Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 249/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B - SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-(374/2009)

DECIZIA PENALĂ NR. 249/

Ședința publică de la 24 noiembrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Simona Elena Cîrnaru

JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile

GREFIER - - -

* * * * * *

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.

Pe rol urmează pronunțarea asupra apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpații - și împotriva sentinței penale nr. 903/04.08.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția a II a Penală, în dosar nr-.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 10 noiembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 24.11.2009, când a decis;

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor formulate, onstată următoarele:

Prin sentința penală nr. 903/04.08.2008, pronunțată în dosarul nr-, TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală a dispus următoarele:

A respins excepția nulității procesului verbal întocmit de -din 25.11.2005, invocată de inculpați prin apărător ales, ca neîntemeiată.

I/. In baza art. 279 alin 3 lit. a a Cod Penal condamnat pe inculpatul -la o pedeapsa de 5 ani închisoare.

In baza art. 29.Cod Penal rap. la art. 174-175 lit. a a Cod Penal condamnat pe același inculpat la opedeapsa de 17 ani închisoare

In baza art. 31 alin.2 rap.Cod Penal la art.282 alin.2 rap. la art. 284 Cod Penal a condamnat pe același inculpat la opedeapsa de 5 ani si 6 luni închisoare.

In baza art. 78 alin.2 din OUG nr.195 /2002 a condamnat pe același inculpat la opedeapsa de 1 an închisoare.

In baza art.7 din Legea nr.39/2003 a condamnat pe același inculpat la opedeapsa de 7 ani închisoare.

In baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod Penal inculpatul va executa pedeapsa ce mai grea de 17 ani închisoare, sporita cu un an închisoare, deci in finalva executa 18 ani inchisoare.

In baza art.88 Cod Penal, a dedus prevenția inculpatului de la 12.11.2005 la 26.04.2007, conform încheierii nr.12185/31.07.2007 a Tribunalului București -Secția a II-a Penala.

A aplicat art. 71-64 lit. a,b

Cod Penal

In baza art. 65.Cod Penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- si lit. b Cod Penal, pe o perioada de 5 ani după executarea pedepsei principale.

II/. In baza art. 7 din Legea 39/2003 a condamnat pe inculpatul la o pedeapsa de 7 ani închisoare.

In baza art. 279 alin. 3 lit. a a Cod Penal condamnat pe același inculpat la opedeapsa de 5 ani închisoare.

In baza art. 29.Cod Penal rap la art. 174-175 lit.a p, a condamnat pe inculpatul la opedeapsa de 17 ani închisoare.

In baza art. 33 lit. a - 34 lit. b inculpatul Cod Penal va executa pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare.

In baza art. 88 dedus prevenția inculpatului de la 12.11.2005 la 26.04.2007 data punerii efective in libertate conform dispozițiilor încheierii - a Tribunalului București - Secția a II a Penala.

A aplicat art.71, 64 lit. b

Cod Penal

In baza art. 65.Cod Penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b pe Cod Penal o perioada de 5 ani după executarea pedepsei principale.

In baza art. 118 lit.f a Cod Penal dispus confiscarea celor 48 cartușe calibru 5,45 mm depistate asupra inculpatului cu ocazia percheziției corporale.

In baza art. 191.C.P.P. a obligat pe fiecare in inculpat la cate 3000 Ron cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, n luna ianuarie 2004, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Combatere a Organizate și Antidrog s-a sesizat cu privire la faptul că s-a organizat de către o grupare de crimă organizată preluarea în Bau nui plic cu o mostră de valută falsificată (EURO), ce urma apoi să fie trimis la Chișinău și în vederea verificării calității falsului, iar apoi urma să se transmită o comandă semnificativă de astfel de bancnote în scopul plasării pe piața europeană.

Având în vedere informațiile primite, în temeiul art. 465 Cp.p. procurorul s-a deplasat la Garda de Nord - Biroul de Informații, unde în jurul orelor 20:45, de la linia 6 și-a făcut apariția o persoană de sex feminin având pe umăr o geantă de culoare neagră.

Verificându-se conținutul genții, a fost găsit un plic poștal de culoare albă, sigilat, pe care era inscripționat cuvântul "", ce conținea o bancnotă din cupiura de 200 Euro seria -, o carte poștală cu litoralul bulgăresc, precum și o carte de identitate pe numele, fiica lui și, născută la 08.08.1965 în comuna, jud.

Numita a declarat că, la rugămintea unei prietene, -, s-a deplasat în Gara de Nord unde, de la o persoană aflată în trenul ce venea de la, a luat un plic fără a-i cunoaște conținutul, plic pe care urma să-1 trimită la I în același mod - prin intermediul unei persoane care pleca cu trenul către

In declarația dată, numita a precizat că soțul prietenei sale i-a spus că va fi sunată de o persoană și i se va spune cum să procedeze pentru a transmite bancnota către I, ceea ce s-a și întâmplat, dar în timp ce discuta telefonic cu aceea persoană a fost oprită de către procuror.

Declarația numitei este confirmată de declarația martorilor și.

Martorul a declarat că a fost contactat de către inculpatul - care I-a rugat să-1 ajute să ia un colet de la un tren care venea din Bulgaria la B, situație în care, fiind de acord, i-a spus să o sune pe soția sa, care avea o verișoară la

Acesta a precizat că în jurul orelor 22:00, inculpatul - I-a sunat și, foarte agitat, i-a spus că a fost arestată din cauza coletului în care se aflau banii pentru o rudă din Chișinău, "", refuzând să-1 însoțească la B pentru a da declarații în scopul dovedirii nevinovăției numitei.

Conform declarației martorului, ulterior, numita i-a spus că, în timp ce vorbea la telefon cu inculpatul - pentru a afla care-i modalitatea de transmitere a plicului la I, a fost oprită de poliție, în acel moment inculpatul cerându-i insistent să nu dea pachetul, fiind întreruptă convorbirea.

Totodată, acesta a declarat că are convingerea că inculpatul - știa că plicul conține bani falși, convingere bazată pe faptul că, înainte cu două săptămâni de "incident", - și "" - i-au cerut să meargă în Italia pentru o "combinație" pe care urma să i-o spună pe drum, dar i-a refuzat pentru că din discuția purtată de cei doi în limba rusă a înțeles că era vorba despre valuta falsă, exprimarea celor doi fiind în sensul că le vine un transport pentru care aveau un client căruia urma să-i vândă valuta la un procent de 30% din valoare.

Martora a declarat că, la începutul anului 2004 soțul său, i-a cerut să o roage pe o mătușă din B să ia un colet de la trenul ce venea din Bulgaria, pentru o cunoștință -, acesta urmând să o contacteze telefonic pentru a-i da amănunte.

Conform celor spuse de soțul său, a sunat-o și i-a spus că persoana care urmează să ridice coletul trebuie să meargă la însoțitorul de cușetă, la trenul care venea din Bulgaria și să solicite un colet pentru, situație în care i-a dat numărul de telefon al numitei, întrucât nu-i răspunsese la telefon.

Martorul a declarat că în luna ianuarie 2004, inculpatul I-a sunat și i-a cerut să-i ia un colet de la trenul ce venea de la, serviciu pe care a acceptat să i-1 facă, dar, ulterior, pentru că a plecat din B, l-a contactat și i-a spus că este în imposibilitate de a-i face acest serviciu.

In declarația dată, martorul a precizat că, aflând că în plicul pe care urma să-1 ridice de la tren și să i-1 transmită inculpatului erau bani falși, a încheiat orice relație cu acesta.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 23.01.2004 s-a concluzionat că bancnota din cupiura de 200 EURO cu seria - - nu este autentică reprezentând o contrafacere; imită o bancnotă care este în circulație; prezintă unele elemente de siguranță, dar și acestea sunt contrafăcute, stabilind că modalitatea de falsificare a bancnotei a fost foarte elaborată și complexă.

La data de 02.09.2005, în jurul orelor 12:00, inculpatul a fost depistat de un echipaj de poliție conducând autoturismul Audi A8 cu nr. MK-572-A, deși avea permisul de conducere suspendat din data de 15.08.2005.

Din procesul verbal de constatare a infracțiunii rezultă că, în data de 02.09.2005, în jurul orelor 12:00, un echipaj din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție I - Serviciul de Poliție Rutieră - Biroul Siguranța Circulației Mediu I, aflându-se în timpul executării serviciului de patrulare pe Bd. - -, a observat un auto marca Audi A8, culoare neagră, nr. MK-572-A, ce se deplasa în fața Hotelului M pe terasamentul linilor de tramvai, într-o zonă interzisă circulației autoturismelor.

Membrii echipajului de poliție au procedat la oprirea autoturismului și la legitimarea persoanei care a coborât de la volan, situație în care cel în cauză le-a spus că se numește și că nu are nici un act de identitate ci doar documentele autoturismului, încercând să se îndepărteze de autoturism. Lucrătorii de poliție au verificat prin stație datele de identitate ale celui în cauză, ocazie cu care i-a fost confirmată identitatea, stabilindu-se că acesta avea permisul de conducere suspendat pentru nerespectarea regimului legal de viteză. Inculpatul a refuzat să semneze procesul-verbal de constatare a infracțiunii, motivând că nu a condus autoturismul, iar unul dintre martorii asistenți a precizat că nu a fost prezent la momentul opririi autoturismului, dar a confirmat prezența doar a inculpatului în vehicul. Din materialul de urmărire penală rezultă că liderul și inițiatorul grupării a fost, care a luat hotărârea de a introduce în România un dispozitiv explozibil pe care urma să-1 folosească pentru executarea unei acțiuni violente, acesta fiind și susținătorul financiar al întregii operațiuni. Inculpatul a avut sarcina de a găsi pe teritoriul sau Ucrainei persoane dispuse să efectueze o astfel de operațiune, contra cost, tot el fiind cel care urma să procure și să introducă în România armamentul necesar atingerii scopului propus. Din convorbirile telefonice interceptate cu autorizarea instanței, reiese că inculpatul a încercat obținerea armamentului (dispozitivului) și racolarea unor cetățeni moldoveni sau ucraineni prin cumnatul său zis "", în toată această perioadă fiind coordonat de către inculpatul.

In data de 08.10.2005, a intrat în România numitul zis "", iar în data de 09.10.2005 au intrat în țară numiții și care, în seara de 09.10.2005, împreună cu inculpatul, cu un autoturism marca Mercedes, cu nr.IL AV 110, au supravegheat locuința numitului. Întreaga operațiune de supraveghere s-a desfășurat cu înștiințarea inculpatului căruia, la un moment dat, i-au comunicat că se vor retrage și vor continua supravegherea a doua zi, întrucât nu 1-au găsit pe și au observat mai multe mașini de poliție în zonă.

A doua zi, inculpatul i-a comunicat inculpatului că are informații despre faptul că numitul se află în zona, cerându-i să se deplaseze împreună cu cetățenii moldoveni în acea zonă pentru supravegherea acestuia. Instanța a analizat conținutul convorbirilor telefonice interceptate în mod autorizat, discuțiile relevante purtate între cei doi inculpați fiind menționate în cuprinsul sentinței.

Devenind evident faptul că inculpatul va primi de la inculpatul arma/dispozitivul ce urma a fi folosit pentru executarea acțiunii violente asupra numitului, lucrătorii de poliție au procedat la supravegherea operativă a celor doi.

Conform procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, în jurul orelor 13,50, în fața scării unde a intrat inculpatul, a sosit autoturismul marca AUDI A8 nr. -, condus de inculpatul care a rămas în așteptare.

