Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 248/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2648/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 248/
Ședința publică de la 24 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol soluționarea apelului formulat de revizuientul împotriva sentinței penale nr.936/F/21.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns revizuientul în stare de arest, asistat de avocat din oficiu cu împuternicire de substituire pentru d-na avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul revizuientului, solicită a i se încuviința proba cu înscrisuri în cadrul căreia, depune sentința penală nr.207/31.01.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 5
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul apelului.
Apărătorul revizuientului, având cuvântul, arată că cererea formulată de revizuent se circumscrie art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, în sensul că au fost evidențiate fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță, la momentul pronunțării hotărârii de condamnare.
Precizează că în momentul comiterii faptei revizuientul nu a avut reprezentarea clară a faptelor comise și nici a urmărilor produse, motiv pentru care solicită admiterea apelului, rejudecarea cauzei pe fond, dat fiind că apreciază că se impune a fi efectuată o expertiză psihiatrică cu obiectivul de a stabili dacă acesta a avut la momentul comiterii faptelor discernământ.
Menționează că revizuientul a acționat asupra victimei, aplicându-i lovituri timp de 3 ore, mai mult acesta se afla în stare avansată de ebrietate, aspecte care coroborate cu intelectul și pregătirea destul de limitate, pot duce la concluzia că inculpatul nu a acționat cu discernământ nefiind conștient de repercusiunile faptei săvârșite.
Concluzionând solicită administrarea probei, respectiv a efectuării expertizei psihiatrice.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca fiind nefondat.
Consideră că cererea de revizuire nu este admisibilă dat fiind că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de art.394 lit.a Cod procedură penală. Precizează că nu au fost invocate împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanța de apel și care să conducă la o soluție contrată celei dispuse în prezenta cauză.
Menționează că expertiza psihiatrică obligatorie a fost efectuată în cauză în raport de încadrarea juridică a faptei și a concluzionat existenta discernământului la momentul comiterii faptelor.
Având în vedere că nu au fost evidențiate probe noi din care să reiasă o concluzie contrară celei pronunțată de instanță, motivele invocate nu se circumscriu cazului de revizuire prev. de art.394 lit.a Cod procedură penală.
Revizuientul apelant, având cuvântul, solicită a i se trimite cauza spre rejudecare, arată că este pensionat medical dat fiind că are probleme psihice.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 936/21.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul - s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul, fiul lui și, născut la 27.10.1969, în prezent deținut în G, ca inadmisibilă.
În baza art. 192 al. 2 obligă C.P.P. revizuientul la 400 ron cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele:
La data de 2.10.2009 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București cererea de revizuire formulată de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 412/12.06.2001 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr. 1323/2001 împreună cu referatul întocmit de procuror.
În susținerea cererii de revizuire petentul a făcut aprecieri largi la modalitatea în care i-au fost soluționate cererile și îndeplinirea procedurii de citare, solicitând reducerea pedepsei, în acest sens invocând și starea sa precară de sănătate.
Analizând actele cauzei Tribunalul reține că prin sentința penală nr. 412/12.06.2001 a Tribunalului București Secția I penală pronunțată în dosarul penal nr. 1323/2001 s-a dispus condamnarea inculpatului, în baza art. 174 - 176 lit. a cp. la pedeapsa de 25 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 164 lit. a și b cp.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 cp.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția de 26.02.2000 la zi.
Cererea de revizuire formulată de petent a fost considerată ca fiind inadmisibilă întrucât otivul invocat de revizuient în cererea sa, respectiv greșita individualizare a pedepsei, este un element ce a intrat în autoritatea lucrului judecat urmare a epuizării căilor ordinare de atac.
Cererea de revizuire poate fi formulată numai pentru motivele expres prevăzute de art. 394 Cod procedură penală, or revizuientul nu a invocat nici unul din aceste motive.
Împotriva acestei sentințe revizuientul a declarat apel susținând că cererea sa se circumscrie cazului prevăzut de art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, în sensul că au fost evidențiate fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la momentul pronunțării hotărârii de condamnare. Precizează că nu a avut reprezentarea clară a faptelor comise și nici a urmărilor produse, motiv pentru care solicită admiterea apelului, rejudecarea cauzei pe fond, dat fiind că apreciază că se impune a fi efectuată o expertiză psihiatrică cu obiectivul de a stabili dacă a acționat cu discernământ.
Examinând sentința atacată prin prisma motivului invocat de către revizuient precum și din oficiu, conform art. 371 alin.2 pr. pen. Curtea apreciază că apelul este nefondatpentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 412/12 iunie 2001 revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă de 25 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174-176 lit. cod penal și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.71-64 cod penal.
Sentința a fost parțial desființată prin decizia penală nr. 557/20.09.2001 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață. Decizia instanței de apel a rămas definitivă prin respingerea recursului de către Curtea Supremă de Justiție prin decizia penală nr. 1860/09.04.2002.
Prin cererea de revizuire ca și prin memoriul depus la dosar precum și cu ocazia dezbaterilor asupra cererii de revizuire, revizuientul a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei principale în sensul aplicării unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum mai mic decât cel aplicat de instanța de fond.
În raport cu motivul invocat - greșita individualizare a pedepsei - soluția de respingere a cererii de revizuire de către prima instanță ca fiind inadmisibilă este legală și temeinică, întrucât motivul pe care se fundamentează cererea nu se încadrează în cazurile prevăzute în mod expres și limitativ de art. 394. pr. pen.
Din interpretarea dispozițiilor art.393 și art.394 pr. pen. rezultă că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.
Analizând erorile judiciare care pot determina admiterea procedurii de revizuire, folosirea acestei căi extraordinare de atac a fost limitată de către legiuitor la anumite cazuri în care presupunerea că s-a comis o eroare judiciară prezintă serioase aparențe de temeinicie.
Astfel, potrivit art.394 alin.1 din C.P.P. revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauză a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
Prin urmare, greșita individualizare a pedepsei, atâta timp cât nu se contestă existența faptei și/sau vinovăția celui condamnat, nu poate constitui motiv de revizuire. O asemenea critică poate fi formulată numai în căile de atac ordinare.
În apel, revizuientul nu aduce nicio critică hotărârii primei instanțe, înțelegând să invoce un motiv nou ca temei al cererii de revizuire, acela că prezintă anumite afecțiuni psihice care i-ar fi afectat discernământul în momentul comiterii faptei, solicitând efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice. În dovedirea celor afirmate acesta a depus la dosar copia sentinței penale nr. 207/31.08.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 B prin care i-a fost respinsă plângerea împotriva unei sancțiuni disciplinare aplicate de administrația locului de deținere, în care se reține existența unui comportament inautentic și a unor dificultăți în sfera cognitivă.
Având în vedere că acest motiv de revizuire nu a constituit obiectul actelor de cercetare și nici nu a fost supus cenzurii primei instanțe, instanța de control judiciare nu îl poate analiza. În raport cu limitele învestirii sale prin căile de atac, în cadrul exercitării prerogativei de rejudecare a cauzei, instanța de control judiciar este abilitată să dea o nouă apreciere chestiunilor de fapt și de drept numai în măsura în care au format obiectul unei judecăți anterioare, pe fond, pentru că altfel s-ar încălca dreptul părților interesate și al procurorului la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, instituit prin art.129 din Constituția României.
Totuși, din motivarea hotărârii de condamnare Curtea reține că inculpatul a fost supus unei expertize medico-legale psihiatrice încă din faza de urmărire penală - aceasta fiind obligatorie în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav reținută în sarcina sa - concluziile fiind în sensul că inculpatul prezintă tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv pe fond intelectual liminar și consum abuziv de alcool dar păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și a avut discernământul păstrat în raport cu fapta comisă. Așadar, diagnosticul de tulburare de personalitate pe care îl prezintă revizuientul a fost cunoscut de instanța care a soluționat fondul cauzei dar această tulburare, potrivit medicilor specialiști, nu i-a afectat discernământul faptei sale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în baza 379 alin.1 lit.b pr. pen. Curtea va respinge apelul declarat de revizuientul ca nefondat.
În baza art. 192 alin.2 pr. pen. apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care se va include și plata onorariului apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr. 936/21.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul -, ca nefondat.
Obligă revizuientul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare pentru revizuient și de la pronunțare pentru procuror.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.
Dact.
3 ex.-11.12.2009
12 Ianuarie 2010
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru
