Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 102/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
MÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR 102
Ședința publică din data de 02 iulie 2008
PREȘEDINTE: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
Grefier - - -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror a din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 08.04.1973, domiciliat în P,-, fără forme legale în P, str. G-ral, -olstoi P 8, județul P și, fiul lui și, născut la 03.05.1964, domiciliat în P,-, - 14,. A,. 12, județul P împotriva sentinței penale nr. 68 din 31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în temeiul art. 257 Cod penal, infracțiunea de trafic de influență, faptă din 27.04.2007 a fost condamnat inculpatul la 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b,c Cod penal cu excepția dreptului de a alege.
În temeiul disp. art. 26 Cod penal rap. la art. 257 Cod penal, faptă din data de 26.04.2007, de complicitate la infracțiunea de trafic de influență, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal cu excepția dreptului de a alege.
În temeiul disp. art. 81 Cod penal a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate fiecărui inculpat pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni pentru inculpatul și de 4 ani pentru inculpatul, stabilite în condițiile art. 82 Cod penal, fiind compuse din durata pedepselor aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
În temeiul disp. art. 71 alin. 5 Cod penal au fost suspendate pedepsele accesorii aplicate inculpaților pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor principale.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală a fost atrasă atenția fiecărui inculpat asupra consecințelor încălcării disp. art. 83 Cod penal, ce atrag revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor și executarea în întregime a acestora.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la suma de 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit: apelanții inculpați pentru care a răspuns avocat, în substituirea avocat, din cadrul Baroului P și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru apelantul inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând arată că nu au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea apelurilor.
Curtea, constată că apelantul inculpat a fost prezent la fiecare termen de judecată, că i s-a adus la cunoștință că are dreptul de a fi audiat în fața instanței de apel, nu a solicitat să fie audiat, iar pentru acest termen de judecată nu s-a prezentat și nici nu a depus la dosar o cerere în care să solicite audierea.
De asemenea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelurilor.
Avocat, pentru apelantul inculpat, depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței penale nr. 68 din 31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova ca fiind temeinică și legală, apreciind că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată:
Prin sentința penală nr. 68 din 31.01.2008 Tribunalul Prahovaa condamnat pe inculpatul, fost agent de poliție în cadrul P, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art. 257 Cod penal, reținând în sarcina acestuia că la data de 26.04.2007 și respectiv 27.04.2007 a pretins și ulterior a primit de la denunțătorul suma de 100 EUR, lăsându-l pe acesta să creadă că are influență asupra martorei - inspector în cadrul P, astfel încât acesta să îi elibereze mai repede cartea de identitate.
Prin acestă hotărâre a mai fost condamnat și inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, faptă prev. de art. 26 rap. la art. 257 Cod penal, fiind găsit vinovat de faptul că a înlesnit inculpatului primirea celor 100 EUR de la denunțătorul în scopul arătat anterior.
În beneficiul ambilor inculpați s-au aplicat disp. art. 81 și urm. Cod penal.
A mai reținut judecătorul fondului că în cauză nu se impunea aplicarea art. 257 alin. 2 Cod penal și nici disp. art. 118 lit. b Cod penal, privind confiscarea sumei de bani ce a făcut obiectul traficului de influență, întrucât aceasta aparținea statului, fiind pusă la dispoziția denunțătorului de organele de poliție, ulterior rămânând în posesia acestora.
Împotriva sentinței de condamnare au declarat apel cei doi inculpați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În timpul procesului inculpatul a declarat că înțelege să-și retragă apelul formulat, solicitând instanței să ia act de această împrejurare.
Apelantul inculpat a susținut că hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică fiind rezultatul unei greșite aprecieri a probelor, faptelor și împrejurărilor cauzei și în dezacord cu jurispridența, întrucât încalcă prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
A subliniat același apelant că denunțătorul este fratele său, iar în perioada formulării denunțului acesta urma un tratament care îl făcea incapabil să comunice normal cu cei din jur, acesta fiind motivul care l-a determinat pe inculpat să se intereseze de stadiul eliberării cărții de identitate pentru fratele său.
Despre pretinsele "demersuri" făcute în acest scop, pe lângă coinculpatul, apelantul a precizat că s-au încadrat în limita legalității și a relațiilor de prietenie ce îl legau de acesta, atât el cât și fratele său denunțătorul, copilărind împreună, el continuând relația de prietenie cu inculpatul și la maturitate.
Apelantul a invocat lipsa oricărei alte dovezi care să probeze comiterea unor acte ce intră în sfera ilicitului penal (înregistrări, interceptări, declarații de martori) precizând că învinuirile reținute în sarcina sa s-au stabilit pe baza declarațiilor fratelui său, denunțătorul, care însă sunt extrem de contradictorii și neconvingătoare, din motivele deja invocate.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza principiului efectului devolutiv al apelului, consacrat de disp. art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În fapt, denunțătorul în prezent rezident în Italia s-a reîntors în România pentru a-și schimba cartea de identitate, întrucât fiind transexual și-n urma unui tratement hormonal își schimbase înfățișarea.
În astfel de cazuri, organele de poliție au obligația să facă cercetări pentru stabilirea cu certitudine a identității persoanei solicitante, după avizul favorabil al acestuia, urmând să i se elibereze în termen de 30 de zile noua carte de identitate.
În acest context l-a rugat pe fratele său, apelantul inculpat să-l ajute, având cunoștință că fratele său se afla în relații apropiate de prietenie cu inculpatul, agent de poliție în cadrul
După cum se reține în rechizitoriu, cererea denunțătorului a urmat cursul obișnuit în astfel de situații, fiind primită de șef sector Secția 1 Poliție, care repartizat- spre rezolvare colegului său.
În urma întocmirii referatului favorabil, după trei zile, denunțătorul s-a prezentat însoțit de inculpatul la. în vederea ridicării cărții de identitate, pe drum denunțătorul oferind acestuia suma de 100 EUR, în scopul declarat de acesta, respectiv cumpărarea influenței martorei pentru obținerea urgentă a unei cărți de identitate.
S-a mai reținut în actul de inculpare că inculpatul s-a deplasat la biroul unde-și desfășura activitatea martora, soția unui coleg de-al său și aceasta, verificând mapa, a constatat că noua carte de identitate a denunțătorului fusese emisă, informându-l în acest scop pe incupatul, în final denunțătorul personal, intrând în posesia actului său.
Din expunerea rezumativă a faptelor, în urma interpretării probelor existente în cauză, Curtea apreciază însă, că deși există, fapta comisă de inculpatul nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind în mod vădit lipsită de importanță prin atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege.
După cum s-a arătat anterior, apelantul inculpat este chiar fratele denunțătorului și prieten apropiat cu inculpatul, stării de fapt notorii, necontestate și probate, iar potrivit susținerilor apelantului inculpat, neinfirmate de alte probatorii în afara susținerilor fratelui său, el a avut în permanență convingerea că demersurile sale se înscriu în limitele firești ale acestei relații.
La dosarul cauzei, nu există probe care să ateste un pericol social ridicat al actelor apelantului inculpat, martorii HG, și (filele 38-44 dosar urmărire penală) confirmând faptul că nu au fost contactați în vreun fel de apelantul inculpat, în legătură cu emiterea cărții de identitate a denunțătorului, demersurile sale limitându-se la intervenția pe lângă coinculpatul.
Potrivit propriilor declarații ale apelantului inculpat, confirmate de ale denunțătorului, inculpatul a cunoscut intenția acestuia din urmă de a "plăti" deranjul de a i se emite mai repede cartea de identitate, recunoscând că a ținut în permanență legătura cu inculpatului, în această problemă, însă fără a se implica în mod deosebit în rezolvarea ei.
Totuși acesta recunoaște în declarațiile sale că l-a îndemnat pe denunțător să-i ofere inculpatului (fila 69 dosar urmărire penală) din partea sa, în ziua organizării flagrantului, suma de 3.000.000 ROL cu titlu de "împrumut".
Cele relatate au condus Curtea la concluzia că, deși a cunoscut despre "plata deranjului" implicarea apelantului-inculpat în comiterea propriu-zisă a infracțiunii a fost minoră, astfel încât ajutorul său este lipsit de pericolul social concret al unei infracțiuni.
Curtea a avut în vedere întregul context în care s-au derulat faptele, respectiv împrejurarea că a acționat astfel din dorința de a-l ajuta pe fratele său, denunțătorul, aflat într-o situație specială și în baza relațiilor apropiate cu inculpatul.
. "procurată" de apelantul inculpat fratelui său, nu prezintă însă gradul de pericol social al unei infracțiuni, așa cum în mod constant a afirmat și apelantul-inculpat, însă chiar reținând împrejurările speciale în care acesta a acționat, nu poate fi îmbrățișată apărarea apelantului inculpat potrivit căreia nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 257 Cod penal, lipsind latura subiectivă - respectiv intenția.
Inculpatul a înțeles semnificația demersurilor fratelui său, acesta exprimându-se de altfel tranșant că intenționează să "plătească" deranjul, însă, așa cum s-a precizat, actele sale de înlesnire și motivația lor, în contextul menționat, conduc la concluzia lipsei pericolului social al faptei comise specific unei infracțiuni.
În consecință, constatând apelul inculpatului fondat, Curtea îl va admite și în conformitate cu art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va desființa în parte sentința, în latură penală, în sensul că în baza art. 11 pct 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală, va dispune achitarea acestuia pentru infracțiunea de complicitate la trafic de influență, faptă din 26-27.04.2007, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Conform art. 81 Cod penal, se va aplica inculpatului o amendă de 500 lei.
Se vor înlătura disp. art. 71 și 64 Cod penal.
Celelalte dispoziții ale sentinței fiind legale și temeinice, se vor menține:
Conform art. 369 Cod procedură penală Curtea va lua act de retragerea apelului inculpatului, declarat împotriva aceleiași sentințe.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 08.04.1973, domiciliat în P,- și fără forme legale în P, G-ral, -olstoi,.8, județul P, împotriva sentinței penale nr. 68 din 31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și în consecință:
Desființează în parte sentința în ceea ce îl privește pe inculpatul și în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală cu aplicarea art. 181Cod penal dispune achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 257 Cod penal, complicitate la trafic de influență, faptă din 26.04.2007, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În baza art. 91 Cod penal aplică inculpatului amenda administrativă în cuantum de 500 (cinci sute) lei și înlătură aplicarea disp art. 71 și 64 Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Ia act de retragerea apelului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 03.05.1964, domiciliat în P,-, Bloc 114 H,. A,. 12, județul P împotriva aceleiași sentințe.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu apărător din oficiu.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, iar pentru inculpatul de la comunicare.
Definitivă pentru inculpatul de la data retragerii apelului, respectiv de la data de 11.06.2008.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 02 iulie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
3 ex/22.08.2008
Red. /Tehnored.
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ștefana AnghelJudecători:Ștefana Anghel, Cristina Georgescu