După aproximativ 10 minute, din imobil a ieșit inculpatul care a intenționat să intre în autoturismul AUDI A8, moment în care cei doi inculpați au fost imobilizați și percheziționați, asupra inculpatului, în buzunarul hainei cu care era îmbrăcat, fiind găsită o de culoare albastră ce conținea 48 de cartușe cu capsă neagră cutată pe care era inscripționat " 5,45 X 18", acestea fiind umede.

găsită se încadrează în categoria cartușelor folosite de foștii ofițeri, acest tip de muniție explodează în momentul în care este atinsă ținta, fiind deosebit de periculoase (-).

Raportul de constatare tehnico-științifică din 13.11.2005 a concluzionat că cele 48 de cartușe de război sunt în stare de funcționare.

In drept,fapta inculpatului - de a constitui și susține financiar o grupare organizată care și-a desfășurat activitatea în timp și în cadrul căreia fiecare membru a avut un rol prestabilit, grupare ce a avut drept scop comiterea unor infracțiuni de omor calificat constituie infracțiunea prev. de art.7 din Legea nr.39/2003. Fapta inculpatului - de a deține, fără drept, un număr de 48 cartușe de calibrul 545 mm, pe care i le-a dat spre păstrare inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere, fără drept, a muniției pentru arme militare - art.279 al.3 lit."a" Cp.

Fapta inculpatului - de a căuta și determina persoane din Republica M și Ucraina, prin intermediul inculpatului, să săvârșească acțiuni violente ce ar fi avut drept rezultat uciderea numitului, constituie acte de instigare neurmate de executare la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, încadrându-se în prevederile art.29 Cp. rap.la art.174-175 lit."a" Cp.

Fapta inculpatului de a constitui împreună cu inculpatul - o grupare organizată, susținută financiar de acesta din urmă, care și-a desfășurat activitatea în timp și în cadrul căreia fiecare membru a avut un rol prestabilit, grupare ce a avut drept scop comiterea unor infracțiuni de omor calificat constituie infracțiunea prev. de art.7 din Legea nr.39/2003.

Fapta inculpatului de a deține, fără drept, un număr de 48 cartușe de calibrul 5,45 mm, pe care i le-a dat spre păstrare inculpatul -, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere, fără drept, a muniției pentru arme militare - art.279 al.3 lit."a" Cp.

Fapta inculpatului care, la solicitarea inculpatului - a căutat și a încercat să determine, cu ajutorul cumnatului său, persoane din republica M și Ucraina, să săvârșească acțiuni violente ce ar fi avut drept rezultat uciderea numitului, constituie acte de instigare neurmate de executare la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, încadrându-se în prevederile art.29 Cp. rap. la art.174-175 lit."a" Cp.

La individualizarea pedepselor aplicate, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana făptuitorilor și circumstanțele agravante sau atenuante incidente în cauză.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, în termen legal,Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpații și,care au criticat soluția instanței pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel,Ministerul Publica arătat, sub un prim aspect, că pedepsele de câte 17 ani închisoare aplicate celor doi inculpați pentru infracțiunea prevăzută de art. 29.Cod Penal rap. la art. 174 - 175 lit. a sunt Cod Penal nelegale, deoarece ele depășesc maximul de 15 ani închisoare ce ar putea fi aplicat inculpaților pentru această infracțiune, conform art. 29 alin. 1.

Cod Penal

Pe de altă parte, Ministerul Publica susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și sub aspectul aplicării pedepsei complementare pe lângă pedeapsa rezultantă, fără a se stabili, în prealabil, pedepsele complementare aplicabile pentru fiecare infracțiune pentru care legea prevede obligativitatea acestora, solicitându-se desființarea hotărârii în aceste limite.

Apelanții-inculpați și au criticat hotărârea,în principal, pentru următoarele motive de nelegalitate:

a) greșita respingere a excepției nelegalității efectuării actelor de urmărire penală și, implicit, a rechizitoriului întocmit de un organ de urmărire penală necompetent, prin încheierea din data de 04.12.2006, pronunțată în dosarul nr-. În acest sens, s-au invocat nerespectarea dispozițiilor referitoare la competența procurorului desemnat pentru refacerea urmăririi penale, a dispozițiilor referitoare la sesizarea instanței și a normelor ce garantează dreptul inculpaților de a beneficia de asistența juridică a apărătorului ales la prezentarea materialului de urmărire penală.

Sub acest din urmă aspect, inculpații au susținut că procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală nu au fost înaintate instanței odată cu rechizitoriul, ci abia la data de 28.11.2006, iar din cuprinsul lor rezultă că doar a refuzat să ia cunoștință de materialul de urmărire penală în prezența apărătorului din oficiu. În ceea ce-l privește pe, acesta nu a fost adus în față procurorului pentru a i se prezenta materialul de urmărire penală, ceea ce relevă nerespectarea dispozițiilor art. 171 alin. 1,2.C.P.P. și atrage sancțiunea nulității absolute conform art. 197 alin. 2.

C.P.P.

Invocând și împrejurarea că procurorul nu a luat în considerare cererea inculpaților de identificare a celor trei cetățeni moldoveni și de lămurire a contribuției lor concrete la săvârșirea faptelor, apelanții-inculpați au solicitat restituirea cauzei la procuror pentru prezentarea materialului de urmărire penală și refacerea rechizitoriului.

b) omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra tuturor chestiunilor puse în discuția părților și de care depindea justa soluționare a cauzei. În acest sens, s-a invocat neaudierea martorilor, u și a martorului cu identitate protejată "Armaș " (probe încuviințate de instanța de fond), nepronunțarea asupra cererii de efectuare a unei comisii rogatorii având ca obiect audierea numiților, și, neaplicarea procedurii de constatare a dispariției înscrisurilor judiciare ca urmare a dispariției bancnotei cu cupiura de 200 Euro și neatașarea la dosar a tuturor autorizațiilor emise în vederea interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice purtate de inculpați.

În cursul dezbaterilor orale, ca urmare a probatoriului administrat în apel, inculpații au reformulat această critică, solicitând să se constate că efectul devolutiv al apelului nu poate suplini nerespectarea atribuțiilor primei instanțe și încălcarea principiului "egalității armelor" pe parcursul cercetării judecătorești în fond;

c) nemotivarea în fapt și în drept a hotărârii apelate, invocându-se încălcarea prevederilor art. 356.C.P.P. ca urmare a preluăriiad litteramde către tribunal a siutuației de fapt descrise în rechizitoriu.

Totodată, apelanții-inculpați au invocat și omisiunea de a se menționa, în cuprinsul dispozitivului hotărârii, denumirea infracțiunilor reținute în sarcina lor;

d) pronunțarea soluției doar pe baza probelor în acuzare administrate în faza de urmărire penală, fără a se analiza fiecare probă în mod coroborat și din perspectiva susținerilor inculpaților făcute în mod oral și contradictoriu, încălcându-se astfel regulile de bază ale procesului penal.

În subsidiar, apelanții inculpați și au invocat greșita respingere a excepției nulității procesului verbal întocmit de O I la data de 25.11.2005 și pronunțarea unei soluții contrare probelor administrate în cauză, solicitând să se dispună achitarea lor pentru infracțiunea de instigare neurmată de executare la omor calificat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.P.P. achitarea ambilor inculpați pentru infracțiunea de constituire sau asociere la o grupare de criminalitate organizată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d

C.P.P.

Inculpatul a solicitat și achitarea sa pentru infracțiunea de instigare la deținerea unei bancnote falsificate în scopul punerii în circulație, în forma participației improprii și de deținere fără drept de muniție destinată armelor militare, conform art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. a C.P.P. respectiv art. 10 lit. c C.P.P. și înlocuirea răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. 2 din G nr. 195/2002 (având în vedere circumstanțele sale personale).

La rândul său, inculpatul a solicitat aplicarea unei pedepse reduse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea prev. de art. 279 alin. 3 lit. a și Cod Penal suspendarea condiționată a executării pedepsei, invocând, de asemenea, cricumstanțe personale favorabile.

În esență, a susținut că nu a existat nicio legătură între el și care să contureze activitatea de instigare, în sensul că nu a existat niciun contact direct sau indirect între ei anterior deținerii bancnotei falsificate de către instigată, iar la dosar nu există nici probe din care să rezulte că inculpatul cunoștea conținutul plicului preluat de aceasta din urmă în gară.

Sub aspectul faptelor de constituire a unui grup infracțional organizat și instigare neurmată de executare la omor calificat, ambii apelanți au invocat, în esență, că presupusul grup infracțional a fost format doar din două persoane (cetățenii moldoveni nefiind identificați în mod concret), că între ei nu au existat raporturi de subordonare, iar presupusa activitate infracțională nu a avut un caracter prestabilit, nefiind destinată obținerii unui beneficiu financiar sau altui beneficiu material. Pe de altă parte, apelanții au susținut că fapta de instigare neurmată de executare a constat doar într-o presupusă activitate a instigatorului de a-l fi determinat pe instigatul să caute alte persoane pentru uciderea numitului, însă instigatorul, deși a acceptat propunerea și s-a hotărât să săvârșească fapta prevăzută de legea penală, executarea a rămas în faza de tentativă, ceea ce nu este pedepsit de lege.

Toate argumentele probatorii și juridice invocate de apelanți sub aceste aspecte se regăsesc în cuprinsul concluziilor scrise și al încheierii de dezbateri, urmând a fi avute în vedere la examinarea detaliată a criticilor în partea expozitivă a prezentei decizii.

Pe de altă parte, a susținut că nu a săvârșit fapta de deținere de muniție destinată armelor militare, invocând, în esență, caracterul echivoc al termenului "grăunțe" folosit în cuprinsul convorbirilor telefonice și declarațiile martorilor și.

În vederea soluționării apelurilor, în ședințele publice din datele de 30.09.2009 și 13.10.2009, Curtea a procedat la ascultarea nemijlocită a martorului cu identitate protejată "Armaș " și a martorei (filele 126, 150-151).

Totodată, deși s-a încuviințat ascultarea în calitate de martor a numitului u, nu s-a putut proceda în consecință ca urmare a faptului că mandatele de aducere nu au fost executate (martorul nelocuind la domiciliul cunoscut în România), iar din datele cauzei nu a rezultat că martorul ar locui la adresa din Republica M unde a fost citat.

Drept urmare, raportându-se la dispozițiile art. 329.C.P.P. și la poziția apelanților-inculpați exprimată prin apărător ales la data de 10.11.2009, Curtea a dispus ca această probă să nu mai fie administrată.

Au fost solicitate Tribunalului Iași relații cu privire la autorizațiile de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice relevante în cauză, înscrisurile solicitate fiind înaintate instanței la data de 05.08.2009 (filele 94-104). Totodată, s-a solicitat T - Serviciul Teritorial Iași să comunice dacă s-a început urmărirea penală față de cetățenii moldoveni, și, prin adresele din 30.09.2009 și 12.10.2009 învederându-se că nu a fost începută urmărirea penală față de aceste persoane.

Prin încheierile din datele de 02.06.2009 și 20.10.2009, Curtea a respins cererile celor doi apelanți-inculpați de aplicare a procedurii prevăzute de art. 508 și urm. în C.P.P. vederea constatării dispariției bancnotei cu cupiura de 200 Euro și, respectiv, de audiere prin comisie rogatorie a cetățenilor moldoveni, și, toate considerentele avute în vedere fiind expuse în cuprinsul celor două încheieri.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelatăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 371.C.P.P. Curtea reține următoarele:

Dat fiind faptul că ambele motive de apel formulate de Ministerul Public vizează aspecte de nelegalitate a regimului sancționator stabilit prin hotărârea primei instanțe, iar nu chestiuni de fond, de natură a antama elemente probatorii, Curtea va analiza cu prioritate criticile de nelegalitate și netemeinicie invocate de către inculpații și.

În acest sens, examinând toate cele patru motive de nelegalitate dezvoltate atât în cuprinsul motivelor de apel, cât și al concluziilor scrise, constată următoarele:

a)Cu privire la greșita respingere a excepției nelegalității efectuării actelor de urmărire penală și, implicit, a rechizitoriului întocmit de un organ de urmărire penală necompetent,critica apelanților vizează soluția dispusă prin încheierea din data de 04.12.2006 a Tribunalului București - Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr- anterior ivirii conflictului negativ de competență soluționat prin încheierea nr. 1858/03.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, inculpații au apreciat nelegală soluția primei instanțe de respingere a cererii de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, a rechizitoriului și a legalei sesizări a instanței, din perspectiva a două considerente: primul vizând necompetența procurorului de a proceda la refacerea urmăririi penale ca urmare a existenței unui caz de incompatibilitate în privința sa, iar cel de-al doilea implicând nerespectarea dispozițiilor referitoare la prezentarea materialului de urmărire penală, cu consecința încălcării dreptului la apărare al celor doi inculpați.

Sub aspectul pretinsei necompetențe a procurorului (motiv ce nu a mai fost dezvoltat în apel), Curtea apreciază întemeiate toate argumentele instanței de fond, constatând că procurorul care a efectuat urmărirea penală în dosarul nr. 258/D/P/2006 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu s-a aflat în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 49 alin. 4.C.P.P.

Astfel, urmărirea penală în acest dosar a fost refăcută subsecvent pronunțării sentinței penale nr. 334/16.05.2006 a Tribunalului Iași (definitivă prin decizia penală nr. 431/20.06.2006 a Curții de Apel Iași ), prin care s-a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale și a rechizitoriului și pentru legala sesizare a instanței. Anterior pronunțării hotărârii de restituire, cauza a făcut obiectul dosarului nr. 42/D/P/2005 al T - Serviciul Teritorial Iași, care a dispus începerea urmăririi penale la data de 12.11.2005 și a efectuat toate actele de urmărire penală finalizate cu întocmirea rechizitoriului inițial.

Anterior începerii urmăririi penale, structura centrală a T, prin procurorul, a efectuat acte de cercetare în cauză sub aspectul unor fapte de punere în circulație de valută falsificată, însă toate aceste cercetări au îmbrăcat forma unoracte premergătoare, finalizate prin rezoluția nr. 17/P/2004 din 10.07.2004 prin care același procuror a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita și disjungerea cauzei față de,

În contextul acestor elemente de fapt, este neîndoielnic că procurorul din cadrul structurii centrale T nu a efectuat acte de urmărire penală în cauză anterior pronunțării sentinței penale nr. 334/16.05.2006 a Tribunalului Iași, astfel încât el nu era incompatibil să procedeze la refacerea urmăririi penale în conformitate cu dispozițiile hotărârii menționate.

Reținând și caracteristica dispozițiilor art. 49 alin. 4.C.P.P. de a fi de strictă interpretare și aplicare, Curtea apreciază neîntemeiată această primă susținere a apelanților-inculpați, constatând, totodată, și caracterul nefondat al criticii referitoare la încălcarea dreptului la apărare prin neprezentarea materialului de urmărire penală în condițiile prevăzute de lege.

În acest sens, constată că la dosarul nr- au fost depuse două procese verbale întocmite la data de 14.09.2006 în dosarul nr. 258/D/P/2006 al T, în cuprinsul cărora s-a consemnat că, în conformitate cu dispozițiile art. 250 și urm. C.P.P. dosarul de urmărire penală a fost studiat de către apărătorul desemnat din oficiu, cei doi inculpați refuzând să ia cunoștință de materialul de urmărire penală și să semneze procesele verbale întocmite cu această ocazie (filele 125-1226).

În motivele de apel susținute oral și în scris, inculpații au invocat, cu precădere, împrejurarea că apelantul nu a fost adus în fața procurorului și nu i s-a prezentat acestuia materialul de urmărire penală, o atare activitate desfășurându-se doar față de, al cărui nume s-a consemnat în cuprinsul ambelor procese verbale menționate.

Această susținere a apelanților-inculpați este vădit nefondată, fiind lipsită de suport pobator în actele și lucrările dosarului. Astfel, în cuprinsul procesului verbal din data de 14.09.2006, aflat la fila 125 (dosar -) s-a consemnat în mod expres faptul că " a fost citat la sediul parchetului inc. ", căruia i s-a adus la cunoștință că avocații aleși nu s-au pezentat la două termene și nu au asigurat substituirea, motiv pentru care s-a desemnat un apărător din oficiu, inculpatul refuzând însă să ia cunoștință de materialul de urmărire penală. Faptul că, în ultimul paragraf al procesului verbal, s-a menționat numele inculpatului (iar nu ) reprezintă în mod vădit o eroare materială ce nu poate fundamenta obiectiv susținerea absenței inculpatului de la efectuarea actului procesual menționat.

În acest sens, Curtea reține că procesul-verbal face dovada deplină a celor consemnate în cuprinsul său și este confirmat, în plus, de declarația dată la 14.09.2006 de către și aflată la fila 21 dup. În cuprinsul acestei declarații semnate de către apărătorul din oficiu, s-a consemnat în mod expres că inculpatul refuză să dea declarații și să ia cunoștință de materialul de urmărire penală deoarece este în "greva foamei", confirmându-se astfel aducerea și prezența sa în fața procurorului la data de 14.09.2006 în vederea efectuării activității reglementate de disp. art. 250 și urm.

C.P.P.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că neprezentarea materialului de urmărire penală ambilor inculpați a fost urmarea exclusivă a voinței exprimate de către aceștia, iar nu a încălcării de către procuror a dispozițiilor legale incidente în materie, încălcare de natură a atrage sancțiunea nulității absolute conform art. 197 lin. 2.C.P.P. Desigur că înaintarea celor două procese-verbale din data de 14.09.2006 ulterior sesizării instanței de judecată, iar nu odată cu rechizitoriul, este criticabilă, însă această împrejurare este lipsită de orice relevanță juridică asupra legalității urmăririi penale.

Pe de altă parte, Curtea constată că și "neluarea în considerare" de către procuror a cererii de audiere prin comisie rogatorie a celor trei cetățeni moldoveni menționați anterior constituie o împrejurare lipsită de orice concludență asupralegalitățiidesfășurării urmăririi penale, neputând justifica solicitarea de restituire a cauzei. Aceasta deoarece cererea inculpaților a fost examinată de către procuror care, prin ordonanța motivată nr. 258/D/P/2006 din data de 08.09.2006, a respins printre altele și această cerere a celor doi inculpați ( 74 și urm. dosar -).

Reținând, în final, și caracterul just al celorlalte argumente ale primei instanțe referitoare la legalitatea desemnării unui apărător din oficiu în vederea prezentării materialului de urmărire penală, în condițiile absenței apărătorului ales la două chemări consecutive ale procurorului, și constatând că acest aspect nu a făcut în mod expres obiectul unor probatorii noi sau al criticilor în apel, Curtea apreciază legală și temneinică soluția dispusă prin încheierea din data de 04.12.2006 a Tribunalului București - Secția I Penală.

b)Cu privire la omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra tuturor chestiunilor puse în discuția părților și de care depindea justa soluționare a cauzei, se constată că această critică a vizat inițial neadministrarea integrală a probatoriului încuviințat în primă instanță, astfel cum a fost detaliat în cuprinsul motivelor de apel. În contextul probelor noi administrate în calea de atac, precum și al discutării în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate a tuturor cererilor celor doi apelanți, critica a fost reformulată în cursul dezbaterilor, invocându-se doar inaptitudinea efectului devolutiv al apelului de a suplini nerespectarea principiului egalității armelor în fond.

Curtea constată că apelul inculpaților constituie, incontestabil, o cale de atac integral devolutivă sub toate aspectele de fapt și de drept, ceea ce conferă instanței de prim control judiciar dreptul de a administra orice probă pe care o apreciază necesară pentu justa soluționare a cauzei, dar îi impune, totodată, și obligația de a examina cauza sub toate aspectele, efectuând o nouă și integrală judecată în fond.

În virtutea efectului devolutiv, probele noi administrate în apel pot completa probatoriile deja administrate în primă instanță, astfel încât susținerile fiecărei părți să fie nemijlocit, oral și contradictoriu verificate, suplinindu-se eventualele lacune ale cercetării judecătorești în fond sub acest aspect.

Un atare procedeu este permis de lege și nu conduce la încălcarea dreptului la apărare al inculpaților, mai ales în situația în care, așa cum s-a întâmplat în cauză, probatoriul administrat în fond a fost amplu și determinant în soluționarea cauzei, iar probele administrate în apel au avut doar menirea de a-lcompletaîn condițiile și în limitele cererilor formulate de către apelanți.

Pe de altă parte, cât timp instanța de fond a încuviințat și administrat în mare parte cererile de probe formulate de inculpații și, invocarea unei inexistențe a "egalității de arme" între inculpați și acuzare este lipsită de suport.

Pentru aceste considerente, raportându-se și la caracterul limitativ și de strictă interpretare al situațiilor în care, conform art. 379 pct. 2 lit. b C.P.P. poate fi dispusă rejudecarea cauzei de către prima instanță, Curtea apreciază că aspectele invocate de către apelanți nu justifică o atare soluție, iar probatoriul administrat în apel le conferă acestora în mod efectiv posibilitatea să își valorifice toate apărările asupra fondului cauzei.

c), d)În ceea ce privește nemotivarea corespunzătoare a hotărârii primei instanțe și întemeierea acesteia exclusiv pe probatoriul în acuzare, Curtea constată că ambele motive tind la antamarea aceluiași aspect de nelegalitate, respectiv încălcarea prevederilor art. 356.C.P.P. nejustificându-se examinarea lor în mod distinct.

În acest sens, Curtea constată că expunerea hotărârii apelate este într-adevăr criticabilă, în condițiile în care Tribunalul s-a limitat la a descrie faptele reținute în sarcina celor doi inculpați și conținutul probelor administrate în cauză, fără a efectua însă o analiză critică a fiecărei probe ce a servit ca temei al soluției dispuse, precum și a probelor înlăturate.

Totodată, din examinarea sentinței apelate rezultă că instanța de fond a omis să examineze coroborat probatoriul administrat din perspectiva susținerilor constante de nevinovăție făcute de cei doi apelanți, motivarea în fapt și în drept a hotărârii nesatisfăcând exigențele dispozițiilor art. 356 lit. c,d

C.P.P.

O atare împrejurare nu justifică însă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță în condițiile în care, pe de o parte, vătămarea astfel cauzată celor doi apelanți-inculpați poate fi înlăturată de către instanța de apel în virtutea efectului integral devolutiv al căii de atac exercitate iar, pe de altă parte, nemotivarea corespunzătoare a hotărârii ori neindicarea expresă a denumirii infracțiunilor reținute în sarcina lor nu se regăsește printre cazurile de rejudecare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b

C.P.P.

În consecință, Curtea va examina în detaliu toate criticile apelanților inculpați referitoare atât la împrejurările de fapt ce rezultă din ansamblul probatoriu, cât și la aspectele de drept ce au relevanță asupra caracterului penal al faptelor ori conținutului lor constitutiv, astfel cum au fost expuse în cuprinsul motivelor de apel.

e 1)Sub aspectul criticii referitoare la greșita respingere a excepției nulității procesului verbal întocmit de O I la data de 25.11.2005, Curtea constată că ea s-a întemeiat inițial pe neevaluarea de către instanța de fond, în mod concret, a celor șase aspecte de nelegalitate invocate în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.

Ulterior, cu ocazia dezbaterilor în apel, apelanții-inculpați nu au mai criticat distinct legalitatea acestui mijloc de probă, limitându-se la a solicita Curții ca, la examinarea probatoriului, să aibă în vedere toate argumentele invocate în fața instanței de fond.

Constatând că toate aceste argumente vizează aspecte de nelegalitate a unui mijloc de probă determinant în soluționarea cauzei, efectuându-se, inclusiv în apel, o serie de verificări asupra condițiilor în care au fost autorizate înregistrările convorbirilor telefonice, Curtea apreciază necesar a examina cu prioritate toate împrejurările ce ar atrage, conform susținerilor apelanților, nulitatea absolută a acestui mijloc de probă, urmând ca relevanța sa probatorie să fie evaluată cu ocazia analizei fondului.

În acest sens, constată că nulitatea procesului verbal din data de 25.11.2005 (de fapt a înregistrărilor convorbirilor înseși) s-a întemeiat pe următoarele argumente:

- depășirea perioadei maxime de 4 luni în care se puteau intercepta și înregistra convorbirile inculpaților, conform art. 91¹alin. 4.C.P.P.;

- nedepunerea la dosar a tuturor autorizațiilor de interceptare emise în perioada 21 mai - 26 august 2005, interval în care cei doi inculpați au fost monitorizați;

- inexistența unei corelații între autorizațiile menționate de către Tribunalul Iași în procesul verbal din data de 01.02.2006, întocmit în dosarul nr. 24/S/2006, autorizațiile puse în executare de către I ca prestator de servicii și autorizațiile depuse la dosar de către T odată cu întocmirea rechizitoriului;

- caracterul trunchiat al redării primei convorbiri din data de 13.09.2005 în cuprinsul procesului verbal contestat, având în vedere că, anterior acelei date, convorbirile inculpaților fuseseră monitorizate timp de 92 de zile;

- caracterul formal al celor trei ordonanțe provizorii din lunile octombrie și noiembrie, în condițiile în care ele au fost emise fără a se începe urmărirea penală, urgența impusă de lege nu a fost motivată, iar procurorul nu mai putea dispune cu titlu provizoriu interceptarea convorbirilor, ci doar prelungirea autorizațiilor deja emise;

- încălcarea prevederilor art. 91³.C.P.P. prin efectuarea interceptărilor nu de către organul de urmărire penală, ci de către ofițeri și prin certificarea proceselor verbale de redare de către un procuror care nu a participat la efectuarea interceptărilor.

Din examinarea actelor cauzei, Curtea constată că o parte a aspectelor de nelegalitate menționate au făcut obiectul unei plângeri adresate organului de urmărire penală în condițiile art. 275 și urm. C.P.P. prin ordonanța nr. 71/2006 din data de 30.01.2006 a Td ispunându-se respingerea acesteia ca neîntemeiată ( 346 și urm. dup).

Totodată, reține că procesul verbal din data de 25.11.2005 a cărui nulitate s-a invocat cuprinde redarea convorbirilor telefonice purtate de inculpații și în perioada13.09.2005 - 12.11.2005, convorbiri interceptate în bazaordonanțelor provizorii nr. 42/D/P/2005 din datele de 13.09.2005, 09.10.2005, 16.10.2005 și 12.11.2005(toate confirmate prin încheierile nr. 113/S/2005, 121/S/2005, 124/S/2005 și 135/S/ 2005 ale Tribunalului Iași ), precum și a autorizației nr. 227/S/2005 emisă de același tribunal.

La dosarul de urmărire penală se află atașate toate cele patru ordonanțe provizorii emise în dosarul nr. 42/D/P/2005, precum și toate cele patru încheieri ale Tribunalului Iași prin care acestea au fost confirmate, precum și autorizația nr. 227/S/2005 (filele 206-226 dup).

Din coroborarea acestor înscrisuri cu cele înaintate Curții în apel d e către Tribunalul Iași rezultă că interceptarea convorbirilor redate în cuprinsul acestui proces verbal s-a făcut cu respectarea duratei de maxim 4 luni prevăzută de art. 91¹alin. 4.C.P.P. în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 356/2006.

Astfel, interceptarea convorbirilor inculpatului s-a realizat pe o perioadă totală de 75 zile, în baza următoarelor acte procesuale:

- autorizația nr. 73/S/20.05.2005 (emisă de Tribunalul Iași în baza încheierii nr. 64/S/2005) pe o perioadă de30 zile: 21.05.2005 - 19.06.2005;

- autorizația nr. 129/S/27.07.2005 (emisă de Tribunalul Iași în baza încheierii nr. 91/S/2005) pe o perioadă de30 zile: 28.07.2005 - 26.08.2005;

- ordonanța provizorie nr. 42/D/P/2005 din data de 13.09.2005 (confirmată) pe o perioadă de 24 ore cu începere de la 13.09.2005 ora 08.00;

- autorizația nr. 254/S/13.09.2005 (emisă de Tribunalul Iași în baza încheierii nr. 113/S/2005) pe o perioadă de10 zile: 14.09.2005 - 24.09.2005;

- ordonanța provizorie nr. 42/D/P/2005 din data de 09.10.2005 (confirmată) pe o perioadă de 24 ore cu începere de la 09.10.2005 ora 18.00;

- autorizația nr. 277/S/10.10.2005 (emisă de Tribunalul Iași în baza încheierii nr. 121/S/2005) pe o perioadă de2 zile: 10.10.2005 - 12.10.2005;

- ordonanța provizorie nr. 42/D/P/2005 din data de 11.11.2005 (confirmată) pe o perioadă de 24 ore cu începere de la 11.11.2005 ora 17.05.

Totodată, interceptarea convorbirilor inculpatului s-a realizat pe o perioadă totală de 93 zile, în baza următoarelor acte procesuale:

- autorizația nr. 130/S/27.07.2005 (emisă de Tribunalul Iași în baza încheierii nr. 91/S/2005) pe o perioadă de30 zile: 28.07.2005 - 26.08.2005;

- autorizația nr. 227/S/09.09.2005 (emisă de Tribunalul Iași în baza încheierii nr. 110/S/2005) pe o perioadă de30 zile:10.09.2005 - 08.10.2005;

- ordonanța provizorie nr. 42/D/P/2005 din data de 09.10.2005 (confirmată) pe o perioadă de 24 ore cu începere de la 09.10.2005 ora 18.00;

- autorizația nr. 278/S/10.10.2005 (emisă de Tribunalul Iași în baza încheierii nr. 121/S/2005) pe o perioadă de 30 zile: 10.10.2005 - 08.11.2005;

- ordonanța provizorie nr. 42/D/P/2005 din data de 16.10.2005 (confirmată) pe o perioadă de 24 ore cu începere de la 16.10.2005 ora 10.20.

- autorizația nr. 300/S/17.10.2005 (emisă de Tribunalul Iași în baza încheierii nr. 124/S/2005) pe o perioadă de23 zile: 17.10.2005 - 08.11.2005 (aceasta pentru înregistrarea de imagini și convorbiri).

- ordonanța provizorie nr. 42/D/P/2005 din data de 11.11.2005 (confirmată) pe o perioadă de 24 ore cu începere de la 11.11.2005 ora 17.05.

În contextul acestor elemente de fapt, primele trei aspecte de nelegalitate invocate de către apelanții-inculpați sunt vădit lipsite de suport, înregistrarea convorbirilor telefonice efectuându-se pe o perioadă ce nu a depășit 4 luni, în baza actelor de autorizare emise de organe judiciare competente, acte depuse integral la dosar și între care nu există vreo neconcordanță de natură a atrage nulitatea acestui mijloc de probă.

În ceea ce privește caracterul pretins trunchiat al primei convobiri redate în cuprinsul procesului verbal, respectiv cea din data de 13.09.2005, Curtea constată că această susținere se întemeiază pe o simplă supoziție a apelanților, în condițiile în care eventualele discuții purtate și interceptate în perioada mai-august 2005 nu au fost apreciate relevante de către organul de urmărire penală și nu au servit drept probe în acuzare pe care să se întemeieze învinuirile aduse.

Sub aspectul criticilor aduse legalității celor trei ordonanțe provizorii de înregistrare emise de procuror în lunile octombrie-noiembrie 2005, Curtea apreciază întemeiate toate argumentele reținute de procurorul șef în cuprinsul ordonanței nr. 71/2006 din 30.01.2006, dată în procedura reglementată de dispozițiile art. 275-278.C.P.P. Fiind inutilă reluarea detaliată a acestor considerente, Curtea reține doar că, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 91¹și urm. C.P.P. în vigoare în perioada de referință, rezultă că procurorul nu se afla în imosibilitate de a emite mai multe ordonanțe provizorii de interceptare conform art. 91²alin. 2.C.P.P. în cazurile de urgență temeinic justificate.

Or, în cuprinsul tuturor celor trei ordonanțe provizorii, urgența a fost justificată în mod pertinent, iar emiterea acestor acte procesuale anterior începerii urmăririi penale nu a fost contrară prevederilor art. 91¹și urm. C.P.P.(în redactarea în vigoare anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 356/2006), în condițiile în care interceptarea era permisă pentruprevenirea unor infracțiuni grave, care nu pot fi descoperite sau ai căror făptuitori nu pot fi identificați prin alte mijloace.

În ceea ce privește concursul tehnic al lucrătorilor la efectuarea interceptărilor, Curtea apreciază că o atare împrejurare este lipsită de relevanță asupra legalității obținerii acestei probe în condițiile în care, pe de o parte, simpla asistență tehnică acordată nu reprezintă unact de cercetare penală (cum neîntemeiat au susținut inculpații) iar, pe de altă parte, toate înregistrările au fost autorizate de către instanța competentă și s-au efectuat în limitele acestor autorizări.

În final, faptul că procurorul care a certificat autenticitatea procesului verbal nu a participat personal la efectuarea înregistrărilor este nerelevantă asupra legalității mijlocului de probă analizat, în condițiile în care o certificare efectuată în atare împejurări este concordantă cu exigențele art. 91³alin. 2.

C.P.P.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că proba cu înregistrările convorbirilor telefonice purtate de cei doi apelanți-inculpați, astfel cum sunt redate în cuprinsul procesului verbal din data de 25.11.2005, a fost administrată în conformitate cu dispozițiile legale incidente, neexistând nicio încălcare de natură a atrage sancțiunea nulității.

e 2)Sub aspectul fondului acuzațiilor aduse inculpaților și, astfel cum au fost criticate în motivele subsidiare de apel, reevaluând întregul probatoriu administrat în cauză, Curtea constată că existența faptelor și vinovăția inculpaților sunt stabilite pe deplin și neechivoc.

Astfel, declarațiile coroborate ale numiților, alături de procesul verbal de constatare din data de 22.01.2004 și de raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică din data de 23.01.2004, confirmă faptul că, la data de 22.01.2004, acționând prin intermediul soților și, inculpatul a determinat-o pe numita să intre în posesia unei bancnote falsificate cu cupiura de 200 Euro în vederea punerii în circulație, aceasta din urmă acționând fără vinovăție.

În declarațiile date în faza de urmărire penală, atât, cât și au arătat în mod constant că inculpatul (aflat cu cei doi în relații de prietenie) a fost cel care le-a solicitat telefonic la data menționată să găsească o persoană dispusă să preia un colet din Gara de Nord, de la conductorul trenului ce venea din Bulgaria. Ambii martori au arătat că au apelat în acest scop la o cunoștință numită, fără a cunoaște însă conținutul coletului, iar în vederea finalizării operațiunii și a stabilirii tuturor detaliilor, i-au comunicat inculpatului numărul de telefon al persoanei ce urma să preia plicul.

Din declarația martorului din data de 03.08.2006 rezultă că, ulterior surprinderii în flagrant a numitei, aceasta i-a comunicat că a fost oprită de către polițiști în momentul în care discuta telefonic cu, iar inculpatul îi solicita să "nu dea plicul". Martorul a mai arătat că formularea cererii de "a nu da plicul" i-a fost confirmată și de către în discuțiile ulterioare, fără însă ca inculpatul să îi comunice și motivația acestei solicitări.

