Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 598/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - -
DECIZIA PENALĂNr. 598
Ministerul Public reprezentat de procuror
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, și și partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 137 din data de 21 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publica, lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 4 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă a prezentei decizii când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a dispus amânarea pronunțării pentru azi 11 2007.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor penale de față;
Judecătoria Iași, prin sentința penală nr. 3993/3.10.2006, a hotărât următoarele:
"Condamnă pe inculpații:, fiul lui și, născut la data de 24.01.1935 în comuna, jud. I;, fiul lui și, născut la data de 25.04.1979 în P, jud. H; -, fiul lui și, născută la data de 11.08.1977 în P, jud. H, la pedeapsa de câte 6 (șase) luni închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de "tulburare de posesie" prev. și ped. de dispozițiile art. 220 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea dispozițiile art. 13 Cod penal, în procesul penal, pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate, fiul lui și -, născut la data de 14.09.1938.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor pentru o perioadă de 2 ani și 6 luni care, potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal constituie termen de încercare.
Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Admite în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă.
În baza dispozițiilor art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, obligă pe inculpați, în solidar, să plătească părții civile suma de 12.627.450 lei cu titlu de daune materiale.
În baza dispozițiilor art. 170 Cod procedură penală obligă pe inculpați să lase părții vătămate în liniștită posesie suprafața de 7653 mp situată în comuna, tarlaua 92, parcela nr. 1778/64, delimitată de punctele 4, 5, 6, 7, 4 potrivit planului de situație anexa la raportul de expertiză care face parte integrantă din prezenta sentință.
În baza dispozițiilor art. 190 Cod procedură penală obligă partea vătămată să plătească expertului suma de 300 lei și expertului suma de 70 lei în contul nr. - deschis la CEC I, reprezentând diferență de onorariu.
În baza dispozițiilor art. 193 Cod procedură penală obligă pe inculpați să plătească părții vătămate suma de 870 lei, câte 290 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare (onorarii expert 550 + 320 lei)."
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La plângerea prealabilă a părții vătămate înregistrată pe rolul instanței la 9180/12.04.2004, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "tulburare de posesie" prev. și ped. de dispozițiile art. 220 Cod penal.
În motivarea plângerii, partea vătămată a arătat că în primăvara anului 2004, inculpatul i-a ocupat suprafața de 1 ha, proprietatea sa potrivit titlului de proprietate nr. - din 20.02.2004.
Prin sentința penală nr. 2828/11.06.2004, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b raportat la dispozițiile art. 10 lit. f Cod procedură penală, instanța a dispus încetarea procesului penal.
Tribunalul Iași, prin decizia penală nr. 127/08.02.2005, a admis recursul părții vătămate, a dispus casarea integrală a sentinței penale nr. 2828/11.06.2004 și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la nr. 4638/09.03.2005.
În declarația dată la termenul de judecată din 26.04.2005, partea vătămată a declarat că a fost pusă în posesie de Comisia pentru aplicarea legilor fondului funciar pe o suprafață de teren în tarlaua "". A stăpânit acel teren până în primăvara anului 2004, când împreună cu fiii săi și, pretinzând că terenul le aparține, l-au amenințat cu topoarele și l-au determinat să renunțe la posesia terenului. De atunci, suprafața de teren este stăpânită de familia.
Partea vătămată a solicitat tragerea la răspundere penală a celor trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de "tulburare de posesie" și s-a constituit parte civilă cu suma totală de 100.000.000 lei, din care 50.000.000 lei daune materiale reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului și 50.000.000 lei daune morale.
Deși plângerea prealabilă a părții vătămate privește doar pe inculpatul, față de precizările făcute în fața instanței de judecată, având în vedere și dispozițiile art. 131 alin. 4 Cod penal potrivit cărora, fapta atrage răspunderea tuturor participanților la săvârșirea ei, chiar dacă plângerea s-a făcut sau se menține doar cu privire numai la unii din ei, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de inculpați și a numiților și -.
În susținerea plângerii, partea vătămată a solicitat audierea martorilor și G, efectuarea expertizei topografice prin care să se identifice suprafețele deținute de părți, suprafața ocupată de inculpați din terenul părții vătămate, precum și a expertizei agricole prin care să se stabilească valoarea prejudiciului suferit de partea vătămată prin lipsa de folosință a terenului.
Inculpații au negat că ar fi ocupat terenul cu forța așa cum a pretins partea vătămată.
Potrivit titlului de proprietate nr. -/20.02.2004, părții vătămate i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1 ha, teren situat în extravilanul localității, jud. I, în tarlaua 92, parcela 1778/64, cu vecinătățile: N - DE 17848; E - G și; S -; V - -.
În planul de situație, anexă la raportul de expertiză topografică nr. 509/13.02.2006, terenul în litigiu este delimitat de punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 1.
Partea vătămată a avut posesia terenului până în primăvara anului 2004 când inculpații, - și au ocupat, fără drept, o porțiune de 7653 mp (suprafață delimitată de punctele 4, 5, 6, 7, 4 în planul de situație).
Deși inculpații s-au apărat susținând că au fost puși în posesie de comisia comunală de aplicare a legilor fondului funciar, nu au făcut dovada în acest sens cu înscris întocmit cu acest prilej (proces verbal de punere în posesie).
Așa cum rezultă din raportul de expertiză și titlu de proprietate nr. -/06.06.1995 în tarlaua 92, numita deține teren al cărui amplasament, altul decât cel la care emit pretenții inculpații, respectiv în parcelele 1781/11, 1781/65 și nu în parcela 1778/64.
Prin lipsa de folosință a suprafeței de 7653 mp, în anii 2004 și 2005, partea vătămată a suferit un prejudiciu de 12.627.450 lei (expertiza efectuată în cauză a stabilit valoarea producției medii la 1 ha pentru cei 2 ani la suma de 16.500.000 lei).
Reținând că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptei, prima instanță a dispus condamnarea acestora.
În drept, fapta inculpaților, - și - care, în primăvara anului 2004, au ocupat fără drept, suprafața de 7653 mp din terenul în suprafață totală de 1 ha, amplasat în tarlaua 92, parcela 11778/64, în extravilanul localității, județul I, deținut de partea vătămată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tulburare de posesie" prev. și ped. de dispozițiile art. 220 alin. 1 Cod penal.
Deși partea vătămată a susținut că inculpații au venit la teren înarmați cu topoare, l-au amenințat și l-au deposedat, probatoriu administrat în cauză nu confirmă această susținere. Martorii G și au declarat că nu au fost prezenți când a avut loc deposedarea despre care cunosc din zvon public.
Pentru acest motiv, instanța a apreciat că nu se poate reține încadrarea juridică a faptei în dispozițiile art. 220 alin. 2, 3 Cod penal.
Întrucât prin Legea nr. 247/2005, art. 220 alin. 1 Cod penal a fost modificat, fapta fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ni, spre deosebire de forma nemodificată în care pedeapsa era închisoare de la o lună la 2 ani sau amenda, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 13 Cod penal privind legea mai favorabilă.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, referitoare la limitele de pedeapsă fixate de textul de incriminare, împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, valorile sociale ocrotite de legea penală și care au fost încălcate, gradul de pericol social concret al infracțiunii și urmarea produsă, precum și persoana fiecărui inculpat în parte.
Față de aceste criterii, instanța a aplicat inculpaților pedeapsa de 6 luni închisoare fiecare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, fiind îndeplinite condiții prev. de art. 81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării și a stabilit termen de încercare potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei dacă, în perioada de încercare, comit altă infracțiune, condiții în care pedeapsa aplicată pentru fapta nouă se va executa în regim de detenție cumulat cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză potrivit cărora producția medie realizată la ha, pentru anii 2004 și 2005 fost evaluată la suma de 16.500.000 lei, precum și împrejurarea că inculpații au ocupat din terenul părții vătămate suprafața de 7653 mp, instanța a constatat că prin lipsa de folosință a terenului partea vătămată a suferit un prejudiciu de 12.627.450 lei.
Cât privește despăgubirile cu titlu de daune morale, instanța a apreciat că acordarea acestora nu se justifică.
Prin urmare, în baza dispozițiilor art. 14 și 346 Cod procedură penală, cu referire la dispozițiile art. 998 Cod civil, instanța a admis în parte acțiunea civilă și a obligat pe inculpați în solidar, să plătească părții civile suma de 12.627.450 lei cu titlu de daune materiale.
În termenul prev. de art. 363 Cod procedură penală, hotărârea Judecătoriei Iașia fost apelată de către inculpații, - și -, care au criticat-o sub aspectul nelegalității și a temeiniciei, invocând următoarele aspecte:
- terenul în litigiu este greșit înscris în titlu de proprietate al părții vătămate, titlu emis în anul 2004, pe când titlu emis pe numele lor este cel corect, fiind eliberat din anul 1993;
- terenul al cărui drept de proprietate fost reconstituit în folosul părții vătămate se suprapune cu cel din titlu lor;
- la stabilirea contravalorii recoltei expertul nu s-a deplasat la teren și la primărie pentru a se informa care a fost producția, care au fost cheltuielile efectuate;
- prima instanță a reținut, în mod greșit, vinovăția inculpaților și -, pentru care nu există plângere prealabilă și care nu aup articipat la ocuparea terenului.
În susținerea motivelor de apel, apelanții au solicitat admiterea și respectiv administrarea probei cu efectuarea unei noi expertize topometrice, expertul urmând a compara cele două titluri ale părților, și a stabili care are corespondent în teren.
Prin decizia penală nr. 137/21.03.2008 a Tribunalului Iașis -au decis următoarele:
Admite apelurile declarate de către inculpații, - și -, toți domiciliați în sat, com., jud. I, împotriva sentinței penale nr. 3993 din 03.10.2006 pronunțată de Judecătoria Iași în ds. nr. 4638/2005, sentință pe care o desființează în parte, în sensul modificării suprafeței de teren pe care inculpații au fost obligați să o lase în liniștită posesie părții vătămate și a reducerii cuantumului daunelor materiale acordate.
Rejudecând cauza:
În baza dispozițiilor art. 14 și 348 Cod procedură penală cu referire și la art. 170 Cod procedură penală, dispune punerea părților în situația anterioară, respectiv obligă inculpații, - și - să lase părții vătămate, sat, comuna, județul I, în liniștită posesie și deplină folosință suprafața de teren de 3786,94 mp. situată în comuna, tarlaua 92, parcela 1778/64, delimitată de punctele 108-105-E-F din planul situație (planșa nr. 2), anexă la raportul suplimentar de expertiză tehnică aflat la filele 15-19 din dosarul cu nr- al Tribunalului Iași, care face parte integrantă din prezenta.
În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 al. 1 raportat la art. 998-999 și art. 1003 cod civil obligă, în solidar, inculpații, - și - să plătească părții civilesuma de 625 lei Ron, cu titlu de daune materiale.
În baza dispozițiilor art. 189 și art. 190 al. 5 Cod procedură penală, diferența de onorariu-expert, în sumă de 348 lei Ron, va fi avansată expertului tehnic din fondul special alocat al Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cheltuielile judiciare avansate de către stat.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza dispozițiilor art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului de față rămân în sarcina statului.
În baza dispozițiilor art. 193 al. 6 Cod procedură penală, respinge, ca neîntemeiate, cererile formulate atât de către inculpați, cât și de către partea vătămată de restituire a cheltuielilor judiciare, respectiv onorariu avocat.
astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele:
Tribunalul a constatat că apelul declarat este fondat, în parte, dar pentru alte considerente decât cele invocate de apelanți:
Partea vătămată a formulat la data de 22.04.2004 o plângere către organele de poliție, sesizând faptul că terenul de 1 ha arabil, pe care-l deține din anul 1990 și pentru care i s-a eliberat titlu de proprietate în anul 2004 i-a fost ocupat, în primăvara anului 2004 de vecinul său de la sud,.
După efectuarea cercetării judecătorești, prima instanță a constatat, pe baza materialului probator administrat în cauză, în mod temeinic, că este dovedit faptul că inculpații, - și - au ocupat, fără drept, o suprafață de teren, din totalul de 1 ha deținută de către partea vătămată în tarlaua 92, parcela 11778/64, în extravilanul localității, județul I, dar a nu a identificat în mod corect suprafața ocupată în mod abuziv de către inculpați și nu a stabilit situația juridică a terenului în litigiu.
Inculpații au recunoscut acțiunea lor de ocupare, în primăvara anului 2004, unei suprafețe de teren, pe care anterior o deținuse partea vătămată, toți justificându-și acțiunile pe faptul că terenul ocupat este cuprins în titlul de proprietate eliberat pe numele, sora inculpatului.
Pentru lămurirea acestor aspecte și aflarea adevărului, instanța de fond a dispus administrarea probei cu expertiză topometrică. Expertul desemnat în cauză, a precizat, însă, în descrierea expertizei, că nu a putut verifica planurile parcelare de punere în posesie deținute de către primărie.
În aceste condiții, s-a dispus efectuarea unei noi expertize, care să aibă în vedere și aceste acte.
După analizarea celor două titluri de proprietate deținute de părți, a planului parcelar pus la dispoziție de către primărie, după identificarea și măsurarea terenurilor pe care le dețin în prezent părțile, precum și evident după identificarea terenului în litigiu, expertul a concluzionat următoarele:
Potrivit titlului de proprietate nr. -/06.06.1995, emis pe numele defunctei, acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 3,6722 ha, din care 1,36 ha teren situat în -, parcela 1781/65, cu vecinătățile: la N-, la E-, la - și la V- -;
Potrivit titlului de proprietate nr. -/20.02.2004 emis pe numele, acestuia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 1 ha teren extravilan situat în -, parcela 1778/64, cu vecinătățile: la N-DE 1748, E- și G, la - și la V- -;
Între suprafețele de teren de 1,36 ha și 1 ha așa cum sunt înscrise în titlurile de proprietate, există o suprapunere parțială de 7243,58 mp - a se vedea planșa nr. 2 anexă la Raportul suplimentar de expertiză tehnică - fila 119 ds. apel;
În prezent partea vătămată deține, din suprafața totală de 1 ha, doar 6213,06 mp (restul suprafeței de 3786,94 mp fiind ocupat de către inculpați.
Comisia comunală de fond funciar nu a pus în posesie nici o parte, fiind întocmite doar fișele de punere în posesie, care sunt identice cu titlurile de proprietate.
Tribunalul reține, ca obiectiv și lămuritor pentru cauză, raportul de expertiză topometrică și suplimentul la expertiză întocmite de către expert tehnic, aflate la filele 92-101 și 115-119 ds. apel, ținând cont de faptul că la întocmirea acestora expertul a avut în vedere toate înscrisurile relevante, inclusiv planurile parcelare deținute de primărie, iar concluziile acestor expertize au fost însușite de ambele părți. În consecință, s-a înlăturat expertiza topometrică efectuată în primă instanță.
Tribunalul constată că este dovedit faptul că inculpații au ocupat în primăvara anului 2004 suprafața de 3786,94 mp teren extravilan situat în -, parcela 1778/64, aflată în posesia părții vătămate.
Inculpații, prin motivele de apel, au invocat că ocuparea acestei suprafețe de teren s-a făcut cu drept, având în vedere că potrivit titlului de proprietate nr. -/06.06.1995, emis pe numele defunctei, sunt proprietarii acestei suprafețe de teren.
Inculpații sunt proprietarii suprafeței de teren ocupate în primăvara anului 2004 de 3786,94 mp teren extravilan situat în -, parcela 1778/64, dar, în același timp, la momentul ocupării, proprietar pe aceeași suprafață de teren era și partea vătămată, întrucât titlurile de proprietate eliberate părților se suprapun parțial.
Cum, partea vătămată avea posesia legitimă terenului de 3786,94 mp în primăvara anului 2004, fiindu-i eliberat chiar și titlu de proprietate pe această suprafață de teren, tribunalul constată inculpații au comis infracțiunea de "tulburare de posesie".
Este adevărat, că la această situație de fapt un rol determinant l-a avut Comisia comunală de fond funciar care a propus Comisiei Județene, în anul 1995 eliberarea titlului de proprietate pe numele surorii inculpatului, fără a proceda și la punerea în posesie efectivă a titularului, după care în anul 2004 propus eliberarea titlului de proprietate părții vătămate pentru o suprafață de teren care se regăsește și în titlul surorii inculpatului, și de această dată fără o prealabilă punere în posesie a părții vătămate.
În mod legal, prima instanță a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 131 al. 4 Cod penal, potrivit cărora fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanților la săvârșirea ei, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menține cu privire numai la unul dintre ei.
Prima instanță a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de "tulburare de posesie", și a dispus condamnarea inculpaților la o pedeapsă cu închisoarea, ce a fost individualizată, în mod corespunzător, spre minim.
Dar, în ceea ce privește latura civilă, se constată că, în mod nefondat, s-a dispus obligarea inculpaților să lase părții vătămate în liniștită posesie suprafața de 7653 mp, când, în fapt, aceștia au ocupat, fără drept doar 3786,94 mp. Având în vedere suprafața efectiv ocupată, netemeinică este și soluția de obligare, în solidar, a inculpaților, la plata sumei de 12.627.450 lei Rol cu titlu de daune materiale către partea vătămată.
Din conținutul expertizei rezultă clar că expertul s-a deplasat în zona terenului în litigiu, a avut consultări la Consiliul local al comuna, a studiat prețurile practicate pe piața liberă la cultura porumbului, a citat ambele părți, care au și participat la întocmirea expertizei, și s-a raportat în mod corect la producția medie la 1 ha din zonă, obținută în perioada de referință, de 3000 kg/ha și la prețul mediu pe piață atât în anul 2004 cât și în anul 2005 care a fost de 3000 lei și respectiv 2500 lei (de altfel la formarea prețului se are în vedere întotdeauna cheltuielile - în speța de față de însămânțare, întreținere și recoltare - la care se adaugă o cotă de profit).
La termenul prevăzut de art. 3853Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpați și de partea vătămată și criticate pentru netemeinicie și nelegalitate.
Inculpații solicită reaprecierea probelor, achitarea lor întrucât fapta nu există, și exonerarea de plata despăgubirilor civile. Se invocă faptul că plângerea părții vătămate îl viza doar pe, nu și pe fiii acestuia.
Partea vătămată susține că suprafața ocupată abuziv de inculpați este de 1 hectar, așa încât solicită admiterea recursului în acest sens.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate ce vizează cazul de casare prev. de art. 3859pct. 2 și pct. 18 Cod procedură penală, constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
În ce privește sesizarea instanței, în mod corect a argumentat tribunalul că, în speță sunt incidente dispozițiile art. 131 alin. 4 Cod procedură penală, potrivit cărora, fapta atrage răspunderea tuturor participanților, chiar dacă plângerea s-a făcut doar cu privire la unii dintre ei, așa încât introducerea în cauză în calitate de inculpați a numiților - și - este legală.
Cazul de casare prev. de art. 385 pct. 18 Cod procedură penală presupune o apreciere greșită a probelor, existența unui viciu în stabilirea situației de fapt, în sensul că, în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate în cauză, existând o neconcordanță vădită între modul în care acestea au fost percepute și analizate în hotărâre.
În plângerea formulată la data de 22.04.2004, partea vătămată a sesizat că vecinul său i-a ocupat în primăvara anului 2004 1 ha teren arabil pe care îl deține din 1990 și pentru care în anul 2004 i-a fost eliberat titlul de proprietate.
Inculpații au recunoscut că în primăvara anului 2004 au ocupat o suprafață de teren, pe care anterior o deținuse partea vătămată, toți legitimându-și acțiunile cu motivarea că terenul ocupat este cuprins în titlul de proprietate eliberat numitei, sora inculpatului.
După administrarea probei cu martori, înscrisuri și expertiză topometrică, reținând vinovăția inculpaților, instanța de fond a constatat că inculpații, au ocupat fără drept o suprafață de teren din totalul de 1 ha teren deținut de partea vătămată în extravilanul localității, județul I, dar nu a identificat corect suprafața ocupată abuziv.
Pentru a se lămuri toate neclaritățile expertizei topometrice efectuate pe parcursul primei judecăți, în apel, s-a efectuat o nouă expertiză cu privire la situația juridică a terenului în litigiu. Această expertiză a avut în vedere toate înscrisurile vizând terenul expertizat, inclusiv planurile de parcelare din evidențele primăriei.
În mod just, instanța de apel a avut în vedere - în contextul întregului material probator - concluziile acestei expertize complete, efectuate în urma măsurării terenurilor potrivit actelor existente, cu referire la titlurile de proprietate și fișele cadastrale.
Titlurile de proprietate ale părților se suprapun parțial.
Astfel, inculpații sunt proprietarii suprafeței de 3.784,94. teren extravilan situat în T-92 -, parcela 1778/64, dar în același timp, la momentul ocupării, proprietar pe aceeași suprafață de teren era și partea vătămată.
Esențial pentru lămurirea cauzei, în situația dată, este a se cunoaște cine avea posesia legitimă a terenului în primăvara anului 2004.
Din probele dosarului, rezultă că partea vătămată avea posesia legitimă a terenului în litigiu la data sus-menționată, așa încât, s-a constatat în mod just existența infracțiunii de tulburare în posesie.
Martorii G (fila 34 dosar fond și (fila 35 dosar fond), au relatat că "după revoluție", partea vătămată a fost pusă în posesie pe acest teren și l-a stăpânit până în 2004 când inculpații cu ocupat terenul.
Chiar inculpații recunosc faptul că partea vătămată a stăpânit terenul până în anul 2004 (fila 33 dosar instanța de fond).
Sintagma ocupare fără drept, din conținutul art. 220 Cod penal are în vedere și ipoteza existenței unui drept de intrare în stăpânirea imobilului în litigiu, ca în speța de față.
Fapta constituie infracțiune, dacă acel imobil se află deja în posesia unei alte persoane, chiar dacă titlul acesteia din urmă este inferior celui deținut de făptuitor.
Legea penală proteguiește pașnica posesie a imobilului și nimănui nu-i este îngăduit să-și facă singur dreptate, deci autorul faptei ocupă imobilul tot "fără drept", litigiul astfel născut din conflictul dintre titlurile deținute de fiecare parte urmând a fi soluționat de autoritățile administrative sau judiciare.
Față de întreg probatoriul administrat - cu referire la expertiza topometrică din faza apelului - în mod just instanța de apel, lămurind situația juridică a terenului în litigiu, a constatat că ocuparea abuzivă a vizat doar suprafața de 3.786,94. și nu suprafața de 1 ha astfel cum a solicitat partea vătămată.
În ce privește despăgubirile materiale, acestea au fost corect stabilite pe baza expertizei agricole efectuate, expertiză ce a avut în vedere criterii obiective de calcul, pe baza prețurilor de referință a produselor agricole de la nivelul anilor 2004-2005.
Constatând că nu sunt motive de casare a hotărârii recurate, potrivit art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate atât recursul părții vătămate cât și recursurile inculpaților împotriva deciziei penale nr. 137/21.03.2008 a Tribunalului Iași.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală ce reglementează cheltuielile judiciare către stat,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, -, - și partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 137 din data de 21 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă recurenții la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
03.12.2008
2 ex.-]
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Maria Cenușă, Mihaela Chirilă
