Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 868/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.5135/2/2009
1368/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.868/
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Hermina Iancu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-petentă împotriva Încheierii de ședință din data de 25.05.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-petentă, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurenta-petentă este legitimată cu cartea de identitate seria - nr.-, eliberată de Secția 6 Poliție la data de 31.10.2000, CNP.-, domiciliată în B,-, sector 2.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și
acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta-petentă solicită restituirea tuturor bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, întrucât ginerele său nu locuia în permanență în locuința sa.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată:
Prin încheierea din 25.05.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr-, a fost admisă, în parte, cererea petentei privind restituirea bunurilor ridicate de organele de poliție din cadrul Direcției Antidrog cu ocazia percheziției domiciliare din 15.02.2007 efectuată la imobilul situat în B,-, sector 2, dispunându-se restituirea următoarelor bunuri: set compus din cercei și inel din metal galben, cu model de împletitură; brățară de mână din metal galben cu model de fier răsucit cu incrustații din piatră albă; o pereche de cercei din metal galben cu model de fier răsucit; o pereche de cercei din metal galben cu model de albă; lanț din metal de culoare galbenă cu un crucifix din metal galben; brățară de mână din metal galben cu modele de cuburi și cerculețe atașate; ceas de mână marca seria -; brățară de mână din negru cu metal de culoare galbenă; brățară de mână din negru cu metal de culoare albă; o pereche de cercei de culoare galben, model . cu cap din 3 biluțe; inel din metal galben cu un melc în partea superioară cu piatră; inel din metal galben cu o piatră într-o minicupă în partea superioară; inel din metal galben cu două plăcuțe în partea superioară; medalion din metal galben format dintr-o cheiță și o inimioară și inel din metal galben cu o pietricică de culoare albă în partea superioară.
A fost respinsă cererea cu privire la celelalte bunuri și s-a pus în vedere petentei să păstreze bunurile restituite până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța pe fondul cauzei.
S-a reținut de către instanță că prin cererea adresată la 29.09.2008, petenta a solicitat restituirea în întregime a bijuteriilor ce au fost ridicate din imobilul proprietatea sa, cu ocazia percheziției domiciliare din data de 15.02.2007.
În motivarea cererii sale, petenta arăta că bunurile ridicate din imobil se aflau în proprietatea sa și nu aparțineau lui, inculpat în cauză și vizat de acțiunea poliției.
În raport de dispozițiile art.169, teza a II-a, Cod procedură penală, prima instanță a constatat că cererea petentei era admisibilă în procesul penal având în vedere că se invoca un drept de proprietate asupra unor bunuri ridicate de organele de poliție în cadrul cercetării efectuate asupra unui inculpat din cauza pendinte.
Pe baza probelor administrate, cu referire la declarațiile martorilor și, instanța a reținut că petenta deținea mai multe bijuterii - cercei, ceas de aur, lănțișor, brățări și alte asemenea obiecte și că obișnuia să le poarte.
Din coroborarea acestor declarații cu procesul-verbal de percheziție din 15.02.2007, instanța a reținut că există o prezumție simplă în favoarea petentei în sensul că bijuteriile și obiectele descoperite în camera în care locuia fără forme legale inculpatul, aparțineau petentei.
În favoarea acestei prezumții, instanța a reținut și împrejurarea că imobilul din care au fost ridicate bunurile mobile constituie proprietatea petentei.
Ca urmare, instanța a dispus restituirea către petentă a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției din camera pe care aceasta o ocupa și a respins cererea de restituire pentru bunurile mobile (bijuterii) găsite în camera în care locuiau inculpatul și soția acestuia, fiica petentei.
Refuzul de restituire a acestor bunuri a fost motivat de instanță prin aceea că petenta nu făcuse dovada dreptului său de proprietate, arătându-se în acest sens că era puțin probabil ca petenta să-și păstreze o parte din bijuterii în camera inculpatului și a soției acestuia, iar, pe de altă parte, unele dintre bijuteriile ridicate din camera locuită de inculpat nu puteau fi purtate decât de o persoană de sex masculin.
Pentru bunurile în privința cărora a fost refuzată restituirea, s-a arătat că instanța se va pronunța prin hotărârea ce se va da asupra fondului cauzei.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs petenta, criticând pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei admiteri în parte a cererii sale privind restituirea bunurilor.
S-a arătat de către recurentă că din declarațiile martorilor audiați în cauză rezulta că bunurile ridicate în cadrul percheziției domiciliare îi aparțineau în totalitate, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că unele dintre bijuterii au fost găsite în camera locuită de ginerele său, acesta și soția locuind sporadic în imobil.
De asemenea, s-a arătat că parte din bijuteriile găsite în respectiva cameră erau depozitate într-o geantă destinată păstrării produselor cosmetice și că respectiva geantă aparținea petentei.
Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu sub toate aspectele cauzei, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din actele și lucrările dosarului se reține că, la data de 15.02.2007, a fost efectuată o percheziție domiciliară la imobilul situat în B,-, sector 2, în care locuia fără forme legale numitul, inculpat în cauză și soțul fiicei recurentei-petente.
Cu ocazia descinderii în imobil a organelor de poliție, la fața locului au fost identificate mai multe persoane, printre care inculpatul și proprietara imobilului, recurenta în cauză.
În procesul-verbal întocmit de organele de poliție în respectiva ocazie s-a menționat că percheziția s-a efectuat și în camera pe care o folosea și soția acestuia și că în acea încăpere au fost descoperite mai multe bijuterii, unele destinate exclusiv bărbătesc.
Același proces-verbal consemna că din dormitorul apartamentului a fost ridicată o cutie metalică conținând mai multe bijuterii, identificate ca atare prin procesul-verbal, cu privire la aceste bunuri dispunându-se restituirea către petentă prin hotărârea instanței de fond.
Deși recurenta-petentă susține că se impunea restituirea în totalitate a bunurilor ridicate din imobilul proprietatea sa întrucât se dovedise că respectivele bijuterii îi aparțineau, Curtea constată că susținerea formulată nu are acoperire în probele administrate.
Astfel, se reține că pentru dovedirea provenienței bunurilor ridicate din imobil, la cererea petentei, au fost audiate două persoane, martorele și, ale căror declarații nu au menționat însă în detaliu bijuteriile indisponibilizate de organele de poliție.
O asemenea detaliere nici nu ar fi putut fi rezonabil făcută, având în vedere felul bunurilor ridicate.
Declarațiile martorilor audiați s-au limitat la a menționa că petenta deținea mai multe bijuterii - cercei, ceas de aur, lănțișor, brățări și alte asemenea obiecte și că obișnuia să le poarte.
În raport de conținutul acestor declarații și de inexistența unor acte care să probeze neîndoielnic dreptul de proprietate al petentei asupra tuturor bijuteriilor ridicate în cadrul cercetărilor penale, Curtea constată că, în mod judicios, prima instanță a apreciat ca prematură restituirea bunurilor găsite în camera locuită de inculpat, existând în privința respectivelor bunuri o prezumție simplă de proprietate în favoarea inculpatului, pe care recurenta nu a reușit să o răstoarne prin probele administrate în cauză.
Numai după terminarea cercetării judecătorești, când instanța se va pronunța pe fondul cauzei, urmează a se stabili dacă bunurile ridicate din posesia inculpatului au sau nu legătură cu acuzațiile aduse acestuia și a se hotărî în consecință.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b) Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-petentă și va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELELEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - petentă împotriva încheierii de ședință din data de 25.05.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală pronunțată în dosarul nr-.
Obligă recurenta - petentă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- - --- - - -
GREFIER,
-
Red.
Dact./30.06.2009
Ex.2
Red.--
Președinte:Ana Hermina IancuJudecători:Ana Hermina Iancu, Ioana Alina Ilie