Din același mijloc de probă rezultă că inculpatul i-a spus martorului că în plic se afla o sumă de bani destinată unui cunoscut din. M, refuzul lui de a se prezenta la poliție în vederea lămuririi situației numitei creându-i martorului impresia că inculpatul cunoștea conținutul real al plicului în discuție.

Împrejurarea că a fost persoana interesată în preluarea plicului la data de 22.01.2004 a fost confirmată și de către martorul care, în faza de urmărire penală, a arătat că inculpatul l-a sunat în dimineața zilei menționate și l-a rugat să ridice un plic de la conductorul trenului de, plic pe care urma să îl trimită ulterior la Deși inițial a acceptat, datorită unor probleme personale, martorul nu s-a mai putut prezenta la gară conform înțelegerii, informându-l despre aceasta pe și aflând ulterior cursul evenimentelor și conținutul plicului.

Declarațiile date în cursul judecății de către cei doi martori cuprind, în esență, aceleași elemente de fapt concludente pentru lămurirea cauzei, precizările de nuanță referitoare la posibilitatea ca să nu fi cunoscut conținutul real al plicului urmând a fi înlăturate, deoarece ele reprezintă simple supoziții ale celor doi martori, cu un substrat subiectiv explicabil prin prisma relațiilor de amiciție încă existente între ei și inculpat.

Martora a confirmat că, la data de 22.01.2004, a fost rugată de să preia un plic din Gara de Nord, purtând mai multe convorbiri cu soții în acest scop. Martora a precizat că detaliile referitoare la destinația plicului urmau a fi stabilite telefonic cu un despre care cei doi soți i-au spus că o va contacta și care a sunat-o, de altfel, chiar înainte de a fi oprită de către procuror. În declarația dată în faza de urmărire penală, martora a precizat că nu a reținut numele acelui și nici nu a înțeles care au fost afirmațiile sale telefonice deoarece, după oprirea de către poliție, convorbirea a fost întreruptă, iar martora a predat plicul și a fost condusă la sediul parchetului.

în apel, a reiterat același împrejurări de fapt, arătând că a aflat de la că numele ului care a contactat-o este "", că a constatat cum acea persoană nu vorbea bine limba română, fără a-și aminti dacă și cum s-a recomandat în scurta discuție telefonică avută la data de 22.01.2004.

Procesul verbal de constatare întocmit la data menționată, coroborat cu raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică și cu buletinul de expertiză nr. VI/1/2065 din 04.05.2005 al Băncii Naționale a României relevă faptul că bancnota cu cupiura de 200 Euro aflată în plicul deținut de nu era autentică, reprezentând o contrafacere, metoda folosită era complexă, implicând folosirea unor materiale de calitate și chiar contrafacerea unor elemente de siguranță.

Împrejurarea că raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică s-a întocmit anterior începerii urmăririi penale este lipsită de relevanță asupra legalității mijlocului de probă, cât timp prevederile art. 112 și urm. nu C.P.P. condiționează efectuarea unei atare constatări de începerea urmăririi penale iar, pe de altă parte, urgența ce justifică un asemenea procedeu probator impune efectuarea sa deseori anterior acestui moment inițial al procesului penal. Acesta este cazul și în speță, în condițiile în care numai după stabilirea prealabilă a caracterului fals al bancnotei găsite asupra se justifica începerea urmăririi penale, nu și în cazul în care s-ar fi dovedit, prin același mijloc de probă, că bancnota este autentică.

Împrejurarea că inculpatul cunoștea conținutul real al plicului rezultă din întreaga sa conduită anterioară și ulterioară surprinderii în flagrant a numitei, respectiv: încercarea de a apela inițial la o persoană cunoscută, aflată în relații de amiciție cu el ( ), starea de nervozitate manifestată telefonic în momentul surprinderii în flagrant a martorei (confirmată de aceasta cu ocazia audierii în apel), solicitarea adresată martorei de a nu preda plicul (confirmată de inculpat în discuțiile purtate ulterior cu ) și refuzul de a contribui la lămurirea situației juridice a numitei prin prezentarea la organele de poliție.

Declarația martorei, invocată de către apelant, este neconcludentă în cauză în condițiile în care ea vizează o discuție ulterioară purtată de cu, discuție cu un caracter echivoc și percepută subiectiv de către martoră (nerezultând în ce modalitate inculpatul-ar fi dat de înțelesmartorului că nu a știut despre ce este vorba).

Pe de altă parte, împrejurarea că bancnota flasificată nu se mai află la dosar nu prezintă nicio relevanță asupra reținerii infracțiunii, cât timp inexistența bancnotei în materialitatea sa constituie un obstacol doar în calea aplicării prevederilor art. 118.Cod Penal referitoare la confiscare, nu și a lămuririi cauzei în ansamblul său.

În contextul tuturor celorlalte probe certe analizate anterior, Curtea apreciază că fapta de instigare cu intenție desfășurată de față de numita, instigare mediată, realizată prin intermediul soților, a fost pe deplin dovedită și întrunește elementele constitutive ale participației improprii sub forma instigării la infracțiunea de falsificare de monedă sau valori străine prevăzută de art. 31 alin. 2.Cod Penal rap. la art. 282 alin. 2.Cod Penal rap. la art. 284.

Cod Penal

Toate susținerile apelantului referitoare la succesiunea actelor procesuale efectuate sub aspectul acestei infracțiuni de către organul de urmărire penală care a instrumentat dosarul nr. 42/D/P/2006 sunt lipsite de relevanță asupra legalității sesizării în actualul cadru procesual, în care obiectul judecății a fost stabilit prin rechizitoriul nr. 258/D/P/2006 al T - structura centrală. Legalitatea actului de sesizare întocmit anterior de către T - Serviciul Teritorial Iașia fost deja evaluată prin sentința penală nr. 334/16.05.2006 a Tribunalului Iași (definitivă), prin care s-a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.

Pe cale de consecință, în condițiile în care procurorul învestit subsecvent restituirii a dispus, prin ordonanța din data de 29.06.2006, menținerea actelor îndeplinite de procurorul care a efectuat urmărirea penală (inclusiv sub aspectul începerii urmăririi penale față de sub aspectul infracțiunii analizate), inculpatul a cunoscut învinuirea și a avut posibilitatea de a-și valorifica apărările în aceste limite, o nouă dispoziție formală de începere a urmăririi penale fiind nejustificată.

Pe de altă parte, referitor la susținerea apelantului în sensul inexistenței unei determinări efectuate cu intenție față de, reliefate de absența unui contact direct sau indirect între cei doi anterior deținerii bancnotei falsificate, Curtea constată că această susținere ignoră forma concretă de participație reținută în sarcina inculpatului, respectiv:instigare mediată la comiterea fără vinovăție de către instigat a unei fapte prevăzute de legea penală.

Drept urmare, faptul că între instigatorul și instigata nu a existat un contact direct, concretizat în îndemnul la săvârșirea faptei penale anterior începerii executării acesteia, este absolut nerelevant deoarece, de esența instigării mediate este transmiterea hotărârii infracționaleprin intermediul altor persoane(în speță soții ), iar nu de către instigator însuși.

Totodată, și susținerea că, în absența exteriorizării intenției instigatorului, nu s-a realizat nici însușirea ideii infracționale de către instigat excede, de asemenea, specificului participației penale a inculpatului, în condițiile în care caracteristica participației improprii prevăzute de art. 31 alin. 2.Cod Penal este aceea că instigatul acționează fără vinovăție, respectiv nu cunoaște caracterul penal al activității pe care o desfășoară.

În ceea ce privește fapta inculpatului care, la data de 02.09.2005, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Audi A8 cu nr. de înmatriculare MK-572-A, deși avea dreptul de a conduce suspendat pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 15.08.2005, Curtea constată că ea este pe deplin dovedită în cauză.

De altfel, vinovăția inculpatului sub acest aspect nu a făcut obiect de critică în apel, recunoscând la fond săvârșirea faptei și solicitând doar înlocuirea răspunderii penale în condițiile prevăzute de art. 90.Cod Penal și încetarea procesului penal sub acest aspect.

Apreciind că procesul verbal de constatare din data de 02.09.2005 și declarațiile martorilor și, coroborate de celelalte înscrisuri, dovedesc săvârșirea faptei, Curtea se limitează la a reține doar că poziția inițială a inculpatului a fost aceea de a susține că autoturismul a fost condus de, fapt nereal (infirmat de acesta din urmă, dar și de celelalte probe existente), urmând că temeinicia pedepsei aplicate să fie examinată cu ocazia analizării regimului sancționator.

În ceea ce privește faptele inculpaților șide a fi constituit (împreună cu alte persoane) un grup infracțional organizatce a acționat în mod coordonat în vederea comiterii infracțiunii de omor calificat,de a fi determinat alte persoane din Republica M să săvârșească acțiuni violenteîn vederea uciderii numitului, instigare neurmată de executare, șide a fi deținut fără drept un număr de 48 de cartușede calibrul 545 mm. Curtea constată că săvârșirea acestora, cu vinovăție, de către cei doi inculpați este pe deplin și neechivoc dovedită.

Astfel, din procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice și a comunicărilor de tip SMS interceptate și înregistrate în mod autorizat rezultă că, în baza unei înțelegeri anterioare, la data de13.09.2005,inculpații și au încercat să intre în posesia unui dispozitiv exploziv cu declanșare de la distanță, dispozitiv destinat distrugerii unui autoturism. Conținutul detaliat al acestei convorbiri telefonice se regăsește în hotărârea instanței de fond, Curtea limitându-se la a reține că inculpatul i-a solicitat coinculpatului (aflat în Ucraina), procurarea unui dispozitiv cu dirijare automată de la distanță cât mai mare (de preferință mai mare de 150-200 ), care să provoace o explozie suficientă pentru a distruge mașina "astfel încât să nu rămână nimic din ea".

Un atare dispozitiv urma a fi procurat de de la, iar efectuarea operațiunii căreia îi era destinat urma a fi realizată de o altă persoană (neidentificată), în schimbul sumei de 70.000 dintr-o monedă neprecizată.

Examinarea detaliată a tuturor convorbirilor purtate de inculpați între ei sau cu alte persoane ulterior datei de 13.09.2005, coroborate cu procesele verbale întocmite de către organele de poliție și cu declarațiile numiților și, relevă în mod neîndoielnic că dispozitivul exploziv la care s-a făcut referire era destinat uciderii numitului, fost partener de afaceri al inculpatului.

Curtea apreciază necredibilă susținerea inculpatului referitoare la împrejurarea că, în convorbirea purtată la data de 13.09.2009, nu s-a referit la procurarea unui dispozitiv exploziv, ci a unor "artificii surpriză"destinate petrecerii organizate de un prieten. Făcând trimitere la conținutul integral al convorbirii, Curtea se limitează la a nota că ea se referă la achiziționarea unui dispozitiv care să distrugă mașina, astfel încât să nu mai rămână nimic din ea, nicidecum la impresionarea plăcută a participanților la o petrecere, apărările inculpatului fiind vădit infirmate de conținutul univoc al propriilor afirmații.

În realizarea scopului infracțional menționat, inculpații și, împreună cu cetățeanul (posibil, dar persoana nu a fost identificată cu certitudine) au constituit un grup infracțional organizat ce a acționat în perioada septembrie - noiembrie 2005, grup la care au aderat și alți doi cetățeni moldoveni rămași neidentificați cu certitudine (posibil și ).

Astfel, pe fondul unor dispute de ordin pecuniar - și inculpatul fiind foști parteneri de afaceri (cel din urmă datorându-i lui, conform susținerilor acestuia, suma de 5000 Euro) -, la o dată neprecizată, plasată probabil în intervalul august - începutul lunii septembrie 2005, inculpatul a luat hotărârea de a-l ucide pe, hotărâre comunicată și însușită de către inculpatul, astfel cum rezultă din actele desfășurate nemijlocit de acesta în vederea punerii sale în executare.

