Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 10/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.10/
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu
JUDECĂTOR 3: Irina președinte secție
Judecător: - - - vicepreședintele Curții de APEL GALAȚI
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA, părțile civile, ambii domiciliați în comuna Străoane, județul V împotriva deciziei penale nr. 186 din 02.06.2008 pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr-, privind pe inculpatul ( fiul lui și, ns. la 12.12.1978 ), domiciliat în comuna Străoane, județul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev.și ped. de art.178 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns recurentul parte civilă, personal și asistat de av., care se prezintă și pentru recurenta parte civilă, lipsă, în baza împuternicirii avocațiale nr. 80 din 27.11.2008 eliberată de Baroul București - Cabinet individual, intimatul inculpat, personal și asistat de av., în baza în baza împuternicirii avocațiale din 6.11.2008 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual, lipsă fiind intimații părți civile SPITALUL JUDETEAN DE URGENȚĂ SF., SERVICIUL DE AMBULANȚĂ, SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ " " și intimatul parte responsabilă civilmente SC ASIGURĂRI SA- SUCURSALA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului intimat depune la dosar referatul de anchetă socială cu privire la situația actuală a acestuia.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public consideră că decizia pronunțată este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
Netemeinicia rezultă din faptul că instanța de apel a înlăturat circumstanțele atenuante prev. de art.74 Cod penal care nu fuseseră individualizate prin hotărârea instanței de fond și a aplicat inculpatului pedeapsa minimă de 2 ani închisoare pe care a suspendat-o condiționat în temeiul art.81 Cod penal. Apreciază că procedând astfel, cuantumul pedepsei nu este îndestulător și nu cuantumul pedepsei aplicate nu corespunde criteriilor de individualizare prev. de art.72 Cod penal. Față de modalitatea de comitere, împrejurările comiterii faptei, consecințele produse: două victime care în urma accidentului au decedat și a existat și o persoană vătămată care a necesitat 9 - 10 zile de îngrijiri medicale, de asemenea din probele administrate rezultând că inculpatul la ora producerii accidentului avea în sânge o îmbibație alcoolică de 0,60 %o, având în vedere și faptul că au decedat două victime și gravitatea infracțiunii săvârșită de către inculpat ar trebui ca pedeapsa care i s-a aplicat acestuia să fie într-un cuantum sporit și nicidecum redus, iar modalitatea de executare, de asemenea, consideră că ar trebui să fie măcar suspendarea sub supraveghere, întrucât doar suspendarea condiționată nu corespunde atingerii scopului pedepsei în această modalitate.
În ce privește înlăturarea greșită interzicerii dreptului prev. de art.64 alin.1 lit.a Cod penal, ipoteza a II-a, de asemenea, este un alt motiv de nelegalitate, întrucât dreptul vizat era cel prev. de art.64 alin.1 lit.a teza I - vizând dreptul inculpatului de a alege, cum se și motivase.
Al treilea motiv de recurs se referă la soluționarea greșită a laturii civile a cauzei, în sensul că deși s-a reținut culpa comună a părților în producerea accidentului, s-a desființat sentința instanței de fond și s-au redus despăgubirile solicitate de către părțile civile, sumele au fost calculate eronat. Față de adresele de constituire ale celor trei părți civile ar fi trebuit să se înjumătățească sumele și în mod corect obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - asigurătorul, ar fi trebuit să fie obligat la J din sumele pretinse de aceste părți civile, astfel cum au fost arătate în motivele de recurs.
De asemenea, în mod corect trebuie obligat inculpatul alături de asigurator, acesta a fost și citat în cauză, dar nu s-a făcut specificarea exactă în dispozitiv, iar în ce privește cheltuielile judiciare către stat, precizează că nu mai susține motivul invocat, consideră că inculpatul ar trebui obligat singur la plata acestora.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea deciziei în sensul criticilor invocate, iar în rejudecare, a se avea în vedere cele susținute.
Apărătorul părților civile arată că motivele de recurs formulate de părțile civile vizează numai latura civilă și este motivat în drept pe disp.art.385 pct.9, în sensul că instanța de apel nu a făcut o analiză corectă a tuturor probelor administrate în cauză, deși erau esențiale în stabilirea adevărului.
