Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 561/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 561/R/2009
Ședința publică din 23 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Delia Purice, Ioana Cristina Președinte Secția Penală
: - -
GREFIER:
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către părțile vătămate G și - împotriva deciziei penale nr.49/A din data de 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosar nr-, privind pe inculpații și, fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz de încredere, prev. de art. 213 pen. și de tulburare de posesie, prev. și ped. de art. 220 alin. 1 și 2 pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpatul, apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, pentru inculpata se prezintă apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, partea vătămată G, lipsă fiind inculpații și partea vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Partea vătămată G solicită să fie citați inculpații, pentru a fi audiați.
Curtea pune în vedere părții vătămate G că inculpații au fost citați pentru acest termen de judecată.
Partea vătămată G solicită să fie citat, în calitate de martor. Susține că nu este aceeași persoană cu inculpatul, ci este din O, însă nu cunoaște adresa. Precizează că această persoană a pus în executare hotărârea, fiind necesară audierea în calitate de martor.
Apărătoarea din oficiu a inculpatei susține că solicitarea privind citarea inculpaților apare ca fiind inutilă, în condițiile în care au fost citați pentru acest termen de judecată. În ceea ce privește cererea privind audierea martorului se opune, acest dosar fiind clarificat sub toate aspectele.
Curtea pune în vedere părții vătămate G că în apel cauza s-a trimis spre rejudecare la instanța de fond tocmai pentru a fi audiați inculpații. Instanța de fond urmează să dea o sentință, care de asemenea este supusă apelului și apoi căii de atac a recursului.
Întrebat fiind de către instanță, partea vătămată G arată că își menține recursul declarat în cauză.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului se opune cererii în probațiune formulată de partea vătămată.
Reprezentantul Ministerului Public susține că este o cerere în probațiune inutilă, cauza fiind trimisă spre rejudecare tocmai pentru a se clarifica toate aspectele.
Curtea, deliberând, având în vedere că ne aflăm în calea de atac a recursului, situație în care nu se poate administra proba cu martori, respinge cererea formulată de partea vătămată G ca inadmisibilă. Solicitarea părții vătămate de a fi citați inculpații, apare ca inutilă, în condițiile în care aceștia au fost legal citați pentru acest termen de judecată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Partea vătămată G solicită admiterea recursului, casarea hotărârii penale atacate și să se dispună îndreptarea erorilor și greșelilor efectuate. Solicită casarea hotărârii și reținerea cauzei spre rejudecare.
Reprezentantul Ministerului Public arată că recursul părții vătămate este nefondat. Tribunalul Baia Mare corect a respins ca tardiv apelul declarat de parte. A fost admis apelul declarat de partea vătămată și s-a trimis cauza spre rejudecare, tocmai pentru a clarifica toate aspectele invocate. S-a dat ceea ce s-a cerut. Solicită respingerea recursului, cu obligarea părților vătămate la cheltuieli judiciare
Partea vătămată G, având cuvântul în replică, susține că apelul nu s-a judecat la B M, ci la Tribunalul Bistrița N. Soluția privind respingerea apelului ca tardiv este nedreaptă, pentru că nu a fost prezent la pronunțarea hotărârii.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată G ca inadmisibil, având în vedere că apelul declarat a fost respins ca tardiv. Solicită respingerea recursului declarat de ca nefondat.
Apărătoarea din oficiu a inculpatei solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată G ca inadimisibil, deoarece apelul a fost respins ca tardiv. În ceea ce privește recursul declarat de solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare instanțe de fond, Judecătoria Năsăud.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Năsăud prin sentința penală nr. 118 din 10 iulie 2008 în baza art.11 pct.2 lit. "a" Cod procedură penală, coroborat cu art. 10 lit." "a" Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpaților fiul lui și, născut la data de 01.01.1934, în comuna, CNP.- și, fiica lui si născută la data de 25.04.1942 in comuna, CNP -, de sub comiterea infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin.1 și 3 Cod penal întrucât fapta nu există.
În baza art. 11 pct.2 lit. "a" Cod procedură penală, coroborat cu art.10 lit. "d" Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpaților si de sub învinuirea comiterii infracțiunii de abuz de încredere prevăzute de art.213 Cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive al infracțiunii anume definirea bunului în temeiul vreunei convenții.
Părțile vătămate CNP-- și CNP--, au fost obligate, în solidar, să plătească inculpaților suma de 900 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
În baza art.346 Cod procedură penală s-a respins acțiunea civilă formulată de părțile vătămate, ca neîntemeiată.
Părțile vătămate au fost obligate să plătească statului câte 100 lei fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin plângerea adresată Judecătoriei Năsăud, părțile vătămate G și au chemat în judecată pe inculpații și pentru ca prin hotărârea ce se va da să fie cercetați și condamnați pentru comiterea infracțiunilor de tulburare de posesie, abuz de încredere, nerespectarea hotărârilor judecătorești și furt, prevăzute de art. 220, art.213, art.271 si art. 208 alin.1 Cod penal.
În motivare s-a aratat că, în luna iulie 2004, inculpații le-au ocupat acestora cca 45 ari teren situat în hotarul comunei, prin desființarea țărușilor, făcând garduri împrejmuitoare pe toate laturile, prin aceasta nerespecând cele dispuse prin sentințele civile nr.2101/2001 și nr. 2585/2002 ale Judecătoriei Năsăud.
În data de 3 iulie 2004, inculpații au distrus și au sustras poarta de la intrare pe terenul din ridul "Fața " deși poarta de la intrare era legată cu lanț pe care era aplicat un lacăt.
Întrucât plângerea penală se referea și la infracțiunii pentru care instanța nu putea fi legal sesizată decât prin rechizitoriu, prin sentința penală nr.364/2004 pronunțată în dosar nr.2183/2004, s-a trimis dosarul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud pentru a se dispune efectuarea de cercetări penale sub aspectul tuturor infracțiunilor la care se referă plângerea penală.
Prin rezoluția din 22 noiembrie 2004 dată de procuror în dosarul nr.543/P/04, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N, s-a dispus neînceperea urmării penale față de inculpați pentru infracțiunile de nerespectarea hotărârilor judecătorești și furt, iar sub aspectul infracțiunilor de tulburare de posesie și abuz de încredere a fost sesizată instanța de judecată, întrucât pentru aceste infracțiunii, la acel moment, instanța putea fi legal sesizată și la plângerea penală a părților vătămată.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Năsăud sub nr. 3220/2004.
Prin sentința penală nr.577/2005 pronunțată în dosar nr.3220/2004, în temeiul art. 11 pct.2 lit. "b" coroborat cu art.10 lit. "h", raportat la art.284/1 Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal.
Urmare a recursului declarat de părțile vătămate, prin decizia penală nr.38/R/2006 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, s-a casat în întregime sentința penală atacată cu trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru a proceda la cercetarea penală sub aspectul infracțiunilor pentru care instanța a fost sesizată, întrucât în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2841Cod procedură penală.
Cauza s-a reînregistrat la Judecătoria Năsăud sub nr.732/R/2006.
Cu ocazia rejudecării instanța a procedat la luarea unui supliment de declarații de părți-vătămate, ocazie cu care părțile vătămate au precizat că inculpații le-au ocupat cca 20 ari din terenul proprietatea lor situat in ridul "Fața " din hotarul comunei, prin schimbarea semnelor de hotar ce corespund de imobilele de sub nr. top. 5673, 5670, 5671 si 5672.
Părțile vătămate au mai precizat că imobilele terenuri de sub nr. top. arătate au fost partajate prin sentința civilă nr.2585/2002, învederându-se că abuzul de încredere constă în faptul că inculpații le-au sustras poarta de intrare pe terenul proprietatea lor și de asemenea inculpații le-au tăiat niște pomi fructiferi.
Pe lângă suma de bani cu care s-au constituit inițial parte civilă reprezentând contravaloarea recoltelor de pe terenul ocupat, în cuantum de 30.000.00 lei (vechi), părțile vătămate au mai suplimentat pretenții bănești cu încă 7.000.000 lei (vechi) reprezentând contravaloarea porții și a pomilor tăiați.
În legătură cu infracțiunile pentru care instanța a fost sesizată, întrucât sesizarea a fost înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.356/2006, potrivit art. 1 din această lege rămâne legal sesizată pe tot parcursul procesului penal.
Cu ocazia rejudecării instanța de fond a procedat și la o cercetare locală împreună cu expertul, expert care a întocmit o lucrare de expertiză pe marginea celor constatate la fața locului, reținând următoarele:
părții vătămate G au deținut în proprietate imobile terenuri de natură fânaț și livadă situate în ridul "Fața " din hotarul comunei.
Prin sentința civilă nr.2101/2001 în urma acțiunii civile promovată de precum și a cererii reconvenționale formulată de soția sa, s-a stabilit un supliment de masă succesorală după antecesorul părții vătămate G, anume, în sensul că pe lângă imobilele specificate în certificatul de moștenitor nr.120/1988, eliberat de fostul notariat de stat local N, mai intră și imobilele terenuri de sub nr. top. 5670 si 5671 din CF 1852 s-a dispus partajarea acestora precum și ieșirea din indiviziune a lui. Cu ocazia partajului părții vătămate G s-a atribuit lotul cu nr. top.5670/2 si 5671 in suprafețe de 701 si respectiv 234 mp. iar lui i s-a atribuit lotul cu nr. top. 5670/3 in suprafață de 1871 mp.
Prin procesul-verbal de punere în posesie din 20 martie 2002, terenurile atribuite părților vătămate s-au pus în posesie de către executorul judecătoresc.
În urma acțiunii civile promovată de inculpați în dosarul civil nr.839/2002, prin sentința civilă nr.2585/2002 pronunțată în cauză s-a dispus ieșirea din indiviziune a inculpaților precum și a numiților si. În urma ieșiri din indiviziune inculpaților li s-au atribuit loturile cu nr. top nou 5670/4 si 5673/1, în suprafețe de 5378 și respectiv 5373 mp. loturi ce se învecinează cu loturile atribuite părților vătămate prin sentința civilă nr.2101/2001.
Loturile atribuite inculpaților au fost predate în posesie tot de către executorul judecătoresc la data de 11 noiembrie 2003.
După predarea în posesie, întrucât părțile vătămate nu au fost de acord ca inculpații să treacă pe podețul practicat de antecesorii lor precum și de ei personal, și de asemenea și de către comoștenitorii care au înstrăinat părțile lor, inculpaților precum si lui si, inculpații au înlăturat poarta de la intrare pe care părțile vătămate au închis-o cu lanț la care au aplicat lacăt și au lăsat-o deoparte la câțiva metri, rezemată de pomi.
Cu ocazia descinderii locale instanța a constatat un lot de teren de cca 30 ari de natură fânaț și cu ceva pomi fructiferi pe acesta rămas necosit și neîmprejmuit pe nicio latură.
În legătură cu lotul de teren rămas necosit inculpații au precizat că este tocmai lotul de teren predat părților vătămate în posesie pe care aceștia au refuzat să-l cosească întrucât lor li se revine si lotul de teren ce le-a fost predat in posesie in baza sentinței civile nr. 2585/2002
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert, a rezultat că lotul rămas nefolosit este lotul cu nr. top. 5670/2, 5671 și 5670/3 ce li se cuvine părților vătămate în baza sentințelor civil nr. 2101/2001 si 2485/2002 ale Judecătoriei Năsăud. Mai concluzionează expertul că, din terenul predat in posesie părților vătămate inculpații nu ocupă nimic.
Față de cele de mai sus, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că inculpații folosesc ceva din terenul proprietatea părților vătămate, în baza art.11, cpt.2 lit. "a" Cod procedură penală, coroborat cu art. 10 lit. "a" Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpaților de sub învinuirea comiterii infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art.220 alin.1 si 3 Cod penal, întrucât fapta nu există.
In legătură cu infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 Cod penal, instanța, de asemenea, s-a dispus achitarea inculpaților în temeiul art.11 pct.2 lit. "a" coroborat cu art.10 lit. "d" Cod procedură penală, întrucât fapta imputată de părțile vătămate inculpaților nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, fapta de a demonta si înlătura poarta putând constitui eventual altă infracțiune nicidecum cea de abuz de încredere pentru care, în prealabil trebuia să există vreo convenție de predare în posesie.
De asemenea, în legătură cu acea poartă, în baza convenției încheiată cu vânzătorii, inculpații aveau și ei dreptul de a practica acel podeț întrucât și lotul de teren predat lor în posesie se întinde până la pârâul peste care este practicat acel podeț.
Având în vedere că, inculpații au fost achitați, precum și motivele acestei achitări, în baza art.346 Cod procedură penală, instanța de fond a respins acțiunea civilă formulată de părțile vătămate ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, părțile vătămate G și, apel respins ca tardiv prin decizia penală nr.49 din 23 iunie 2009 a Tribunalului Bistrița -N, în ceea ce o privește pe partea vătămată G, iar în temeiul art.379 pct.2 lit.b proc.pen.a fost admis apelul declarat de partea vătămată cu desființarea sentinței atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de fond - Judecătoria Năsăud.
Hotărârea Tribunalului Bistrița -N, a fost atacată cu recurs de către părțile vătămate G și.
Partea vătămată G aprecia că se impune admiterea recursului său și trimiterea dosarului spre rejudecare în privința sa la instanța de apel, deoarece apelul promovat nu era tardiv, ci în termen, soluția fiind astfel nelegală. În privința părții vătămate - s-a solicitat rejudecarea cauzei de către instanța de recurs și administrarea probei cu martori, respectiv a numitului, care este o altă persoană decât inculpatul trimis în judecată de către procurori, iar în urma rejudecării să se dispună condamnarea inculpaților pentru infracțiunea de tulburare de posesie prev.de art.220 alin. 1 și 3 pen.
În subsidiar, s-a arătat de către părțile vătămate că este important a se trimite întregul dosar instanței de fond Judecătoria Năsăud dacă nu se va accepta cererea principală de rejudecare de către Curtea de Apel pentru a fi administrate în mod legal probele științifice respectiv expertizele topometrice, a fi audiați inculpații în mod nemijlocit potrivit motivelor invocate de victime în plângerile penale, iar în urma administrării tuturor probelor testimoniale și științifice, a se răspunde la obiecțiunile eventuale care s-ar formula în cauză și a suplimenta întregul probatoriu pentru a se respecta dispozițiile art.6 din Convenția Europeană acela al dreptului tuturor părților de a avea un proces echitabil.
Nu în ultimul rând este oportun ca după audierea lor cu privire la infracțiunea imputată, inculpații să-și exprime opinia cu privire la stabilirea despăgubirilor solicitate de părțile civile.
Curtea examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Din cuprinsul sentinței penale 118 din 10 iulie 2008 a Judecătoriei Năsăud, rezultă că partea vătămată G, a fost prezent atât la judecarea pe fond a dosarului - a Judecătoriei Năsăud așa cum rezultă din practica cât și la pronunțarea hotărârii, astfel că dreptul de apel curgea conform art.363 alin.1 și 3 proc.pen.de la pronunțare. Pentru părțile prezente la pronunțare și dezbateri, termenul de apel d e 10 zile curgea de la pronunțare.
Din scriptul depus la fila 159 din dosarul Judecătoriei, rezultă că hotărârea a fost pronunțată la 10 iulie 2008, dată de la care curgea termenul de 10 zile pentru promovarea apelului. Cu toate acestea, partea vătămată Gap romovat apelul la 24 iulie 2008, cu depășirea termenului imperativ prevăzut de lege, fără a putea dovedi vreo împiedicare temeinică, obiectivă care să-l fi pus în imposibilitate de a declara în termen calea ordinară de atac.
Controlul instanței superioare poate fi făcut în privința acestui recurent doar sub aspectul corectei rețineri a excepției tardivității de către instanța de apel.
Având în vedere că în mod legal și temeinic, tribunalul a reținut că apelul este tardiv, recursul părții vătămate G apare ca nefondat și se va respinge ca atare, în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen.
Cu privire la recursul părții vătămate -:
Conform art.1 din Codul d e procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.
Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.
Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Prin soluția pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, Inculpaților și cât și părților vătămate G și - li s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme, promovat de CEDO. Astfel, cu privire la acest principiu, CEDO precizează că "exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale". (a se vedea hotărârea nr.27 din oct.1993 Dombo Bv versus Olanda; hotărârea CEDO din 20 februarie 1996 în cauza Hobo Machado contra Portugaliei, paragraf 31; hotărârea CEDO din 25 iunie 1997 în cauza Van Orshover contra Belgiei paragraf 38; hotărârea CEDO din 16 februarie 2000 în cauza Rowe și David contra Marii Britanii, paragraf 60; hotărârea CEDO din 16 februarie 2000 în cauza Fitt contra Marii Britanii, paragraf 44).
Mai mult, aceeași C, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, "în măsura în care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate". (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franța). De asemenea, "respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror" (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992; hotărârea CEDO din 4 octombrie 2007 în cauza Forum Maritime contra României; hotărârea din CEDO din 24 iunie 2003 în cauza Dowsett contra Marii Britanii paragraf 42; hotărârea CEDO din 21 septembrie 1993 în cauza Kremxouw contra Austriei, paragraf 53).
Ca atare, garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât și al disp.art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu se poate reține vreo cauză de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art.197 alin.2 proc.pen.
Instanta de judecata pronunta condamnarea inculpatului numai in situatia in care probele strinse in cursul urmaririi penale si verificate in cursul cercetarii judecatoresti, dovedesc in mod cert, printre altele, că fapta a fost savârsita de inculpat.
Potrivit art. 200 din Codul d e procedura penala, "urmarirea penala are ca obiect stringerea probelor necesare cu privire la existența infractiunilor, la identificarea faptuitorilor și la stabilirea raspunderii acestora pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata.
Art. 289 Cod pr.penala dispune ca "judecata cauzei se face in fata instantei constituita potrivit legii si se desfasoara in ședință, oral, nemijlocit si in contradictoriu".
Astfel, probele strinse in cursul urmaririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea in judecata.
Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strinse in cursul urmaririi penale trebuie verificate in activitatea de judecata de catre instanta, in ședință publică in mod nemijlocit, oral și in contradictoriu.
Numai dupa verificarea efectuata, in aceste conditii, instanta poate retine motivat, ca exprima adevărul, fie probele de la urmarire penala, fie cele administrate in cursul judecătii.
Pe de alta parte, in raport de dispozitiile art. 62, 63 Cod pr.penala, cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 Cod pr.penala, hotarirea prin care se solutioneaza cauza penala dedusa judecătii trebuie sa apara ca o concluzie, sustinuta de materialul probator administrat in dosar, constituind un lanț deductiv, fara discontinuitate.
Dispozițiile art.63 alin.2 proc.pen.exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.
Dând sens și dispozițiilor art.3 din proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanțele de fond și apel trebuie sa rețină și să aprecieze numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.
Cum, potrivit art.64 proc.pen. nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.
Pe de altă parte, declarațiile inculpatului date în faza judecății și în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).
În speță, se observă că dosarul a fost judicios soluționat de către Tribunalul Bistrița -N, avându-se în vedere și principiul procesului echitabil din punct de vedere al garanțiilor procesuale.
Soluția de achitare a inculpaților pronunțată de instanța de fond a fost atacată cu apel d e către părțile vătămate G și, care prin calea de atac promovată au criticat modul de efectuare al probei științifice arătând că nu au fost citați în mod legal la efectuarea probei, iar pe de altă parte, inculpații nu au fost prezenți la nici un termen de judecată la Judecătoria Năsăud și nu s-a procedat la audierea nemijlocită a acestora, așa cum se impunea, pentru a fi respectat principiul nemijlocirii, oralității și contradictorialității procesului penal.
Nemulțumirea părților vătămate a fost reliefată de faptul că prezentul dosar a fost casat cu rejudecare de mai multe ori și de fiecare dată când s-a reluat ciclul procesual, numai părțile vătămate au fost audiate iar inculpații nu, astfel că victimele infracțiunii nu cunosc poziția subiectivă a inculpaților raportat la săvârșirea faptelor ce li se impută și nici dacă aceștia contestă sau nu valoarea pretențiilor civile cerute de părțile civile.
Pe lângă viciile de procedură invocate de părțile vătămate la efectuarea expertizei, acestea învederează că au mai depus și obiecțiuni cu privire la conținutul probei științifice, dar instanța de fond, a procedat la dezbaterea cauzei fără a da curs obiecțiunilor și fără a dispune aducerea inculpaților pentru ca și aceștia să-și exprime punctul de vedere raportat la proba științifică administrată în speță.
Atât doctrina cât și practica judiciară, este unanimă în a considera că, "o corectă judecare a inculpatului trebuie să se desfășoare în prezența sa - aceasta fiind regula".
Egalitatea procesuală între părțile din procesul penal, se realizează în condițiile susținerii unor poziții contrare, ceea ce reprezintă contradictorialitatea specifică judecății penale, prin susținerea învinuirii de către procuror sau de către persoana vătămată și inculpat, asistat sau reprezentat de avocat, care își exercită dreptul său la apărare - fie singur, fie împreună cu partea responsabilă civilmente.
Reglementarea principală a judecății pe baza contradictorialității este de esența procesului penal echitabil, cu respectarea și asigurarea egalității de arme între acuzare și apărare (părți vătămate și inculpat).
Importanța deosebită a dreptului la apărare a tuturor părților în procesul penal, în viziunea Curții Europene, rezidă în reglementarea sa detaliată în cadrul principiului procesului echitabil. Curtea Europeană subliniază că nu trebuie confundată "prezenta personală a acuzatului în instanță, cu posibilitatea pe care i-o recunoaște art.6 paragraf 3 lit.c de a se apăra singur. Astfel, chiar dacă nu este expres menționat în art.6 dreptul tuturor părților de a lua parte personal la dezbaterile din cauză, acesta decurge din scopul și din obiectul ansamblului acestui text: dreptul tuturor participanților la un proces echitabil".
Curtea Europeană, arată de asemenea, că prezența acuzatului la ședința de judecată are o importanță esențială pentru o bună soluționare a cauzei, în sensul că instanța trebuie să examineze nu numai personalitatea acuzatului și starea sa de spirit la momentul comiterii infracțiunii pentru care este trimis în judecată, ci și mobilurile activității sale infracționale, iar "asemenea aprecieri au a cântări substanțial în soluția ce urmează a fi pronunțată; caracterul echitabil al procedurii impune atât prezența acuzatului cât și a celorlalte părți vătămate, civile sau responsabile civilmente la instanță, alături de apărătorii lor". (cauza CEDO Kremzow contra Austriei din 21 septembriei 1993).
Verificând conținutul deciziei penale 49 din 23 iunie 2009 a Tribunalului Bistrița -N, rezultă că instanța de apel s-a ocupat de respectarea dreptului la un proces echitabil atât al părților vătămate cât și al inculpaților, dovadă fiind tocmai admiterea apelului victimei de a desființa hotărârea Judecătoriei Năsăud și a decide rejudecarea procesului de către instanța de fond cu respectarea principiului oralității, nemijlocirii și contradictorialității ce guvernează procesul penal.
Câtă vreme, partea vătămată a primit o soluție favorabilă prin admiterea apelului său de către tribunal, recursul acesteia apare ca nefondat și se va respinge ca atare, în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen.
Decizia instanței de apel a dat eficiență dispozițiilor art.5 și 6 din Convenția Europeană vizând dreptul la un proces echitabil, cât și principiilor de drept procesual intern ce reglementează dreptul la apărare a tuturor părților, urmând ca la Judecătoria Năsăud să fie audiate în mod nemijlocit atât părțile vătămate cât și inculpații, să se administreze toate probele testimoniale și științifice atât în apărarea cât și în defavoarea lor ca apoi, să se pronunțe o soluție de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal în funcție de aprecierea probelor existente la dosar.
În baza art.189 proc.pen.se va stabili în favoarea Baroului de avocați C suma de câte 300 lei pentru inculpații și cu titlu de onorariu pentru apărător din oficiu ce se va plăti din
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.părțile vătămate vor fi obligate să achite statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei reprezentând onorariu avocațial oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile vătămate G și - domiciliate în comuna - jud.B-N, împotriva deciziei penale nr.49/A din 23 iunie 2009 a Tribunalului Bistrița -
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C, suma de câte 300 lei pentru inculpații și onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe părțile vătămate să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - ---
Red.PD/CA
3 ex. - 30.09.2009
Jud.fond. Gh.
Jud.apel:;
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Delia Purice, Ioana Cristina