Din conținutul convorbirilor telefonice interceptate rezultă că, pe fondul relației de prietenie dintre cei doi inculpați, în perioada septembrie - octombrie 2005, s-a deplasat repetat în Ucraina și în Republica M pentru ca, la cererea și în interesul coinculpatului, să procure dispozitive apte de a ucide și, ulterior, să găsească persoane dispuse ca, în schimbul unor beneficii materiale, să îl ucidă pe.

În acest sens, Curtea constată că încercarea de procurare a dispozitivului la care s-a făcut referire în convorbirea din 13.09.2005 (încercare probabil eșuată), a fost urmată de contactarea de către a trei cetățeni moldoveni (cu identitatea presupusă de, și ) și determinarea acestora de a se deplasa în România în scopul punerii în executare a hotărârii prestabilite de ucidere a numitului. Atât scopul acestei deplasări, cât și efectuarea sa sub coordonarea directă a inculpatului sunt confirmate de înregistrările convorbirilor telefonice și de procesele verbale de supraveghere întocmite de organele de poliție.

În acest sens, din convorbirea purtată de cei doi inculpați la data de 02.10.2005 ora 11.57, coroborată de înscrisul din care rezultă situația intrărilor/ieșilor din țară ale lui, rezultă că acesta din urmă s-a deplasat în Ucraina la data de 03.10.2005 și a revenit în România la data de 06.10.2005 (scopul acestei deplasări find cunoscut de ). La data de 08.10.2005, prin același punct de trecere a frontierei, a intrat în țară cetățeanul identificat cu numele urmat, la data de 09.10.2005 - ora 17.00, de alți doi cetățeni moldoveni cu numele presupuse de și, aceștia din urmă pătrunzând în țară cu autoturismul marca Mercedes, cu numărul IL-AV-110.

În seara de 09.10.2005 și pe parcursul zilei de 10.10.2005, cei trei cetățeni moldoveni împreună cu inculpatul, sub coordonarea inculpatului, au procedat la supravegherea locuinței numitului și la urmărirea acestuia în zona -ului I, cei doi apelanți-inculpați păstrând legătura telefonic în această perioadă.

Astfel, legăturile existente între și cei trei cetățeni moldoveni, pe de o parte, și între aceștia și, pe de altă parte, legături orientate spre scopul comun al supravegherii și uciderii numitului sunt relevate de împrejurările ce rezultă din înregistrările convorbirilor telefonice purtate de inculpați în perioada 09.10.2005-10.10.2005, din procesele verbale întocmite de organele de poliție și din declarațiile martorilor și.

În convorbirea purtată la data de 09.10.2005, ora 21.20, inculpatul confirmă în două rânduri că se află cu băieții într-un autoturism marca Mercedes, cu număr de("Am venit înapoi, că noi suntem cu număr de ", "Eu sunt cu un cu număr de") și îi comunică inculpatului că unul dintre însoțitorii săi stă lângă casă, iar el se află în mașină. În aceeași convorbire, arată că îl va căuta prin oraș (pe ), solicitându-i lui să se uite deocamdată"dacă vine, dacă pleacă"și să pregătească "aparatul" (filele 145-146 dup).

În cursul aceleiași seri, se interesase în prealabil dacă "", respectiv, folosește autoturismul personal sau l-a predat altcuiva pentru a a-l folosi (aspecte ce rezultă din convorbirea purtată de cu numitul la data de 09.10.2005 ora 19.41).

concrete la autoturismul persoanei vizate (autoturism marca Mitsubishi) sunt cuprinse în convorbirea purtată de și la data de 09.10.2005, ora 21.48, din care rezultă că cei doi au discutat despre poziția autovehiculului și despre locul în care s-ar putea afla, solicitând să "pună un semn pe o " și să reia activitatea în ziua următoare (filele 144-145 dup).

În ziua următoare, obținând informația că numitul se află la, i-a comunicat acest aspect lui (convorbire purtată la data de 10.10.2005, ora 12.00, fila 148 dup), moment ulterior căruia s-a deplasat, probabil, la acest complex pentru a-l supraveghea pe. În acest sens, în convorbirea purtată de inculpat cu numitul la 10.10.2005-ora 13.18, s-a interesat dacă interlocutorul său a povestit cuiva discuția avută în seara precedentă, afirmându-și temerea că persoana vizată a aflat ceva și este urmărită de poliție("S-a sesizat el de undeva. că s-a sesizat de undeva. Avea vreo patru mașini de poliție prin jurul casei").

Totodată, la orele 13.47, i-a comunicat lui că va lua băieții și va pleca "încolo", cel din urmă informându-l despre poziția lui la și despre saluturile schimbate de acesta cu "" și "" ( și u).

Din procesul verbal de verificare întocmit la data de 10.10.2005 rezultă că, ulterior convorbirii purtate de cei doi inculpați la orele 13.47, autoturismul marca Mercedes cu nr. IL-AV-110 s-a aflat în parcarea complexului și, după ce au supravegheat zona, ocupanții săi s-au deplasat în viteză spre frontieră, la orele 16.30 înregistrându-se prezența autovehicului în cu pasagerii, și.

Legăturile existente între cei doi apelanți-inculpați, pe de o parte, și cei trei cetățeni moldoveni anterior menționați rezultă și din comunicările de tip SMS efectuate între și unul dintre aceștia, respectiv numitul, posesor al numărului de telefon -, persoană ce va păstra ulterior un contact constant cu inculpatul, astfel cum se va demonstra în cele ce urmează.

În acest sens, din examinarea schimbului de mesaje efectuate la data de 10.10.2005, în intervalul orar 16.04.-19.49 rezultă în mod neîndoielnic interesul inculpatului față de modalitatea în care destinatarul mesajelor și însoțitorii săi au părăsit țara. În acest sens, Curtea reține că la orele 16.04 și 17.19, apelantul-inculpat a solicitat posesorului numărului de telefon menționat să îi comunice dacă au trecut vama "trecut?", "Pe unde sunteți? Cum ați trecut vama?",primind la orele 17.40 mesajul de confirmare a părăsirii țării"Am ajuns, iată cât de tare merge"(filele 149-150 dup).

Pe de altă parte, în convorbirea purtată cu numitul la data de 10.10.2005, orele 17.51, s-a interesat dacă a discutat în acea zi cu "", dacă s-au întâlnit la și dacă interlocutorul său a fost în acea dimineață la "" acasă, deoarece știe că la locuința acestuia din urmă au fost "o mulțime" de polițiști. Această convorbire confirmă, totodată, supravegherea exercitată de către inculpatul asupra deplăsărilor și locației în care s-a aflat, precum și interesul său manifest față de posibila supraveghere a acestuia și de către organele de poliție.

Informația referitoare la prezența unor polițiști în apropierea lui a fost și motivul renunțării la supravegherea sa de către cei trei cetățeni moldoveni și la părăsirea țării în modalitatea menționată, fapt ce rezultă din modul subit în care s-a renunțat la urmărirea persoanei vizate și din graba în care cei trei s-au îndreptat spre frontieră în scopul de a părăsi țara.

În contextul elementelor de fapt obiective ce rezultă din probatoriile analizate, Curtea va da eficiență și declarațiilor numiților, și, declarații care, deși constituie probe indirecte, sunt relevante sub aspectul stabilirii atitudinii subiective a inculpatului și a rezoluției infracționale de ucidere adoptate.

Astfel, susținerile numitului referitoare la intenția apelantului de "a-l face", intenție comunicată prin intermediul altor persoane, sunt confirmate și de declarațiile martorului, care a perceput nemijlocit afirmațiile inculpatului privind dorința sa de "a-și rezolva problemele cu ". În declarația dată în faza de urmărire penală la 20.11.2005, martorul a relatat detaliat discuția avută cu inculpatul cu 2 săptămâni anterior ascultării, discuție în cursul căreia acesta din urmă a afirmat că ".va termina el și cu, că nu rămâne așa în I, că, la un telefon al lui, pot veni 2-3 oameni din Republica M și să rezolve problema cu ", oameni pentru care ar fi o onoare să vină să-l "mierlească"pe (filele 66 și urm. dup).

Intenția inculpatului de a-l ucide pe a fost confirmată și de martorul, persoană aflată în anturajul inculpatului și care cunoștea atât starea conflictuală între acesta și, cât și informațiile vehiculate de cetățeni moldoveni referitoare la dorința apelantului-inculpat de a-l ucide pe în schimbul unor sume de 30.000-50.000 Euro (filele 70 și urm. dup).

Deși declarațiile ulterioare ale celor doi martori cuprind o serie de nunațări menite să minimalizeze înțelesul neechivoc al afirmațiilor făcute de inculpat și redate de către martori în declarațiile inițiale, Curtea nu va da acestora eficiență probatorie, luând în considerare, pe de o parte, relațiile de prietenie existente între martori și inculpat, relații ce pot justifica o tendință subiectivă de diminuare a răspunderii sale iar, pe de altă parte, perioada scursă până la data ascultării în instanță, perioadă ce impune valorificarea cu rezervă a ultimelor declarații afectate în mod firesc de fenomenul uitării.

Drept urmare, constatând că declarațiile inițiale ale martorilor se coroborează cu faptele obiective ce rezultă din probele administrate, Curtea reține că hotărârea infracțională de a ucide adoptată de este relevată și de evenimentele derulate ulterior datei de 10.10.2005, evenimente ce relevă persistența apelantului, dar și a intermediarului său, de a găsi persoane dispuse să finalizeze planul prestabilit de ucidere.

Astfel, din convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpați la data de 12.10.2005 orele 11.40 - 19.58 rezultă că aceștia au continuat atât supraveghererea autoturismelor numitului, cât și încercările de a contacta, prin intermediul numitului, persoane dispuse să execute operațiunea de ucidere.

În acest sens, din examinarea coroborată a convorbirilor rezultă că la data de 12.10.2005, după ce la orele 19.04. i-a comunicat lui că nu îl poate contacta pe "pățan" (băiat) deoarece are închis telefonul, iar la orele 19.25 i-a trimis lui (posesor al numărului -) mesajul"De ce închizi telefonul?", la orele 19.28 același a purtat o convorbire cu numitul aflat la Chișinău, pe parcursul căreia s-a făcut referire la împrejurări relevante în cauză.

Această convorbire evidențiază, pe de o parte, persistența legăturilor dintre și, dar și cunoașterea implicării inculpatului iar, pe de altă parte, încercările numitului de a găsi persoane dispuse să vină în România și dificultatea de a le convinge să facă deplasarea, date fiind dubiile că beneficiarul va onora obligațiile financiare asumate, dar și poziționarea țării".mi-au spus deodată. Ei au cam înțeles că ăla nu are nicio sulă, nimic și e cam dator. Ei au înțeles. Au întrebat:precis e ceva acolo sau nu-i? Au zis: noi luăm precis ceva sau nu? Au mai zis:, dacă este ceva acolo, noi ne pornim încolo."(conținutul relevant integral al convorbirii aflându-se la filele 160-161 dup).

Încercările repetate ale numitului de a găsi persoane interesate să se deplaseze în România rezultă și din schimbul de mesaje tip SMS avute cu inculpatul în perioada 13.10.2005 - 17.10.2005, mesaje din cuprinsul cărora rezultă refuzul potențialilor executanți de a se deplasa în România:"ce nu ai înțeles, azi nu merg, mâine mă stărui să-i aduc. Nimeni nu vrea. În România să meargă"(13.10.2005, orele 16:52:37, 16:52:45 filele 164 și urm. dup).

Aceeași dificultate în a obține acordul altor persoane pentru a se deplasa în România rezultă și din mesajele transmise în intervalul 18.10.2005-23.10.2005 (exemplificativ fiind mesajul transmis de lui la data de 20.10.2005 ora 15.19 - fila 191 dup), context în care cei doi apelanți-inculpați au hotărât să pună în aplicare planul prestabilit într-o altă modalitate.

