Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 481/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 481/R/2008
Ședința publică din 18 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G - președintele instanței
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, împotriva sentinței penale nr.109/P din 4 martie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosar unic, privind pe inculpatul intimat,. în S M, str. -, bloc 1-3,.10, județul S M, trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 în condițiile art.13 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. a și art.34 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul intimat lipsă, apărător desemnat din oficiu avocat, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.2626/08.05.2008 emisă de Baroul Bihor la 08.05.2008.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul parchetuluisusține recursul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate, înlăturarea dispoziției de restituire a cauzei la procuror și, procedând la rejudecarea recursului să se dispună condamnarea inculpatului sub aspectul săvârșii infracțiunii de trafic de droguri de M risc. S-a apreciat că, deși organele de urmărire penală aveau informații credibile cu privire la arestarea inculpatului de către autoritățile maghiare, nu au depus diligențele necesare pentru a fi citat de la locul de detenție. Or, cauza a fost disjunsă față de inculpat tocmai pentru faptul că a fost dat dispărut, nu i s-a putut prezenta nici materialul de urmărire penală, nefiind nici o dispoziție expresă cu privire la urmărirea în lipsă, în opinia sa, apreciind că, culpa îi parvine învinuitului arestat în Ungaria, cu atât mai mult cu cât cauza este veche de peste 4 ani.
Apărătorul inculpatului intimat solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de parchet și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate. Consideră că, TRIBUNALUL BIHOR în mod corect, a apreciat că urmărirea penală s-a desfășurat în lipsa sa, fiind arestat preventiv în Ungaria și că se impune refacerea acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR din 28.01.2004, dat în dosar nr. 533/P/A/2002, a fost trimis în judecată inculpatul pentru comiterea infracțiunilor prevăzută și pedepsită de art.2 al.1 și 2 din 143/2000 și art.7 al.1 din 39/2003, în condițiile art.13 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a și art.34 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că, în cursul anului 2001, Biroul de Combatere a Organizate și Antidrog din cadrul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BIHORa fost sesizat despre o amplă activitate a unei rețele de trafic de droguri și spălare de bani, care s-a constituit în cursul anilor 1999-2000 și s-a consolidat prin aderarea unor noi membri, în cursul anului 2001.
S-a stabilit că această rețea de trafic de droguri era organizată de către inculpatul, stabilit în, care aproviziona rețeaua constituită din 14 membri, exercitând totodată și supravegherea circulației banilor obținuți din această activitate ilicită.
Urmărirea penală efectuată în dosarele nr. 306/P/2001 din 26.11.2001 și 529/P/A/2001 din 26.11.2001 a demonstrat că inculpații, S, R, A, și zis "" exercită această activitate infracțională în formă organizată, în scopul tragerii de foloase materiale din traficul de droguri de M risc.
Întrucât inculpații mai sus enumerați, cu excepția lui, au fost identificați și trimiși în judecată pentru a fi trași la răspundere penală, identificarea inculpatului zis "" a fost mai dificilă și, în interesul unei bune judecăți, în temeiul art.38 cu referire la art.45 Cod de procedură penală s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor, în vederea identificării cetățeanului român pe nume "", care a preluat droguri de M risc de la inculpata, după care i-a plătit diferite sume de bani în valută acesteia, bani care rezultau din vânzarea de droguri de M risc. Această dispoziție se regăsește la pct.5 din dispozitivul rechizitoriului nr.306/P/2001 din 26.11.2001, dispoziție reiterată la pct.5 din rechizitoriul nr.529/P/A/2001 din 05.08.2002.
Ca urmare a acestor dispozițiuni, a fost înregistrat dosarul nr.533/P/A/2002, privind pe inculpatul zis "", cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzută și pedepsită de art.2 al.2 cu referire la art.12 al.1 din 143/2000.
Prin sentința penală nr.259/P/2004, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosar nr. 602/2004, s-a dispus condamnarea inculpatului după cum urmează:
- în baza art.2 al.1 și 2 din 143/2000 la o pedeapsă de 15 ani închisoare cu aplic.art.71 și 64 Cod penal;
- în baza art.65 al.1 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale;
- în baza art.7 al.1 din 39/2003 cu aplic.art.13 Cod penal a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare cu aplic.art.71 și 64 Cod penal;
- în baza art.65 al.1 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale;
- în baza art.33 lit.a Cod penal - 34 lit.b Cod penal și art.35 al.3 Cod penal i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 ani, inculpatul urmând a executa o pedeapsă rezultantă de 17 ani închisoare, în regim de detenție, cu aplic.art.71 și 64.Cod Penal și i-au fost interzise drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b pe Cod Penal o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Prin decizia penală nr.105/A/2007, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr.-, în baza art.379/2 pct.1 lit.b Cod de procedură penală a fost admis apelul penal declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 259/P din 01.07.2004, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, care a fost desființată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, ținându-se seama de considerentele acestei decizii; s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr.309/2004, emis de TRIBUNALUL BIHOR și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Din considerentele deciziei de desființare, rezultă că inculpatul a fost arestat la data când a fost pronunțată sentința, respectiv 01.07.2004. Față de această împrejurare, instanța de apel a constatat că sentința nu a fost niciodată legal comunicată inculpatului, aceasta fiind comunicată la domiciliu și, prin urmare, inculpatul se găsește în termenul legal de apel.
S-a reținut că potrivit art.314 Cod de procedură penală, judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere, iar aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie, fără a se face distincție despre arestarea în țară sau în străinătate.
S-a mai reținut că, conform art.197 al.2 Cod de procedură penală, prezența învinuitului, când aceasta este obligatorie, potrivit legii, se sancționează cu nulitatea absolută.Pe de altă parte, s-a constatat că inculpatul nu a fost legal citat, fiind citat de la domiciliu, și nu de la locul unde era deținut în Ungaria.
Față de cele de mai sus, Curtea a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe și având în vedere că hotărârea primei instanțe nu a rămas definitivă, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 309/2004 emis de TRIBUNALUL BIHOR și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Rejudecând cauza, tribunalul a reținut că la termenul de judecată din 29.01.2008, inculpatul a solicitat, în baza art.332 al.2 Cod de procedură penală restituirea cauzei la Parchet, pentru refacerea urmăririi penale.
În motivarea cererii, a invocat încălcarea dispozițiilor legale ce guvernează prezența inculpatului și asistarea acestuia de către avocat în faza de urmărire penală, arătând că a fost încarcerat în Ungaria în perioada 01.02.2002-29.03.2007 și că, în tot acest timp, în România, s-a derulat împotriva sa o procedură penală, respectiv la data de 18.04.2002 s-a început împotriva sa urmărirea penală, la data de 27 mai 2002 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, iar la data de 28.01.2004, s-a emis actul de sesizare a instanței; că practic, toată urmărirea penală s-a desfășurat împotriva sa în lipsă, inculpatul fiind între timp arestat preventiv sau în executarea pedepsei privative de libertate.
Dată fiind starea de fapt descrisă mai sus,a arătat că se impune a se constata că au fost nesocotite dispozițiile imperative privind prezența inculpatului și asistarea acestuia de către avocat, invocându-se încălcarea dispozițiilor art.6 al.2-5 Cod de procedură penală, potrivit cărora organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale; încălcarea disp.art.171 Cod de procedură penală, respectiv, deși era arestat, nu a beneficiat de serviciile unui apărător ales sau din oficiu; încălcarea disp.art.177 al.6 Cod de procedură penală, dat fiind că nu a fost citat la locul de deținere; încălcarea dispozițiile art.69 și urm. Cod de procedură penală, respectiv dispozițiile privind audierea învinuitului; încălcarea disp.art.74 Cod de procedură penală; încălcarea dispozițiile art.237 Cod de procedură penală; ce reglementează obligativitatea audierii inculpatului după punerea în mișcare a acțiunii penale față de el; încălcarea dispozițiile art.250 și urm. Cod de procedură penală privind prezentarea materialului de urmărire penală; încălcarea disp.art.21 paragraf 3 din Constituția României și art.6 par.a,c (să se apere el însuși) și d din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin sentința penală nr. 109 din 4 martie 2008, TRIBUNALUL BIHOR în baza art. 332 al. 2 Cod de procedură penală corelat cu art. 197 alin. 2 Cod de procedură penală a restituit cauza privind pe inculpatul, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 2 al. 1 și 2 din Legea 143/2000, respectiv prevăzută și pedepsită de art. 7 al. 1 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 13 Cod penal procurorului, pentru refacerea urmăririi penale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță analizând cererea de restituire a cauzei la procuror, a reținut următoarele:
Prin procesul verbal din 18.04.2002, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută și pedepsită de art.2 al.1 și 2 raportat la art.12 al.1 din 143/2000, reținând în fapt că în lunile ianuarie - august 2001, în mod repetat, inculpatul a preluat diferite cantități de cocaină, pe teritoriul Ungariei, de la numitele, și, și a plătit acestora diferite sume de bani în valută, reprezentând contravaloarea cocainei comercializate.
Prin ordonanța din 27 mai 2002, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută și pedepsită de art.2 al.1 și 2 raportat la art.12 al.1 din 143/2000.
Prin rezoluția din 3 martie 2003, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.2 al.1 și 2 raportat la art.12 al.1 din 143/2000, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.2 al.1 și 2 din 143/2000, în concurs real cu infracțiunea prevăzută de art.7 al.1 din 39/2003, în condițiile art.13 Cod penal.
După data de 18.04.2002, organul de urmărire penală a procedat la administrarea probațiunii, respectiv audieri de martori, efectuarea unor recunoașteri ale inculpatului după fotografii judiciare de către martorii audiați.
La fila 113 din dosar se află ordonanța din 27 mai 2002, prin care s-a dispus, împotriva inculpatului, arestarea preventivă în lipsă, ordonanță dată în dosar nr.929/P/2001, dosar din care s-a disjuns prezenta urmărire penală a inculpatului, aspect ce rezultă din adresa aflată la fila 68. Mandatul de arestare preventivă datat 27 mai 2002 se regăsește la fila 112 dosar.
Din considerentele acestei ordonanțe rezultă că temeiul de fapt al acestei măsuri consta în aceea că, în perioada ianuarie - august 2001, la indicațiile inculpatului, din, inculpatul a preluat, pe teritoriul Ungariei, diferite cantități de cocaină, scoase din țară de inculpatele, și și a plătit acestora diferite sume de bani, reprezentând contravaloarea cocainei.
Rechizitoriul întocmit în prezenta cauză, regăsit la fila 116, cuprinde, în partea finală, mențiunea în sensul că față de inculpat a fost luată măsura arestării preventive în lipsă, conform ordonanței din 27.05.2002.
Din actele de urmărire penală enumerate, instanța reține că inculpatul a fost arestat preventiv în dosarul de urmărire penală nr.529/P/2001, în care s-a întocmit rechizitoriul din 26.11.2001 (filele 70-96 dosar) și din care, conform mențiunilor inserate la pct.V din acest rechizitoriu, s-a disjuns urmărirea penală împotriva inculpatului, ce s-a efectuat în prezentul dosar, cu nr. 533/P/2002.
Mențiunea corelativă din rechizitoriul întocmit în prezenta cauză, respectiv în dosar nr.533/P/2002, privind arestarea preventivă a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. art.2 al.1 și 2 raportat la art.12 al.1 din 143/2000, în concret, pentru aceeași faptă, prin ordonanța din 27.05.2002, chiar dacă această ordonanță a fost dată în dosarul din care s-a disjuns prezenta cauză, ilustrează că inculpatul a fost arestat în această cauză.
Potrivit art.171 Cod de procedură penală, asistența juridică este obligatorie când inculpatul este arestat în cauză.
La dosarul de urmărire penală nu există nici o delegație avocațială, iar pe actele procedurale întocmite în cauză nu există vreo mențiune referitoare la participarea apărătorului inculpatului la acestea.
S-a concluzionat, față de aceste date, că nu există nici o dovadă că inculpatului i-a fost respectat dreptul la apărare, apărarea sa fiind obligatorie, prin desemnarea unui apărător din oficiu, ceea ce echivalează cu încălcarea dispozițiilor art.171 al.1 Cod de procedură penală, privind asistența juridică obligatorie a inculpatului arestat.
Întrucât, potrivit art.197 al.2 Cod de procedură penală, încălcarea dispozițiilor privind asistarea inculpatului de către apărător, când acest lucru este obligatoriu potrivit legii, se sancționează cu nulitate absolută, a constatat că, în prezenta cauză, operează nulitatea absolută a întregii urmăriri penale, în mod preponderent, actele de urmărire penală fiind efectuate ulterior datei de la care s-a luat măsura arestării preventive a inculpatului.
Se mai menționează că în cauză au fost încălcate și reguli procedurale privind respectarea obligației de chemare a unei persoane în fața organului de urmărire penală, respectiv a dispozițiilor art.177 al.3 și 6 Cod de procedură penală. Potrivit acestor dispoziții legale, în caz de schimbare a adresei, inculpatul este citat la noua sa adresă, atunci când organul judiciar apreciază, pe baza datelor obținute, potrivit art.180 Cod de procedură penală, că s-a produs o schimbare de adresă, respectiv că, în cazul deținuților, aceștia se citează la locul de deținere, prin administrația acestuia.
În concret, la dosarul de urmărire penală, la fila 15, se află un proces verbal din care rezultă că, procedându-se la căutarea inculpatului la domiciliul acestuia, s-a constatat că este plecat în Ungaria. Aceeași mențiune se regăsește în procesul verbal aflat la fila 21 din dosar, din care rezultă că date similare au fost comunicate organului de urmărire penală, de Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei
La filele 22-23 din dosarul de urmărire penală, se află declarația numitului, respectiv fratele inculpatului, care arată că inculpatul, a fost arestat în anul 2002, de autoritățile maghiare.
TRIBUNALUL BIHORa apreciat că organul de urmărire penală, deși avea informații credibile privind arestarea inculpatului de autoritățile maghiare, nu a depus diligențele necesare pentru a le verifica și a afla locul încarcerării, cu consecința de a dispune citarea inculpatului prin administrația locului de deținere, inculpatul făcând dovada arestării sale în fața instanței de apel, unde s-a constatat încarcerarea sa în Ungaria pe perioada cuprinsă între data de 1.02.2002 - 29.03.2007. Și față de aceste aspecte, reținem că operează nulitatea absolută a urmăririi penale, prin încălcarea normelor referitoare la prezența inculpatului când aceasta este obligatorie, ca urmare a necitării sale corespunzătoare, inculpatul nefiind prezent la audieri atât cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, cât și cu ocazia punerii în mișcare a acțiunii penale.
Față de considerentele arătate, instanța în baza art. 332 al. 2 Cod de procedură penală corelat cu art. 197 alin. 2 Cod de procedură penală a restituit cauza privind pe inculpatul, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 2 al. 1 și 2 din Legea 143/2000, respectiv prevăzută și pedepsită de art. 7 al. 1 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 13 Cod penal procurorului, pentru refacerea urmăririi penale.
Împotriva sentinței penale de mai sus a formulat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la TRIBUNALUL BIHOR.
În motivarea recursului s-a arătat că, aprecierea instanței, potrivit căreia organul de urmărire penală avea informații credibile cu privire la arestarea inculpatului de către autoritățile maghiare și nu a depus diligențe pentru a verifica și a afla locul încarcerării este neîntemeiată, câtă vreme la dosarul de urmărire penală de află semnate dovezi de citare și căutare a inculpatului. În aceste condiții nu se poate reține că inculpatului nu i-a fost respectat dreptul la apărare prin nedesemnarea unui apărător din oficiu și încălcarea dispozițiilor art.171 alin.1 Cod de procedură penală.
Examinând hotărârea recurată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, dar în limitele permise de lege, Curtea va reține următoarele:
Potrivit art.171 Cod de procedură penală, asistența juridică este obligatorie când inculpatul este arestat în cauză, nerespectarea acestei dispoziții atrăgând potrivit art.197 alin.2 Cod de procedură penală nulitatea absolută a actelor efectuate.
Pornind de la aceste dispoziții legale se constată că, în mod corect, prima instanță a dispus restituirea cauzei privind pe inculpatul procurorului pentru refacerea urmăririi penale, întrucât organele de urmărire penală, deși avea informații credibile privind arestarea inculpatului de către autoritățile maghiare, nu a depus diligențele necesare pentru a le verifica și a afla locul încarcerării, pentru a-l cita pe inculpat de la administrația locului de deținere.
Astfel, se va reține că împotriva inculpatului s-a început urmărirea penală la data de 18.04.2002, iar la data de 27 mai 2002 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, rechizitoriul fiind emis la data de 28.01.2004, dată la care inculpatul a fost trimis în judecată în lipsă, consemnându-se în cuprinsul actului de sesizare a instanței că acesta s-a sustras de la urmărirea penală.
Această susținere este câtă vreme din actele aflate la dosarul de urmărire penală, rezultă că organele de urmărire penală aveau date din care rezultă că acesta este arestat în Ungaria,
Astfel, la fila 15 dosarului de urmărire penală se găsește un proces verbal de căutare a inculpatului întocmit de organele de poliție, din care rezultă că la data de 15.11.2003 mama inculpatului a încunoștințat organele de poliție că inculpatul este plecat în Ungaria, împrejurare reținută și în procesul verbal încheiat la 12.04.2002 ( fila 21 dosar ) de organele de poliție, care procedând la verificarea inculpatului la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei S a stabilit că acesta figurează emigrat în Ungaria în anul 1992.
La data de 13.11.2003, fratele inculpatului, numitul a arătat în declarația dată în fața organelor de cercetare penală că fratele său este plecat în Ungaria din anul 1989, iar în anul 2002 acesta a fost arestat de autoritățile maghiare.
Având aceste informații la dosarul cauzei, organele de urmărire penală aveau obligația să le verifice pentru a stabili domiciliul din Ungaria sau locul de deținere a inculpatului, pentru a-l putea cita pe acesta conform dispozițiilor art.177 alin.3, 6 Cod de procedură penală și a-i asigura acestuia apărare efectivă, conform art.6 Cod de procedură penală și art. 171 Cod de procedură penală.
Neprocedând în acest mod, organele judiciare au încălcat dispozițiile legale mai sus arătate, încălcarea atrăgând nulitatea absolută a actelor efectuate, conform art. 197 alin. 2 Cod de procedură penală, soluția de restituire a dosarului la procuror dispusă de instanța de fond fiind legală și temeinică, în speță, impunându-se refacerea actelor de urmărire penală cu respectarea drepturilor procesuale ale inculpatului.
Pentru motivele mai sus arătate, Curtea va respinge ca nefondat recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, urmând ca suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu - avocat să fie virat din fondurile Ministerului Justiției, conform art.189 Cod de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală.
RESPINGEca nefondat recursul penaldeclaratde PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, împotriva sentinței penale nr.109 din 4 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o menține în întregime.
Suma de 100 lei,onorariu pentru avocat din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. decizie L/03.10.2008
Judecător fond
Tehnored. /.03.10.2008
3 ex.
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Crișan Marinela, Groza Gheorghe
