Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 61/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

DOSAR NR-

(Număr în format vechi 1792/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.61/

Ședința publică de la data de 16 martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Niculae Stan

JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.

Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații, și împotriva Sentinței penale nr.785/F din data de 04 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09 martie 2009 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea apărătorilor aleși ai inculpaților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de astăzi, 16 martie 2009, când, în aceeași compunere, a decis astfel:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

PrinSentința penală nr.785/F din data de 04 iulie 2008, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I-a Penală a hotărât astfel:

În baza art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2, art.74 lit.a și c, art.76 alin.1 lit.a și art.80 alin.2 din Codul penal, a condamnat peinculpatul(zis "", fiul lui și, născut la data de 20 iunie 1983 în Târgoviște, CNP -) la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

A făcut aplicarea art.71 - 64 lit.a teza a II-a și b din Codul penal.

În baza art.76 alin.3 din Codul penal, nu a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000.

În baza art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prevenția, începând cu data de 31 martie 2007 și până la data de 14 februarie 2008, inclusiv.

În baza art.350 din Codul d e procedură penală, a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

II. În baza art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2, art.74 lit.a și c, art.76 alin.1 lit.a și art.80 alin.2 din Codul penal, a condamnat peinculpatul(fiul lui G și, născut la data de 10 noiembrie 1980 în Târgoviște, CNP -) la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

A făcut aplicarea art.71 - 64 lit.a teza a II-a și b din Codul penal.

În baza art.76 alin.3 din Codul penal, nu a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000.

În baza art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prevenția, începând cu data de 31 martie 2007 și până la data de 14 februarie 2008, inclusiv.

În baza art.350 din Codul d e procedură penală, a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

III. În baza art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2, art.74 lit.a din Codul penal și art.76 alin.1 lit.a din Codul penal, a condamnat peinculpatul(zis "", fiul lui și, născut la data de 24 mai 1982 în Târgoviște, CNP -) la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

A făcut aplicarea art.71 - 64 lit.a teza a II-a și b din Codul penal.

În baza art.76 alin.3 din Codul penal, nu a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000.

A luat act că inculpatul a fost judecat în lipsă și a constatat că față de acesta a fost emis în lipsă nr.5/J/21.09.2007, care nu a fost pus încă în executare.

IV. În baza art.334 din Codul d e procedură penală, a schimbat încadrarea juridică în privința inculpatului din infracțiunea prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000.

În baza art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.74 lit.a și c și art.76 alin.1 lit.a din Codul penal, a condamnat peinculpatul(fiul lui și, născut la data de 01 decembrie 1972 în B, CNP -) la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

A făcut aplicarea art.71 - 64 lit.a teza a II-a și b din Codul penal.

În baza art.76 alin.3 din Codul penal, nu a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000.

În baza art.86¹alin.2 și art.86²din Codul penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare pe un termen de încercare de 7 ani.

În baza art.86³alin.1 din Codul penal, a impus inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, în ultima zi a fiecărei luni, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Potrivit art.71 alin.4 din Codul penal, a dispus, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, și suspendarea pedepselor accesorii.

În baza art.359 din Codul d e procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴din Codul penal, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prevenția, începând cu data de 04 aprilie 2007 și până la data de 27 iunie 2007, inclusiv.

A respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice în privința inculpatului din infracțiunea prevăzută de art.2 alin.1 și 2 cu aplic. art.14 pct.1 lit.d din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.4 alin.1 și 2 cu aplic. art.14 pct.1 lit.d din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal.

În baza art.2 alin.1 și 2 cu aplic. art.14 pct.1 lit.d din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.b, art.74 lit.c, art.76 alin.1 lit.a și art.80 alin.2 din Codul penal, a condamnat peinculpatul(zis "", fiul lui și, născut la data de 04 mai 1968 în B, CNP -) la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în stare de recidivă postexecutorie.

A făcut aplicarea art.71 - 64 lit.a teza a II-a și b din Codul penal.

În baza art.76 alin.3 din Codul penal, nu a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000.

În baza art.17 alin.1 din Legea nr.143/2000, a confiscat următoarele cantități:17,40 gr.cocaină în amestec cu paracetamol și diltiazem, rămasă din proba în litigiu după efectuarea analizelor de laborator, depusă la.- cu dovada seria D nr.-/07.12.2006;1,60 gr.cocaină în amestec cu diltiazem, rămasă din proba în litigiu după efectuarea analizelor de laborator, depusă la.- cu dovada seria D nr.-/07.12.2006;6,82 gr.cocaină în amestec cu diltiazem, rămasă din proba în litigiu după efectuarea analizelor de laborator, depusă la.- cu dovada seria D nr.-/07.12.2006;44,38 gr.cocaină în amestec cu fenacetină, rămasă din proba în litigiu după efectuarea analizelor de laborator, depusă la.- cu dovada seria D nr.-/16.01.2007;109,35 gr.cocaină în amestec cu paracetamol, lidocaină, aminopyrine și algocalmin, rămasă din proba în litigiu după efectuarea analizelor de laborator, depusă la.- cu dovada seria D nr.-/17.04.2007;8,15 gr.cocaină în amestec cu fenacetină, cofeină, lidocaină și diltiazem, rămasă din proba în litigiu după efectuarea analizelor de laborator, depusă la.- cu dovada seria D nr.-/13.11.2006 și a dispus distrugerea lor, conform art.18 din aceeași lege, cu păstrarea de contraprobe.

A luat act că două comprimate conținând, expertizate prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/17.01.2007, au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

A luat act că proba nr.3, în greutate de 0,01 gr. conținând cocaină în amestec cu lidocaină și algocalmin, expertizată prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/11.04.2007, a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

În baza art.118 lit.b din Codul penal, a dispus confiscarea cântarului electronic Pro 250, 0,1gr. depus la.- cu dovada seria D nr.-/17.04.2007.

În baza art.17 alin.2 din Legea nr.143/2000, a dispus confiscarea de la inculpatul a sumei de 4.000 lei, de la inculpatul a sumei de 3.080 euro, de la inculpatul a sumei de 1.620 euro și de la inculpatul a sumei de 3.000 euro.

A luat act că suma de 12.750 euro, pusă la dispoziție de către organele de urmărire penală, a fost recuperată.

A luat act că, prin rezoluția nr.325/2007 din data de 08 iunie 2007 -, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului marca BMW cu număr de înmatriculare B-23-.

A dispus restituirea către inculpatul a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției autoturismului BMW cu număr de înmatriculare B-23-, identificate în procesul verbal din data de 30 martie 2008, cu excepția celor cu privire s-a dispus confiscarea specială.

A menținut în parte măsura sechestrului asigurător, dispusă prin ordonanța nr.389/D/P/2006 din data de 03 aprilie 2007 - cu privire la sumele de bani în lei ridicate de la inculpatul la data de 30 martie 2007, cu ocazia percheziției sale corporale, în vederea executării măsurii confiscării speciale, precum și restituirea către același inculpat a telefoanelor mobile identificate în același act.

A menținut în parte măsura sechestrului asigurător, dispusă prin ordonanța nr.389/D/P/2006 din data de 03 aprilie 2007 - cu privire la sumele de bani în valută ridicate de la inculpatul la data de 30 martie 2007, cu ocazia perchezițiilor corporale și domiciliare, în vederea executării măsurii confiscării speciale, precum și restituirea către același inculpat a telefoanelor mobile și a sumelor de 7.230 euro, 261 lei, 111 USD, 1 și 1 turcească identificate în același act.

A dispus restituirea către inculpatul a telefonului mobil marca Nokia 6233 cod - și a telefonului mobil marca Motorola, ridicate de la acesta la data de 04 aprilie 2007.

În baza art.191 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpatul la plata sumei de 11.000 lei, pe inculpatul la plata sumei de 8.800 lei, pe inculpatul la plata sumei de 7.700 lei, pe inculpatul la plata sumei de 4.400 lei și pe inculpatul la plata sumei de 1.100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a constatat că inculpații au fost trimiși în judecată prinrechizitoriul nr.389D/P/2006 din data de 29 iunie 2007al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism,în actul de sesizare fiind reținută următoarea situație de fapt:

La data de 20 octombrie 2006, parchetul anterior menționat a fost sesizat cu privire la existența de indicii temeinice privind pregătirea comiterii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, de către numitul zis "", care comercializa ilicit cocaină în municipiul B și în județele limitrofe, cu prețul de 80-120 euro gramul.

Din investigațiile efectuate de către organele de poliție judiciară, a rezultat că sus-numitul face parte dintr-o rețea de traficanți de cocaină, care desfășura în municipiile B și Târgoviște o intensă activitate de comercializare a acestui drog. De asemenea, a rezultat că acesta onora comenzile de minimum 10- 15 grame cocaină, era posesorul unui autoturism marca BMW seria 6 și utiliza telefonul mobil cu numărul de apel 0729.190.481.

Prin adresa nr.- din data de 20 octombrie 2006, Direcția Generală de Combatere a Organizate - Direcția Antidrog din cadrul a solicitat parchetului introducerea în cauză a investigatorilor sub acoperire " " și " " (nume de cod), ambii lucrători de poliție judiciară, care să fie autorizați, împreună cu colaboratorul acestora " " (nume de cod), să procure cantitatea de 15 grame cocaină de la numitul zis "".

Prin ordonanța nr.131/A/2006 din data de 23 octombrie a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a dispus autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire și colaboratorului acestora, în vederea strângerii datelor și informațiilor pentru probarea activității infracționale desfășurate de suspecți.

În baza acestei autorizații, investigatorii sub acoperire au reușit efectuarea de cumpărări de cocaină de la numitul, zis "", existând indicii că din rețeaua de narcotrafic fac parte și alte persoane, printre care numiții, (utilizator al postului telefonic cu numărul 0721.735.401), (zis ""), (zis "") și alții.

Ca urmare a activităților specifice întreprinse, investigatorii sub acoperire au stabilit că inculpatul utiliza pentru efectuarea activităților ilicite de narcotrafic telefoanele cu numerele de apel 0722.491.946 și 0727.122.211.

Prin autorizația nr.748//2006, Tribunalul Bucureștia dispus înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate de inculpații și pentru o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 05 decembrie 2006 până la data de 03 ianuarie 2007, inclusiv.

Ulterior, prin autorizația nr.4//2007 din data de 05 ianuarie 2007, Tribunalul Bucureștia dispus reînnoirea, pentru o perioadă de încă 30 de zile, a autorizației nr.748//2006, până la data de 03 februarie 2007, inclusiv.

Materialele rezultate în urma punerii în executare a acestor autorizații a scos în evidență că inculpați foloseau telefoanele mobile pentru punerea la punct a detaliilor specifice activităților de tranzacționare a drogurilor de mare risc.

Din probatoriul administrat, a rezultat că, la data de 26 octombrie 2006, prin intermediul inculpatului, inculpatul i-a vândut investigatorului sub acoperire " " cantitatea de 8,46 grame cocaină, tranzacția efectuându-se în barul din B, administrat de către C din urmă.

respectiv a fost procurat în prealabil de la inculpatul, prin intermediul minorului.

La începutul lunii noiembrie 2006, inculpatul a cumpărat de la inculpatul cantitatea de 100 grame cocaină, în schimbul sumei de 6.000 Euro, respectiv cu prețul de 60 euro gramul.

Tranzacția a avut loc în fața blocului în care locuiește inculpatul, din municipiul Târgoviște, Strada -, -.2,.33, în apropierea clubului.

Din această cantitate, inculpatul a vândut investigatorului sub acoperire " " cantitatea de 20 grame cocaină, restul fiind vândut altor persoane.

Astfel, la data de 08 noiembrie 2006, inculpatul i-a vândut investigatorului sub acoperire " ", în municipiul Târgoviște, cantitatea de 17,54 grame cocaină.

În acest sens, la data de 07 noiembrie 2006, în jurul orei 19¹⁵, investigatorul sub acoperire " ", împreună cu colaboratorul " ", s-au deplasat la barul din zona Universității B, unde s-au întâlnit cu inculpatul.

Cu această ocazie, au convenit ca, a doua zi, investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia să se deplaseze în municipiul Târgoviște, pentru a cumpăra de la inculpatul cantitatea de 20 de grame cocaină, cu prețul de 100 euro/gram.

În scopul realizării unui contact direct între investigator și inculpatul, acesta din urmă a făcut cunoscut că numărul de telefon la care poate fi apelat este 0722.491.946.

În baza înțelegerii realizate în ziua precedentă, la data de 08 noiembrie 2006, în jurul orei 16⁰⁰, investigatorul sub acoperire " " și colaboratorul acestuia " " s-au deplasat în municipiul Târgoviște și, la intrarea în acest oraș, s-au întâlnit cu inculpatul. Acesta i-a condus până în dreptul unui imobil cu 4 etaje, situat pe - și, dintr-un apartament situat la etajul 1, în partea dreaptă a scărilor de intrare (aflat în proprietatea familiei sale), a luat o punguță ce conținea o substanță pulverulentă de culoare albă, pe care a predat-o investigatorului sub acoperire, făcând mențiunea că substanța respectivă este cocaină.

Cu aceeași ocazie, inculpatul i-a comunicat investigatorului sub acoperire că poate să-i ofere, oricând, orice cantitate de cocaină dorește și că, în timpul verii, el a distribuit cocaină pe litoralul românesc al Mării Negre.

După consumarea întâlnirii, investigatorul sub acoperire a introdus punguța cu substanța pulverulentă într-un plic ce a fost sigilat cu sigiliul tip nr.4184, care a fost predat Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor și din cadrul, în vederea efectuării unor analize care să stabilească natura și cantitatea substanței respective.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/2 din data de 13 noiembrie 2006, s-a stabilit că substanța în litigiu era constituită din 17,54 grame cocaină, în amestec cu alte substanțe.

De asemenea, la data de 10 noiembrie 2006, inculpatul i-a vândut investigatorului sub acoperire " " cantitatea de 1,65 grame cocaină, în benzinăria din Noi din municipiul Cantitatea respectivă reprezenta "datoria" pe care inculpatul o avea față de investigatorul sub acoperire de la tranzacția anterioară din data de 08 noiembrie 2006, când ar fi trebuit să-i vândă 20 de grame cocaină.

La efectuarea tranzacției, inculpatul a sosit conducând autoturismul marca BMW 645, cu număr de înmatriculare B-23-.

Tranzacția s-a realizat în prezența colaboratorului " " și, după ce investigatorul sub acoperire a primit de la inculpat o punguță din material plastic ce conținea o substanță pulverulentă de culoare albă, a introdus-o într-un plic, pe care l-a sigilat cu sigiliul tip nr.4184 și l-a predat Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor și din cadrul, în vederea efectuării unor analize pentru stabilirea naturii și cantității substanței respective.

Raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/3 din data de 14 noiembrie 2006 concluzionat că proba în litigiu era constituită din cantitatea de 1,65 grame cocaină în amestec cu alte substanțe.

La data de 17 noiembrie 2006, investigatorul sub acoperire " " s-a întâlnit cu inculpatul în municipiul Târgoviște, după ce, în prealabil, s-a întâlnit la indicația acestuia, în restaurantul, cu (zis "").

Scopul întâlnirii dintre investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia, pe de o parte și inculpatul, pe de altă parte, era acela ca primii să cumpere de C de-al doilea cantitatea de 7 grame cocaină.

sub acoperire " ", colaboratorul " " și inculpatul s-au deplasat pe B-dul -, la parterul unui bloc cu 10 etaje (domiciliul inculpatului ), de la care au cumpărat cantitatea de 6,92 grame cocaină, de consistența unui bulgăre, disimulată într-un pachet de țigări.

După primirea pachetului, investigatorul sub acoperire a introdus substanța de culoare albă, presată sub formă de bulgăre, într-un plic ce a fost sigilat cu sigiliul tip nr.4184 și predat Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor și din cadrul, în vederea efectuării analizelor, pentru stabilirea naturii și cantității substanței respective.

Din raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/4 din data de 20 noiembrie 2006, rezultat că substanța în litigiu era constituită din cantitatea de 6,92 grame cocaină, în amestec cu alte substanțe.

În preajma Revelionului 2006-2007, inculpatul i-a mai vândut inculpatului cantitatea de aproximativ 500 de grame cocaină, astfel: 100 de grame, în spatele hotelului din B, în parcarea restaurantului și 400 de grame, în municipiul Târgoviște.

În noaptea de 19/20 decembrie 2006, la benzinăria din din B, inculpatul s-a întâlnit cu inculpatul și i-a vândut 100 de grame cocaină, după ce anterior primise de la acesta banii reprezentând contravaloarea drogului de mare risc.

Astfel, începând cu luna decembrie 2006, în mai multe rânduri, inculpatul i-a trimis inculpatului mai multe mesaje SMS și a purtat cu acesta mai multe convorbiri telefonice, prin care îi solicita, folosind un limbaj codificat, cocaină.

În acest sens, la data de 11 decembrie 2006, ora 22³⁶, inculpatul, zis "", aflat la postul telefonic 0722.491.946, fost apelat de inculpatul, aflat la postul telefonic 0721.735.401, purtând următoarea convorbire, interceptată în baza autorizației nr.748/2006 a Tribunalului București:

": Da!

: Ce, mă brother?

: Ce să fac? Mă duc acasă!

: trist?

: Da! trist!

: nu mai vine?

: În vreo 2 zile! să ne ajungă pentru juma de an!

: Și e bine?

: Da!

:, mă! -mă!

:! te!

: Te!"

La data de 13 decembrie 2006, ora 22⁵⁷, inculpatul, aflat la postul telefonic 0722.491.946, primit de la inculpatul, aflat la postul telefonic 0721.735.401, următorul mesaj, interceptat în baza autorizației nr.748/2006 a Tribunalului București:"Mi-am pierdut ".

La aceeași dată, ora 22⁵⁸, inculpatul, de la postul telefonic 0722.491.946, îi trimite inculpatului, aflat la postul telefonic 0721.735.401, un mesaj interceptat în baza autorizației nr.748/2006 a Tribunalului București: " moare ultima bradar. Sunt pe drum spre bârlogu meu. ".

La aceeași dată, ora 23⁰⁰, inculpatul, aflat la postul telefonic 0722.491.946, primit de la inculpatul, aflat la postul telefonic 721.735.401, următorul mesaj, interceptat în baza autorizației nr.748/2006 a Tribunalului București:"Mă gândesc numai la parizer. Dă-i tare bradar".

La data de 14 decembrie 2006, ora 00³⁸, inculpatul, aflat la postul telefonic 0722.491.946, primit de la inculpatul, aflat la postul telefonic 0721.735.401, un mesaj interceptat în baza autorizației nr.748/2006 a Tribunalului București: "M-ai vândut?"

La data de 15 decembrie 2006, ora 00¹⁸, inculpatul, aflat postul telefonic 0722.491.946, trimis la postul telefonic 0720.799.923, un mesaj interceptat în baza autorizației nr.748/2006 a Tribunalului București:"Frate tot în seara asta. Am. Răspund de tot, stai liniștit. Te sun eu după altu".

Întrucât, în noaptea de 19/20 decembrie 2006, inculpatul urma să primească de la inculpatul o parte din cantitatea de cocaină vândută acestuia de inculpatul, C dintâi a purtat mai multe convorbiri telefonice cu inculpatul, prin care cei doi au stabilit ca, după efectuarea tranzacției la benzinăria, să vină acasă la inculpatul ori la, administrată de acesta, pentru a-i preda din cocaina cumpărată.

De asemenea, în aceeași perioadă, inculpatul a discutat telefonic, referitor la aceeași chestiune, cu inculpatul.

Astfel, la data de 19 decembrie 2006, ora 17⁰¹, inculpatul, aflat la postul telefonic 0722.491.946, fost apelat de inculpatul, aflat la postul telefonic 0727.026.278, purtând următoarea convorbire, interceptată în baza autorizației nr.748/2006 a Tribunalului București:

": seara!

: seara!

: Ce, mă?

: Cine?

: Acela cu F din oraș!

: Ce, tată?

: Ai zis, că ne vedem în noaptea asta! 12-1 ne vedem!

: No problem! Te și te aștept!

: Să-mi aduci ceva cash, că nu mai am sfanț!

: Da, da, da!

: Te!

: Te! Pa!"

La aceeași dată, ora 19⁴⁵, inculpatul, aflat la postul telefonic 0722.491.946, fost apelat de inculpatul, aflat la postul telefonic 0721.735.401, purtând următoarea convorbire, interceptată în baza autorizației nr.748/2006 a Tribunalului București:

": N-a făcut nimic acesta, nu?

: acasă?

: Da, mă, da?

: La ce oră vine?

: vine? ( - injurii)

: sau nu vine?

: Nu vine, mă prostule!

: că pe la 12-1 suntem la tine!

: mă duc la prăvălie eu!

: La 12-1 suntem la tine! La prăvălie, acasă vedem!

:, mă! -mă!

:, pa!

: Pa!"

La data de 20 decembrie 2006, ora 00⁵⁰, inculpatul, aflat la postul telefonic 0727.122.211, fost apelat de un domn, aflat la postul telefonic 0245.609.035, purtând următoarea convorbire, interceptată în baza autorizației nr.748/2006 a Tribunalului București:

":, sunt eu băiatul de la ( - injurii)

: Da!

: Fii atent! Într-o oră J ajung, cam pe la două te sun! Ne vedem cred că la benzinăria aia unde am vorbit noi!

: Ok!

: Că mă duc acum ca să o măsor.

: Am înțeles!!

: și tu sârmele acasă după ce te sun eu!

: Am înțeles!

: Îi închizi din taxi și vii! Da?

:, barosane!

:, că acum prepar și în jur de două!

:, te-am pupat!

: Pa!"

La aceeași dată, ora 00⁰⁸, inculpatul, aflat la postul telefonic 0722.491.946, l-a apelat telefonic pe inculpatul, aflat la postul telefonic 0721.735.401, purtând următoarea convorbire, interceptată în baza autorizației nr.748/2006 a Tribunalului București:

": Ce, mă?

: Mă uit la televizor!

:, vezi să nu te culci!

: Ce?

: Să nu te ia somnul!

: nu mă ia somnul!

:, bine! Pa!"

La aceeași dată, ora 01⁵⁰, inculpatul, aflat la postul telefonic 0727.122.211, fost apelat de inculpatul, aflat la postul telefonic 0727.026.287, purtând următoarea convorbire, interceptată în baza autorizației nr.748/2006 a Tribunalului București:

": Da!

:, e bine la 2 și 5 acolo?

: Da!

: Într-un sfert, 20!

:!!

: Eu acum plec spre tine!

:,!"

La aceeași dată, ora 02¹⁹, inculpatul, aflat la postul telefonic 0722.491.946, primit de la inculpatul, aflat la postul telefonic 0721.735.401, un mesaj interceptat în baza autorizației nr.748/2006 a Tribunalului București:"M-a spart".

La data de 20 decembrie 2006, investigatorul sub acoperire " " s-a întâlnit în barul din B cu inculpatul, de la care a cumpărat 44,55 de grame cocaină, ambalată într-o punguță.

După primirea acestei punguțe, investigatorul sub acoperire a introdus-o într-un plic, pe care l-a sigilat cu sigiliul tip nr.4184 și l-a predat ulterior Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor și din cadrul, în vederea efectuării analizelor care să stabilească natura și cantitatea substanței respective.

Raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/5 din data de 27 decembrie 2006 concluzionat că proba în litigiu era constituită din cantitatea de 44,55 de grame cocaină, în amestec cu alte substanțe.

de mare risc pe care inculpatul l-a vândut investigatorului sub acoperire provenea din cantitatea de 100 de grame cocaină, pe care C dintâi o cumpărase în noaptea de 19/20 decembrie 2006 de la inculpatul, la benzinăria din.

La data de 02 ianuarie 2007, inculpatul s-a deplasat de la Târgoviște până în B, unde s-a întâlnit cu și, împreună, s-au deplasat, cu autoturismul acestuia din urmă, marca Audi Q7, având număr de înmatriculare B-66-, la o sală de forță din cartierul

După efectuarea antrenamentului, inculpatul a fost contactat telefonic de numita "", de la numărul 0724.240.733, care l-a întrebat dacă dorește să participe la o petrecere organizată de o prietenă a acesteia, na, la.

Inculpatul a răspuns afirmativ și, la rândul lui, l-a întrebat pe dacă dorește să-l însoțească la petrecerea de la. Acesta din urmă a fost de acord cu propunerea și, cu autoturismul său, cei doi au plecat către destinația respectivă.

Odată ajunși la, inculpatul și, zis "", au constatat că, în locația respectivă, se aflau mai multe fete, printre care na (gazda) și "".

Cu trecerea timpului, petrecerea s-a încins și, întrucât doreau să consume droguri, însă nu aveau de unde procura, deoarece inculpatul părăsise între timp locația respectivă, "" l-a contactat telefonic pe acesta, comunicându-i starea în care se aflau participanții la petrecere și dorința acestora, în special a lui, de a priza cocaină.

La insistențele sus-numitei, inculpatul a contactat telefonic o altă persoană, rămasă neidentificată, căreia i-a cerut să se deplaseze la și să-i ofere cocaină lui, contra cost.

Acest lucru s-a și întâmplat în noaptea respectivă. Practic, a cumpărat 6 grame de cocaină de la inculpatul în schimbul sumei de 600 euro, drogul ajungând la C dintâi prin intermediul unei persoane încă neidentificate. După primirea cocainei, a consumat din aceasta prin prizare, chiar în imobilul în care na a organizat petrecerea.

Activitățile investigative efectuate în prezenta cauză au scos în evidență și împrejurarea că inculpații și erau implicați intens în traficarea ilicită a drogurilor de mare risc, atât cocaină, cât și ecstasy.

Astfel, potrivit procesului verbal întocmit la data de 15 ianuarie 2007 de către investigatorul sub acoperire " " (autorizat prin ordonanța nr.8/A/2007 din data de 12 ianuarie 2007 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism), la data de 10 ianuarie 2007, colaboratorul " " a făcut cunoscut că inculpatul deține, în vederea comercializării ilicite, o importantă cantitate de comprimate ecstasy.

Drept urmare, la data de 12 ianuarie 2007, în urma discuțiilor purtate de colaborator cu inculpatul, acesta din urmă, în seara aceleiași zile, i-a oferit celui dintâi un pachețel din hârtie de dimensiuni mici, în care se aflau două comprimate ecstasy, una de culoare albă și cealaltă de culoare neagră, cu titlu de probă.

Tranzacția s-a realizat la reședința din Târgoviște a inculpatului, la efectuarea acesteia fiind prezent și inculpatul.

Cu ocazia derulării operațiunii ilicite de trafic de comprimate ecstasy, inculpatul le-a relatat inculpatului și colaboratorului " " că deține 20.000 de astfel de comprimate, pe care dorește să le vândă.

Cele două comprimate ecstasy au fost sigilate cu sigiliul tip nr.4184 și predate Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor și din cadrul, în vederea stabilirii substanțelor din compoziția lor.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.- din data de 17 ianuarie 2007, s-a stabilit că cele două comprimate conțineau, ca substanță, activă 3,4-metilendioximetamfetamină (), substanță care este inclusă în Tabelul anexă nr.1 la Legea nr.143/2000.

La data de 02 februarie 2007, în jurul orei 21³⁰, inculpații și, împreună cu, s-au întâlnit în cafeneaua din incinta hotelului bucureștean cu colaboratorii " " și " " (autorizați în baza ordonanței nr.14/A/2007 din data de 01 februarie 2007 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism), pentru a pune la punct detaliile tranzacționării a 20.000 de comprimate ecstasy.

Cu acea ocazie, inculpatul a precizat că prețul pe care dorește să-l primească în schimbul comprimatelor ecstasy este de 3,5 euro/comprimat, precizând că nu mai deține toată cantitatea de 20.000 de comprimate ecstasy, întrucât a apucat să vândă câteva mii din acestea.

Activitățile ilicite întreprinse de inculpații și au fost înregistrate audio-video în mediul ambiental, în baza ordonanței provizorii nr.15/A/2007 din data de 01 februarie 2007 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

La data de 01 februarie 2007, ora 20⁰⁹, inculpatul, aflat la postul telefonic 0722.491.946, primit de la postul telefonic 0726.648.744 un mesaj interceptat în baza autorizației nr.4/AI/2007 a Tribunalului București:" că omu s-a sucit. 40, m-am sucit i-am zis că nu dau mai mult de 34 dacă vrea bine dacă nu la revedere, treci să-ți dau banii".

La data de 02 februarie 2007, în baza ordonanței nr.15/A/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu ocazia întâlnirii de la hotelul, între colaboratori, pe de o parte și inculpații și și, pe de altă parte, a fost înregistrată convorbirea efectuată de aceștia, redată pe larg în cuprinsul rechizitoriului.

În cursul lunii martie 2007, investigatorul sub acoperire " " și inculpatul au purtat mai multe convorbiri telefonice și și-au expediat reciproc mai multe mesaje, prin care au fost puse la punct detaliile tranzacționării unei importante cantități de cocaină.

Astfel, la data de 18 martie 2007, ora 16³⁷, inculpatul, aflat la postul telefonic 0722.491.946, primit un mesaj de la postul telefonic 0728.486.158, interceptat în baza autorizației nr.148/AI/2007 a Tribunalului București:"Ne putem vedea mâine? e de două ori mai mare față de ultima dată".

La data de 20 martie 2007, ora 19¹⁴, inculpatul, aflat la postul telefonic 0722.491.946, fost apelat de, aflată la postul telefonic 0728.486.158, convorbirea fiind interceptată în baza autorizației nr.148/AI/2007 a Tribunalului București:

": Da dar încă n-am rezolvat nimic.

: Dar mă rezolvi și pe mine zilele astea? mă lași?

:, da eu sper de săptămâna trecută. Nu te! Nu înțelegi că trebuia de o săptămână. De când am vorbit cu tine tot aștept și aștept ce să fac? Te rezolv sigur, că altfel n-are cum să fie".

La data de 26 martie 2007, ora 15¹⁹, inculpatul, aflat la postul telefonic 0722.491.946, fost apelat de, aflată la postul telefonic 0728.486.158, convorbirea fiind interceptată în baza autorizației nr.148/AI/2007 a Tribunalului București:

": veste pentru mine?

: Nimic! Uite astăzi chiar vroiam să te sun. să te sun de sâmbătă seara, dar am zis să o mai până luni și văd că n-am nici un număr de unde să dau de ei. e sigură. Asta am vorbit și cu, dar nu am înțeles că tu te grăbești și așa și te-am întârziat o grămadă. Nu știu ce să zic. Dacă poți din altă parte, eu chiar dacă se rezolvă la mine săptămâna asta eu te anunț și o țin pentru tine. Nu-i problemă.

:, ține-mi-o te, că eu chiar vreau de la tine. Adică eu am văzut că e ceva mai bun.

: Am înțeles. Nu știu ce să zic. Mai durează, că uite așa îmi fac muiștii ăștia. Sunt la mâna lor și n-am ce să fac. Ce să zic? Nu vreau nici să te încurc. Dacă e, eu te anunț imediat, stai liniștită, că nu e să zici Pe tine te anunț prima.

: Te eu mult de tot. Cum ai un răspuns pentru mine să mă anunți".

La data de 28 martie 2007, ora 17²⁵, inculpatul, aflat la postul telefonic 0722.491.946, apelat-o pe, aflată la postul telefonic 0728.486.158, convorbirea fiind interceptată în baza autorizației nr.148/AI/2007 a Tribunalului București:

": Prin oraș. Și eu tot prin oraș pe aicia. Am primit un telefon din partea aia de la mine și dai o fugă diseară? dacă nu ai mergem cu mașina mea?

: O lăsăm pe mâine, că tre să ajung la o recepție în seara asta și chiar n-am cum".

La data de 30 martie 2007, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-au sesizat din oficiu că, în cursul aceleiași zile, inculpații și urmau să vândă investigatorului sub acoperire " " cantitatea de 150 de grame cocaină.

În baza sesizării, s-a procedat la constituirea unei echipe de prindere în flagrant și, în jurul orei 14³⁰, aceasta s-a deplasat în zona stației de carburanți Noi, unde investigatorul sub acoperire urma să se întâlnească cu inculpatul, de la care trebuia să cumpere, conform înțelegerii anterioare, o importantă cantitate de cocaină.

În jurul orei 16⁴⁵, inculpatul și-a făcut apariția la benzinăria Noi, conducând autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare B-23-, de culoare neagră, fără a fi însoțit de alte persoane.

După ce s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire, inculpatul a discutat cu acesta, în incinta stației și în barul amplasat în stație, despre modalitatea în care îi va vinde cantitatea de 150 de grame cocaină, pe care urma să o primească în aceeași zi de la un care trebuia să i-o livreze chiar în respectiva stație, după care a efectuat mai multe manevre cu autoturismul său, schimbând în mod repetat locul de parcare al acestuia, fără a părăsi însă zona stației.

În timpul cât inculpatul s-a aflat în prezența investigatorului sub acoperire, l-a apelat în mod repetat pe inculpatul, la numerele de telefon 0788.453.250 și 0747.338.187, solicitându-i să se prezinte la stația Noi, pentru a-i aduce o cantitate de cocaină, pe care urma să o vândă investigatorului sub acoperire.

În urma acestor convorbiri telefonice, în jurul orei 18³⁵, la stația respectivă și-a făcut apariția inculpatul, care conducea autoturismul marca Skoda cu număr de înmatriculare B-22362-09/11, fiind însoțit de o persoană de sex femeiesc (identificată ulterior în persoana numitei na).

După ce a parcat mașina pe Calea, lângă stația, inculpatul a deschis portbagajul autoturismului său, a luat o sacoșă din plastic de culoare și a intrat în parcarea benzinăriei, urcându-se în autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare B-23-, pe scaunul din dreapta inculpatului.

După o discuție între cei doi inculpați, timp în care inculpatul i-a predat inculpatului un pachețel, C de-al doilea a coborât din autoturism și s-a îndreptat către locul în care se afla investigatorul sub acoperire și, împreună, au intrat în magazinul benzinăriei, în interiorul căruia C din urmă a primit de la inculpatul o punguță din material plastic de culoare albă, inscripționată, care conținea o substanță pulverulentă de culoare albă.

La scurt timp, inculpatul a ieșit din magazin, s-a urcat în autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare B-23- și, aflându-se împreună cu inculpatul, a parcat acea mașină lângă autoturismul marca Skoda.

După câteva minute, timp în care au discutat în autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare B-23-, inculpatul a coborât din mașină și s-a îndreptat către investigatorul sub acoperire, moment în care s-a procedat la imobilizarea celor doi inculpați.

În urma cercetării locului faptei, lângă dreaptă față a autoturismului marca BMW cu număr de înmatriculare B-23-, a fost găsită o de culoare, în care se afla un pulover bărbătesc cu dungi.

Fiind întrebat despre conținutul punguței ce conținea substanța pulverulentă, inculpatul a declarat că aceasta conține cocaină, în greutate de 70 de grame, ce a fost amestecată cu 50 de grame algocalmin. Acesta a mai precizat că, la data de 28 martie 2007, fost contactat telefonic de inculpatul, care, într-un limbaj codificat, i-a comunicat că are cocaină de vânzare. În aceeași zi, cei doi inculpați s-au întâlnit în B și au discutat despre tranzacția cu cocaină, convenind ca inculpatul să-i ofere spre vânzare cantitatea de 70 de grame cocaină, la prețul de 60 euro/gram. Întrucât avea posibilitatea să valorifice cantitatea respectivă de cocaină, inculpatul l-a contactat telefonic pe investigatorul sub acoperire, pentru a-i vinde cocaină. La data de 30 martie 2007, conform înțelegerii pe care a avut-o cu inculpatul, inculpatul s-a întâlnit cu acesta la benzinăria Noi, a primit de la el cantitatea de 70 de grame cocaină, într-o punguță și, împreună, au amestecat-o, în mașina BMW cu număr de înmatriculare B-23-, cu 50 de grame algocalmin, folosind pentru cântărire o balanță electronică Pro 250 -250, care îi aparținea inculpatului. în amestec cu algocalmin au vândut-o împreună investigatorului sub acoperire, de la care trebuiau să primească suma de 12.750 euro sau echivalentul în lei, respectiv 43.500 lei.

Fiind întrebat despre prezența lui în zonă, inculpatul a declarat că urma să se întâlnească la benzinăria Noi cu inculpatul, de la care trebuia să primească suma de 700 euro, ce reprezenta o datorie mai veche. Despre punguța ce conținea substanța pulverulentă de culoare albă, ce a făcut obiectul tranzacției cu investigatorul sub acoperire, a declarat că nu cunoaște nimic. Cu privire la prezența pungii din plastic de culoare lângă dreapta față a autoturismului marca BMW cu număr de înmatriculare B-23-, ce conținea un pulover bărbătesc cu dungi, a declarat că îi aparține și că, în interiorul acesteia, urma să ascundă o cantitate de cocaină pe care urma să o primească de la inculpatul.

Fiind întrebată despre scopul prezenței ei în zonă, na a declarat că, la data de 30 martie 2007, în jurul orei 13⁰⁰, la solicitarea inculpatului, s-a deplasat împreună cu acesta, cu autoturismul marca Skoda având număr de înmatriculare B-22362-09/11, de la Târgoviște până la B, pentru ca inculpatul să se întâlnească cu cineva și să rezolve o problemă la benzinăria Noi.

În prezența martorilor asistenți, s-a procedat la introducerea punguței din plastic ce conținea substanța pulverulentă de culoare albă, a balanței electronice Pro 250 -250 și a unor particule de substanță pulverulentă de culoare albă, ridicate de pe bancheta șoferului autoturismului marca BMW cu număr de înmatriculare B-23-, în plicuri, care au fost sigilate cu sigiliul tip nr.4200 și predate Laboratorului de Analize Fizico-Chimice, pentru stabilirea naturii substanțelor.

În timpul urmăririi penale, ulterior prinderii lui în flagrant, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că prezența lui la benzinăria Noi se datora împrejurării că dorea să cumpere de la inculpatul cantitatea de 50 de grame cocaină, pentru consum propriu și, de asemenea, să-i restituie acestuia cantitatea de 1 gram cocaină, pe care o primise de la el în ziua precedentă.

Aceste susțineri ale inculpatului au fost apreciate ca neverosimile, puerile, hazardate și lipsite de orice element probator.

Că tocmai el, inculpatul, era C care trebuia să-i livreze inculpatului cantitatea de cocaină pe care acesta i-a predat-o ulterior investigatorului sub acoperire " ", o dovedește, în primul rând, conținutul convorbirii în mediul ambiental dintre inculpatul și investigatorul sub acoperire, din care rezultă că acesta din urmă aștepta sosirea inculpatului în locația respectivă, pentru a primi de la el drogul de mare risc.

De asemenea, acest fapt este dovedit și de perioada îndelungată scursă între momentul în care investigatorul sub acoperire s-a întâlnit cu inculpatul (ora 16⁴⁵) și momentul în care tranzacția cu cocaină s-a încheiat (ora 18⁴⁵), practic imediat după sosirea inculpatului în locul realizării flagrantului.

Atât mijloacele de probă administrate în cauză, cât interpretarea logică a evenimentelor desfășurate în momentele premergătoare realizării flagrantului, au condus acuzarea la concluzia că inculpatul se afla în vârful trofic al rețelei de narcotraficanți. Dacă inculpatul s-ar fi aflat în posesia cantității de cocaină ce urma a fi livrată investigatorului sub acoperire, el nu ar fi fost nevoit să aștepte 2 ore pentru a realiza această tranzacție, cu atât mai mult cu cât avusese contact vizual cu suma de 43.500 lei, pe care investigatorul urma să i-o achite în schimbul drogului de mare risc.

De altfel, martora na a declarat că, la data de 30 martie 2007, deși convenise cu inculpatul să se deplaseze împreună la magazinul din Băneasa, acesta i-a cerut să-l însoțească la benzinăria Noi, întrucât trebuia să se întâlnească cu cineva pentru a rezolva o problemă timp de 2 minute, exact cât ar fi durat tranzacția cu cocaină, declarația martorei coroborându-se și cu conținutul convorbirii ambientale dintre investigatorul sub acoperire și inculpatul, din care rezulta că inculpatul"nu are stare".

a apreciat drept necredibile atât susținerea inculpatului în sensul că urma să achiziționeze 50 de grame cocaină de la inculpatul pentru consum propriu, întrucât o astfel de cantitate, în astfel de proporții, era aptă să servească mai degrabă traficului decât consumului, cât și afirmația acestuia potrivit căreia urma să îi restituie inculpatului mostra de 1 gram cocaină pe care ar fi primit-o de la el în ziua precedentă, deoarece, pe de o parte, este îndeobște cunoscut în lumea traficanților și consumatorilor de droguri că, de obicei, "proba" este gratuită și nu se restituie iar, pe de altă parte, cu ocazia perchezițiilor amănunțite, corporale și asupra autovehiculelor cu care cei doi inculpați s-au deplasat la locul faptei, nu s-a găsit doza de cocaină despre care face vorbire inculpatul.

O dată cu sesizarea Tribunalului prin rechizitoriu, procurorul a solicitat, în temeiul art.267 alin.1 din Codul d e procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului, pe temeiul art.148 lit.a și f din Codul d e procedură penală, invocând că, pe lângă existența probelor și indiciilor temeinice din care rezultă comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, acesta se sustrage de la proces și, de asemenea, lăsat în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Având în vedere că inculpatul respectiv a fost trimis în judecată în lipsă, Tribunalul a procedat la citarea lui cu mandat de aducere, fără ca acesta să se prezinte, precum și la efectuarea de verificări la., Primăria locului de naștere și, din care a rezultat că nu se află arestat sau deținut în altă cauză, nu și-a schimbat domiciliul și nu figurează ca decedat. De asemenea, din verificările efectuate la. a rezultat că a intrat ultima dată în țară la data de 31 octombrie 2006.

Prin încheierea din data de 21 septembrie 2007, Tribunalul a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării, fiind emis astfel nr.5/J/21.09.2007.

La data de 31 ianuarie 2008, Biroul Național Interpol a comunicat că inculpatul a fost dat în urmărire internațională, prin mesajul nr.1831/30.01.2008, ulterior pe numele acestuia fiind emis și un mandat european de arestare.

Prin încheierea din data de 08 februarie 2008, Tribunalul a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților și cu măsura obligării de a nu părăsi țara, soluția astfel dispusă rămânând definitivă prin respingerea recursului declarat de procuror, prin Decizia penală nr.305/R din data de 14 februarie 2008 Curții de Apel București - Secția a I-a Penală, dată la care cei doi inculpați au fost puși în libertate.

În faza cercetării judecătorești, Tribunalul a procedat la ascultarea inculpaților, și, a martorilor, na, și, a investigatorilor cu identitate protejată " ", " " și " ", precum și a colaboratorului sub acoperire " ".

Tribunalul nu l-a putut asculta și pe colaboratorul sub acoperire " " (cunoscut de inculpați drept " al lui ") întrucât, în pofida multiplelor termene acordate, organul de urmărire penală a comunicat în mod constant că acesta este plecat în străinătate și nu se cunoaște momentul când se va întoarce, motiv pentru care, constatându-se imposibilitatea obiectivă de audiere nemijlocită a colaboratorului respectiv, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.327 alin.3 din Codul d e procedură penală.

S-au atașat fișele de cazier ale inculpaților și au fost depuse înscrisuri în circumstanțiere pentru inculpați, respectiv adeverințe de la locurile de muncă și caracterizări.

Prin adresa nr.4660/2007 din data de 29 mai 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a comunicat că inculpații și au formulat denunțuri conform art.16 din Legea nr.143/2000, efectuându-se în continuare cercetări cu privire la acestea, în timp ce inculpații și nu au formulat asemenea denunțuri.

Analizând toate probele administrate în cauză,Tribunalul a reținut următoarea de situație de fapt:

În luna octombrie 2006, după ce l-a cunoscut pe investigatorul sub acoperire, care venea însoțit de colaboratorul, inculpatul i-a spus acestuia că îi poate face rost de drogurile cerute de la inculpatul, sens în care l-a și contactat telefonic pe acesta. Întrucât, în final, inculpatul nu i-a putut face rost de droguri, inculpatul a apelat, în data de 26 octombrie 2006, la inculpatul, căruia i-a spus că a cunoscut o femeie frumoasă, cu care dorea să aibă o relație. Inculpatul a fost de acord să îl ajute, cunoscându-i pe (zis ) și (zis ), de la care puteau procura 10 grame de cocaină. În acest sens, inculpatul a venit cu mașina, l-a luat pe inculpatul, au mers împreună în zona Europa - rond, unde au pus laolaltă 200 euro (inculpatul ) și respectiv 800 euro (inculpatul ) și au cumpărat 10 grame de cocaină. Întrucât a fost sunat de cineva să se deplaseze de urgență într-un loc, inculpatul a plecat, drogurile rămânând la inculpatul. Spre seară, inculpatul i-a cerut inculpatului drogurile cumpărate, sens în care acesta din urmă l-a sunat pe fiul său minor, martorul și i-a spus să ducă un pachețel inculpatului, fără a-i preciza însă ce conținea acel pachețel.

Din declarațiile inculpatului, a rezultat că acesta l-a avertizat pe inculpatul că își va opri cantitatea de 2 grame de cocaină, pentru care plătise el însuși, un gram de cocaină costând 100 euro. Martorul s-a deplasat la cafeneaua, unde lucra inculpatul și i-a înmânat acestuia pachețelul. Potrivit procesului verbal de supraveghere (filele 12-13, vol.III, ), inculpatul i-ar fi dat martorului niște bani. Martorul a declarat însă în fața organelor de urmărire penală că nu își mai amintește dacă a primit vreun (filele 64-65, vol.III, ). Pe de altă parte, în cea de-a treia declarație dată în fața organelor de urmărire penală la data de 04 iulie 2007 (fila 86, vol.III, ), inculpatul a arătat că drogurile au fost cumpărate de inculpatul, care i le-a transmis prin intermediul unui băiat de 16 ani, urmând ca el să-i dea banii ulterior, iar după primirea pachețelului, i l-a înmânat investigatorului sub acoperire.

După ce a primit pachețelul cu droguri, inculpatul a mers la baie împreună cu investigatorul sub acoperire, căruia i-a vândut drogurile pentru suma de 4.000 lei, solicitându-i și suma de 400 lei, cu titlu de împrumut, astfel cum rezultă din declarația investigatorului (filele 10-11, vol.III, ).

Inculpatul a negat că i-ar fi vândut drogurile investigatorului sub acoperire, declarând că i le-a dat pur și simplu, fără a-i cere bani pe ele, dorind să îi facă astfel un serviciu.

În fața instanței de judecată, inculpații și au declarat că, de fapt, urmau să plece la M cu mai multe fete, inclusiv investigatorul sub acoperire, motivul cumpărării drogurilor fiind acela de a se distra.

Din raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/27.10.2006, a rezultat că masa substanței vândute era de 8,46 grame, compusă din cocaină în amestec cu fenacetină, cofeină, lidocaină și diltiazem, din aceasta rămânând, după analizele de laborator, cantitatea de 8,15 grame (filele 22-23, vol.III, ).

Tribunalul a apreciat neîntemeiată cererea apărătorului ales al inculpatului, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în infracțiunea de deținere a unor asemenea droguri pentru consum. Astfel, a reținut că, din declarațiile coroborate ale celor doi inculpați, precum și din cele ale inculpatului, a rezultat că inculpatul dorea să procure droguri de la cineva pentru investigatorul sub acoperire, iar, într-un final, inculpatul a fost C care l-a ajutat să procure acele droguri. Este indiferent dacă inculpatul și-ar fi oprit sau nu pentru el partea de droguri plătită, astfel cum a declarat acesta, întrucât varianta normativă prevede că elementul material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de droguri se realizează și în situația procurării acestora, or, la ajutorul său, a apelat inculpatul, întrucât nu cunoștea o persoană de la care să procure el singur drogurile pentru investigator.

În ceea ce privește circumstanța agravantă reținută în sarcina inculpatului, prevăzută de art.14 lit.d din Legea nr.143/2000 (folosirea minorilor în săvârșirea faptelor prevăzute de art.2-11 din aceeași lege), Tribunalul a constatat că este indiferent dacă acesta i-a precizat sau nu martorului că acel pachețel conține droguri, pentru aplicarea circumstanței respective fiind necesar numai ca inculpatul care a comis infracțiunea prevăzută de art.2 din Legea nr.143/2000 să cunoască vârsta celui pe care îl folosește în acest scop. Or, în cauză, după cum rezultă din declarațiile martorului și chiar ale inculpatului, martorul este fiul său biologic, astfel încât este evident că inculpatul știa vârsta acestuia, care, la acel moment, avea aproape 16 ani, fiind născut la data de 04 noiembrie 1990.

Referitor la forma continuată a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, Tribunalul a constatat că, în rechizitoriu, procurorul a prezentat situația de fapt în sensul că, în perioada 2005-2006, în mod repetat, în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpatul în discuție a vândut cocaină mai multor persoane, activități ilicite desfășurate în incinta cafenelei din B, de administrarea căreia se ocupa, împrejurări în care, la data de 26 octombrie 2006, vândut investigatorului sub acoperire cantitatea de 8,46 grame de cocaină, pe care a primit-o de la inculpatul, prin intermediul martorului. Prin urmare, din chiar expunerea procurorului, Tribunalul a reținut că, în ceea ce privește celelalte acte materiale, în timpul anchetei nu au putut fi identificate alte persoane cărora inculpatul să le fi procurat, vândut, etc. droguri și nici nu a fost probat obiectul material al acelor acte pretins comise de acesta, deși specificul infracțiunii de care este acuzat presupunea expertizarea drogurilor de către un specialist, care să confirme natura lor. În consecință, Tribunalul a considerat că se impune schimbarea încadrării juridice în cazul inculpatului, în sensul înlăturării dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal.

În drept, Tribunalul a constatat că fapta inculpatul care, la data de 26 octombrie 2006, procurat prin intermediul inculpatului cantitatea de cca. 10 grame de cocaină, pe care, ulterior, a vândut-o investigatorului sub acoperire întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, fiind comisă cu forma de vinovăție cerută de lege.

În același timp, fapta inculpatului (zis "") care, la data de 26 octombrie 2006, procurat pentru inculpatul cantitatea de 10 grame de cocaină, pentru a fi dată investigatorului sub acoperire și, de asemenea, i-a livrat această cantitate prin intermediul minorului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 lit.d din aceeași lege și art.37 lit.b din Codul penal, fiind comisă cu forma de vinovăție cerută de lege.

II. În baza unei înțelegeri anterioare, din data de 07 noiembrie 2006, investigatorul sub acoperire, însoțită de colaboratorul sub acoperire, s-au deplasat în municipiul Târgoviște, unde locuia inculpatul, pentru a cumpăra de la acesta o cantitate de cocaină. Astfel, cei doi s-au întâlnit cu inculpatul în Târgoviște, acesta ducându-i cu mașina până pe -, unde el a urcat într-un apartament și apoi le-a predat o punguță, despre care a afirmat că avea 20 de grame de cocaină, pentru investigatorul și colaboratorul i-au plătit 2.000 euro și cu privire la care, în urma expertizării, s-a constatat că în realitate avea greutatea de 17,54 grame și conținea cocaină, în amestec cu paracetamol și diltiazem, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.-/13.11.2006 (filele 31-32, vol.I, ), după efectuarea analizelor de laborator rămânând cantitatea de 17,40 grame din acea substanță.

Cantitatea vândută de inculpatul investigatorului sub acoperire fusese procurată de către C dintâi de la inculpatul, care îi vânduse 100 de grame de cocaină, conform declarațiilor celor doi, cu prețul de 60 euro/gram, la care inculpatul a adăugat încă 40 euro/gram, rezultând astfel un preț final de 100 euro/gram.

Având în vedere că, în urma cântăririi, investigatorul și colaboratorul au constatat că inculpatul le vânduse mai puțin de 20 de grame de cocaină, au luat legătură cu acesta pentru a le da și restul, sens în care, la data de 10 noiembrie 2006, s-au întâlnit cu inculpatul respectiv la benzinăria Noi din B, unde acesta din urmă le-a înmânat datoria.

astfel înmânată a fost expertizată, prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/14.11.2006 (filele 38-39, vol.I, ) constatându-se că avea masa de 1,65 grame și conținea cocaină în amestec cu diltiazem, în urma analizelor de laborator rămânând cantitatea de 1,60 grame.

Ulterior, la data de 17 noiembrie 2006, investigatorul sub acoperire și colaboratorul sub acoperire s-au deplasat din nou în municipiul Târgoviște, pentru a se întâlni cu inculpatul, care le promisese că le va da o altă cantitate de droguri. Ajunși acolo, inculpatul le-a spus că are puțină, cerându-le să îl aștepte, ceea ce cei doi au și făcut, stând în barul, în compania martorului (zis ). După cca. o oră, investigatorul și colaboratorul s-au deplasat, împreună cu inculpatul, pe B-dul -, la un imobil de unde a coborât inculpatul, care a stat de vorbă cu primul inculpat. La scurt timp, inculpatul s-a întors la mașina unde îl așteptau investigatorul și colaboratorul și le-a înmânat acestora un pachet de țigări, în care se afla o substanță pulverulentă, cu privire la care, în urma expertizării, s-a constatat că are greutatea de 6,92 grame și conține cocaină în amestec cu diltiazem, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.-/20.- (filele 52-53, vol.I, ), după efectuarea analizelor de laborator rămânând cantitatea de 6,82 grame.

Inculpatul a recunoscut în mod constant aceste fapte, în modalitatea prezentată, iar inculpatul le-a recunoscut și el, cu ocazia audierii de către Tribunal, prezentând la fel situația de fapt, cu mențiunea că ar fi procurat, la rândul său, acele droguri de la inculpatul. Tribunalul a constatat că această mențiune nu se coroborează însă cu alte probe, fiind ea însăși o probă indirectă. De altfel, din cuprinsul rechizitoriului, a rezultat că inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru aceste fapte. Prin urmare, Tribunalul a considerat că declarația inculpatului din faza de cercetare judecătorească este insuficientă pentru o eventuală extindere a acțiunii penale la alte acte materiale. Tribunalul a mai constatat că restul declarațiilor celor doi inculpați se coroborează întocmai cu toate celelalte probe administrate.

III. În seara zilei de 19/20 decembrie 2006, în baza unor discuții telefonice anterioare (interceptate), inculpatul s-a întâlnit cu inculpatul la benzinăria din B, unde acesta din urmă i-a vândut cantitatea de 100 de grame de cocaină, deși trebuia să îi vândă 200 de grame din același drog.

Cu privire la această faptă, prin concluzii scrise depuse la dosar, apărătorii aleși ai inculpatului au arătat că, din declarația dată de inculpatul în cursul judecății, ar rezultă că, la tranzacția respectivă, ar fi fost prezent și investigatorul sub acoperire, or acesta din urmă a declarat tot în fața instanței de judecată că nu l-a cunoscut niciodată personal pe inculpatul. Tribunalul a constatat însă că aceste concluzii s-au bazat pe lecturarea greșită a declarației inculpatului, care nu a afirmat niciodată că investigatorul sub acoperire ar fi fost de față la tranzacția încheiată cu inculpatul, ci numai a doua zi, când el i-a vândut investigatorului o parte din drogurile cumpărate în ziua precedentă de la inculpatul.

Pe de altă parte, Tribunalul a constatat că, în mod constant, inculpatul a prezentat situația de fapt cu deosebită acuratețe, dând detalii care s-au coroborat cu toate celelalte probe administrate în cauză.

Tribunalul a mai reținut că activitatea infracțională a inculpatului, pentru care apărătorii săi au considerat că nu există suficiente probe, a rezultat nu numai din declarațiile inculpatului, dar și din cele ale colaboratorului, precum și din interceptările convorbirilor telefonice (filele 39, 43, vol.III, ) purtate de inculpatul cu utilizatorul numerelor 0727.026.278 și 0726.026.287, care, potrivit declarației acestuia din urmă (fila 282, vol.I, ), erau folosite de inculpatul.

A doua zi, respectiv la data de 20 decembrie 2006, inculpatul i-a vândut investigatorului sub acoperire, care era împreună cu colaboratorul, la un bar din zona Universității, din cantitatea de 100 de grame de cocaină cumpărată anterior de la inculpatul, cantitatea de 50 de grame de cocaină, care, în urma expertizării, s-a dovedit că a avea numai 44,55 grame și a conține cocaină în amestec cu fenacetină, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.-/27.12.2006 (filele 199-200, vol.II, ), după efectuarea analizelor de laborator rămânând 44,38 de grame.

IV. În cuprinsul rechizitoriului, s-a mai reținut că, în perioada Revelionului 2006/2007, inculpatul i-ar mai fi vândut inculpatului cantitatea de aproximativ 500 de grame de cocaină, astfel: 100 de grame, în spatele hotelului din B și 400 de grame în Târgoviște.

Cu privire la aceste acte materiale, Tribunalul a considerat că materialul probator administrat este insuficient, având în vedere, pe de o parte, că ambii inculpați au negat astfel de fapte iar, pe de altă parte, că nu a fost dovedit obiectul material al acelor pretinse activități, pentru a se stabili că, într-adevăr, tranzacțiile menționate s-au referit la cocaină, drog de mare risc. Pentru acest motiv, Tribunalul nu a reținut săvârșirea de către inculpați a acestor acte materiale.

În același sens s-a pronunțat Tribunalul și cu privire la evenimentele petrecute în noaptea de 02/03 ianuarie 2007 la, unde, cu ocazia unei petreceri, după plecarea sa, inculpatul ar fi fost rugat de una dintre invitate să facă rost de o cantitate de cocaină, sens în care el i-ar fi solicitat colaboratului sub acoperire să ducă acolo 6 grame de cocaină, din cantitatea pe care o vânduse acestuia în luna decembrie 2006. Astfel, Tribunalul a reținut că, deși cu privire la această faptă, inculpatul a confirmat susținerile din rechizitoriu, declarația sa coroborându-se și cu interceptările convorbirilor telefonice, dar și cu declarațiile colaboratorului și ale martorului, în lipsa obiectului material din care să rezulte cu certitudine că substanța ce s-a livrat în noaptea respectivă, la cererea inculpatului, a fost cu adevărat cocaină, nu sunt suficiente probe din care să rezulte comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc cu privire la acest act material.

La data de 12 ianuarie 2007, în urma convorbirilor anterioare dintre colaboratorul și inculpatul, acesta din urmă i-a spus că are mai multe pastile ecstasy pentru vânzare, motiv pentru care, pentru a se convinge de calitatea lor, colaboratorul respectiv a plecat la Târgoviște, unde, în prezența inculpatului, C dintâi inculpat i-a predat două comprimate, afirmând că are cca. 20.000 de astfel de comprimate. Cu privire la aceste comprimate, care au fost predate de către colaborator investigatorului sub acoperire, s-a constatat că sunt, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.-/17.01.2007 (filele 219-220, vol.II, ), cele două probe fiind consumate în procesul analizelor de laborator.

Și cu privire la această faptă, apărătorii aleși ai inculpatului au susținut că nu sunt suficiente probe, arătând că inculpatul ar fi afirmat că el s-a întâlnit o singură dată primul inculpat la hotelul și că atunci nu s-a dat nicio mostră. Tribunalul a constatat că aceste susțineri sunt urmarea unei lecturări greșite a probatoriului. Astfel, din probele dosarului a rezultat în mod clar că cele două mostre nu s-au dat în data de 02 februarie 2007, la, unde inculpații s-au întâlnit pentru discutarea tranzacției celor 20.000 de comprimate, ci cu o lună mai înainte, la Târgoviște. De asemenea, deși colaboratorul nu a menționat în declarațiile sale nimic cu privire la aceste mostre, activitatea lui a rezultat din procesul verbal întocmit de către investigatorul sub acoperire, care a și primit de la colaborator cele două mostre, precum și din declarațiile inculpatului și din raportul de constatare tehnico-științifică. De altfel, această activitate, de verificare a comprimatelor, a fost și premisa întâlnirii din data de 02 februarie 2007, de la hotelul din

Astfel, la data respectivă, în baza discuțiilor precizate, inculpatul a stabilit o întâlnire, la care au participat inculpatul, colaboratorul, martorul și colaboratorul, discuțiile fiind purtate între acesta din urmă și inculpatul, în legătură cu tranzacționarea a 20.000 de comprimate ecstasy, în special cât privește prețul unui astfel de comprimat, după cum a rezultat din interceptarea convorbirilor în mediul ambiental și din declarațiile participanților. Această tranzacție nu s-a finalizat însă.

VI. În baza unor discuții anterioare, la data de 30 martie 2007, inculpatul a stabilit cu investigatorul sub acoperire o întâlnire la benzinăria Noi din B, unde urma să îi vândă acestuia cantitatea de 150 de grame de cocaină, cu prețul de 85 euro/gram, cantitatea respectivă trebuind procurată de la inculpatul.

Această tranzacție a fost supravegheată, astfel cum rezultă din procesul verbal întocmit la acel moment (filele 208-209, vol.I, ), iar discuțiile purtate au fost interceptate și redate la dosar. În momentul în care inculpatul a sosit la locul întâlnirii, pentru a se finaliza tranzacția, cei doi inculpați au fost surprinși în flagrant, după ce anterior inculpatul îi înmânase investigatorului sub acoperire, în toaleta benzinăriei, o punguță ce conținea o substanță pulverulentă, care, în urma expertizării, s-a dovedit a avea greutatea de 115,98 de grame și a conține cocaină, în amestec cu paracetamol, lidocaină, aminopyrine și algocalmin, conform raportului de constatare tehnic-științifică nr.-/11.04.2007 (filele 234-236, vol.I, ), după efectuarea analizelor de laborator rămânând din acea substanță cantitatea de 109,35 de grame.

Din declarațiile inculpatului, a rezultat că inculpatul urma să îi aducă o cantitate mai mică de cocaină decât cea pe care el urma să o vândă investigatorului sub acoperire, urmând să o completez cu algocalmin, dintr-o pe care o adusese special în acest scop, motiv pentru care, anterior predării drogurilor către investigator, inculpatul a amestecat cele două substanțe, pe care le-a cântărit cu un cântar electronic în mașina sa. Aceste afirmații au fost confirmate de procesul verbal de percheziție a autoturismului respectiv, precum și de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică, prin care s-a constatat că în punguța ce conținea drogul s-a identificat și algocalmin, iar urme de cocaină au fost puse în evidență atât pe cântar, cât și în proba materială ridicată din acea mașină, aceasta din urmă fiind constituită în fapt din particule de substanță ce au fost identificate pe bancheta din spate a autoturismului aparținând inculpatului.

Inculpatul a recunoscut în totalitate faptele descrise mai sus, precizând că nu a fost niciodată consumator de droguri, că vânzarea drogurilor o făcea pentru un profit de 40 euro/gram și că el achiziționa droguri în principal de la inculpatul, care i le vindea cu prețul de 60 euro/gram.

Inculpatul a recunoscut și el faptele, în declarația dată în cursul judecății, precizând și faptul că, doar ocazional, consuma droguri.

În drept, Tribunalul a constatat că faptele inculpatului (zis "") care, în baza unei rezoluții infracționale unice, începând din luna noiembrie 2006 și până la data de 30 martie 2007, procurat cocaină investigatorului sub acoperire la datele de 08 noiembrie 2006, 10 noiembrie 2006 și 17 noiembrie 2006, cumpărat cocaină în vederea revânzării de la inculpatul la data de 19 decembrie 2006, vândut din nou cocaină aceluiași investigator la data de 20 decembrie 2006, intermediat predarea a două mostre de comprimate ecstasy de la inculpatul către colaboratorul și a vândut cocaină aceluiași investigator la data de 30 martie 2007, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, fiind comisă cu forma de vinovăție cerută de lege.

În același timp, faptele inculpatului care, în baza unei rezoluții infracționale unice, a vândut cocaină inculpatului la datele de 08 noiembrie 2006, 17 noiembrie 2006 și 30 martie 2007, droguri pe care C din urmă le-a vândut ulterior investigatorului sub acoperire, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, fiind comisă cu forma de vinovăție cerută de lege.

De asemenea, faptele inculpatului (zis "") care, în baza unei rezoluții infracționale unice, la data de 19 decembrie 2006 vândut cocaină inculpatului, iar la data de 12 ianuarie 2007 predat colaboratorului două mostre de comprimate ecstasy, în vederea discutării unei tranzacționări ulterioare a 20.000 de asemenea comprimate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, fiind comisă cu forma de vinovăție cerută de lege.

Cu privire laindividualizarea pedepseloraplicate inculpaților, Tribunalul a reținut următoarele:

Inculpatul a avut o poziție constant sinceră, de colaborare cu organele judiciare și de recunoaștere a comiterii faptelor, nu are antecedente penale, este cunoscut în comunitatea unde locuiește (orașul Târgoviște) drept o persoană liniștită și civilizată, provine dintr-o familie bine închegată din punct de vedere social, care îi oferă posibilități de reintegrare, a desfășurat activități sportive în cadrul clubului sportiv local (filele 196-200, vol.I, dosar de fond), are un loc de muncă, cu contract pe durată nedeterminată la SC SRL, din data de 24 mai 2008, după înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara (fila 29, vol.II, dosar de fond), împrejurări în raport cu care Tribunalul a apreciat că se justifică reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a și c din Codul penal.

Inculpatul a avut o poziție sinceră în fața instanței de judecată, recunoscând în final comiterea faptelor, a săvârșit mai puține acte materiale decât inculpatul precedent, nu are antecedente penale, este cunoscut în comunitatea unde locuiește drept o persoană liniștită și civilizată, este asociat unic la SC Serv SRL din anul 2005 (filele 236-240, vol.I, dosar de fond), a lucrat împreună cu un consultant de specialitate în Proiecte SAPARD pentru Agricultură și de (fila 241, vol.I, dosar de fond), fiind implicat într-un proiect pentru care a depus toate diligențele în vederea obținerii fondurilor (filele 242-246, vol.I, dosar de fond), are un loc de muncă, cu contract pe perioadă nedeterminată, ca director comercial, din data de 18 februarie 2008, după înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, la SC SRL (fila 17, vol.II, dosar de fond), a încheiat un contract cadru pentru prestare de servicii de consultanță și proiectare cu SC SRL la data de 18 aprilie 2008 (filele 32-36, vol.II, dosar de fond), iar după punerea în libertate a urmat un curs de specializare pentru ocupația de manager de proiect, finalizat la data de 13 iunie 2008 cu nota de 9,75 (filele 37-38, vol.II, dosar de fond), împrejurări în raport cu care Tribunalul a apreciat că, și față de acesta, se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a și c din Codul penal.

În opinia Tribunalului, împrejurările anterior menționate îi caracterizează pe ambii inculpați ca fiind persoane cu șanse de reintegrare, aceștia conștientizând consecințele și gravitatea acțiunilor lor, dar și faptul că profitul se obține prin muncă, iar nu prin vânzarea de droguri.

În acest context, Tribunalul a constatat că motivul comiterii infracțiunii de către inculpatul a fost exclusiv profitul, acesta nefiind consumator de droguri și privind o astfel de activitate drept una profitabilă, fără a se gândi la consecințele acesteia, una dintre cele mai grave pentru sănătatea populației. Din această perspectivă, Tribunalul a apreciat ca fiind nefondată cererea inculpatului menționat de aplicare a unei pedepse cu executare la locul de muncă, în pofida faptului că acesta s-a angajat pe parcursul judecății.

Inculpatul nu are antecedente penale, este cunoscut în comunitatea unde locuiește (orașul Târgoviște) drept o persoană liniștită și civilizată, deosebit de respectuoasă și sociabilă, provine dintr-o familie și cinstită (filele 24-25, vol.II, dosar de fond), împrejurări în raport cu care Tribunalul a apreciat că se justifică reținerea în favoarea acestuia a circumstanței atenuante prevăzute de art.74 lit.a din Codul penal. În schimb, Tribunalul a constatat că nu se poate pronunța cu privire la conduita ulterioară a inculpatului, întrucât acesta nu s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și nici în fața instanței de judecată, în privința lui fiind emis un mandat de arestare preventivă în lipsă ( nr.5/J/21.09.2007), care nu a fost încă pus în executare.

Inculpatul a avut o poziție constant sinceră, de colaborare cu organele judiciare și recunoaștere a comiterii faptei și are un loc de muncă în cadrul SC și SRL din B, ca muncitor necalificat (fila 27, vol.II, dosar de fond), motive pentru care Tribunalul a considerat că se justifică reținerea în favoarea acestuia a circumstanței atenuante prevăzute de art.74 lit.c din Codul penal. Tribunalul a mai reținut că acest inculpat este consumator ocazional de droguri și că motivul comiterii faptei a fost acela de a-l ajuta pe inculpatul. De asemenea, a avut în vedere cantitatea relativ mică de droguri traficată și împrejurarea că inculpatul în discuție a săvârșit un singur act material. În același timp, Tribunalul a constatat că acesta a comis infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie, fiind condamnat anterior pentru alte tipuri de infracțiuni, aspect care denotă perseverența lui pe calea infracțională, dar și faptul că pedepsele precedente nu și-au atins scopul de reeducare. Totodată, în sarcina inculpatului, a fost reținută și circumstanța agravantă prevăzută de art.14 lit.d din Legea nr.143/2000, constând în folosirea minor la săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul a avut o poziție parțial sinceră, de colaborare cu organele judiciare și de recunoaștere în final a comiterii faptei, nu este cunoscut cu antecedente penale și are un loc de muncă, motive pentru care Tribunalul a considerat că se justifică acordarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a și c din Codul penal. Tribunalul a mai reținut că motivul comiterii faptei de către acest inculpat a fost exclusiv acela de a se distra, el fiind consumator ocazional de droguri. De asemenea, a avut în vedere cantitatea relativ mică de droguri traficată, precum și împrejurarea că inculpatul în discuție a săvârșit un singur act material.

Reținând că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite de către cei cinci inculpați este închisoarea de la 10 la 20 de ani și că aceștia au comis fapte cu consecințe grave pentru sănătatea și siguranța populației, întrucât drogurile puse în circulație produc imediat dependență și, determinată de o asemenea dependență, o persoană poate comite fapte antisociale și, totodată, având în vedere cantitatea drogurilor traficate și perioada în care fiecare inculpat a acționat, dar și atitudinea subiectivă a acestora și conduita lor, anterioară și ulterioară infracțiunilor, Tribunalul a apreciat că pedeapsa își va atinge scopul de reeducare și constrângere prin stabilirea ei la 6 ani închisoare (în cazul inculpaților și ), la 5 ani închisoare (în cazul inculpaților și ) și respectiv la 4 ani închisoare (în cazul inculpatului ), cu aplicarea art.71 și art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, în privința fiecăruia dintre aceștia.

Tribunalul nu a dispus, ca pedeapsă accesorie, și interzicerea dreptului prevăzut de art.64 lit.c din Codul penal, întrucât, la săvârșirea infracțiunilor, inculpații nu s-au folosit de vreo funcție, ocupație sau altă activitate, nefiind astfel îndeplinite cerințele textului legal menționat. De asemenea, ținând seama de Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din anul 2005 în cauzaHirsch contra Marii Britanii și Irlandei de Nord, prin care s-a statuat că dreptul cetățeanului de a alege nu poate fi interzis fără o motivare în acest sens, dar și de dispozițiile art.20 din Constituția României, Tribunalul a considerat că nu este necesar a interzice inculpaților și acest drept.

În ce privește pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, reținând dispozițiile art.76 alin.3 din Codul penal, potrivit cărora "când există circumstanțe atenuante, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzută de lege pentru fapta comisă, poate fi înlăturată", Tribunalul a apreciat, având în vedere toate împrejurările și circumstanțele favorabile inculpaților, că nu se justifică aplicarea acesteia.

În baza art.88 din Codul penal, Tribunalul a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia dintre inculpații și perioada de prevenție, începând cu data de 31 martie 2007 și până la data de 14 februarie 2008, inclusiv iar, în baza art.350 din Codul d e procedură penală, a menținut, în privința ambilor inculpați, măsura obligării de a nu părăsi țara, considerând că temeiurile care au justificat această măsură se mențin în continuare.

De asemenea, în baza art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada de prevenție, începând cu data de 04 aprilie 2007 și până la data de 27 iunie 2007, inclusiv.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei închisorii aplicate inculpatului, Tribunalul a considerat că scopul acesteia, astfel cum este precizat în art.52 din Codul penal, poate fi atins și fără executare efectivă, prin suspendarea ei sub supraveghere, în condițiile art.86¹din Codul penal, aceeași suspendare intervenind și cu privire la pedepsele accesorii stabilite, potrivit art.71 alin.5 din Codul penal. În acest sens, Tribunalul a avut în vedere vârsta inculpatului (36 de ani), faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și are un loc de muncă, precum și împrejurarea că procesul penal și perioada arestului preventiv au constituit un avertisment suficient pentru ca acesta să se îndrepte. Tribunalul a ținut seama de aceleași motive și la orientarea către limita minimă a termenului de încercare stabilit, impunând inculpatului ca, pe durata acestuia, să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art.86³alin.1 lit.a-d din Codul penal și atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art.86⁴alin.1 și 2 din Codul penal.

În baza art.17 alin.1 și art.18 din Legea nr.143/2000, Tribunalul a dispus confiscarea cantităților de droguri rămase după efectuarea analizelor de laborator și distrugerea lor, cu păstrarea de contraprobe.

De asemenea, în baza art.17 alin.2 din Legea nr.143/2000, a dispus confiscarea de la inculpați a sumelor de bani obținute de aceștia din traficarea drogurilor de mare risc. La calculul sumelor confiscate, Tribunalul a avut în vedere că inculpatul i-a vândut cocaină inculpatului cu suma de 60 euro/gram, iar C din urmă a vândut-o mai departe cu un adaos de 40 euro/gram, astfel că, de la acesta, a fost confiscat numai câștigul efectiv realizat, declarațiile sale coroborându-se cu cele ale investigatorului sub acoperire și colaboratorului, care au arătat că au cumpărat de la el cocaină cu prețul de 100 euro/gram. În ceea ce îl privește pe inculpatul, a fost confiscată suma obținută de acesta în urma tranzacțiilor probate. Cu privire la inculpatul, Tribunalul a avut în vedere declarația investigatorului sub acoperire, care a arătat că i-a plătit acestuia suma de 4.000 lei pentru 10 grame de cocaină, la data de 26 octombrie 2006.

Totodată, în baza art.118 lit.b din Codul penal, a dispus confiscarea cântarului electronic ridicat de la inculpatul.

Tribunalul a mai dispus restituirea către același inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției autoturismului său marca BMW cu număr de înmatriculare B-23-, identificate în procesul verbal încheiat la data de 30 martie 2008, cu excepția celor cu privire a operat confiscarea specială.

În același timp, a menținut în parte măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța nr.389/D/P/2006 din data de 03 aprilie 2007 cu privire la sumele de bani în lei ridicate de la același inculpat la data de 30 martie 2007, cu ocazia percheziției sale corporale, în vederea executării măsurii confiscării speciale, precum și restituirea către acesta a telefoanelor mobile, identificate în același act.

De asemenea, a menținut în parte măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța nr.389/D/P/2006 din data de 03 aprilie 2007 cu privire la sumele de bani în valută ridicate de la inculpatul la data de 30 martie 2007, cu ocazia percheziției corporale și domiciliare, în vederea executării măsurii confiscării speciale, precum și restituirea către același inculpat a telefoanelor mobile și a sumelor de 7.230 euro, 261 lei, 111 USD, 1 și 1 turcească, identificate în același act.

Totodată, a dispus restituirea către inculpatul a telefonului mobil marca Nokia 6233 cod - și telefonului mobil marca Motorola, ridicate de la acesta la data de 04 aprilie 2007.

Împotriva sentinței Tribunalului,au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul București(la data de 10 iulie 2008) șiinculpații,(toți trei la data de 08 iulie 2008)și(la data de 11 iulie 2008), cauza fiind înaintată acestei Curți, spre competentă soluționare, la data de 12 august 2008.

În motivele scrise de apel (filele 4-10, vol.I, dosar de apel), susținute și cu ocazia dezbaterilor,Parchetula criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie, sub două aspecte:

1. greșita individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, și, cât privește durata acestora, solicitând majorarea lor, în raport cu pericol social deosebit al infracțiunilor comise, cantitatea mare de droguri traficate și consecințele grave ale punerii în circulație a acestora, însă cu reținerea în continuare, în favoarea inculpaților, a circumstanțelor atenuante acordate de Tribunal;

2. greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, numai cât privește durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării acesteia, solicitând, în raport cu aceleași împrejurări anterior invocate, majorarea termenului respectiv până la limita maximă legală (9 ani).

La termenul din data de 20 octombrie 2008, în legătură cu prima critică formulată, Parchetul și-a extins oral motivele de apel, doar în ceea ce îl privește pe inculpatul, solicitând a se reține în sarcina acestuia, în conținutul infracțiunii continuate de trafic de droguri de mare risc, și actul material din data de 02/03 ianuarie 2007, apreciind, contrar celor reținute în sentința atacată, că și actul respectiv a fost probat (fila 70, verso, dosar de apel).

II. Cu ocazia dezbaterilor, precum și în concluziile scrise depuse la dosar (filele 145-150 și 158-159, vol.II, dosar de apel),inculpatula criticat sentința apelată pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia până la limita minimă de 3 ani închisoare, dându-se eficiență tuturor criteriilor menționate în art.72 din Codul penal, în special celor privitoare la persoana inculpatului și la gradul concret de pericol social al infracțiunii, dar și dispozițiilor art.52 și art.53³alin.5 din Codul penal, menținându-se circumstanțele atenuante deja acordate de Tribunal, prevăzute de art.74 alin.1 lit.a și c din Codul penal și, în plus, reținându-se în favoarea sa atât circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 lit.b din Codul penal, cât și cauzele de atenuare prevăzute de art.16 din Legea nr.143/2000 și respectiv de art.9 din Legea nr.39/2003.

Inculpatul a mai invocat, cu ocazia dezbaterilor, și încălcarea de către organele de urmărire penală a dispozițiilor art.68 alin.2 din Codul d e procedură penală.

Inculpatul a administrat, ca probe noi, înscrisuri în circumstanțiere (filele 117-141, vol.I, dosar de apel) și a depus la dosar extrase din jurisprudență (filele 142-163, vol.I și 160-231, vol.II, dosar de apel).

III. În motivele scrise de apel (filele 63 și 164-168 vol.I, dosar de apel), susținute și cu ocazia dezbaterilor, inculpatul a criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie, exclusiv sub aspectul individualizării pedepsei, atât în ceea ce privește durata acesteia, cât și în ceea ce privește modalitatea ei de executare, sens în care a solicitat ca, dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante deja acordate, prevăzute de art.74 lit.a și c din Codul penal, să fie coborâtă pedeapsa, în principal până la o limită care să permită suspendarea executării ei, fie condiționat, conform art.81 din Codul penal, fie sub supraveghere, potrivit art.86¹din Codul penal sau chiar executarea sa la locul de muncă, în condițiile art.86⁷din Codul penal.

Inculpatul a administrat, ca probe noi, înscrisuri în circumstanțiere (filele 65-68, vol.I, dosar de apel).

IV. În motivele scrise de apel (filele 39-41, vol.I, dosar de apel), susținute și cu ocazia dezbaterilor și, de asemenea, reiterate și în concluziile scrise formulate (filele 151-154, vol.II, dosar de apel)inculpatula criticat sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie, sub trei aspecte:

1. greșita condamnare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, susținând că niciunul dintre cele două acte materiale ce i se rețin în sarcină nu a fost probat și solicitând, în consecință, pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală;

2. greșita încadrare juridică a faptelor, prin reținerea eronată a formei continuate a infracțiunii, prevăzută de art.41 alin.2 din Codul penal, drept cauză de agravare, susținând că distanța în timp și împrejurările diferite de săvârșire a celor două acte materiale dovedesc existența a două rezoluții infracționale distincte, iar nu a unei rezoluții infracționale unice, ceea ce impune aplicarea dispozițiilor concursului de infracțiuni, prevăzute de art.33 lit.a și art.34 lit.b din Codul penal, cu consecința reindividualizării pedepsei, în sensul diminuării acesteia, corespunzător înlăturării caracterului continuat al infracțiunii;

3. greșita individualizare a pedepsei, atât sub aspectul duratei, cât și al modalității de executare, solicitând, prin menținerea aplicării dispozițiilor art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.a din Codul penal, reducerea acesteia până la limita minimă de 3 ani închisoare și suspendarea executării ei sub supraveghere, în condițiile art.86¹din Codul penal.

Prin cererea scrisă depusă la dosar (fila 69, vol.I, dosar de apel), inculpatul a solicitat, sub aspect probatoriu, reaudierea inculpatului, a investigatorului " " și a colaboratorului " ", precum și audierea colaboratorului " ".

La termenul din data de 12 ianuarie 2009, apărătorul ales care a asigurat asistența juridică a inculpatului (ce nu s-a prezentat la nicio chemare în fața acestei Curți) a precizat că renunță la cererea de reaudiere a investigatorului " " și colaboratorului " " (fila 174, vol.I, dosar de apel).

În motivele scrise de apel (fila 169, vol.I, dosar de apel), susținute și cu ocazia dezbaterilor și, de asemenea, reiterate și în concluziile scrise formulate (filele 155-157, vol.II, dosar de apel),inculpatula criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, sub trei aspecte:

1. greșita sa judecare în prezenta cauză, în condițiile în care nu există conexitate între fapta de care este acuzat și faptele reținute în sarcina celorlalți inculpați;

2. greșita condamnare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, în condițiile stabilirii unei încadrării juridice greșite a faptei săvârșite, solicitând schimbarea acesteia în infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consumul propriu, prevăzută de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000;

3. greșita individualizare a pedepsei, solicitând reducerea acesteia, dându-se o mai mare eficiență dispozițiilor art.74 din Codul penal și acordându-i-se, totodată, beneficiile art.16 din Legea nr.143/2000 și respectiv art.9 din Legea nr.39/2003.

Prin cererea scrisă depusă la dosar (fila 64, vol.I, dosar de apel) și respectiv prin cererea orală formulată la termenul din data de 20 octombrie 2008 (fila 70, verso, vol.I, ), inculpatul a solicitat, sub aspect probatoriu, reaudierea inculpaților și, a investigatorului " " și a martorului și audierea colaboratorului " ".

VI. Intimatul inculpat, care nu a formulat apel în cauză, a depus la dosar copie de pe Rechizitoriul nr.118/D/P/2008 din data de 30 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (filele 47-62, vol.I, dosar de apel).

În cursul judecării apelurilor, Curtea a procedat nemijlocit la ascultarea inculpaților, și, declarațiile acestora, date la termenul din data de 12 ianuarie 2009, prin care și-au menținut poziția procesuală de recunoaștere a faptelor, fiind consemnate și atașate la filele 170-172, vol.I, dosar de apel.

Inculpatul, deși legal citat, nu s-a prezentat în fața Curții pentru a putea fi ascultat, conform art.378 alin.1¹din Codul d e procedură penală, din afirmațiile apărătorului ales care i-a asigurat asistența juridică rezultând că acesta este plecat în străinătate, la o adresă care nu este cunoscută nici măcar de către familia sa. De altfel, nr.5/J/21.09.2007 emis de Tribunalul București - Secția I-a Penală în lipsa inculpatului nu a fost pus în executare nici pe parcursul judecării prezentei cauze.

Inculpatul, întrebat fiind de către C la termenul din data de 12 ianuarie 2009, refuzat să dea declarație în fața instanței de apel, precizând însă că își menține declarația dată în primă instanță (fila 173, verso, dosar de apel).

Prin încheierea de la termenul din data de 12 ianuarie 2009 (filele 173-175, vol.I, dosar de apel), Curtea a dispus din oficiu reaudierea investigatorului " ", deși apărătorul ales al inculpatului a renunțat la o astfel de cerere și a încuviințat cererea comună a acestuia și a inculpatului de audiere a colaboratorului " " (neascultat de către instanța de fond, pe motivul că este plecat în străinătate, fără a se cunoaște destinația și data de întoarcere, cu consecința aplicării dispozițiilor art.327 alin.3 din Codul d e procedură penală). În schimb, Curtea a respins, ca nefiind utilă judecării cauzei, cererea inculpatului de reaudiere a investigatorului " " (ascultat de către prima instanță la termenul din data de 14 decembrie 2007, în prezența inculpatului și a apărătorului său ales) și a martorului (având în vedere poziția procesuală a inculpatului).

La termenul din data de 10 februarie 2009, Curtea a procedat nemijlocit la ascultarea investigatorului " ", conform dispozițiilor art.86²alin.3 din Codul d e procedură penală, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la fila 196, vol.I, dosar de apel.

Colaboratorul " " nu a putut fi ascultat de către C, întrucât, potrivit procesului verbal întocmit la data de 09 februarie 2009 de către doi lucrători din cadrul - - Direcția Antidrog (fila 193, vol.I, dosar de apel), acesta este plecat din țară de aproximativ 1 an și J, neputând fi astfel contactat, motiv pentru care, asemenea primei instanțe, Curtea va face, în privința sa, aplicarea dispozițiilor art.327 alin.3 din Codul d e procedură penală, dând eficiență declarațiilor date în faza de urmărire penală.

Ca urmare a sesizării Poliției Municipiului Târgoviște (fila 182, vol.I, dosar de apel) și cererii formulate de reprezentantul Parchetului, după ascultarea inculpatului la termenul din data de 10 februarie 2009 (fila 199, vol.I, dosar de apel) și prezentarea de acte doveditoare (filele 195, 210-232, 237-246, vol.I, dosar de apel) de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște și respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, Curtea a dispus, prinîncheierea de la termenul din data de 16 februarie 2009(filele 305-308, vol.I, dosar de apel), în temeiul art.145¹alin.2 rap. la art.145 alin.3 din Codul d e procedură penală,înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, aplicată inculpatuluiprin încheierea din data de 08 februarie 2008 Tribunalului București - Secția I-a Penală (definitivă prin Decizia penală nr.205/R din data de 14 februarie 2008 Curții de Apel București - Secția I-a Penală) și, în temeiul art.148 lit.¹din Codul d e procedură penală,luarea față de inculpatul menționat a măsurii arestării preventive, pe o perioadă de 30 de zile cu începere de la data încarcerării, constatând încălcarea de către acesta a obligației prevăzute de art.145¹alin.2 rap. la art.145 alin.1¹lit.d din Codul d e procedură penală (să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme).

În baza acestei încheieri, rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului declarat de inculpatul prin Decizia nr.673/R din data de 25 februarie 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție (fila 139, vol.II, dosar de apel), a fost emis de către această Cnr.1/J/16.02.2009(fila 253, vol.I, dosar de apel),care a fost pus în executare la data de 16 februarie 2009, prin arestarea inculpatului (filele 12 și 136, vol.II, dosar de apel).

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și probele noi administrate în calea de atac, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată căapelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București este în parte fondat, în timp ceapelurile inculpaților, și sunt nefondate, pentru motivele ce se vor arăta în cele ce urmează:

Prima instanță a făcut o analiză judicioasă a întregului probatoriu al cauzei și a stabilit, pe baza acestuia, o situație de fapt corectă (cu excepția actului material din data de 02/03 ianuarie 2007, reținut prin rechizitoriu în sarcina inculpatului ) și o încadrare juridică legală.

De altfel, inculpații, și nici nu au contestat faptele, în materialitatea lor, menținându-și și cu ocazia audierii lor de către instanța de apel poziția procesuală de recunoaștere a acestora, ultimul dintre ei contestând numai încadrarea juridică. Aceeași poziție a fost adoptată și de inculpatul, care nici nu a declarat apel împotriva sentinței de condamnare din primă instanță.

Singurul inculpat care a contestat săvârșirea faptelor descrise în actul de sesizare este, această poziție fiind exprimată de către apărătorul său ales, întrucât inculpatul nu a putut fi niciodată audiat nemijlocit de către organele judiciare, sustrăgându-se atât urmăririi penale, cât și judecății, în pofida emiterii chiar a unui mandat de arestare preventivă în lipsă pe numele său.

În privința acestui inculpat, Curtea constată că el este acuzat de săvârșirea a două acte materiale, constând în aceea că, în noaptea de19/20 decembrie 2006, în B, la benzinăria din, a vândut inculpatului 100 de grame de cocaină, din cele 200 de grame promise iar, la data de12 ianuarie 2007, în Târgoviște, i-a predat colaboratorului " ", în prezența inculpatului, 2 comprimate de ecstasy, drept probă, în vederea perfectării în viitor a unei tranzacții cu 20.000 de astfel de comprimate, pentru care s-au și purtat negocieri, în data de 02 februarie 2007, la Hotelul din

Curtea constată, contrar susținerilor apărării, că ambele acte materiale anterior menționate sunt probate, neexistând niciun dubiu că inculpatul le-a săvârșit într-adevăr.

Astfel, în ceea ce priveșteprimul act material, inculpatul a declarat la data de 30 mai 2007, cu ocazia audierii sale de către procuror în prezența apărătorului ales (filele 281-283, vol.II, ), că, în după-amiaza zilei de 19 decembrie 2006, vorbit de mai multe ori la telefon cu inculpatul, convenind ca, în noaptea aceleiași zile, să se întâlnească la benzinăria din, pentru ca acesta să îi dea 200 de grame de cocaină, această tranzacție fiind convenită încă din data de 15 decembrie 2006, când cei doi s-au întâlnit în același loc, de față fiind și un prieten al celui dintâi, pe nume "". În aceeași declarație, inculpatul a confirmat că s-a întâlnit la locul convenit, de față fiind și prietenul său, cu inculpatul, care i-a vândut 100 de grame de cocaină la prețul de 60 euro/gram. Inculpatul a mai declarat că inculpatul i-a cerut ca, la încheierea tranzacției, să nu aibă telefoane mobile asupra sa și respectiv că, până la realizarea efectivă a acelei tranzacții, a fost sunat pe telefonul său mobil, având numărul 0722.491.946, de către inculpatul, care folosea telefonul mobil cu numărul 0721.735.401, acesta din urmă cerându-i să-i pună la dispoziție cocaină, iar el răspunzându-i că va face rost în scurt timp.

Realitatea acestor afirmații ale inculpatului este confirmată întru-totul de conținutul transcris al convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate autorizat în zilele de 19 și 20 decembrie 2006 (filele 186-191, vol.II, ).

Astfel, la data de 19 decembrie 2006, ora 17⁰¹, inculpatul poartă de pe telefonul său mobil cu numărul 0722.491.946 o convorbire cu un care folosește telefonul mobil cu numărul 0727.026.278 (acesta fiind însuși inculpatul, zis "", numărul respectiv fiind indicat de către primul inculpat ca aparținând acestuia în aceeași declarație anterior menționată), C din urmă prezentându-se ca fiind " cu F din oraș", spunându-i interlocutorului"Ai zis că ne vedem în noaptea asta! 12-1 ne vedem!"și"Să-mi aduci ceva cash, că nu mai am sfanț!"(fila 186, vol.II, ).

La data de 20 decembrie 2006, ora 00⁰⁵, inculpatul poartă de pe telefonul său mobil cu numărul 0722.122.211 o convorbire cu un care folosește telefonul fix cu numărul 0245.609.035 (indicativul aparține județului D, pe raza căruia locuia inculpatul ), C din urmă spunându-i interlocutorului"Fii atent! Într-o oră jumate ajung, cam pe la două te sun! Ne vedem cred că la benzinăria aia unde am vorbit noi!", adăugând "Că mă duc acuma ca să o măsor" și" și tu sârmele acasă după ce te sun eu! [] Îi închizi din taxi și vii! Da? [], că acuma prepar și în jur de două!"(fila 188, vol.II, ).

În continuare, la data de 20 decembrie 2006, ora 01⁵⁰, inculpatul poartă de pe telefonul său mobil cu numărul 0722.122.211 o convorbire cu un care folosește telefonul mobil cu numărul 0727.026.287 (acesta fiind însuși inculpatul, numărul respectiv fiind indicat de către primul inculpat ca aparținând acestuia în aceeași declarație anterior menționată), C din urmă afirmând", e bine la 2 și 5 acolo? [] Într-un sfert, 20! [] Eu acuma plec spre tine!"(fila 190, vol.II, ).

După prima convorbire cu inculpatul, inculpatul, vorbind de pe telefonul său mobil cu numărul 0722.491.946, îi comunică inculpatului, care folosea telefonul mobil cu numărul 0721.735.401, la data de 19 decembrie 2006, ora 19⁵⁴, următoarele:" că pe la 12-1 suntem la tine! [] La 12-1 suntem la tine! La prăvălie, acasă vedem!"(fila 187, vol.II, ).

După cea de-a doua convorbire cu inculpatul, inculpatul îi comunică inculpatului, ambii vorbind de la telefoanele mobile cu aceleași numere anterior menționate, la data de 20 decembrie 2006, ora 00⁰⁸, ", vezi să nu te culci! [] Să nu te ia somnul!" (fila 189, vol.II, ).

În sfârșit, după perfectarea tranzacției cu inculpatul, inculpatul îi transmite inculpatului, ambii folosind telefoanele mobile cu aceleași numere anterior menționate, la data de 20 decembrie 2006, ora 02¹⁹, un mesaj SMS elocvent"M-a spart"(fila 191, vol.II, ).

În după-amiaza zilei de 20 decembrie 2006, în jurul orei 14³⁰, inculpatul a vândut investigatorului " ", într-un bar din zona Universității, unde C dintâi a venit însoțit de colaboratorul " " (cunoscut de inculpat, potrivit propriei declarații, sub numele de" al lui "), cantitatea de 44,55 de grame, din cele 100 de grame cumpărate cu câteva ore în urmă de la inculpatul, conform procesului verbal întocmit cu acea ocazie (fila 197, vol.II, ), raportul de constatare tehnico-științifică confirmând că acea cantitate conținea cocaină în amestec cu fenacetină (filele 199-202, vol.II, ).

Inculpatul a confirmat și cu ocazia audierii sale de către prima instanță (filele 129-131, vol.I, dosar de fond) că inculpatul i-a propus să-i vândă droguri și că o astfel de tranzacție s-a și realizat în B, la benzinăria, când el a cumpărat de la acesta 100 de grame de cocaină cu suma de 6.000 de euro, din care a vândut J investigatorului " " cu suma de 5.000 de euro.

Cu ocazia audierii sale de către instanța de apel, după ce a afirmat inițial că își menține declarația dată în fața primei instanțe, întrucât aceasta"reflectă adevărul", inculpatul a revenit ulterior asupra celor afirmate cu privire la inculpatul, susținând că nu a primit niciodată cocaină de la acesta și că declarațiile anterioare în sens contrar le-ar fi făcut ca urmare a promisiunii acordării beneficiului art.16 din Legea nr.143/2000 (fila 171, vol.I, dosar de apel).

Curtea nu va ține seama de această retractare, întrucât, în primul rând, ea contrazice nu numai toate declarațiile anterioare, constante, ale inculpatului, dar și afirmația inițială a acestuia, în sensul că își menține acele declarații, în al doilea rând, nu este credibilă, câtă vreme inculpatul a confirmat vânzarea de cocaină de către inculpatul și în cursul judecății în primă instanță, în condiții de publicitate și contradictorialitate, fără ca, în mod legal, la acel moment, să mai fi putut opera beneficiul art.16 din Legea nr.143/2000, care pornește de la premisa unor denunțuri sau acțiuni de facilitare a identificării și tragerii la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri exclusiv în faza de urmărire penală, iar nu și în faza de judecată, iar, nu în ultimul rând, vine în contradicție cu tot restul probatoriului administrat.

Astfel, pe lângă conținutul convorbirilor și comunicării telefonice anterior redate, implicarea nemijlocită a inculpatului în vânzarea de cocaină a fost confirmată și de inculpatul, care a declarat în fața primei instanțe (filele 126-128, vol.I, dosar de fond) că el, în general, făcea rost de droguri de la acesta, împreună cu care, de altfel, și consuma astfel de substanțe. Mai mult, inculpatul a afirmat că, în luna noiembrie 2006, inculpatul i-a dat 100 de grame de cocaină, în schimbul sumei de 6.000 de euro, drog pe care el l-a vândut mai departe inculpatului (această ultimă tranzacție, recunoscută de ambele părți, s-a realizat în Târgoviște la data de 08 noiembrie 2006). De altfel, însuși inculpatul a declarat că, încă din luna august 2006, aflat de la inculpatul că acesta are posibilitatea să procure cocaină, cu care se aproviziona de la inculpatul (fila 271, verso, vol.II, ) și respectiv că, ori de câte ori a cumpărat cocaină de la inculpatul, acesta o avea de la inculpatul (fila 273, vol.II, ). Deși fapta concretă menționată de inculpatul în declarația sa nu face obiectul judecății, prin rechizitoriu nedispunându-se trimiterea în judecată a inculpatului cu privire la aceasta, Curtea constată că declarația respectivă vine să confirme că, în mod obișnuit, inculpatul realiza astfel de tranzacții, practicând chiar același preț de vânzare pentru toți cumpărătorii (60 euro/gram). Inculpatul a precizat și în fața instanței de apel că își menține declarația dată cu ocazia judecății în primă instanță (fila 170, vol.I, dosar de apel).

La rândul său, investigatorul " ", audiat de către instanța de apel, a declarat că, deși nu l-a cunoscut personal pe inculpatul și nu a participat la nicio activitate legată de acesta, știe despre el, din activitățile desfășurate de către ceilalți investigatori autorizați în prezenta cauză, că făcea parte dintr-o rețea de traficanți de droguri (în concret cocaină și ecstasy) care acționa pe rețeaua Târgoviște-B (fila 196, vol.I, dosar de apel).

În ceea ce priveșteal doilea act material, investigatorul " " a consemnat în procesul verbal pe care l-a întocmit în data de 15 ianuarie 2007 (fila 217, vol.II, ) că, la data de 12 ianuarie 2007, pornind de la informația că inculpatul deține o cantitate însemnată de comprimate de ecstasy, colaboratorul " " s-a întâlnit cu acesta, la reședința lui din Târgoviște, ocazie cu care, în prezența inculpatului, primul inculpat i-a înmânat colaboratorului 2 comprimate de ecstasy, una de culoare albă și cealaltă de culoare neagră, comunicându-i totodată că mai deține circa 20.000 de astfel de comprimate.

Fiind expertizate (filele 219-222, vol.II, ), s-a stabilit că respectivele două comprimate (una de culoare alb-gălbui, iar cealaltă de culoare bej cu puncte negre), primite de colaboratorul " " de la inculpatul, conțin ca substanță activă (methylenedioxymetamfetamine).

" " a confirmat și în declarația dată în fața primei instanțe (filele 203-204, vol.I, dosar de fond) că inculpatul i-a remis colaboratorului " " 2 comprimate de ecstasy, ca mostră dintr-o cantitate mai mare, de aproximativ 20.000 de astfel de comprimate, pe care același inculpat urma să o vândă în viitor colaboratorului respectiv și colaboratorului " ".

Afirmațiile investigatorului " " au fost confirmate și de inculpatul care, în declarația dată în fața primei instanțe (fila 130, vol.I, dosar de fond), a arătat că, într-adevăr, în luna ianuarie 2007, stând la aceeași masă cu el, inculpatul și colaboratorul " " au discutat despre tranzacționarea a 20.000 de comprimate de ecstasy la prețul de 3-4 euro/comprimat, convenind ca, în vederea realizării acestei tranzacții, primul să-i dea celui din urmă mostre din acele comprimate. Pentru obținerea acestor mostre, inculpatul și" al lui "(numele sub care inculpatul îl cunoștea pe colaboratorul " ") s-au deplasat la Târgoviște, unde inculpatul le-a dat 10 comprimate de ecstasy, pentru a le înmâna colaboratorului " ", aceste comprimate rămânând la acel moment în posesia colaboratorului " ". Deși inculpatul a relatat despre 10 comprimate de ecstasy, iar nu despre 2, câte au fost predate de către colaboratorul " ", Curtea constată că acest aspect nu este de natură să pună la îndoială credibilitatea afirmațiilor inculpatului, câtă vreme acesta confirmă toate celelalte aspecte esențiale legate de operațiunea respectivă (locul și scopul remiterii drogurilor, destinatarul acestora), în plus numărul comprimatelor nefiind nici relevant pentru caracterizarea faptei în discuție drept infracțiune.

Și asupra declarației date cu privire la această faptă, inculpatul a revenit cu ocazia audierii sale de către instanța de apel (fila 171, vol.I, dosar de apel), susținând, contrar celor afirmate anterior, tot în fața unei instanțe, că nu are cunoștință ca inculpatul să fi predat cuiva comprimate de ecstasy, drept mostră și respectiv că acesta nu a afirmat niciodată față de el că ar avea de vânzare astfel de comprimate.

Pentru motivele deja expuse la momentul examinării primului act material, Curtea nu va ține seama de această retractare, care, mai presus de orice, nu numai că vine în contradicție flagrantă și inexplicabilă cu declarația anterioară a inculpatului, dar este contrară tuturor celorlalte mijloace relevante de probă administrate.

Astfel, chiar la data de 12 ianuarie 2007, ora 20¹², inculpatul a fost apelat pe telefonul său mobil având numărul 0722.491.946 de către inculpatul, care folosea telefonul mobil cu numărul 0788.062.293, ocazie cu care C dintâi i-a comunicat interlocutorului"Uite am ajuns la orașul mare"( B), iar C de-al doilea i-a spus" să-ți dau ce mi-ai zis tu! Fotografiile alea!". Inculpatul a continuat discuția, afirmând", nu mi le aduci aici?", continuând pe tema locului de întâlnire"Dacă nu mai vii încoa, îmi spui, că mă întorc eu la Târgoviște, fac eu repede un drum! [], că mă întorc eu înapoi. Într-o oră sunt eu înapoi!"(fila 210, vol.II, ).

Totodată, predarea în Târgoviște, la data de 12 ianuarie 2007, celor 2 comprimate de ecstasy, drept mostră, a și constituit premisa întâlnirii de la Hotelul din B, la data de 02 februarie 2007, stabilită tocmai pentru a pune la punct detaliile tranzacției, în final nerealizată, cu cele 20.000 de astfel de comprimate. Scopul acestei întâlniri, care a fost confirmată de inculpatul, inclusiv cu ocazia audierii de către instanța de apel (fila 171, verso, vol.I, dosar de apel), dar și de martorul ocular (filele 293-294, vol.II, și 194-195, vol.I, dosar de fond) și de colaboratorul " " (filele 275-276, vol.I, dosar de fond) și la care inculpatul a fost prezent pentru a negocia vânzarea a câteva zeci de mii de comprimate de ecstasy la prețul de 3,5 euro/comprimat, transpare fără niciun dubiu din înregistrarea autorizată a convorbirilor în mediul ambiental, din aceste convorbiri rezultând cu claritate și faptul predării anterioare a unor comprimate"d-alea negre și albe"drept mostră (filele 254-258, vol.II, ). Având în vedere că referirile succesive la aceste comprimate aparțin chiar celor doi colaboratori prezenți la întâlnire (" " și " "), care, vorbind imediat după inculpatul, au afirmat succesiv "D-alea negre și albe care ți le-am dat" și respectiv"Negre și albe cum ai arătat tu la mine Mai ai?"(255, vol.II, ), Curtea apreciază ca nesinceră și afirmația celui din urmă colaborator, dată în fața primei instanțe (filele 275-276, vol.I, dosar de fond), în sensul că i-ar fi întâlnit pentru prima dată pe inculpații și cu ocazia întâlnirii de la Hotelul, restul probatoriului analizat dovedind că, anterior datei de 02 februarie 2007, aceștia au discutat despre predarea unor comprimate de ecstasy drept mostră, lucru care s-a și realizat la data de 12 ianuarie 2007.

Pentru toate aceste motive, Curtea constată ca fiind corect reținută de către prima instanță săvârșirea de către inculpatul a ambelor acte materiale ce fac obiectul trimiterii lui în judecată, fiecare având ca obiect droguri de mare risc (cocaină și respectiv ecstasy), astfel că soluția de condamnare a acestuia, pentru infracțiunea prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, este legală și temeinică.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal, privitoare la infracțiunea continuată, Curtea, deși subscrie susținerii apărării, în sensul că nu este dovedită unitatea de rezoluție infracțională în legătură cu săvârșirea celor două acte materiale, care, într-adevăr, au fost comise în baza unor hotărâri distincte, având în vedere că ele s-au succedat la un interval de aproximativ 3 săptămâni, au avut ca obiect material droguri variate, iar modalitatea de acțiune folosită și împrejurările concrete de săvârșire au fost total diferite, constată că nu poate proceda, în mod legal, la schimbarea încadrării juridice, conform art.334 din Codul d e procedură penală, prin înlăturarea dispozițiilor respective și aplicarea prevederilor art.33 lit.a din Codul penal, privitoare la concursul de infracțiuni (după cum a solicitat apărarea), întrucât, dispunând astfel, ar însemna a agrava situația inculpatului în propria cale de atac, ceea ce art.372 alin.1 din Codul d e procedură penală interzice în mod expres.

În acest sens, Curtea observă, înainte de orice altă considerație, că nu numai caracterul continuat al infracțiunii constituie o cauză de agravare a pedepsei (după cum se pare că a raționat apărarea, când a formulat cererea de schimbare a încadrării juridice), ci și concursul de infracțiuni.

Curtea constată apoi că regimul sancționator al concursului, ca formă a pluralității de infracțiuni, este mult mai grav decât acela al infracțiunii continuate, ca formă a unității legale de infracțiune.

Astfel, în cazul concursului de infracțiuni, aplicarea pedepsei parcurge două etape, într-o primă fază se stabilește pedeapsa pentru fiecare dintre infracțiunile concurente, iar, în a doua fază, se aplică pedeapsa cea mai grea dintre ele, care poate fi sporită, mai întâi, până la maximul ei special, iar, apoi, dacă acest maxim se dovedește neîndestulător, poate fi adăugat și un spor de până la 5 ani, singura limită impusă fiind aceea ca pedeapsa finală să nu depășească totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile aflate în concurs.

Dimpotrivă, în cazul infracțiunii continuate, pedeapsa unică se aplică într-o singură etapă, această pedeapsă fiind însăși cea prevăzută de lege pentru infracțiunea respectivă, cu posibilitatea singulară a adăugării unui spor de până la 5 ani, fără a exista însă posibilitatea majorării, într-o fază anterioară, a pedepsei deja stabilite până la maximul ei special, cum se întâmplă în cazul concursului de infracțiuni, în plus limita maximă a pedepsei posibil a fi aplicată pentru infracțiunea continuată fiind dată exclusiv de aplicarea sporului anterior menționat, iar nicidecum de cumulul aritmetic al pedepselor, care de altfel nici nu este posibil, având în vedere unitatea legală de infracțiune.

Curtea constată, de asemenea, că aspectul greșitei încadrări juridice, prin reținerea eronată a dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal în locul prevederilor art.33 lit.a din Codul penal, nu a fost susținut în apelul Parchetului, ci numai în apelul inculpatului, căruia nu i se poate agrava situația în propria cale de atac, pentru motivele anterior expuse.

Revenind la situația de fapt, Curtea constată, cu privire la inculpatul, că acesta nu a contestat săvârșirea niciunuia dintre actele materiale reținute în sarcina sa prin sentința de condamnare a primei instanțe, dimpotrivă menținându-și și în fața instanței de apel poziția de recunoaștere a comiterii lor.

În plus, Curtea constată că, fiind consecvent de altfel cu toate declarațiile sale anterioare, inculpatul a recunoscut în fața instanței de apel și comiterea actului material din data de 02/03 ianuarie 2007, pe care prima instanță, în mod greșit, contrar probatoriului cauzei, nu l-a reținut în conținutul infracțiunii continuate de trafic de droguri de mare risc.

Astfel, inculpatul a declarat că, fiind sunat de o fată care participa la o petrecere din localitatea, după plecarea sa de la acea petrecere și solicitându-i-se de către aceasta să procure cocaină pentru cei prezenți, el, întrucât nu putea face personal acest lucru, aflându-se deja în Târgoviște, l-a contactat pe" al lui "(nume sub care îl cunoștea pe colaboratorul " "), spunându-i despre convorbirea cu acea fată și despre cererea acesteia, sus-numitul ducând la petrecere 6 grame de cocaină. Potrivit inculpatului, această cantitate provenea din drogurile pe care tot el le furnizase anterior lui" al lui ", după ce, cu câteva zile în urmă, le procurase de la inculpatul (fila 171, vol.I, dosar de apel).

De altfel, și prima instanță a reținut în mod corect că declarațiile de recunoaștere ale inculpatului se coroborează cu conținutul convorbirilor telefonice, necontestate (filele 81-88, vol.I, ), dar și cu declarațiile colaboratorului " " și martorului (filele 353-354, vol.I, și 190-191, vol.I, dosar de fond), apreciind însă că, pentru unicul motiv al neidentificării obiectului material al faptei la acel moment, nu se poate stabili dacă acesta a fost într-adevăr un drog și, în caz afirmativ, care era natura lui.

Această apreciere este însă în mod vădit eronată, întrucât drogurile procurate de inculpatul de la inculpatul și vândute ulterior colaboratorului " " au constat, de fiecare dată, numai în cocaină, în amestec cu diferite alte substanțe, fapt dovedit cu certitudine de toate rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite în cauză, la care chiar prima instanță a făcut referire în considerentele sentinței pronunțate.

Astfel fiind, fapta inculpatului, de a intermedia, la data de 02/03 ianuarie 2007, livrarea a 6 grame de cocaină pentru participanții la petrecerea din localitatea, realizează, ea însăși, conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și, fiind săvârșită în realizarea aceleiași rezoluții infracționale cu celelalte acte materiale, anterioare și ulterioare acesteia, care au constat tot în punerea fără drept în circulație de cocaină, trebuie inclusă în unitatea legală a infracțiunii menționate, în forma sa continuată, reglementată de art.41 alin.2 din Codul penal.

Tot cu privire la inculpatul, Curtea constată, contrar celor susținute în apărarea acestuia, că organele de urmărire penală nu au încălcat, prin folosirea investigatorilor și colaboratorilor, dispozițiile art.68 alin.2 din Codul d e procedură penală, potrivit cărora"este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe", astfel că probele obținute împotriva sa pe această cale sunt legale, neexistând motive de excludere a lor din procesul penal, conform art.64 alin.2 din Codul d e procedură penală.

În acest sens, Curtea constată că investigatorii " " și " " și colaboratorii " " și " " nu au depășit limitele activităților pentru care au fost autorizați de către procuror (filele 7-10, 19-22, 44-48, 90-93, 116-120, 137-141, 170-174, 181-184, vol.I, ) și nici nu s-au folosit, în cadrul acestor activități, de manopere care să fi avut drept rezultat determinarea inculpatului la săvârșirea faptelor, dimpotrivă probatoriul cauzei dovedind că, și fără intervenția lor, acesta ar fi comis oricum asemenea fapte.

Astfel, însăși sesizarea din oficiu a organelor de urmărire penală, la data de 20 octombrie 2006 (filele 1-3, vol.I, ), anterioară tuturor faptelor ce fac obiectul trimiterii în judecată, s-a referit, inițial, chiar la inculpatul, cunoscut sub porecla de "", la acel moment existând deja informații că acesta făcea parte dintr-o rețea de traficanți, distribuind cantități însemnate de cocaină, între 15 și 200 de grame, acceptând comenzi minime de 10- 15 grame și percepând un preț cuprins între 80 și 120 euro/gram.

De asemenea, conținutul transcris al convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate de inculpat (necontestate vreodată) nu lasă nicio urmă de îndoială asupra faptului că acesta desfășura, în mod obișnuit, activități de vânzare a drogurilor.

În același timp, comiterea de către inculpat, în decurs de numai aproximativ 5 luni, a șase asemenea acte materiale, având ca obiect o cantitate importantă (în total 192,64 grame) dintr-un drog foarte scump (cocaină), dovedește o rețea relațională bine dezvoltată, construită încă anterior oricărei acțiuni a investigatorilor și colaboratorilor, care îi permitea inculpatului obținerea cu ușurință a acelui drog, în vederea distribuirii lui, pentru obținerea unui profit personal, declarat chiar de acesta, ca fiind de 40 euro/gram.

În ceea ce îl privește pe inculpatul, Curtea constată că acesta a recunoscut încă din faza de urmărire penală (filele 156-157, vol.III, ) că, în data de 26 octombrie 2006, l-a ajutat pe inculpatul să procure, cu suma de 1.000 euro, cantitatea de 10 grame de cocaină, care a rămas inițial în posesia sa și din care i-a transmis ulterior acestuia, prin intermediul fiului său (minor la acea dată, fiind născut la data de 04 noiembrie 1990), 8 grame, păstrând pentru el 2 grame (corespunzătoare sumei cu care el contribuise la procurarea cocainei, respectiv 200 de euro).

Inculpatul a făcut afirmații asemănătoare și în declarația dată în fața primei instanțe (filele 122-123, vol.I, dosar de fond), precum și cu ocazia audierii sale de către această C (fila 172, vol.I, dosar de apel).

În același sens este și declarația minorului, care a precizat că, într-o seară de la sfârșitul lunii octombrie 2006, fost sunat pe telefonul mobil de către tatăl său, care l-a chemat de urgență acasă, unde i-a dat o punguță cu cocaină, spunându-i să i-o ducă lui "", la barul din Universității, lucru pe care el l-a făcut (fila 140, vol.III, ), întâlnirea celor doi fiind, de altfel, și surprinsă în planșe foto (filele 121-124, vol.III, ).

În aceeași zi, cocaina astfel primită de către inculpatul (cântărind în realitate 8,46 grame) a fost remisă de către acesta investigatorului " ".

Astfel fiind, Curtea constată că fapta inculpatului, de a intermedia procurarea de către inculpatul și de a trimite acestuia, prin intermediul unui minor, cantitatea de cocaină anterior menționată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 cu aplic. art.14 pct.1 lit.d din Legea nr.143/2000, după cum, în mod corect, a reținut și prima instanță, întrucât ambele acțiuni, menționate explicit în textul incriminator ca elemente materiale ale laturii obiective a infracțiunii respective, au presupus fără îndoială operațiuni de punere în circulație, fără drept, a unui asemenea drog.

Chiar dacă inculpatul ar fi cunoscut doar că destinatarul drogurilor (inculpatul ) intenționa să le folosească exclusiv pentru consum, astfel cum a pretins în apărare, această împrejurare nu poate conduce la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, deoarece faptele proprii ale inculpatului s-au referit la punerea ilicită în circulație a drogului menționat. Or, referindu-se exclusiv la " consum propriu", dispozițiile articolului în discuție au în vedere numai consumul personal, individual al autorului actelor ce constituie elementul material al infracțiunii pe care o incriminează, iar nicidecum consumul unei alte persoane, căreia drogul i-ar fi destinat. În plus, actele inculpatului, astfel cum au fost menționate anterior, nu se încadrează în niciuna dintre acțiunile ce realizează elementul material al infracțiunii prevăzute de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, respectiv "ultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea"de droguri.

Curtea constată că și critica inculpatului, privitoare la greșita sa judecare în prezenta cauză, în lipsa unui caz de conexitate între fapta de care el este acuzat și faptele reținute în sarcina celorlalți inculpați, este nefondată.

În acest sens, Curtea reține că atât începerea urmăririi penale (filele 150-151, vol.III, ), cât și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului (fila 379, vol.III, ) s-au realizat în același dosar de urmărire penală (nr.389/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism) în care au fost cercetați și ceilalți patru inculpați din prezenta cauză.

Această situație a fost determinată, în mod legal, de împrejurarea că, între infracțiunea reținută în sarcina inculpatului și infracțiunea de care este acuzat unul dintre ceilalți inculpați, respectiv, există cazul de conexitate prevăzut de art.34 lit.d din Codul d e procedură penală, între infracțiunile celor doi inculpați existând o strânsă legătură, care a impus cercetarea lor în aceeași cauză, pentru o înfăptuire a justiției.

Împrejurarea că minorul, de care inculpatul s-a folosit la săvârșirea infracțiunii, a fost trimis în judecată într-o cauză distinctă, prin rechizitoriul emis la data de 30 mai 2008 în dosarul nr.118/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (filele 47-62, vol.I, dosar de apel), este nerelevantă sub acest aspect, întrucât, în rechizitoriul din prezenta cauză (întocmit anterior, respectiv în data de 29 iunie 2007), la pct.9 din dispozitiv, s-a menționat soluția procurorului de disjungere a cauzei și continuare a cercetărilor cu privire la acel minor, cercetări care s-au finalizat ulterior tocmai prin primul rechizitoriu menționat.

Inculpatul a mai formulat, în cursul judecății în primă instanță, o cerere de disjungere a cauzei și de conexare a acesteia, în ceea ce îl privește, la cauza ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalului București - Secția I-a Penală (în care a fost întocmit rechizitoriul nr.237/D/P/2006). Deși prima instanță, prin încheierea din data de 08 februarie 2008 (fila 282, vol.I, dosar de fond), a încuviințat solicitarea inculpatului, dispunând disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar, purtând nr-, completul învestit cu soluționarea dosarului nr-, prin încheierea din data de 21 februarie 2008 (fila 105, dosar nr-), a respins ca neîntemeiată cererea de conexare, cu motivarea că nu este incident niciun caz legal de indivizibilitate, stadiul cercetării judecătorești în cele două dosare este diferit, faptele se circumscriu unor perioade distincte, iar inculpatul are posibilitatea să solicite ulterior aplicarea dispozițiilor art.33-34 din Codul penal, în măsura în care va fi condamnat, condiții în care dosarul nou format a fost retrimis completului inițial învestit, care, prin încheierea din data de 30 mai 2008 (fila 125, dosar nr-), a dispus reconexarea lui la dosarul de față.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, și, Curtea constată întemeiată critica Parchetului, privitoare la stabilirea unor pedepse disproporționat de mici în raport cu gravitatea concretă a faptelor săvârșite și respectiv nefondate cererile acestora de reducere a pedepselor la care au fost condamnați în primă instanță.

În acest sens, Curtea reține că inculpatul a comis, în perioada 08 noiembrie 2006 - 30 martie 2007, șase acte materiale de vânzare a unei cantități totale de 192,64 de grame de cocaină.

Inculpatul a săvârșit și el, în aceeași perioadă, două acte materiale, constând în vânzarea unei cantități totale de 225,98 de grame de cocaină, din care 100 de grame remise inculpatului, în vederea unor vânzări ulterioare, iar restul de 115,98 de grame, predat tot acestuia, în vederea vânzării către investigatorul " ".

Inculpatul a comis, în perioada 19/20 decembrie 2006 - 12 ianuarie 2007, două acte materiale, constând în vânzarea a 100 de grame de cocaină către inculpatul, în vederea revânzării și respectiv în predarea către colaboratorul " " a 2 comprimate de ecstasy, drept mostră, în vederea perfectării în viitor a unei tranzacții cu 20.000 de astfel de comprimate, pentru care a și purtat negocieri în data de 02 februarie 2007, neconcretizate însă.

Faptele anterior menționate prezintă un grad foarte ridicat de pericol social și, prin caracterul lor repetat și cantitatea importantă a drogurilor ce au constituit obiectul lor material, conturează în mod convingător profilul socio-moral al inculpaților, ușor predispuși la comiterea unor astfel de fapte, exclusiv în scopul obținerii ilicite a unor importante venituri materiale, ținând seama că drogurile erau comercializate la prețuri de C puțin 60 euro/gram (cocaina) și respectiv 3-4 euro/comprimat (ecstasy).

Este adevărat că toți cei trei inculpați nu au antecedente penale și, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, beneficiază de caracterizări favorabile, cât privește comportamentul lor în societate, iar inculpații și și la locurile de muncă și, în plus, cei din urmă au adoptat o atitudine procesuală sinceră și cooperantă, fapt care a și determinat prima instanță să le acorde beneficiul circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.74 lit.a din Codul penal (în cazul inculpatului ) și respectiv de art.74 lit.a și c din Codul penal (în cazul inculpaților, ), ce nu au fost contestate nici în apelul Parchetului, însă aceste circumstanțe, raportate la gravitatea extrem de ridicată a faptelor săvârșite, nu pot justifica o coborâre atât de mare a pedepselor sub minimul special prevăzut în norma de incriminare (10 ani închisoare), cu atât mai mult cu cât ele se află în concurs cu o cauză legală de agravare (forma continuată a infracțiunilor).

Curtea mai constată că inculpatului nu îi poate fi aplicată circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74 lit.b din Codul penal, astfel cum a solicitat apărătorul acestuia pe motivul"stăruinței depuse pentru a înlătura rezultatul infracțiunii"prin atitudinea cooperantă manifestată încă de la începerea urmăririi penale, întrucât, strict teoretic vorbind, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului nu este o infracțiune de rezultat, ci una de pericol, iar, sub aspectul laturii ei obiective, urmarea socialmente periculoasă s-a produs în momentul vânzării fiecărei cantități din drogurile traficate, această consecință neputând fi în niciun caz înlăturată prin indicarea de către inculpat a persoanelor de la care el le-a procurat, acele persoane răspunzând penal pentru câte o infracțiune proprie.

De asemenea, Curtea constată că, în cazul acestui inculpat, nu sunt incidente nici cauzele de atenuare a pedepsei prevăzute de dispozițiile art.16 din Legea nr.143/2000 și respectiv art.9 din Legea nr.39/2003, astfel cum s-a susținut în apărarea sa, întrucât, sub aspectul primelor dispoziții invocate, deși inculpatul a formulat într-adevăr denunțuri pentru a beneficia de reducerea la Jal imitelor de pedeapsă, denunțurile respective nu s-au concretizat prin tragerea la răspundere penală a vreunei persoane, aflându-se în cercetări în faza actelor premergătoare (fila 14, vol.II, dosar de fond) iar, sub aspectul celor din urmă dispoziții invocate, acestea nu sunt incidente în speță, întrucât inculpatul nu a fost niciodată acuzat de săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute de art.7 alin.1 sau 3 din Legea nr.39/2003.

Aceleași considerente sunt valabile și în cazul inculpatului, care, în plus, nici nu a dovedit că ar fi formulat vreodată un denunț în temeiul dispozițiilor art.16 din Legea nr.143/2000, pe care apărătorul acestuia le-a invocat pentru prima dată abia în dezbaterile asupra apelului său, fără a indica însă suportul lor probatoriu.

Drept urmare, ținând seama de numărul concret al actelor materiale săvârșite de fiecare inculpat, dar și de împrejurarea că inculpatul s-a sustras în permanență atât urmăririi penale, cât și judecății, Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse de 8 ani închisoare, pentru acesta și a unor pedepse de 9 ani închisoare, pentru inculpatul și respectiv de 7 ani închisoare, pentru inculpatul asigură proporționalitatea sancțiunii penale cu activitatea infracțională a fiecăruia, reflectă în mod corespunzător conduita lor, anterioară și ulterioară comiterii faptelor și, în același timp, răspunde scopului legal - punitiv, dar și educativ-preventiv - prevăzut de art.52 din Codul penal.

În condițiile aplicării acestor pedepse, Curtea constată că nu poate dispune în mod legal, astfel cum au solicitat inculpații, suspendarea executării lor, condiționată sau sub supraveghere și nici executarea la locul de muncă, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.81 alin.1 lit.a, art.86¹alin.1 lit.a și respectiv art.86⁷alin.1 lit.a din Codul penal, privitoare la duratele pedepselor care permit acordarea unui astfel de beneficiu.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului de către prima instanță (6 ani închisoare), Curtea constată, contrar susținerii Parchetului, că aceasta a fost în mod just individualizată, în raport cu reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.74 lit.c din Codul penal (necontestată de acuzare), dar și cu împrejurarea că acesta a săvârșit un singur act material, având ca obiect o cantitate mai redusă de droguri ( 8,46 grame de cocaină).

Nu există însă nici motive pentru reducerea acestei pedepse, astfel cum a solicitat inculpatul, ea fiind proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și reflectând în mod corespunzător atât conduita lui procesuală sinceră, cât și starea de recidivă postexecutorie în care se află, care, deși atrasă de condamnări pronunțate pentru alte genuri de infracțiuni (ultraj, falsificare de valori străine, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, conducere a unui autovehicul fără permis), conform fișei de cazier judiciar (fila 153, vol.III, ), dovedește totuși o perseverență deosebită în comiterea de fapte penale.

În privința inculpatului, Curtea constată că fapta de a vinde investigatorului sub acoperire " " cantitatea de 8,46 grame de cocaină (necontestată de inculpat, care nu a formulat apel în prezenta cauză) prezintă și ea un grad ridicat de pericol social, iar conduita procesuală a acestuia nu a fost în totalitate sinceră, fiind caracterizată de încercarea evidentă, prin declarații oscilante, a minimalizării gravității faptei respective, împrejurări ce impun o supraveghere mai îndelungată a comportamentului social al inculpatului, tocmai pentru a preîntâmpina săvârșirea altor asemenea fapte de către acesta.

În consecință, constatând întemeiat apelul Parchetului și sub acest aspect, Curtea, având în vedere dispozițiile art.86²alin.1 din Codul penal, va majora termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului de către prima instanță, până la limita maximă permisă de aceste dispoziții, respectiv 9 ani.

Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, va desființa în parte sentința atacată și, rejudecând cauza în fond, va decide astfel:

Ținând seama de dispozițiile art.345 și urm. din Codul d e procedură penală, va pronunța în privința inculpatului o nouă hotărâre de condamnare, pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (incluzând și actul material din data de 02/03 ianuarie 2007), prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și art.74 lit.a și c din Codul penal rap. la art.76 alin.1 lit.a din Codul penal și art.80 alin.2 din Codul penal, la pedeapsa de 9 ani închisoare.

În temeiul art.383 alin.1¹rap. la art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, va menține măsura arestării preventive luată în apel față de acest inculpat, constatând că se menține și în prezent temeiul care a determinat dispunerea ei (art.148 lit.¹din Codul d e procedură penală), până la momentul pronunțării acestei decizii nefiind emis un act care să lipsească de efecte rezoluția din data de 08 ianuarie 2009, de confirmare de către procuror a începerii urmăririi penale față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și c din Codul penal și respectivport nelegal de armă, în condiții în care s-ar putea pricinui vătămarea integrității corporale a unei persoane sau tulburarea liniștii publice, prevăzută de art.1¹din Legea nr.61/1991 (filele 244-246, vol.I, dosar de apel), comiterea ultimei fapte constituind și un act de încălcare a obligației prevăzute de art.145¹alin.2 rap. la art.145 alin.1¹lit.d din Codul d e procedură penală, impusă inculpatului pe durata măsurii anterioare a obligării de a nu părăsi țara, având drept consecință înlocuirea măsurii respective cu cea a arestării preventive.

În temeiul art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală rap. la art.88 alin.1 din Codul penal, va deduce din pedeapsa aplicată acestui inculpat durata inițială a reținerii și arestării preventive, începând cu data de 31 martie 2007 și până la data de 14 februarie 2008, precum și durata arestării preventive dispuse în apel, începând cu data de 16 februarie 2009 și până la zi.

Va majora pedepsele aplicate inculpaților și (păstrând temeiul condamnării lor în primă instanță) la 7 ani închisoare, în cazul celui dintâi și respectiv la 8 ani închisoare, în cazul celui din urmă.

În temeiul art.383 alin.1¹rap. la art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, va menține măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, constatând că, în apel, nu au intervenit împrejurări noi, care să determine revocarea sau înlocuirea acesteia.

Va constata că nr.5/J/21.09.2007, emis în lipsă pe numele inculpatului de către Tribunalul București - Secția I-a Penală, nu a fost pus în executare până în prezent.

Va majora termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate în primă instanță inculpatului la 9 ani.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, neexistând motive de desființare a acestora.

În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare în apelul Parchetului vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații, și, care vor fi obligați, conform art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În temeiul art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală și art.3 alin.1 din Protocolul nr.-/2008 încheiat între Ministerul Justiție și, onorariul parțial al avocatului din oficiu, care a asigurat asistența juridică a inculpatului la termenul de fond din data de 10 februarie 2009, în cuantum de 50% din suma de 400 lei menționată în delegația nr.- din aceeași dată eliberată de Baroul București (fila 198, vol.I, dosar de apel), precum și onorariul integral al avocatului din oficiu, care a asigurat asistența juridică a aceluiași inculpat la termenul de discutare a măsurii preventive din data de 16 februarie 2009, conform delegației nr.- din aceeași dată eliberată de Baroul București (fila 11, vol.II, dosar de apel), vor fi suportate din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

. În temeiul art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr.785/F din data de 04 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.

Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

1) În temeiul art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și art.74 lit.a și c din Codul penal rap. la art.76 alin.1 lit.a din Codul penal și art.80 alin.2 din Codul penal, condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (incluzând și actul material din data de 02/03 ianuarie 2007).

În temeiul art.383 alin.1¹rap. la art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, menține măsura arestării preventive luată în apel față de acest inculpat.

În temeiul art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală rap. la art.88 alin.1 din Codul penal, deduce din pedeapsa aplicată acestui inculpat durata inițială a reținerii și arestării preventive, începând cu data de 31 martie 2007 și până la data de 14 februarie 2008, precum și durata arestării preventive dispuse în apel, începând cu data de 16 februarie 2009 și până la zi.

2) Majorează pedeapsa aplicată inculpatului, în temeiul art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și art.74 lit.a și c din Codul penal rap. la art.76 alin.1 lit.a din Codul penal și art.80 alin.2 din Codul penal, de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare.

În temeiul art.383 alin.1¹rap. la art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, menține măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de acest inculpat.

3) Majorează pedeapsa aplicată inculpatului, în temeiul art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și art.74 lit.a din Codul penal rap. la art.76 alin.1 lit.a din Codul penal și art.80 alin.2 din Codul penal, de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare.

Constatată că nr.5/J/21.09.2007 emis de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în lipsa acestui inculpat, nu a fost pus în executare până în prezent.

4) Majorează termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului în temeiul art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.74 lit.a și c din Codul penal rap. la art.76 alin.1 lit.a din Codul penal, de la 7 ani la 9 ani.

5) Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

II. În temeiul art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații, și.

În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, obligă pe fiecare apelant inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al avocatului din oficiu, care a asigurat asistența juridică a inculpatului la termenul din data de 10 februarie 2009, în sumă de 200 lei, precum și onorariul avocatului din oficiu, care a asigurat asistența juridică a aceluiași inculpat la termenul din data de 16 februarie 2009, în sumă de 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror, fiecare dintre apelanții inculpați și și intimatul inculpat și respectiv de la comunicare pentru fiecare dintre apelanții inculpați și.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.jud.

Ex.2 / 03.04.2009

-

Președinte:Niculae Stan
Judecători:Niculae Stan, Carmen Veronica Găină

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Infracțiuni la alte legi speciale. Sentința 65/2009. Curtea de Apel Bucuresti Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 372/2009. Curtea de Apel Bucuresti