Astfel, în perioada 24.10.2005 - 12.11.2005, inculpatul s-a aflat aproape permanent în afara țării, în această perioadă reușind probabil să procure împreună cu muniție de război, remisă de acesta din urmă și ascunsă de într-un loc cunoscut numai de el.

Sub acest aspect, relevante sunt convorbirile din data de11.11.2005 ora 17.11(:Am nevoie azi urgent de grăunțele alea care ți le-am dat eu ție să le pui undeva.D:Nu am înțeles;V:alea pe care ți le-am dat să le pui undeva. -ți aminte. V:trebuie urgent;D:Eu le-am ascuns acolo;V:Si eu nu le pot lua de nicăieri?D:Daca le găsești)și12.11.2005 ora 13.35.03(.Am fost, le-am scos, erau oleacă uzate, le-am curățat și uscat; .").

Deși aceste mijloace de probă nu permit stabilirea cu exactitate a împrejurărilor în care a fost procurată muniția, totuși ele relevă cu certitudine faptul deținerii acesteia de către ambii inculpați, fapt confirmat și de procesul verbal de constatare întocmit de către organele de poliție la data de 12.11.2005. Din acest mijloc de probă rezultă că la orele 10.00, inculpatul a intrat în țară prin, s-a deplasat la locuința sa, iar la orele 11.15, s-a îndreptat spre spațiul de joacă aflat în spatele blocului unde, sub o bucată de asfalt, a găsit și a luat asupra sa o de plastic.

După ce la orele 13.35 îi confirmase telefonic lui căle-a scos, le-a curățat și le-a uscat(referindu-se la cartușe), în jurul orelor 14.00, în fața blocului de domiciliu, s-a întâlnit cu, moment în care cei doi au fost opriți de către organele de poliție. Cu această ocazie, în buzunarul hainei purtate de a fost găsită o din plastic conținând 48 de cartușe ude, în privința cărora constatarea tehnico-științifică efectuată la data de 13.11.2005 a stabilit că sunt de calibrul 5,45 mm și se află în stare de funcționare.

acestor elemente de fapt, stabilite pe baza unor probe certe și obiective, relevă neechivoc atât faptul că inculpații și, împreună cu numitul (cetățean ), au constituit un grup infracțional organizat ce a acționat coordonat în perioada septembrie - noiembrie 2005 în scopul comiterii infracțiunii grave de omor calificat asupra numitului, cât și împrejurarea că a desfășurat acte de instigare mediată a numitului și a celorlalti doi cetățeni moldoveni în realizarea acestui scop, instigarea inculpatului realizându-se prin intermediul numitului, care nu s-a limitat la simpla transmitere a hotărârii infracționale, ci a desfășurat la rândul său acte de determinare a cetățenilor moldoveni la săvârșirea faptei.

Acționând în această modalitate, ambii inculpați au devenit coinstigatori la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, instigare neurmată de executare deoarece cei trei cetățeni moldoveni instigați, deși au adoptat hotărârea infracțională, nu au trecut la săvârșirea faptei ca urmare a suspiciunilor privind implicarea poliției.

Pe de altă parte, probatoriul administrat confirmă împrejurarea că ambii apelanți-inculpați au desfășurat acte de deținere de muniție destinată armelor militare, justificându-se angajarea răspunderii lor penale și sub acest aspect.

Curtea nu va da eficiență susținerilor apelanților referitoare la neconcordanța dintre încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu și conținutul depozițiilor martorilor audiați în cauză, constatând că, în privința numiților și, declarațiile date în cursul judecății au o valoare relativă (considerentele avute în vedere fiind expuse anterior) iar, în privința martorilor, și, susținerile făcute sunt complet nerelevante, ele tinzând la valorificarea unor opinii personale și inerent subiective despre temperamentul inculpatului, iar nu la relevarea unor fapte verificabile în mod obiectiv și relevante în lămurirea cauzei.

Aceasta deoarece niciunul dintre martorii menționați nu au pretins și nici nu rezultă că au asistat la săvârșirea, în circumstanțele concrete de timp și de loc, a faptelor ce fac obiectul judecății, ci au relatat doar modul subiectiv în care l-au perceput pe inculpatul în derularea relațiilor personale avute cu acesta.

Aceeași neconcludență caracterizează și declarațiile martorului cu identitate protejată "Armaș " care, deși a făcut referire la deținerea de către a unei arme militare sau la implicarea sa în circulația valutei falsificate, fie a indicat perioade de timp diferite de cele în care s-au săvârșit faptele deduse judecății (deținerea de arme începând cu anul 2000 sau deținerea de valută din anul 2003), fie a relevat elemente de fapt ce nu au fost percepute în mod nemijlocit (cum este cazul surprinderii numitei la data de 22.10.2004). Această echivocitate a declarațiilor martorului, justificabilă și prin prisma specificului calității în care a fost audiat, determină Curtea să nu acorde o importanță deosebită declarațiilor sale, context în care este inutilă și examinarea inadvertențelor dezvoltate de apelanți în concluziile lor.

Pe de altă parte, susținerile martorilor și referitoare la derularea de către a unor operațiuni de cumpărare și comercializare a unor cantități de "grăunțe" de soarelui ori porumb sunt vădit neconcludente în condițiile în care, chiar dacă atare operațiuni s-ar fi desfășurat în fapt (element neprobat cu certitudine), ele nu au nicio legătură directă sau indirectă cu faptul obiectiv aldețineriide către inculpați, la data de 12.11.2005, a muniției militare. Totodată, înscrisul intitulat contract de vânzare-cumpărare internațional nr. 117/03.08.2005 (fila 33 vol. 2 fond), din care rezultă cumpărarea unor cantități de semințe de soarelui și porumb de către &LP L, nu este de natură a confirma susținerile inculpatului referitoare la menționarea, în convorbirile telefonice, a termenului "grăunțe" în înțelesul conform celui ce se desprinde din acest contract.

Aceasta deoarece termenul "grăunțe" a fost folosit de către într-o convorbire privată purtată cu o persoană străină de contract ( ), iar nu într-o discuție de afaceri cu partenerul său contractual ori cu cei doi martori, convorbire purtată la o dată ce nu se află în legătură cu cea a încheierii actului (respectiv 11.11.2005), în schimb este strâns legată din punct de vedere temporal de faptul obiectiv al surprinderii coinculpatului cu muniție militară asupra sa alături de.

Totodată, susținerile martorului, în sensul că el ar fi numitul, iar în convorbirile telefonice purtate cu în luna octombrie 2005 s-ar fi referit la aducerea unor muncitori în România pentru repararea unui apartament sunt neconcludente și parțial necredibile. Aceasta deoarece, în ipoteza în care martorul este numitul ale cărui convorbiri cu au fost examinate anterior, propriul său interes în cauză impune evaluarea cu rezervă a susținerilor sale, inclusiv a celor referitoare la scopul deplasării unor muncitori moldoveni în România.

Această susținere este, însă, necredibilă, având în vedere că ea nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă existent în cauză, fiind infirmată neechivoc de ansamblul înregistrărilor telefonice și al elementelor de fapt ce rezultă din procesele verbale aflate la dosar, astfel cum au fost examinate anterior. În acest sens, Curtea are în vedere conținutul concret al convorbirilor telefonice, din care rezultă că refuzul cetățenilor moldoveni a vizat deplasarea în România (nu și în țări estice), deși era de presupus că ofertele de muncă din această țară sunt mai tentante, dar și faptul că un atare refuz a fost motivat și de teama unei lipse de credibilitate sau solvabilitate a "beneficiarului", pe care aceeași cetățeni moldoveni o observaseră într-o deplasare anterioară.

Or, în condițiile în care nici declarațiile celor doi apelanți-inculpați nu cuprind referiri la interesul lor ori al altor persoane de a obține renovarea unui apartament cu ajutorul unor muncitori din Republica M, interes care să justifice cel puțin aparent actele de intermediere desfășurate de, susținerile martorului sunt singulare în contextul probatoriu și vor fi înlăturate ca neconcludente.

Reținând astfel concordanța între situația de fapt reținută de către instanța de fond și mijloacele de probă existente în cauză, Curtea constată căîncadrarea juridică a faptelor este legală.

Astfel, fapta inculpaților și care, împreună cu numitul (cetățean ), au constituit un grup infracțional organizat ce a acționat coordonat în perioada septembrie - noiembrie 2005, grup la care au aderat și alți doi cetățeni moldoveni, în scopul comiterii infracțiunii grave de omor calificat asupra numitului, în vederea obținerii unor beneficii materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Toate elementele constitutive ale acestei infracțiuni sunt îndeplinite în cauză, iar criticile inculpaților sunt neîntemeiate, respectiv:

- grupul a avut un număr de cel puțin trei membri, fiind constituit de

, și numitul, cu aderarea ulterioară a altor doi cetățeni moldoveni (numiți posibil și );

- grupul a avut o structură determinată, iar membrii săi au acționat în

virtutea unor roluri prestabilite, confirmate de probatoriul administrat: a fost inițiatorul și coordonatorul grupului, dar și cel care a asigurat susținerea financiară a acestuia; a fost omul de încredere al coinculpatului, cel care a asigurat desfășurarea operațiunilor de supraveghere în materialitatea lor și a intermediat găsirea persoanelor dispuse să realizeze operațiunea de ucidere; numitul a fost cel care a avut sarcina de racolare efectivă a executanților și i-a însoțit în deplasarea lor în România, iar ceilalți doi cetățeni moldoveni (cu identitatea presupusă de și ) au fost cei care urmau să execute activitatea de ucidere a numitului;

- activitatea grupului a avut continuitate, membrii săi acționând

coordonat în perioada septembrie - noiembrie 2005, în modalitatea descrisă anterior;

- scopul grupării a fost acela de a obține beneficii materiale (în cazul

inculpaților și ) și financiare (în cazul cetățenilor moldoveni a căror prestație urma a fi remunerată).

Împrejurarea că identitatea reală a numitului și a celor doi cetățeni moldoveni care au intrat în România la data de 09.10.2005 nu a fost stabilită cu certitudine nu are relevanță asupra întrunirii tuturor trăsuturilor esențiale ale grupului infracțional și, implicit, asupra conținutului constitutiv ale infracțiunii. Aceasta deoarece existența grupării organizate, structura sa determinată și continuitatea acesteia, precum și actele desfășurate de fiecare dintre membrii săi în realizarea rolurilor asumate au fost în mod obiectiv dovedite, iar reținerea existenței acestei grupări nu este condiționată de cunoașterea identității și tragerea la răspundere simultan a tuturor membrilor săi.

Drept urmare, toate susținerile apelanților inculpați referitoare la condițiile în care s-a efectuat identificarea celor trei cetățeni moldoveni și la neconcordanțele existente între actele cauzei sub acest aspect ori la neînceperea încă a urmăririi penale față de toți membrii grupului sunt nerelevante, deoarece tind la antamarea unor chestiuni formale, lipsite de aptitudinea de a evidenția prin ele însele neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii analizate.

Totodată, faptele inculpaților și care, la începutul lunii octombrie 2005, i-au instigat pe alți trei cetățeni moldoveni să îl ucidă cu premeditare pe numitul ( efectuând acte de instigare mediată, prin intermediul coinstigatorului ), hotărâre infracțională ce nu a mai fost pusă în executare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare neurmată de executare la omor calificat, prevăzută de art. 29.Cod Penal rap. la art. 174-175 lit. a

Cod Penal

Susținerile apelanților-inculpați referitoare la neîntrunirea condițiilor instigării neurmate de executare ca urmare a eșecului celor doi inculpați de a-i convinge pe instigați să adopte hotărârea infracțională sunt vădit neîntemeiate și se raportează la inadvertențe formale strecurate în exprimarea procurorului care a întocmit rechzitoriul. Aceste susțineri ignoră însă conținutul concret al faptelor imputate inculpaților, confirmate de probatoriul administrat, respectiv împrejurarea că cei doi inculpați au reușit să îi determine pe cei trei cetățeni moldoveni să adopte hotărârea infracțională, fiind îndeplinite condițiile instigării.

