Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 247/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2607/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 247/
Ședința publică de la 24 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul împotriva sentinței penale nr.898/F/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns revizuentul în stare de arest, asistat de avocat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul apelului.
Apărătorul revizuentului, având cuvântul, solicită a se admite apelul și a se aprecia dacă sunt incidente prevederile art.394 Cod procedură penală.
Arată că revizuentul susține că martorul denunțător nu a fost audiat de instanța de fond iar înregistrările audio-video nu au fost solicitate, de la 1, pentru a fi audiate respectiv vizionate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca fiind nefondat.
Consideră că cererea de revizuire nu este admisibilă dat fiind că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de art.394 lit.a Cod procedură penală. Precizează că nu au fost invocate împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanțe și care să conducă la o soluție diametral opusă celei dispuse în prezenta cauză.
Revizuentul, având ultimul cuvânt, arată că a fost arestat pe o simplă declarație dată de un martor care era un vagabond, un drogat și care nu a fost audiat în fața instanței de fond.
Menționează că martorul care era un vagabond era folosit de ofițerii de poliție pentru a face flagrant și mai mult menționează că înregistrările audio-video nu au fost audiate și nici vizionate. Arată că nu știe de ce este arestat.
Precizează că reporterul, a declarat în fața instanței că în calitate de martor asistent, nu a văzut nici că a dat nici că a luat. Solicită a se avea în vedere că suferă de numeroase boli și că trebuie să efectueze o intervenție chirurgicală.
Mai arată că are un copil minor care se află în grija bunicii paterne care este bolnavă, mama minorului părăsindu-l și neavând nici un sprijin pentru copilul său.
Consideră că singura sa greșeală a fost aceea că a dat 4.000.000 lei cu împrumut martorului acesta promițându-i că îi va da 5.000.000 lei, iar acum pentru 1.000.000 lei a executat până acum 4 ani și 5 luni de închisoare.
Solicită a i se comunica hotărârea la Penitenciarul Giurgiu unde se află deținut și nu la Penitenciarul Rahova.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr.898/F din 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, în baza art.403 alin.3 a C.P.P. fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul (fiul lui și, născut la 21.06.1975, deținut în Penitenciarul Rahova ), ca inadmisibilă.
În baza art.192 alin.2 a C.P.P. fost obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, din care 100 lei onorariul avocatului din oficiu s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În fapt, s-a reținut că prin cererea înregistrată la data de 13.05.2009 sub nr-, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.1123/F din 14.09.2005 a Tribunalului București Secția I Penala.
În motivarea cererii petentul a criticat hotărârea Tribunalului București, în sensul că instanța de fond nu a audiat martorul denunțător, împotriva căruia el a depus plângere penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Menționează că audierea martorului și înregistrările audio-video reprezintă elemente cheie în soluționarea cererii de revizuire și din care rezultă nevinovăția sa, motiv pentru care solicită administrarea acestor probe.
A fost atașată copia sentinței penale sus-menționate cu referat întocmit de Biroul Executari Penale, precum și referatul întocmit conform art.399 Cod pr.pen. de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în care se propune respingerea cererii de revizuire.
Analizând actele si lucrările dosarului, Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.1123/F din 14.09.2005 a Tribunalului București Secția I Penala, definitivă prin decizia penală nr.3633/07.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, numitul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 al.2 din Legea 143/2000 cu aplic. art.37 lit.b Cod penal, la pedeapsa de 7 ani închisoare; s-a făcut aplic. art.71,64 lit.a, b Cod penal; s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a,b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei, conform art.65 Cod penal; conform art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 25.06.2004 la 15.07.2005. În baza art.191 al.1 Cod pr.pen. inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Față de cele reținute, văzând dispozițiile art.403 raportat la art.394 Cod pr.pen. Tribunalul a constatat că cererea este inadmisibilă, deoarece revizuientul nu invocă niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art.394 Cod pr.pen. iar probele solicitate de către revizuent nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei în accepțiunea dispozițiilor art.394 alin.1 lit.a C.P.P.( instanța și-a întemeiat soluția de condamnare tocmai pe probele solicitate a fi administrate în această procedură) și prin urmare aceste aspecte nu pot face obiectul unei cereri de revizuire.
Cu privire la împrejurarea că revizuentul a formulat plângere penală împotriva martorului denunțător sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, Tribunalul a constatat că la dosar nu a fost atașată o hotărâre judecătorească sau ordonanță prin care să se dispună asupra fondului cauzei, astfel încât să fie îndeplinite condițiile art.394 alin.1 lit.b
C.P.P.Nu în ultimul rând, Tribunalul a constatat că în susținerea cererii de revizuire, revizuentul solicită reformarea hotărârii definitive în sensul aplicării unei pedepse egale cu durata executată, aspect ce contravine dispozițiilor art.394 alin.2,3 întrucât C.P.P. motivele de revizuire invocate trebuie să dovedească netemeinicia și nelegalitatea hotărârii de condamnare și care să conducă, în speța de față, la o soluție de achitare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul care a solicitat admiterea cererii și rejudecarea cauzei.
Verificând hotărârea atacatăpe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea apreciază că apelul declarat de către revizuent este nefondat.
Astfel, Curtea constată că prima instanță a constata în mod corect că motivele pentru care s-a formulat cererea de revizuire nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 Cod proc. pen.
Într-adevăr cererea nu se încadrează în dispozițiile art.394 alin.1 lit.a Cod proc. pen. întrucât ceea ce invocă revizunetul în prezenta cererea este faptul că este nevinovat, fiind condamnat doar pe baza declarației martorului denunțător. Însă această "împrejurarea" a fost susținută de acesta și cu ocazia judecării cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr.4119/2004 a Tribunalului București Secția I Penală, în care revizuentul a fost condamnat. Astfel că, instanța a analizat cele susținute de către inculpat, reținând probele concludente pentru pronunțarea soluției.
Față de cele reținute, prima instanță a constatat în mod corect că aceasta nu reprezintă o împrejurare nouă în sensul dispozițiilor art.394 alin.1 lit.a Cod proc. pen.
Referitor la faptul că revizuentul ar fi formulat plângere împotriva martorului pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, Curtea constată că, pentru a fi considerată admisibilă cererea de revizuire în acest caz, dovada trebuie făcută în condițiile prevăzute de art.395 cpp, respectiv printr-o hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului, ceea ce nu s-a făcut în cauză.
Față de cele de mai sus, Curtea, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod proc. pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat conform art.192 alin.2 Cod proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul împotriva sentinței penale nr.898/F din 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Obligă revizuentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs în 10 zile.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Pt. dna. jud.
promovată la ÎCCJ semnează
președintele completului
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./7.01.2010
- - jud.:
08 Ianuarie 2010
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru
