă a sustras 24 de capsule de cocaină ambalată, parte din cantitatea încredințată pentru livrare de către inculpata și după ingurgitare, părăsit Spania, întorcându-se acasă.
Potrivit planului de operare convenit cu inculpatul A, într-o primă etapă s-a deplasat în Olanda, preluând pe inculpatul, care la rândul său transporta în aceleași condiții o altă cantitate de 60 capsule cocaină.
În drumul spre țară cei doi s-au oprit în Belgia de unde secundul și-a însușit o cantitate mare din drogurile deținute de fratele său, care de asemenea acționa în executarea atribuțiilor stabilite de apelanta, pe teritoriul acestui stat.
Ca urmare, cei doi inculpați au reușit să introducă pe teritoriul României, succesiv, cantitatea de aproximativ 1.480 gr.cocaină, ambalată în capsule, transportate prin ingerare în propriul corp, droguri deținute ulterior în diferite locații pe raza județului și în scopul comercializării.
S-a dovedit de asemenea că imediat după sosirea în țară inculpatul apelantul a primit de la inculpatul, zis "" aproximativ 700 gr. cocaină, folosită de primul pentru achiziționarea unui autoturism marca BMW- X5, de la martorul .
Prima instanță a înlăturat întemeiat susținerile acestuia în sensul că tranzacția s-ar fi efectuat contra unei sume de bani obținute din vânzarea unui apartament ce ar fi aparținut mamei sale până în anul 2003.
Chiar dacă la percheziția domiciliară efectuată asupra martorului nu s-au identificat atari droguri, situația de fapt rezultă cu certitudine din declarațiile martorilor, G, unite cu circumstanțele dobândirii autoturismului, respectiv la câteva zile după introducerea dr acestora în țară de complicii și dar și actele preparatorii efectuate de primul la sfârșitul anului 2006, interceptate de fratele său
Susținerea apelantului A în sensul că achiziționarea s-ar fi realizat pentru suma de 24.000 euro, din care 18.000 euro ar constitui contravaloarea imobilului din, valorificat în urmă cu un an și J nu este credibilă, fiind contrazisă prin înscrisurile transmise de organele financiare locale (contractele de vânzare-cumpărare), din care rezultă că tranzacția din anul 2003 s-a efectuat în lei, iar prețul obținut a fost investit în cumpărarea imobilului folosit de mama sa, încă din anul 2006.
Mai mult, prin declarațiile date în cursul urmăririi penale apelanta a explicat că discuțiile purtate între mamă și fiu i-au format convingerea, între altele, că ultimul ar fi fost exonerat de executarea unei pedepse privative de libertate aplicată în România în urmă cu câțiva ani, folosind banii obținuți în condițiile arătate.
Separat de aceasta, din procesele verbale încheiate de organele T - P la data de 13.02.2007, rezultă că refuzând să-și mai asume riscul ascunderii drogurilor încredințate, martorul cu identitate protejată predat acestei unități de parchet numai cantitatea de 374,82 gr cocaină, deci diferența de până la 1.200 gr. droguri introduse pe teritoriul României de coinculpatul, în primele zile ale lunii februarie.
Într-adevăr existența faptelor și vinovăției celor patru inculpați, a rolului și atribuțiilor acestora în cadrul organizației inițiate și conduse de inculpata s-a probat în mod direct prin declarațiile inculpatului și a martorilor cu identitate protejată conform art. 861Cod procedură penală.
Împrejurările de fapt relatate s-au confirmat prin declarații făcute de alte persoane învinuite în cauză și indirect de martorii rude apropiate sau afini ori prieteni ai coinculpaților, declarații și scrisori ale unor persoane arestate în ale țări pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri (membrii ai aceleiași structuri criminale), convorbirile interceptate conform art. 911Cod procedură penală, înregistrate pe teritoriul statului român.
În atare situație, nu există temei legal pentru a nu se da eficiență probelor directe și concludente menționate, specifice constatării și descoperirii unor atari infracțiuni, derulate în afara României și în modalitatea de operare detaliată în precedente.