O atare împrejurare rezultă neechivoc din faptul obiectiv al deplasării efectuate de cei trei cetățeni moldoveni în România și din supraveghererea exercitată sub coordonarea inculpaților asupra locuinței și deplasărilor persoanei vizate, acte ce evidențiază univoc însușirea rezoluției de a ucide, dar și nepunerea ei în executare ca urmare a suspiciunilor privind implicarea organelor de poliție.

Totodată, fapta inculpatului care, la începutul lunii noiembrie 2005, deținut fără drept 48 de cartușe destinate armelor militare, pe care le-a remis ulterior inculpatului, asupra căruia a și fost depistată muniția la data de 12.11.2005 întrunește, în cazul fiecărui inculpat, elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. 3 lit. a

Cod Penal

Sub aspectul regimului sancționator, Curtea constată caracterul fondat al criticii Ministerului Public referitoare la nelegalitatea pedepselor aplicate ambilor inculpați pentru infracțiunea de instigare neurmată de executare la omor calificat, prevăzută de art. 29.Cod Penal rap. la art. 174-175 lit. a

Cod Penal

Prevederile art. 29 alin. 1.Cod Penal stabilesc în mod expres că actele de instigare neurmate de executare se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între minimul special al pedepsei pentru infracțiunea la care s-a instigat și minimul general. În contextul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor calificat, Curtea constată că pedeapsa ce poate fi aplicată fiecărui inculpat pentru această infracțiune este cuprinsă între minimul de 15 zile închisoare și maximul de 15 ani închisoare.

Pe cale de consecință, pedeapsa de câte 17 ani închisoare aplicată inculpaților și pentru instigare neurmată de executare la omor calificat este nelegală, ea depășind maximul special permis de lege.

în aceste coordonate pedeapsa ce se impune a fi aplicată celor doi inculpați, Curtea apreciată că gravitatea extremă a faptei la săvârșirea căreia s-a instigat, valoarea socială supremă spre vătămarea căreia a fost orientată infracțiunea, modalitatea specială și agravantă aleasă de inculpați pentru atingerea scopului urmărit (respectiv prin intermediul unor cetățeni străini plătiți în acest scop), de natură a îngreuna stabilirea contribuției lor concrete la săvârșirea faptei și consecvența manifestată de inculpați în atingerea scopului urmărit, evidențiază o periculozitate socială extremă a faptei și autorilor săi, care reclamă cu necesitate aplicarea unor pedepse maxime sau orientate spre maximul prevăzut de lege.

Apreciind că rolul fiecărui inculpat a fost relativ similar și în egală măsură necesar pentru reușita instigării cetățenilor moldoveni, Curtea apreciază că numai pedepsele de 15 ani închisoare pentru inculpatul și, respectiv 14 ani închisoare pentru inculpatul au aptitudinea de a reflecta cu justețe toate criteriile de individualizare și de a permite realizarea scopului lor coercitiv și preventiv-educativ.

Examinând pedepsele aplicate de către instanța de fond pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina fiecărui inculpat, constată că ele sunt legale și stabilite într-un cuantum moderat, suficient pentru a reflecta împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele și circumstanțele personale ale inculpaților.

Astfel, gradul de pericol social ridicat al faptelor de constituire a unui grup infracțional organizat și nerespectarea regimului armelor și munițiilor ori falsificare de monedă sau alte valori (în cazul inculpatului ), împrejurările de ansamblu în care primele două fapte au fost săvârșite (respectiv în atingerea scopului final al uciderii altei persoane în vederea obținerii unor beneficii materiale), incidența unei cauze care agravează răspunderea penală, respectiv concursul de infracțiuni, justifică aplicarea unor pedepse în cuantumul spre care s-a orientat instanța de fond.

Circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, situația familială stabilă sau desfășurarea unor activități lucrative licite sunt lipsite de relevanță asupra temeiniciei pedepselor, cât timp periculozitatea socială a persoanei inculpatului este evidențiată neechivoc de însăși faptele extrem de grave comise, considerente pe deplin valabile și în cazul inculpatului.

De altfel, cererea acestuia din urmă de înlocuire a răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. 2 din G nr. 195/2002 apare ca lipsită de suport legal în condițiile în care, pe de o parte, nu este îndeplinită condiția referitoare la pedeapsă prevăzută de art. 90 alin. 1 lit. a iar Cod Penal, pe de altă parte, dat fiind concursul de infracțiuni grave comise, înlocuirea răspunderii penale este exclusă și din perspectiva dispozițiilor art. 98 alin. 2.

Cod Penal

În privința acestui inculpat, raportându-se la ansamblul circumstanțelor cauzei, Curtea va înlătura însă sporul de 1 an închisoare, apreciind că pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare ce va fi dată spre executare este suficientă pentru realizarea funcțiilor sale.

Sub aspectul legalității pedepsei complementare a interzicerii drepturilor aplicată fiecărui inculpat, Curtea apreciază de asemenea fondată critica Ministerului Public, procedeul instanței de fond de a aplica o atare sancțiune doar alături de pedeapsa rezultantă a închisorii (fără a stabili în prealabil și conținutul concret al acestei pedepse în cazul fiecărei infracțiuni care reclama obligatoriu aplicarea ei), fiind contrar prevederilor art. 65 alin. 2.Cod Penal și art. 35.

Cod Penal

Din economia acestor texte de lege rezultă că pedeapsa complementară trebuie aplicată obligatoriu pentru fiecare infracțiune în cazul căreia legea prevede o atare pedeapsă, natura și conținutul final al pedepsei complementare ce urmează a fi executată trebuind stabilite prin raportare la regulile prevăzute de art. 35.

Cod Penal

În acest context, Curtea apreciază că interzicerea dreptului de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat reprezintă o sancțiune complementară adecvată naturii și gravității faptelor comise de inculpați, dar și periculozității sociale ce caracterizează persoana lor.

Drept urmare, va aplica inculpatului câte o pedeapsă complementară cu acest conținut și cu o durată de câte 5 ani pentru infracțiunile de instigare neurmată de executare la omor calificat, participație improprie la falsificare de monedă sau alte valori și constituire a unui grup infracțional, infracțiuni în cazul cărora interzicerea unor drepturi este obligatorie.

Totodată, va aplica și inculpatului câte o pedeapsă complementară cu același conținut, dar cu o durată de câte 4 ani pentru infracțiunile de instigare neurmată de executare la omor calificat și constituire a unui grup infracțional.

Va face aplicarea prevederilor art. 35 alin. 3.Cod Penal și va dispune ca fiecare inculpat să execute, în final, cea mai grea pedeapsă complementară.

Constatând că pedepsele accesorii ori celelalte dispoziții ale instanței de fond nu sunt afectate de motive de nelegalitate, Curtea le va menține, dispunând desființarea hotărârii primei instanțe doar în limitele anterior menționate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a va C.P.P. dmite apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 903/04.08.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.

Va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. 3 lit. a Cod Penal;

- pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 29.Cod Penal rap. la art. 174-175 lit. a Cod Penal;

- pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. 2.Cod Penal rap. la art. 282 alin. 2 rap. la art. 284.

Cod Penal

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. 2 din OUG nr. 195/2002;

- pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

- sporul de 1 an închisoare.

Va înlătura sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 29.Cod Penal rap. la art. 174-175 lit. a va Cod Penal condamna pe inculpatul la pedeapsa de15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. 2.Cod Penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal o perioadă de 5 ani pe lângă fiecare dintre pedepsele principale aplicate acestuia pentru infracțiunile prevăzute de art. 29.Cod Penal rap. la art. 174-175 lit. a Cod Penal, art. 31 alin. 2.Cod Penal rap. la art. 282 alin. 2 rap. la art. 284.Cod Penal și art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b va Cod Penal contopi pedeapsa de 15 ani închisoare cu pedepsele de 5 ani închisoare, 5 ani și 6 luni închisoare, 1 an închisoare și 7 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de15 ani închisoare.

Va face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a, b

Cod Penal

În baza art. 35 alin. 3.Cod Penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. 3 lit. a Cod Penal;

- pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 29.Cod Penal rap. la art. 174-175 lit. a

Cod Penal

În baza art. 29.Cod Penal rap. la art. 174-175 lit. a va Cod Penal condamna pe inculpatul la pedeapsa de14 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. 2.Cod Penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal o perioadă de 4 ani pe lângă fiecare dintre pedepsele principale aplicate acestuia pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 29.Cod Penal rap. la art. 174-175 lit. a

Cod Penal

În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b va Cod Penal contopi pedeapsa de 14 ani închisoare cu pedepsele de 7 ani închisoare și 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de14 ani închisoare.

Va face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a, b

Cod Penal

În baza art. 35 alin. 3.Cod Penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpațiiși,apreciind neîntemeiate toate criticile acestora.

În baza art. 192 alin. 2..C.P.P. va obliga cei doi apelanți- inculpați la câte 400 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat deParchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTIîmpotriva sentinței penale nr. 903/04.08.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.

Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor astfel:

- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. 3 lit. a Cod Penal;

- pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 29.Cod Penal rap. la art. 174-175 lit. a Cod Penal;

- pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. 2.Cod Penal rap. la art. 282 alin. 2 rap. la art. 284.

Cod Penal

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. 2 din OUG nr. 195/2002;

- pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

- sporul de 1 an închisoare.

Înlătură sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 29.Cod Penal rap. la art. 174-175 lit. a condamnă Cod Penal pe inculpatul la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. 2.Cod Penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal o perioadă de 5 ani pe lângă fiecare dintre pedepsele principale aplicate acestuia pentru infracțiunile prevăzute de art. 29.Cod Penal rap. la art. 174-175 lit. a Cod Penal, art. 31 alin. 2.Cod Penal rap. la art. 282 alin. 2 rap. la art. 284.Cod Penal și art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b contopește Cod Penal pedeapsa de 15 ani închisoare cu pedepsele de 5 ani închisoare, 5 ani și 6 luni închisoare, 1 an închisoare și 7 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de15 ani închisoare.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a, b

Cod Penal

În baza art. 35 alin. 3.Cod Penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. 3 lit. a Cod Penal;

- pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 29.Cod Penal rap. la art. 174-175 lit. a

Cod Penal

În baza art. 29.Cod Penal rap. la art. 174-175 lit. a condamnă Cod Penal pe inculpatul la pedeapsa de 14 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. 2.Cod Penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal o perioadă de 4 ani pe lângă fiecare dintre pedepsele principale aplicate acestuia pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 29.Cod Penal rap. la art. 174-175 lit. a

Cod Penal

În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b contopește Cod Penal pedeapsa de 14 ani închisoare cu pedepsele de 7 ani închisoare și 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de14 ani închisoare.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a, b

Cod Penal

În baza art. 35 alin. 3.Cod Penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații și împotriva aceleiași sentinței penale.

Obligă cei doi apelanți- inculpați la câte 400 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru Ministerul Public și de la comunicare pentru inculpați.

Pronunțată în ședință publică azi, 24.11.2009.

Președinte Judecător

a

Grefier

RED.CSE

Th.red. CSE/21.12.2009

4 ex.

-S II- jud. CA

Președinte:Simona Elena Cîrnaru
Judecători:Simona Elena Cîrnaru, Francisca Maria Vasile

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 247/2009. Curtea de Apel Bucuresti Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 248/2009. Curtea de Apel Bucuresti Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 250/2009. Curtea de Apel Bucuresti Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 392/2009. Curtea de Apel Bucuresti