Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 568/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 568
Ședința publică din data de 20 iunie 2008
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTOR 3: Ștefan Fieraru
Grefier - - -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA împotriva deciziei penale nr. 43 din 07.3.2008 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și sentinței penale nr. 210 din 03.10.2008 pronunțată de Judecătoria Găești, prin care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, fiul lui - și, născut la 26.02.1971, domiciliat în G,-, județul D pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 220 alin. 1 Cod procedură penală.
În temeiul art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură penală a fost obligată partea vătămată, domiciliat în G,-, județul D la 450 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au au răspuns: intimatul parte vătămată -, asistat de avocat ales -, din Baroul Dâmbovița și intimatul inculpat -, asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, depune la dosar reformularea motivelor de recurs.
Avocat pentru intimatul parte vătămată depune la dosar concluzii scrise.
Curtea, a procedat la audierea intimatului inculpat -, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, avocat - pentru intimatul parte vătămată, avocat pentru intimatul inculpat, având cuvântul, arată că nu au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră soluția de achitare a intimatului făptuitor ca fiind netemeinică și nelegală.
Solicită să fie avute în vedere declarațiile martorilor și G -, potrivit cărorra ocuparea terenului s-a realizat prin mutarea gardului urmată de edificarea solarului, deci fără drept și cu intenție.
De asemenea, expertiza topo confirmă parțial concluziile potrivit cărora intimatul făptuitor a ocupat suprafața de 55. prin mutarea gardului părții vătămate.
În concluzie, consideră că sunt întrunite elementele constitutive ale săvârșirii infracțiunii prev. de art. 220 Cod penal, solicitând condamnarea făptuitorului și repunerea părților în situația anterioară.
Avocat -, având cuvântul pentru intimatul prate vătămată depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate, dar fără trimiterea dosarului la prima instanță, întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că făptuitorul a mutat gardul și a extins construcția solarului, că a întrerupt cursul posesiei părții vătămate.
Consideră că s-a făcut dovada existenței faptei, că a fost săvârșită de făptuitor și solicită admiterea recursului și condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 Cod penal. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul făptuitor, solicită menținerea soluției pronunțate ca fiind temeinică și legală și respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul făptuitor -, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet.
URTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 210 din data de 3.10.2007, pronunțată de Judecătoria Găești, în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.b pr.penală, s-a dispus achitarea inculpatului, fiul lui - și, ns.la data de 26.02.1971, în or.G, județul D, cu același domiciliu,-, fără antecedente penale, pentru infracțiunea de tulburare de posesie prev.de art. 220 al.1, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Partea vătămată -, a fost obligată la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu.
Pentru a pronunța o atare sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, nr. 527/P/22.01.2007 a fost trimis în judecată inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev.de art. 220 al.1 constând în aceea că în primăvara anului 2006 acesta a construit un solar, construcție care prin amplasamentul ei ocupă din terenul - vecinului său - parte vătămată -, suprafața de 404. așa cum rezultă din adresa Primăriei or.
A constatat instanța de fond că la data de 4.07.2002, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor D, a emis titlul de proprietate nr. - prin care s-a reconstituit părții vătămate - și fratelui său -, dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 1 hectar și 4500. situat pe raza or.
Conform acestui titlu de proprietate partea vătămată -, ocupa tarlaua 21, parcela 2477, suprafață de 4710. învecinându-se în partea de sud cu terenul inculpatului -.
La rândul său și inculpatul a primit de la comisia județeană titlul de proprietate nr. 90374 din 11.11.1998, prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1040. teren intravilan situat în or.
A apreciat instanța de fond că refuzul inculpatului - de a da curs solicitării părții vătămate să elibereze suprafața de 404. pe care se află construită o parte din solar, convins fiind că acest teren îi aparține, nu este prevăzut ca faptă incriminată de dispoz. art. 220 al.1
În instanță s-a dispus efectuarea unei expertize topo, având ca obiective identificarea terenului în funcție de actele de la dosar, transpunerea într-o schiță a constatărilor, dacă în cauză există sau nu suprapuneri de teren și dacă suprafața pe care se află solarul ocupă o parte din terenul părții vătămate -.
A concluzionat instanța că probele administrate în cauză, respectiv, depozițiile martorilor, raportul de expertiză topo, coroborate cu declarațiile părților, demonstrează că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev.de art. 220 al.1, deoarece acesta nu a ocupat parte din teren despre care partea vătămată afirmă că se află în posesia sa, motiv pentru care a stabilit că fapta inculpatului nu este prevăzută de legea penală, dispunând achitarea acestuia în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.b pr.penală.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești și partea vătămată -.
Critica invocată de apelanți vizează greșita achitare a inculpatului - pentru infracțiunea de tulburare de posesie prev.de art. 220 al.1.
S-a susținut că probatoriile administrate în cauză demonstrează vinovăția inculpatului așa încât s-a solicitat admiterea apelurilor și condamnarea acestuia pentru fapta pentru care a fost dedus judecății.
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, prin decizia penală nr. 43 din 7.03.2008, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești și partea vătămată -.
S-a apreciat că, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie prev.de art. 220 al.1 deoarece nu este vorba de ocuparea unui imobil de către inculpat aflat în posesia părții vătămate, prin ocupare înțelegându-se luarea în stăpânire a imobilului.
Pentru ca fapta să existe, se cere ca ocuparea imobilului aflat în posesia altuia să se facă fără drept, cerința legii fiind îndeplinită dacă la momentul săvârșirii faptei făptuitorul nu avea un titlu legitim care să-l îndreptățească a ocupa imobilul.
De aceea, dacă ocuparea unui teren s-a făcut în temeiul unui asemenea titlu, fapta nu constituie infracțiunea de tulburare de posesie întrucât lipsește o condiție esențială cerută de lege pentru existența acestei infracțiuni.
Mai mult, se arată că legiuitorul a incriminat această faptă numai dacă a fost săvârșită cu intenție, iar atunci când aceasta a fost în eroare considerând în mod greșit că este în drept să ocupe imobilul fapta nu constituie infracțiunea de tulburare de posesie.
S-a concluzionat că în speța dedusă judecății prima instanță în mod legal a dispus achitarea inculpatului în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.b pr.penală, fapta nu este prevăzută de legea penală, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul împreună cu soția sa a împrejmuit cu gard o suprafață de 3640. ca rezultat al moștenirii de pe urma mamei sale defuncte, dar și ca urmare a achiziționării unui teren.
S-a apreciat că litigiul dintre părți poate fi unul civil și nicidecum un litigiu care să atragă răspunderea penală a inculpatului și eventualele neînțelegeri asupra suprafețelor de teren ale părților pot fi rezolvate și de către Comisia Orășenească G de Aplicare a Legii nr. 18/1991, republicată.
Decizia a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, arătând că atât soluția pronunțată de instanța de apel cât și hotărârea primei instanțe sunt nelegale și netemeinice, pentru greșita achitare a inculpatului -, pentru infracțiunea prev.de art. 220 al.1
Se arată că netemeinicia celor două soluții vine și din lipsa de rigoare științifică a expertizei pe care se bazează, expertiză care nu a lămurit pe deplin litigiul dintre părți și problemele cauzei.
Cu toate că expertiza a demonstrat că partea vătămată - are lipsă suprafața de 650. teren instanțele anterioare trebuiau să lămurească care sunt hotarele reale, dimensiunile suprafețelor de teren ale ambelor părți și pe cale de consecință, să se constate că inculpatul a ocupat fără drept parte din terenul părții vătămate, așa încât se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond condamnarea acesteia pentru infracțiunea de tulburare de posesie, prev.de art. 220 al.1
Recursul este nefondat.
Curtea constată că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, deoarece în mod corect s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie prev.de art. 220 al.1
În mod corespunzător s-a apreciat de către instanța de apel că litigiul dintre părți poate fi unul de drept civil și nicidecum un litigiu care să atragă răspunderea penală a inculpatului.
Acesta poate fi rezolvat fie de către Comisia Orășenească G de Aplicarea Legii Fondului Funciar nr. 18/1991 republicat, fie printr-o acțiune în grănițuire la instanța de drept comun.
Aici se pot compara titlurile de proprietate ale părților, suprafețele pe care le ocupă fiecare, dimensiunile acestora precum și hotarul despărțitor între proprietăți.
Cum probele administrate în cauză nu demonstrează fără echivoc vinovăția inculpatului -, de a ocupa fără drept o suprafață de teren ce aparține părții vătămate -, în mod corect s-a dispus achitarea acestuia pentru infracțiunea dedusă judecății.
În consecință, recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA este nefondat și va fi respins ca atare, conform art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, împotriva deciziei penale nr. 43 din 07.03.2008 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și sentinței penale nr. 210 din 03.10.2007 pronunțată de Judecătoria Găești, privind pe intimatul-inculpat, fiul lui - și, născut la 26.02.1971, domiciliat în G,-, județul
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 20 iunie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Fiind plecat în concediu de odihnă,
se semnează de Președintele instanței
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./9.07.2008
nr- Judecătoria Găești
nr- TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
-
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru
