Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 750/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 750
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
MINISTERUL PUBLIC
A FOST REPREZENTAT DE PROCUROR - DIN CADRUL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de partea vătămată ( domiciliată în G,-) împotriva deciziei penale nr. 228 din data de 17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- ( sentința penală nr. 1728/1.10.2007 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr-).
La apelul nominal au răspuns: recurenta parte vătămată asistată de avocat, intimatulinculpat asistat de avocat, intimatul petent, lipsă fiind intimatulinculpat -, acesta fiind reprezentat de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorii recurentei părți vătămate și a intimaților inculpați având pe rand cuvântul, solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu au cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul recurentei părți vătămate susține că aceasta a declarat prezentul recurs împotriva soluției pronunțate în cauză pe care o consideră nelegală, fiind rezultatul unei evidente erori în care instanțele s-au găsit în ceea ce privește situația de fapt, a calității procesuale a părților, cu consecința unei soluții greșite, cât și compunerea nelegală a instanței.
Reiterează faptul că deși a precizat la ambele instanțe data la care a fost săvârșită fapta, că în titlu executoriu pus în executare de către executorul judecătoresc, nu era parte ci un alt acționar al societății, ambele instanțe au preferat să ia în considerație exclusiv declarațiile inculpaților, ignorând motivele plângerii acesteia cât și calitatea de președinte a Consiliului de administrație și faptul că în această calitate, ca parte vătămată, nu avea legătură cu titlu executoriu pus în executare.
Nu au fost sesizate instanțele cu ceea ce instanțele au judecat și reiterează faptul că a sesizat instanța cu fapta săvârșită la data de 28.08.2008 fără nici un fel de legătură cu punerea în executare a sentinței comerciale 1008 în care părțile din acest litigiu comercial erau pe de o parte SC iar pe de altă parte acționatul.
care a sesizat instanța de judecată la fond nu are nici un fel de legătură cu acest titlu executoriu, aceasta fiind președinta Consiliului de administrație și avea potrivit legii nr. 31 un drept liber de circulație ca fiecare acționar într-o societate pe acțiuni, un drept liber de a avea acces la arhiva contabilă și a conduce interesele comerciale ale societății pe acțiuni.
În condițiile în care, față de o altă parte, ce a din titlu executoriu din sentința comercială 1008 au pătruns în sediul societății și au ocupat o parte din birourile acesteia fără drept - dreptul derivă din dispozițiile speciale ale legii comerciale - și îndepărtarea acesteia din sediul societății, uzându-se de amenințări, în condiția în care avea și calitatea de acționar și de președintă a Consiliului de administrație, consideră că instanțele au în vedere la baza soluției, o situație greșită.
Mai învederează faptul că ceea ce reprezentantul Parchetului de ridicat în ședința din data de 17.10.2008, ca o precizare și care ar putea constitui și motiv de recurs.
Arată că a precizat în fața instanței de apel că instanța trebuia să fie o instanță de recurs, pentru că fapta a fost săvârșită în data de 28.08.2004 și față de dispozițiile legii la acel moment, calea de atac era recursul.
Invocă prevederile art. 3851alin. 1 lit. d Cod procedură penală și art. 38515pct. 2 Cod procedură penală.
Curtea, pune în vedere părților să pună concluzii cu privire la excepția competenței.
Apărătorul recurentei părți vătămate susține că aceea instanță nu era constituită legal.
Apărătorul intimatului inculpat consideră că instanța nu a fost legal sesizată, față de infracțiunile reținute, la plângere prealabilă, calea de atac corectă era recursul.
Invocă prevederile art. 361 Cod procedură penală în sensul că nu se poate ataca cu apel o sentință care are în vedere infracțiuni sesizate la plângerea prealabilă a părții vătămate, nefiind în cazul unei legi favorabile în sensul că sunt două feluri de dispoziții, fiind vorba de dispozițiile Codului d e procedură penală ce sunt de imediată aplicare.
Referitor la situația de fapt, consideră că instanța a avut-o în vedere în mod corect.
Apărătorul intimatului inculpat - consideră că instanța de apel în mod corect a soluționat cauza având o componență stabilită în mod corect.
Este vorba de o aplicate în timp a unor norme de procedură, plângerea a fost formulată în anul 2004 dar prin legea nr. 247/2005 a fost modificată posibilitatea de sesizare a instanței la plângere prealabilă. În anul 2005 această infracțiunea nu mai era sesizată prin plângere prealabilă.
Având în vedere faptul norma de procedură de imediată aplicate, calea de atac a sentinței primei instanțe era apelul și nu recursul.
Pe fond, solicită a se observa faptul că în plângerea formulată s-au invocat două fapte materiale, despre data de 19.08.2004 când intimații inculpați au pătruns cu executorul judecătoresc în sediul societății ducând la îndeplinire dispozițiile sentinței civile nr. 1008/2004, când au luat în posesie documentele contabile și altele, așa cum s-a stabilit prin sentință.
Ulterior acestei date, - avea calitatea de administrator, cât și de posesor al imobilului, motiv pentru care nu poate fi vorba despre o tulburare de posesie. Pentru data de 27.08.2008, acesta deja exercita o posesie legitimă.
Proprietatea mijloacelor fixe a unui sediu este al societății, nu al acționarilor acesteia. În speță, a formulat plângere un acționar și în mod incorect a arătat petenta că i-a fost tulburată posesia, hotărârile pronunțate de instanța de fond și de apel fiind corecte.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii pe excepție, în sensul că instanța a fost nelegal compusă, la momentul la care s-a pronunțat, motiv pentru care, solicită admiterea recursului cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel pentru a se pronunța ca instanță de recurs.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt intimatului inculpat susține că este nevinovat și solicită respingerea recursului, întrucât a intrat în sediu cu executorul judecătoresc și cu poliția pentru a executa o hotărâre.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1728 din 1.10.2007, a Judecătoriei Galați (dosar fond nr-), în baza art. 11 pct.2 lit. a în ref. la art. 10 lit.b din pr.pen. au fost achitați inculpații și -, pentru comiterea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 al.3 din pen.
Conf. art. 346 al. 3 din pr.pen., au fost respinse ca nefondată pretențiile civile formulate de partea civilă.
Conform art. 192 al. 1 lit. "a" din pr.pen. partea civilă a fost obligată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea penală adresată Judecătoriei Galați, partea vătămată a solicitat condamnarea inculpaților - și, pentru comiterea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 al.3 pen.
În motivarea plângerii penale partea vătămată a arătat că în luna august 2006 cei doi inculpați, au pătruns prin forță în sediul SC SA G, de unde au sustras mai multe bunuri și documente contabile.
Pe baza probelor administrate instanța de fond a ajuns la concluzia că nu pot fi condamnați cei doi inculpați deoarece aceștia au pus în executare o hotărâre judecătorească nu au pătruns fără voie în imobil, între părți existând mai multe litigii de natură civilă și comercială.
Împotriva sentinței penale nr. 1728 din 1.10.2007, a Judecătoriei Galați, în termen legal au declarat apel partea vătămată și petentul.
În motivarea cererii de apel, parte vătămată prin apărător a arătat că instanța de fond a dispus în mod greșit achitarea inculpaților - și.
S-a mai arătat că inculpații au încălcat cu bună știință posesia părții vătămate, instanța de fond făcând o greșită apreciere a probelor.
Apărătorii inculpaților intimați au solicitat respingerea apelurilor declarate în cauză ca nefondate.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea ca inadmisibil a apelului declarat de petentul și respingerea ca nefondat a apelului declarat de partea vătămată deoarece instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală sub toate aspectele.
Verificând sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate de apelanta dar și din oficiu conf. art. 371 al.2 din pr.pen. instanță de control judiciar a constatat că Judecătoria Galația pronunțat în parte a hotărâre nelegală motivat de următoarele:
Din verificarea dispozitivului hotărârii apelate s-a constatat că Judecătoria Galația respins pretențiile civile solicitate de partea vătămată, în baza art. 346 al.3 din C.P.P. necorelând practic soluția pe latură civilă cu dispoziția de achitare a inculpaților - și.
Pe natura penală instanța de fond a dispus achitarea celor doi inculpați conf. art. 11 pct. 2 lit. a, în ref. la art.10 lit. "b" din pen. pentru comiterea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art.220 al.3 din pen. apreciindu-se că fapta nu este prevăzută de legea penală fiind în esența un litigiu de natură civilă.
În condițiile în care s-a apreciat că litigiu nu este de natură penală instanța de fond nu putea să soluționeze latura civilă a cauzei prin admiterea acțiunii civile sau prin respingerea acesteia singura soluție legală și rațională fiind lăsarea liberului acces al părților la soluționarea laturii civile printr- eventuală acțiune civilă separată.
cu soluția pronunțată pe latura penală, văzând art. 346 al.4 din pr.pen. instanța de fond pe latură civilă nu putea decât să constate că instanța nu soluționează latura civilă a cauzei în prezentul proces penal.
Pentru aspectele arătate mai sus, s-a apreciat că se impune admiterea apelului declarat de partea vătămată și modificarea dispoziției de soluționare a laturii civile a cauzei.
S-a apreciat că motivul principal invocat de apelanta, privind greșita achitare a celor doi inculpați nu poate fi primit, deoarece din probele existente la dosar rezultă cu evidentă că în cauză fapta nu este prevăzută de legea penală având un caracter civil.
În fapt partea vătămată apelantă a arătat că în luna august 2004 cei doi inculpați au pătruns cu forța într-un imobil aparținând de societatea comercială SC SA G de unde au sustras mai multe bunuri, înscrisuri și documente contabile.
Inculpații - și au precizat că nu au pătruns cu forța în imobil ci au mers să pună în executare o hotărâre civilă executorie împreună cu executorul judecătoresc -.
Din probele existente la dosar rezultă că la începutul anului 2004, inculpatul a devenit director al SC SA G iar prin sentința civilă nr. 1008 din 2.07.2004, pârâtul a fost obligat să predea către SC SA G, bunurile imobile arhiva, ștampila și documentele contabile ale societății.
Hotărârea judecătorească nu a fost executată de bunăvoie de către persoanele căzute în pretenții motiv pentru care intimații inculpați s-au adresat executorului judecătoresc - care la finele lunii august 2004 mers la fața locului pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 1008 din 2.07.2004 a Tribunalului Galați.
Executorul judecătoresc a fost însoțit de inculpații - și la sediul SC SA G, unde s-a pus în executare efectivă titlu executor.
Prin urmare, s-a constatat că în sarcina celor doi inculpați nu se poate reține comiterea unei fapte penale deoarece aceștia au pus în executare o hotărâre civilă executorie, ridicând de la sediul societății bunurile stipulate în hotărâre.
Cu privire la apelul declarat de petentul s-a constatat că acesta este inadmisibil și urmează să fie respins cu consecința obligării petentului la plata de cheltuieli judiciare, deoarece petentul nu a avut nici o calitate procesuală în cauză la instanța de fond și nu are un interes personal în soluționarea cauzei.
Față de aceste considerente, Tribunalul Galați prind ecizia penală nr. 228/2008 admite apelul declarat de partea vătămată a admis apelul declarat de partea vătămată, a desființat în parte sentința penală nr 1728 din 1.2007 a Judecătoriei Galați și în rejudecare a modificat dispoziția de soluționare laturii civile a cauzei, în sensul că în baza art 346 al 4 din Codul d procedură penală, instanța penală nu soluționează latura civilă cauzei.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs partea vătămată care apreciază hotărârile recurate ca fiind nelegale și netemeinice, deoarece dinprobele administrate în cauză rezultă săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie de către inculpați.
La termenul de judecată din data de 12.12.2008 reprezentantul Psrchetului a ridicat excepția necompetenței Curții de APEL GALAȚI în soluționarea cauzei, deoarece Tribunalul Galați trebuia să soluționeze cauza în complet de recurs și nu în complet de apel.
Analizând cauza prin prisma excepției invocate Curtea reține următoarele:
Partea vătămată a formulat plângere penală împotriva inculpaților - și pentru săvțârșirea infracțiunii de tulburare de posesie.
Cauza s-a soluționat la o1.10.2007 prin sentința penală nr. 1728/2008 a Judecătoriei Galați, în condițiile în care acțiunea penală s-a pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate, care conform normelor de procedură dinaceea perioadă aceasta se adresa direct instanței de judecată, care efectua cercetarea judecătorească, calea de atac a sentinței pronunțate de către Judecătoria Galați era recursul și nu apelul.
Chiar dacă ulterior normele de procedură s-au schimbat, pe timpul judecării cauzei, Tribunalul Galați nu putea soluționa cauza înapel dfinurmătoarele considerente:
- În urma modificărilor legislative, pentru infracțiunea de tulburare de posesie se sesizează parchetul care în cazul în care constată să sunt probe, în săvârșirea acestei infracțiuni, sesizează instanța prin rechizitoriu.
- Împotriva hotărârii instanței de fon d sesizate prinr echizitoriu se exercită căiule de atac prevăzute de lege, respectiv apelul și recursul.
- În cazul în speță, instanța de fond nu a fost sesizată prin rechizitoriu, situație în care calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe este recursul și nu apelul, așa cum prevedeau dispozițiile legale în materie de la data formulării plângerii.
În consecință, Curtea constată că Tribunalul Galați nu a judecat cauza încomplet legal constituit, urmând a dispune triniterea cauzei la Tribunalul Galați pentru soluționarea în complet de recurs a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea vătămată ( domiciliată în G,-) împotriva deciziei penale nr. 228 din data de 17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-( sentința penală nr. 1728/1.10.2007 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr-)privind pe intimații inculpați -(CNP: -, fiul lui - și, născut la data de 14.08.1945 în comuna, județul B, domiciliat în G,-, - 8,. 76 )și(CNP: -, fiul lui și, născut la data de 17.01.1957 în localitatea P, județul P, domiciliat în G, str. - 11, - 5,. 56).
Casează decizia penală nr. 228/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. 16.12.2008
Tehn. 16.12.2008
Apel: -
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Maria Tacea, Ion Avram
