Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 35/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 2794/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 35
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea declarat de condamnatul - revizuient împotriva sentinței penale nr. 913 din data de 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns recurentul - contestator, reprezentat de apărător din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie la dosar (fila 43 dosar apel)
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al apelantului - inculpat, având în vedere că niciunul din cazurile de revizuire prev. de art. 394 Cod procedură penală nu sunt îndeplinite, solicită respingerea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingere apelului declarat de condamnatul - revizuient, ca fiind nefondat, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât readministrarea probatoriului, așa cum se solicită de către petent, fiind nemulțumit de modul în care au fost administrate probele, nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prev. de art. 394 Cod procedură penală.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.913 din 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuentul, cu obligarea acestuia la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.932/14.07.2004 a Tribunalului București - Secția I Penală, cu motivarea că, în baza art.257 Cod penal, a fost condamnat la 11 ani închisoare pentru trafic de droguri de mare risc, infracțiune prevăzută și pedepsită de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000.
Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul la o pedeapsă de 13 ani închisoare, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal pentru aceeași infracțiune.
Tot prin sentința penală sus menționată, inculpatul a fost achitat in baza art. 11 pct.2 lit.a rap.la art 10 lit.e Cod procedură penală, inculpat față de care s-au efectuat acte de urmărire penală sub aceleași aspecte.
Împotriva acestei hotărâri a fost declarat apel d e Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cât și de inculpații și, iar prin decizia penală nr.881/A din 18 noiembrie 2004, Curtea de APEL BUCUREȘTI, a fost admis apelul Parchetului, s-a desființat - în parte - această hotărâre și rejudecând în fond, s-a dispus condamnarea inculpatului la 11 ani închisoare și degradarea militară a inculpaților, respingând apelurile inculpaților și, ca nefondate.
În recursul promovat la Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia penală nr.3383/2005 a fost respins, ca nefondat, recursul inculpatului, hotărârea rămânând definitivă în ceea ce îl privește.
Revizuientul condamnat a apreciat că hotărârea este nelegală și netemeinică, față de faptul că în cauză, nu există indicii temeinice, pentru care să se rețină vinovăția acestuia.
În esență, petentul condamnat, arată că i-au fost încălcate o serie de drepturi procesuale, întemeindu-și în drept, cererea pe dispozițiile art. 393, art.394 lit.a, b Cod procedură penală.
Prin referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a arătat că în urma verificărilor efectuate, nu a rezultat temeinicia celor invocate de condamnat, iar față de faptul că, revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care ar trebui să se dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, s-a apreciat că pe întreg ciclul procesual, situația de fapt a rămas aceeași.
Tribunalul a apreciat că nu există date pentru admiterea, în principiu, a cererii de revizuire a hotărârii prin care petentul a fost condamnat, întrucât motivele invocate de nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art.394 Cod procedură penală, prin cererea sa, solicitându-se practic o readministrare și reevaluare a probelor aflate în dosarul cauzei.
Or, faptele sau împrejurările ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei se impune a constitui probe noi, care nu s-au aflat în dosarul cauzei și de aceea necunoscute judecătorului.
Însă, în speță, petentul nu a făcut referire la nicio astfel de probă, ci doar la chestiuni care puteau fi supuse controlului judiciar, nefiind posibilă invocarea lor în calea de atac a revizuirii.
În același context, arată Tribunalul, petentul nu a făcut dovada că un martor, un expert sau un interpret ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere și în cazul căruia să se fi dat o hotărâre judecătorească sau o ordonanță a procurorului, prin care să se fi dispus asupra fondului cauzei.
Pe cale de consecință, nefiind incidente nici prevederile art.394 lit.a și b Cod procedură penală și nici vreun alt caz de revizuire, tribunalul a respins cererea petentului, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petentul condamnat revizuient a promovat apel, criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate.
Examinând actele și lucrările dosarului, precum și sentința apelată în raport cu toate motivele invocate de condamnatul revizuient, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul acestuia este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.394 alin.1 Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiune a de mărturie mincinoasă în cauza a cărei a revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Prin cererea formulată, petentul condamnat revizuient a invocat încălcarea mai multor drepturi procesuale și greșita administrare a probelor.
Însă, potrivit cazului de revizuire invocat - 394 alin.1, lit.a Cod procedură penală, petentul revizuient condamnat a fost în imposibilitate de a face precizări, privind împrejurări sau fapte noi, ce nu au fost cunoscute de instanță, la data soluționării în fond a cauzei.
Pe parcursul judecării prezentului apel, Curtea a acordat mai multe termene, dispunându-se citarea petentului la adresa de domiciliu și la Penitenciar, iar la data de 27 ianuarie 2010, printr-o cerere înaintată acestei instanțe prin fax (fila 35 dosar instanță apel), deși legal citat, petentul arată că înțelege să-și retragă apelul formulat; a lipsit la termenul din 28 ianuarie 2010, când s-a constatat că procedura de citare cu revizuientul nu este îndeplinită; s-a acordat un nou termen și s-a dispus citarea apelantului cu mențiunea că retragerea apelului trebuie să fie făcută personal în fața instanței, iar cererea înaintată prin fax nu permite identificarea părții.
Față de această împrejurare, Curtea nu poate lua act de manifestarea de voință a revizuientului și apreciază că - în mod corect - instanța fondului a considerat că nu există date pentru admiterea în principiu a unei astfel de cereri, pe motivul de revizuire invocat, dar și pe celelalte cazuri de revizuire precizate mai sus, prevăzute de art.394 alin.1, lit.b-e Cod procedură penală.
Astfel, din interpretarea dispozițiilor art.394 alin.1 și 2 Cod procedură penală, rezultă că solicitarea de revizuire a unei hotărâri definitive de condamnare nu se poate întemeia pe critici aduse probatoriului administrat în cursul procesului penal, modului de interpretare a acestuia, conținutului situației de fapt stabilită pe baza materialului probator existent în cauză, ori modalității de individualizare a pedepsei și nici pe solicitarea administrării unor probe noi sau a readministrării celor deja administrate în timpul procesului penal, deoarece aceasta ar conduce la o prelungire ori, după caz, la o reapreciere a probatoriului după pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, ci trebuie să se fundamenteze pe relevarea fie a descoperirii unor fapte sau împrejurări noi (ce nu au fost cunoscute de instanță la momentul judecării fondului cauzei), fie a săvârșirii unor fapte penale în legătură cu cauza respectivă, fie a existenței mai multor hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia.
Drept urmare, întrucât cererea de revizuire dedusă judecății nu este făcută în condițiile prevăzute de lege, în sensul că motivele invocate în susținerea acesteia nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute limitativ în art.394 alin.1 lit.a) - e) din Codul d e procedură penală, Curtea constată că exercitarea acestei căi extraordinare de atac nu este posibilă, fiind - ca atare - justificată respingerea cererii respective, conform dispozițiilor art.403 alin.1 și 3 Cod procedură penală.
Față de aceste considerente, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, apelantul condamnat revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, constatând că acesta se află în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către apelantul petent revizuient împotriva sentinței penale nr.913 din 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
Obligă pe petentul revizuient condamnat la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariul avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
--- --- - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Dumitrița Piciarcă