Faptul că inculpatul a înțeles să colaboreze cu organele judiciare, vizând reducerea limitelor pedepsei în condițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, conduită legală, nu poate duce automat la concluzia că el ar fi interesat în agravarea situației coinculpaților.
Curtea observă că prin declarațiile date el a relatat împrejurări care se circumscriu în conținutul unor infracțiuni grave ce atrag propria răspundere penală, sancționate cu închisoarea de minim 15 ani, situația de fapt s-a confirmat prin celelalte mijloace de probă administrate în cauză, iar prezentarea cu lux de amănunte a unor acțiuni nu poate fi decât consecința perceperii acestora în mod direct.
Chiar dacă organele de urmărire penală nu au reușit să prezinte în instanță martorii cu identitate protejată, iar alte persoane cu aceeași calitate nu au mai fost găsite la ultimele domicilii declarate în prima fază procesuală, fiind plecate din țară sau chiar executând pedepse privative de libertate în alte state, în lipsa unor dovezi certe de natură a conduce la concluzia că aceștia ar fi fost audiați cu nesocotirea prevederilor legale, nu există temei pentru înlăturarea datelor concludente rezultate din declarațiilor date conform art. 861Cod procedură penală.
Prima instanță nu poate fi acuzată nici de lipsă de rol activ pentru aflarea adevărului, cât timp prin încheierea de ședință din 12.12.2008 s-a constatat imposibilitatea tehnică de ascultare martorilor, cu respectarea dispozițiilor speciale cerute de art. 862pr.pen. iar inculpații și apărătorii acestora au luat cunoștință de declarațiile date prin citire în ședință publică conform art. 327 pct. 3 Cod procedură penală.
Față de cele ce preced curtea de apel reține că s-a făcut dovada că în perioada 2004- 2007, în repetate rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpata a deținut în vederea traficării de cocaină, drog de mare risc, a inițiat a organizat și a condus de pe teritoriul Spaniei un grup infracțional constituit în principal din cetățeni români, profilat pe trafic internațional de cocaină, fapte ce constituie infracțiunile de trafic de droguri de mare risc incriminate în dispozițiile art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143 /2000 cu aplic art. 41 alin.2 Cod penal și art. 10 din Legea nr. 143/2000, săvârșite în condiții de crimă organizată conform art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
S-a probat de asemenea că aderând la grupul infracțional inițiat și condus de inculpata, în perioada decembrie 2006- ianuarie 2007 inculpatul Aac omis acte de executare în cadrul structurii criminale constând în racolarea de cetățeni români și supravegherea acestora pentru îndeplinirea atribuțiilor determinate de liderul grupului, în scopul distribuirii cocainei în mai multe țări din spațiul european, fapte ce constituie infracțiunile prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Faptele inculpaților și care la sfârșitul anului 2006, racolați fiind de coinculpatul A au aderat la grupul infracțional constituit de apelanta, în afara teritoriului statului român și potrivit rolurilor determinate în cadrul organizației (i) au executat patru cinci transporturi (primul) și respectiv un transport (secundul) de droguri de mare risc, prin ingurgitarea în propriul corp până la localitatea de destinație, în principal pe teritoriul Spaniei, Olandei și Suediei, constituie infracțiunile de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și respectiv aderare la ung rup infracțional prev. de art. 7 din legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Faptele inculpatului A care în perioada decembrie 2006- ianuarie 2007 a convenit cu inculpații și, ca aceștia din urmă să introducă în România droguri de mare risc, urmând ca în schimbul unei cantități din aceste droguri să le asigure plata transporturilor din Belgia până în țară, precum și să-i ajute să valorifice cocaină către persoane interesate domiciliate în principal în județul P; iar în considerarea acestei înțelegeri în luna ianuarie 2007 a traficat atari droguri în vederea deținerii și distribuirii obținând în schimbul cantității de 700 gr. cocaină un autoturism marca BMW - X5 constituie complicitate la infracțiunea incriminată în art. 3 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 26 Cod penal.
actele comise de coinculpații și, care în condițiile expuse și în jurul datei de 25 ianuarie 2007 au introdus, prin transport în propriul corp, cantitățile de 1200 gr. cocaină și respectiv 280 gr. cocaină, având asigurată promisiunea distribuirii pe teritoriul României prin intermediul coinculpatului A, contra unor beneficii de cca. 400-5000 euro, constituie infracțiunea incriminată în art. 3 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000.
Prin urmare motivele de reformare invocate prin apelurile declarate de către coinculpații, A, vizând existența faptei și vinovăției raportat la infracțiunile descrise prin actul de trimitere în judecată și confirmate prin sentința atacată, sunt neîntemeiate.
Și pedepsele stabilite sunt juste, criteriile de individualizare înscrise în disp. art. 72 Cod penal respectându-se întocmai.
Prima instanță a avut în vedere gravitatea concretă a faptelor comise, determinată inclusiv prin limitele minime speciale înscrise în textele incriminatorii din legislația specială, participarea efectivă a fiecăruia dintre inculpați în derularea activității structurii criminale inițiată și condusă de apelanta, locul și importanța atribuțiilor executate, concretizate și prin beneficiile obținute și nu în cele din urmă conduita adoptată în cursul procesului sau colaborarea cu organele judiciare pentru aflarea adevărului și stabilirea vinovăției.
Pedepsele rezultante de câte 15 ani închisoare aplicate coinculpaților A și nu constituie un efect al aplicării egalității de tratament cu apelanta ci o apreciere a limitelor responsabilității penale pentru autorat și complicitate la introducerea de droguri de mare risc pe teritoriul României, faptă deosebit de gravă, sancționată cu închisoarea între 15 și 20 ani și interzicerea exercițiului unor drepturi civile.
În cazul aceluiași gen de infracțiuni, respectiv traficul de droguri prev. de art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cuantumul pedepselor a fost individualizat între 10 și 15 ani închisoare, evaluându-se natura atribuțiilor îndeplinite, beneficiile realizate și rolul în cadrul structurii, respectiv imposibilitatea funcționării, obținerii și valorificării drogurilor, fără aportul inculpatei; nivelul doi ocupat de coinculpatul A (locotenent) în cadrul grupului infracțional, prin el liderul reușind să racoleze și să supravegheze derularea activității infracționale, motiv pentru care primea pe lângă suma de 1000 euro/persoană recrutată și un procent de 15% din încasările/transport.
S-a avut în vedere totodată numărul de cca. 4-5 transporturi conținând cantități mari de droguri livrate în spațiul european, folosind propriul corp pentru penetrarea sistemului de siguranță guvernamentală antidrog, stabilit în sarcina inculpatului.
Nu poate fi neglijat nici faptul că inculpatul a efectuat un singur transport, iar descoperirea rețelei infracționale s-a realizat mai înaintea expirării perioadei de inițiere a acestuia, toate unite cu importantul rol avut în finalizarea urmăririi penale, declarațiile date fiind determinante în primirea drept concludente a relatărilor făcute de martorii protejați precum și martorii indirecți și tragerea la răspundere penală a celorlalți inculpați, ce au contestat faptele anterior soluționării apelurilor.
Faptul că în argumentarea soluției sub acest aspect, judecătorul fondului a făcut trimitere la limita minimă specială, fără a delimita infracțiunile concurente reținute în sarcina fiecărui inculpat, în raport de cele expuse, nu constituie o contradicție între dispozitivul și considerentele hotărârii atacate, ci o eroare materială care nu poate atrage redozarea cuantumului pedepselor judiciare stabilite.
Aceasta cu atât mai mult cu cât în cazul inculpatei, sancțiunile au fost individualizate peste limita minimă specială admisă de textele de lege incriminatoare.
De altfel ascendentul faptic și moral deținut de aceasta în structura criminală organizată nu poate conduce decât la concluzia că prezervarea ordinii publice dar și tragerea la răspunderea penală impun în egală măsură sancționarea cu o pedeapsă situată peste această această limită chiar dacă în fața instanței de control judiciar și-a reconsiderat conduita, recunoscând participarea la activitatea infracțională.
Și măsura de siguranță a confiscării speciale luată conform art. 118 lit. e Cod procedură penală față de autoturismul marca BMW model X5 nr. de înmatriculare B 44, proprietatea inculpatului A, este corectă.
Astfel cum s-a detaliat mai sus este cert că autovehiculul respectiv provine din activitatea infracțională stabilită în sarcina apelantului, concluzia primei instanțe fiind susținută atât prin probe directe cât și indirecte respectiv, declarațiile inculpatului și, cele ale martorilor G, și, toate coroborate cu înscrisurile privind condițiile valorificării imobilului, pretins a fi folosite la dobândirea acestuia.
Demersurile efectuate la sfârșitul anului 2006 în vederea introducerii unei cantități apreciabile de droguri, pe teritoriul României, ca și actele executate pentru traficarea acestora în luna ianuarie 2007, urmate la scurt timp de încheierea tranzacției cu vânzătorul, în lipsa dovezilor privind obținerea unor venituri licite în ultimii trei ani, nu pot duce decât la concluzia că bunul respectiv reprezintă beneficiu realizat din infracțiuni, neidentificarea corpurilor delicte în domiciliul acestuia din urmă la cca. o lună de la efectuarea tranzacției fiind lipsită de relevanță.
Concluzionând apelurile declarate de coinculpații, A și, sub aspectele analizate nu sunt fondate, respingându-se conform art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Motivele invocate în apelul declarat de unitatea de parchet sunt însă justificate.
Pedeapsa aplicată inculpatului A este nelegală, prima instanță neobservând că faptele stabilite în sarcină au fost comise în perioada decembrie 2006 - ianuarie 2007, respectiv în termenul de încercare de 3 ani de care a beneficiat pentru condamnarea de 1 an închisoare reținută conform art. 321 alin.1, art. 180 alin.2, art. 217 alin.1 prin sentința penală nr. 614/13.11.2003 a Judecătoriei Câmpina definitivă prin decizia penală nr. 723/08.07.2004 a Curții de APEL PLOIEȘTI, suspendată condiționat în baza art. 81-83 Cod penal.
Cum termenul de încercare determinat conform art. 83 Cod penal expira abia la 7.07.2007, deci ulterior întreruperii rezoluției infracționale pentru infracțiunile descrise mai sus, se impune revocarea beneficiului și obligarea la executarea prin cumul aritmetic a ultimei sancțiuni, astfel că în final se va aplica inculpatului A pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare.
Și critica vizând încadrarea juridică a infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat reținută în sarcina coinculpatului, este întemeiată.
Într-adevăr prima instanță a constatat și cu ocazia controlului judiciar s-a acceptat că tragerea la răspundere penală în cazul acestuia cade sub incidența art. 16 din Legea nr. 143/2000 iar actele executate în cadrul structurii criminale, datele personale și totala colaborare cu organele judiciare în descoperirea și stabilirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc ce formează obiectul judecății, formează convingerea că finalizarea procesului de resocializare se poate realiza prin aplicarea unor pedepse situate sub limita minimă înscrisă în legislația specială.
Prin minuta și considerentele hotărârii atacate se confirmă un atare punct de vedere, concretizat în pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal,cât timp dispozițiile art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003, sancționează o atare faptă cu închisoarea de la 5 la 20 de ani.
Totuși, la încadrarea juridică s-a omis reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a și c și art. 76 lit. b Cod penal, constatate în cazul celorlalte trei infracțiuni stabilite în sarcină, deși circumstanțele atenuante menționate având natură personală se răsfrâng automat asupra tuturor infracțiunilor concurente reale.
Față de cele ce preced, conform art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite apelul declarat de parchet și desființându-se în parte, în latură penală sentința primei instanțe sub aspectele analizate se va pronunța o nouă hotărâre prin care se vor înlătura nelegalitățile expuse.
Astfel, conform art. 83 Cod penal se va revoca suspendarea condiționată acordată în sentința penală nr. 614/13.11.2003 a Judecătoriei Câmpina pentru inculpatul A, dispunându-se executarea alături de pedeapsa de 15 ani aplicată pentru faptele stabilite în prezenta cauză.
Pe de altă parte se vor reține circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a și c și art. 76 lit. b Cod penal și la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art.7 din Legea nr. 39/2003 pentru inculpatul și menținându-se pedeapsa aplicată, conform art. 33 lit. a 34 lit. b și art. 35 alin.3 Cod penal acesta va executa în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II -a și lit. b Cod penal.
Restul dispozițiilor sentinței apelate, se vor menține fiind temeinice și conforme legii.
În prezenta cauză coinculpații, A și au fost judecați în stare de arest preventiv, măsură dispusă conform art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Având în vedere cuantumul pedepselor stabilite în primă instanță și menținute la al doilea grad de jurisdicție, ampla activitate infracțională și gravitatea concretă a faptelor reținute în sarcina celor trei inculpați, ca și conduita adoptată în cursul procesului inclusiv încercarea de îngreunare a aflării adevărului prin interpuși (coinculpații și A ), rezultă că temeiurile ce au determinat luarea și menținerea măsurii nu au încetat, impunându-se continuarea privării de libertate conform art. 383 Cod procedură penală.
Totodată în baza art. 88 Cod penal se va computa din durata pedepselor timpul executat începând cu 14.02.2007 pentru, 15.02.2007 pentru A și 20.03.2007 pentru, conform mandatelor de arestare preventivă nr.18/U/2007, nr.1/U/2007 și respectiv nr. 32/U/2007, emise de TRIBUNALUL PRAHOVA, la zi.
Văzând și dispozițiile legale ce reglementează suportarea cheltuielilor judiciare la soluționarea apelului prev. de art. 192 alin.2 și 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA împotriva sentinței penale nr.204 din 18 iunie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA.
Desființează în parte, în latură penală, sentința primei instanțe și în consecință:
1. În baza art.83 cod penal revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată prin sentința penală nr.614/13 noiembrie 2003 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin decizia penală nr.723/8 iulie 2004 a Curții de APEL PLOIEȘTI, pentru inculpatul A, (fiul lui și, născut la data de 04 noiembrie 1980), deținut în Penitenciarul Mărgineni.
Dispune executarea pedepsei alături de pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată pentru faptele stabilite prin prezenta sentință, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a) teza II și lit.b) cod penal.
2. Reține circumstanțe atenuante prev. de art.74 lit.a) și c) și art.76 lit.b) cod penal și la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 stabilită în sarcina inculpatul (fiul lui și a, născut la 08 septembrie 1986), domiciliat în orașul, județul P,-, menținând pedeapsa aplicată, iar potrivit art.33 lit.a), art.34 lit.b) și art.35 alin.3 cod penal aplică pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a) teza II și lit.b) cod penal.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații, A și, în prezent deținuți în Penitenciarul (prima) și Penitenciarul Mărgineni (ultimii doi).
Respinge cererea inculpatului A privind înlăturarea măsurii de siguranță a confiscării autoturismului.
Menține măsura arestării preventive a inculpaților, A, ambii deținut în Penitenciarul Mărgineni, jud. D și a inculpatei, deținută în Penitenciarul, jud.
din pedepsele de executat durata reținerii și arestării preventive de la 14 februarie 2007 pentru inculpatul, de la 15 februarie 2007 pentru A și de la 20 martie 2007 pentru, la zi.
Obligă apelanții-inculpați la câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru inculpații arestați și părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Aflându-se în concediu fără plată,
se semnează de grefier șef secție
Red./Tehnored
10 ex./ 21.12.2009
. fond - Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu
