Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 89/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 89/A/2009
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SIBIU împotriva sentinței penale nr. 101/28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat - apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat, lipsind acesta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se constată că au fost restituite mandatele de aducere emise pe numele inculpatului de la domiciliile cunoscute, însoțite de procesele-verbale de neîndeplinire a lor.
Reprezentanta parchetului și apărătorul inculpatului intimat declară că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea apelului declarat astfel cum a fost redactat în scris, modificarea sentinței apelate în sensul înlăturării dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal din încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat și obligarea acestuia la plata echivalentului sumei de 600 euro cu titlu de confiscare.
Susține că în mod greșit s-au reținut de către instanța de fond la încadrarea juridică a faptei prevederile art. 37 lit. b Cod penal, pedeapsa pe care o mai avea de executat inculpatul de 501 zile, s-a considerat executată la data de 28.07.2001, împlinindu-se și termenul de reabilitare la 28.06.2007, înainte de data comiterii prezentei fapte.
De asemenea, instanța de fond în mod greșit nu a dispus confiscarea sumei de 600 de euro, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 257 alin.2 Cod penal raportat la art. 256 alin. 2 Cod penal.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului declarat de parchet sub aspectul înlăturării stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal și respingerea lui sub aspectul confiscării echivalentului în lei a sumei de 600 de euro, întrucât inculpatul a restituit această sumă de bani.
Față de cele de mai sus, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 101/28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosarul nr-, în baza art. 257 alin. 1 Cod penal cu reținerea art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul
- fiul lui și, născut la 17.09.1967 în Simleul S, județul S, CNP: -, cetățean român, studii liceul, necăsătorit, cu antecedente penale, stagiul militar satisfăcut, administrator, domiciliat în Sibiu,-, scara B, etaj 2,. 32, județul Sibiu la o pedeapsă de3 ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
În baza art. 71 alin.2. s Cod Penal- interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod Penal, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 191.pen.Cod Penal a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În cursul anului 2008 a intrat în relații de prietenie cu inculpatul, iar la scurt timp după aceasta - vara anului 2008, i-a povestit că a susținut cursurile unei de șoferi, însă a picat de 3 ori examenul pentru obținerea permisului de conducere. În acest context, inculpatul, care se prezenta ca fiind medic/director la. i-a propus martorei să o ajute în sensul de a interveni pe lângă un ofițer de la Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de conducere, urmând ca ulterior să se înțeleagă asupra unei sume de bani. În aceeași zi, în prezența martorei G ( 26, 52 inst.), inculpatul a apelat telefonic o persoană căreia i s-a adresat cu "d-nule căpitan", dându-le impresia martorelor că are relații în comisia de examinare și este în măsură să intervină pentru ca martora să promoveze examenul.
A doua zi, de asemenea, în prezența martorei G (prietena părții vătămate), inculpatul i-a comunicat lui că suma pe care trebuie să o dea pentru obținerea permisului este 600 Euro, deși în mod normal acesta costă mai mult.
Cei 600 Euro au fost primiți de de la bunica ei (martoră 29), în prezența martorei G, care a înțeles că acești bani urmau a fi remiși inculpatului chiar a doua zi.
Ulterior, a susținut examenul însă nu l-a promovat, motiv pentru care l-a sunat pe inculpat, i-a cerut restituirea banilor și totodată a formulat un denunț la. - Biroul Teritorial Sibiu ( 2 ). Într-o convorbire telefonică efectuată ulterior și interceptată de a fost vehiculat și numele unui ofițer de poliție " ", despre care partea vătămată s-a interesat și a aflat că nu există nici o persoană cu acest nume în serviciul permise auto. Cei 600 Euro au fost returnați părții vătămate prin intermediul martorei G.
Susținerea inculpatului că respectiva suma i-a fost dată de pentru a-i păstra, întrucât nu dorea să știe bunica sa de ei, nu poate fi reținută pentru următoarele motive:
Martora Gaf ost prezentă când (bunica) i-a înmânat părții vătămate banii și a cunoscut destinația acestora: să-i fie înmânați inculpatului (declarația 26, 52 inst.). În plus, aceeași martoră audiată în instanță a confirmat că între partea vătămată și bunica sa erau relații bune motiv pentru care nu avea de ce să ascundă banii de ea și nici nu i-ar fi dat inculpatului spre păstrare, întrucât se cunoșteau de puțin timp și în plus partea vătămată locuia singură.
În plus, s-a mai reținut că prin întreaga sa atitudine, inculpatul a creat impresia atât părții vătămate și chiar martorei G că ar putea să intervină asupra unui funcționar aflat în comisia de examinare.
Pe lângă declarația martorilor anterior analizate instanța a reținut că săvârșirea faptei de către inculpatul este dovedită și cu transcrierea convorbirilor telefonice efectuate de inculpat ( 9-18 ).
Din toate aceste probe a rezultat fără dubiu că inculpatul a pretins și primit de la suma de 600 Euro pentru a interveni pe lângă un funcționar din cadrul comisiei de examinare permise auto, asupra căruia a lăsat impresia că ar avea influență în scopul de a facilita obținerea permisului de către. Această faptă constituie infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 alin. 1.Cod Penal, pentru care inculpatul va fi condamnat.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere prevederile art. 72.Cod Penal:
- limitele speciale de pedeapsă pentru această infracțiune care sunt de la 2-10 ani;
- comportamentul inculpatului în sensul că s-a sustras de la judecată, a fost nesincer în declarațiile date în cursul urmăririi penale;
- antecedența sa penală, așa cum reiese din fișa de cazier ( 42).
Este evident că inculpatul și-a creat o "obișnuință" din a face trafic de influență, întrucât a mai fost condamnat pentru această infracțiune încă din 1996 de Tribunalul Timiș. Evident că pedeapsa aplicată atunci de 1 an și 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată nu și-a atins scopul din moment ce în timpul termenului de încercare inculpatul a mai săvârșit o infracțiune de înșelăciune, executând în regim de detenție o pedeapsă de 3 ani și 6 luni. Se impune deci față de actul de sesizare, reținerea stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod Penal, fără ca aceasta să reprezinte o schimbare de încadrare juridică, în sensul art. 334.Cod Penal, așa cum în mod constant s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție și instanțele inferioare. De altfel, reținerea stării de recidivă a fost pusă în discuția contradictorie a părților la termenul din 27.05.2009. Față de aceste considerente, urmează ca inculpatul să fie condamnat la o pedeapsă cu închisoarea pe o durată de 3 ani.
S-a constatat că se impune și aplicarea unei pedepse accesorii în sensul interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) Cod Penal: dreptul de a fi ales în autoritățile publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, întrucât considerăm că exercitarea acestora este incompatibilă cu persoana inculpatului, față de fapta comisă.
În ce privește cererea formulată de Parchet de confiscare a sumei de 600 Euro, în baza art. 257 alin. 2.Cod Penal, Tribunalul a apreciat că această măsură nu poate fi luată, întrucât cumpărătorul traficului de influență ( ) a denunțat fapta autorităților mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire această faptă, banii dați de către ea nefiind supuși confiscării. În acest sens s-a pronunțat practica judiciară: Curtea de Apel Suceava, decizia nr. 11/2005 și nr. 325/2005.
În plus, s-a regăsit și un argument de text ce rezultă din interpretarea dispozițiilor Legii 78/2000, ce face distincție în art. 61, între două situații: banii ce au făcut obiectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare a traficului de influență se confiscă, iar în situația în care făptuitorul denunță autorităților fapta, mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat - ca în situația din prezenta cauză - banii se restituie persoanei care i-a dat (art. 61alin. 4).
Prin urmare, atâta vreme cât pentru infracțiunile considerate mai grave ce au primit o reglementare specială prin Legea 78/2000, nu se confiscă sumele date, ci se restituie cumpărătorului traficului, (în situația specială anterior expusă) și în situația infracțiunii de trafic de influență prevăzută de Codul penal, acestea ar trebui restituite și nu pot fi aplicate dispozițiile art. 257 alin. 2 cu referire la art. 256 alin. 2.Cod Penal Aflându-ne deci în situația de excepție a denunțării făcute de cel ce a cumpărat influența, și căruia i s-au și restituit banii, s-a apreciat că nu există temei legal pentru a se confisca de la inculpat echivalentul acestei sume.
Textul Codului penal, art. 257 alin. 2.Cod Penal are ca scop lipsirea traficantului de foloasele infracțiunii. Atâta vreme cât există dovada certă că, a restituit lui suma de 600 Euro, nu se justifică confiscarea acesteia de la inculpat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând cauza înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. Cod penal reținute de prima instanță și obligarea inculpatului la plata echivalentului a 600 euro, cu titlu de confiscare, reținând celelalte dispoziții ale hotărârii instanței de fond.
În expunerea motivelor de apel se susține că în mod greșit a fost reținută starea de recidivă a inculpatului și tot greșit nu s-a dispus confiscarea sumei de 600 euro,în cauză fiind incidente dispozițiile art. 257 alin. 2 raportat la art. 256 alin. 2 Cod penal.
Examinând actele și lucrările dosarului sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu potrivit art. 371 alin. 2 Cod penal Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și a stabilit o pedeapsă conform art. 72 și 52 Cod penal.
În mod greșit însă în calificarea juridică a faptei a reținut starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal. Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost condamnat cu suspendarea condiționată a pedepsei pe o perioadă de 3 ani și 6 luni prin sentința penală nr. 241/10.07.1996 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 2425/1996.
Prin sentința penală nr. 2876/31.08.1998 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 13613/1998, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1215/21.10.1998 a Tribunalului Timișa mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza art. 83 Cod penal s-a revocat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 241/1996 a Tribunalului Timiș, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
A executat pedeapsa începând cu data de 20.05.1998 până la data de 17. 05.2000 când a fost liberat condiționat, rămânând un rest de pedeapsă de 501 zile.
În aceste condiții, se consideră executată pedeapsa la data de 28.07.2001, iar termenul de reabilitare calculat conform art. 135 alin. 1 lit. a Cod penal s-a împlinit la data de 28.06.2007, anterior comiterii infracțiunii pentru care este condamnat prin prezenta sentință. Prin urmare în cauză sunt incidente dispozițiile art. 38 alin. 2 Cod penal.
II. Cât privește cea de-a doua critică privind confiscarea sumei de 600 euro se constată a fi întemeiată.
Astfel, s-a dovedit că inculpatul pentru promisiunile făcute părții vătămate încasat suma de 600 euro.
Potrivit art. 257 alin. 2 raportat la art. 256 alin.2 Cod penal "banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului în bani".
În mod greșit instanța de fond a motivat neconfiscarea acestei sume ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 6/1 alin.4 din Legea nr. 78/2000.
Dispozițiile legale sus arătate nu sunt aplicabile inculpatului, acesta fiind subiect calificat al infracțiunii de corupție prev. de art. 1 lit. a-f din lege.
De altfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 alin. 1 Cod penal, infracțiune pentru care a și fost condamnat.
Prin urmare suma de 600 euro ce a făcut obiectul infracțiunii de trafic de influență trebuia confiscată în baza art. 257 alin. 2 raportat la art. 256 alin.2 Cod penal, ca fiind bunuri dobândite prin infracțiune.
Față de considerentele mai sus reținute, apelul parchetului este fondat, urmând ca în baza art. 379 pct. 2 lit. a să fie admis.
Astfel, se va desființa sentința penală atacată în sensul înlăturării dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal din încadrarea juridică a faptei și se va proceda la confiscarea echivalentului în lei a sumei de 600 euro de la inculpat în baza art. 257 alin. 2 raportat la art. 256 alin. 2 Cod penal.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod pr. penală cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinței penale nr. 101/28.05.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
Desființează sentința penală atacată în ceea ce privește reținerea prevederilor art. 37 lit. b Cod pen. la încadrarea juridică a faptei inculpatului și neaplicarea prevederilor art. 257 al. 2 rap. la art. 256 al. 2 Cod penal și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
Înlătură prevederile art. 37 lit. b Cod penal din încadrarea juridică dată faptei inculpatului.
În temeiul art. 257 al. 2 rap. la art. 256 al. 2 Cod penal dispune confiscarea echivalentului în lei al sumei de 600 euro de la inculpat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored.LS/2ex
Jud.fond:
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Monica Farcaș