În speță, instanța de apel a reținut o culpă de 50% fără să țină cont de împrejurările în care s-a produs evenimentul rutier. Din toate probele existente la dosarul cauzei - și nu s-a contestat până acum nici una din aceste probe - se reține în sarcina inculpatului faptul că a încălcat trei norme de circulație, și anume: a condus un autoturism sub influența băuturilor alcoolice, cu o îmbibație de 0,60 %o, deci aproape de limita infracțională, mai trebuiau 0,20 % și săvârșea o altă infracțiune, a efectuat o depășire într-un sector de drum cu vizibilitate redusă, în care depășirea era interzisă și a circulat cu o viteză mai mare decât viteza legală.
În ceea ce privește pe victimele acestui accident, instanța de apel reține că acestea nu au circulat cât mai aproape de carosabil, încălcând art.72 alin.1 din OUG nr. 195 și Regulamentul de aplicare.
În speță, sigur că nu este neapărat nevoie să se facă o operațiune matematică: s-au încălcat trei norme de către conducătorul auto, iar victimele au încălcat o normă.
Contestă în motivele scrise și gradul de culpă, faptul că s-a stabilit o culpă egală fără a se ține cont de împrejurările în care s-a produs evenimentul rutier. În speță, din toate probele administrate în cauză: în declarațiile martorilor oculari de la producerea evenimentului se arată că cele două minore circulau pe carosabil datorită faptului că era iarnă și trotuarul era impracticabil, deci existau niște împrejurări care nu au putut fi prevăzute de către victimele accidentului. Era o chestiune obiectivă. De multe ori se întâmplă ca în trotuar să se intervină, să fie o groapă, să fie ceva și atunci sigur că pietonul este obligat să ocolească acel obstacol.Aceasta este și împrejurarea pe care victimele și toți ceilalți martori care au făcut declarațiile în cauză au arătat că circulau pe carosabil datorită acestor împrejurări,ori această împrejurare nu este atât de gravă încât să poată conduce la o culpă comună de 50% având în vedere aspectele menționate anterior.
Pentru aceste considerente apreciază că în cea ce privește conduita victimelor față de regulile de circulație nu este de natură să li se stabilească vreo culpă în sarcina acestora sau de a diminua contravaloarea despăgubirilor materiale și morale pe care părțile civile le-au solicitat la instanța de fond, respectiv 7500 daune materiale și 150.000 daune morale. Aici vine și pe recursul parchetului, în sensul că deși se stabilește culpă egală, din punct de vedere matematic nu se poate cunoaște cum instanța a ajuns la sumele stabilite prin hotărârea pronunțată în cauză.
În opinia sa, față de gradul sau față de conduita, de contribuția părților vătămate la producerea evenimentului rutier care este nesemnificativă datorită împrejurărilor menționate, apreciază că se impune a se admite recursul părților civile, iar pe latură civilă, a fi obligat inculpatul alături de asigurător în calitate de parte responsabilă civilmente la plata sumei de 7500 lei daune materiale și 150.000 lei daune morale, întrucât evenimentul rutier s-a soldat cu moartea a două minore, unicele fiice ale părților civile în cauză. În recursul motivat a redat și un citat din ordinul nr. - / 28.11.2006 în care pentru anul 2007 când s- produs evenimentul rutier se precizează că pentru vătămările corporale, decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita despăgubirilor este de cel puțin 500.000 euro. Este o dispoziție legală, părțile civile nu a solicitat această sumă, a solicitat cel mult 50.000 euro. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În ce privește recursul Parchetului, lasă la aprecierea instanței pe latură penală, dar vrea să susțină un punct de vedere, și anume că însăși Parchetul consideră că pedeapsa este prea mică în raport cu culpa, dar observă că în ce privește latura civilă a cauzei se merge pe aceeași variantă a unei culpe comune. Dacă se merge pe o culpă comună - apreciază că din partea victimelor nu se poate reține nici o culpă și a precizat de ce: se circula pe acostament, datorită faptului că era iarnă, iar trotuarul, așa cum rezultă din declarațiile martorilor - care au fost și menționate -, G, și alții, arată că toată lumea circula per acostament pentru că trotuarul era impracticabil, fiind acoperit de zăpadă, nu se putea circula și în acele împrejurări victimele nu aveau altă variantă de a circula și martorii arată că toată lumea circula în această modalitate și în aceste împrejurări nu se poate reține în sarcina victimelor vreo culpă. Dacă împrejurările erau normale, obișnuite, firești, sigur atunci se putea reține o culpă și în sarcina victimelor. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
Reprezentanta Ministerului Public consideră că recursul părților civile este fondat în parte, în ce privește majorarea daunelor morale, față de daunele materiale instanța de apel a procedat la majorarea cuantumului acestora, dar având în vedere motivarea, reținerea unei culpe de 50%, maximul care ar fi putut să fie acordat era de 3700 RON, pentru că părțile civile s-au constituit cu suma de 7500 lei RON ca sumă ce reprezenta daune materiale. De aceea consideră că această sumă, așa cum arătat în susținerea recursului, ar trebui redusă la J din pretențiile solicitate și ar putea fi majorate doar cele ce reprezintă daune morale, Ja fiind până la 7500 RON, față de suma cerută de 150.000 RON.
În ce privește reținerea culpei, consideră că în mod corect s-a procedat, inculpatul fiind condamnat pentru infracțiunea de ucidere din culpă - s-a reținut încălcarea disp.art.72 al 1 din Regulamentului de aplicare a Ordonanței 195/2002, față de victimele din cauză, întrucât acestea nu au circulat cât mai aproape de partea a carosabilului, chiar și în condițiile de iarnă care s-au invocat.
Pentru aceste motive, solicită doar admiterea în ce privește majorarea cuantumului, iar proporția culpei apreciază că s-a stabilit corect, pentru că elementele care circumstanțiază culpa inculpatului sunt legate strâns între ele, anume faptul că circula cu viteză sporită în condițiile în care a depășit și nu s-a dovedit că alcoolemia care o avea în sânge a influențat producerea accidentului, fiind contravențională ca procent.
Apărătorul inculpatului intimat arată că este cert că acest eveniment nenorocit este regretat de părțile civile, dar este regretat aproape în egală măsură și de inculpat și dovada indubitabilă a acestui fapt sunt datele medicale existente la dosarul cauzei din care rezultă că acesta a suferit și tulburări pe plan psihic datorită acestui eveniment la care a participat cu o vină mai mare sau mai mică,însă de aici și până la a încerca să maximizăm gradul de vinovăție a inculpatului și să ne facem că uităm celelalte aspecte, cu consecința tragerii la răspundere în mod exagerat a inculpatului, consideră că este o cale lungă.
În primul rând, vrea să clarifice câteva aspecte privind situația de fapt: s-a susținut că victimele au circulat pe acostamentul acelui drum. Nu este așa, dintr-un motiv obiectiv foarte simplu.Sunt la dosar planșele foto de la 1 la 9 în care este fotografiată acea zonă și se vede foarte clar că trotuarele erau libere, era zăpadă bătătorită și erau circulabile, este un lucru ce se poate observa din poze. Nu trebuie să se facă alte comentarii. În acest context, ceea ce au declarat martorii - că nu se putea circula, că erau maldăre de zăpadă pe trotuar - nu face decât să-i discrediteze - acest lucru nu este adevărat și aceasta nu face decât să dea o idee despre poziția pe care au avut- martorii atunci când au dat acele declarații, prin care i se pare clar că au încercat și au și reușit să agraveze răspunderea inculpatului.
Al doilea aspect este faptul că în expertiză se reține același lucru: în primul rând s-a măsurat în mod obiectiv - și nu a contestat nimeni -, distanța de la din stânga a mașinii până la acostament care era de 2,20m, iar victimele erau la o distanță mai mare, pentru că au fost acroșate de mașină, deci erau la o distanță mai mare de 2,20 față de marginea drumului și în mod corect expertul a tras concluzia că acestea se deplasau din nefericire pe mijlocul sensului de mers al drumului. În acest context s-a întâmplat acest eveniment nefericit, o frână pusă în mod neinspirat, derapajul mașinii,victimele ce se aflau pe mijlocul drumului sensului de mers. Aceasta este situația de fapt de la care ar trebui să se pornească.
Atitudinea inculpatului, aceasta a fost raportată la ceea ce se întâmplase deja și o apreciază ca fiind o atitudine sinceră și a unui om care și-a dat seama că a greșit, și-a dat seama prin ce trece și a vrut să ajute. Pentru că el, se va observa și din ancheta socială, nu are posibilități materiale, cel care l-a ajutat și a vrut să-l împrumute cu bani și a încercat să-l susțină a fost patronul la care lucrează și a vrut să ajute părțile civile, dar acestea au refuzat orice ajutor material. Cu toate acestea, solicită sume foarte mari de bani, raportat la posibilitățile inculpatului. Nu contestă că este o pierdere foarte mare, dar aceasta trebuie raportată și la posibilitatea inculpatului de a plăti acești bani, pentru că din păcate acesta nu prea realizează venituri decât ocazional. În acest context apreciază corectă soluția instanței de fond și a celei de apel în ceea ce privește reținerea gradului de vinovăție, însă s-a produs o altă eroare: instanța și mai ales instanța de apel, în loc să raporteze și cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul la gradul său de vinovăție, l-a pus să plătească în ceea ce privește cel puțin daunele morale integral suma pe care o reținuse ca și despăgubire, în loc să-l oblige la 50%, iar în ceea ce privește daunele materiale, l-a pus să plătească o sumă mai mare de 50% din cei 7500.Acest aspect este recunoscut inclusiv în recursul părților civile la pagina trei, unde spune că instanța ar fi trebuit să-l oblige pe inculpat despăgubiri raportat la gradul de culpă. Deci e recunoscut inclusiv de părțile civile. Din păcate, din punctul de vedere al inculpatului, nu mai poate critica hotărârea sub acest aspect pentru că inculpatul nu a făcut recurs, dar consideră că este util a fi reținut acest aspect, că oricum instanța l-a obligat să plătească mai mult decât legal era corect să fie obligat.
Din această perspectivă, apreciază că recursul Parchetului este fondat doar în ce privește latura civilă referitor la calculele greșite făcute de instanță atunci când l-au obligat pe inculpat să plătească despăgubiri către spitale și casa de asigurări. Nu susține motivul de recurs pe latură civilă al parchetului că ar fi trebuit inculpatul să fie obligat la totalul daunelor morale sau totalul pretențiilor ca și daune morale pe care le-au solicitat părțile civile, respectiv 1.500.000 pentru că parchetul nici nu a criticat în apel soluția instanței de fond sub acest aspect, dar ca să se stabilească 75.000 raportat la gradul de culpă trebuie să se admită că totalul daunelor reținuie de instanță va fi de 1.500.000 și apoi,având în vedere că inculpatul are un grad de culpă de 50%, acesta să fie obligat doar la Având în vedere că Parchetul nu a criticat aceste aspecte în apel, consideră că nu poate critica soluția pronunțată de instanța de apel - TRIBUNALUL VRANCEA - sub aceste aspecte, întrucât nu au constituit un motiv de apel.
În ceea ce privește motivul de recurs privind latura penală, a arătat că, plecând de la situația nefericită care s-a întâmplat, inculpatul a avut o atitudine cât se putea de corectă a unui om care într-adevăr a greșit,mai mult decât atât, ce se poate face? Instanța în mod corect i-a reținut circumstanțe atenuante, în apel s-a revenit și au fost înlăturate aceste circumstanțe. Inculpatul, tocmai din dorința de a termina și de a plăti victimelor atât cât poate, nici nu a mai făcut recurs, nici pe latură penală,nici pe latură civilă. Se pare că nici aceasta nu este suficient. Apreciază că pedeapsa ce i-a fost aplicată este suficientă. Inculpatul a înțeles cea ce a făcut și regretă ceea ce a făcut, astfel încât nu este necesară mărirea pedepsei aplicate.
În cea ce privește recursul părții civile, s-a referit la aspectele de fapt, referitor la cuantumul daunelor pe care le solicită apreciază că acesta nu este conform tuturor criteriilor de individualizare în speța de față, în sensul că se observă din atitudinea părților civile că acestea au refuzat atunci când inculpatul a vrut să le dea bani și să le ajute, dar solicită o sumă foarte mare de bani raportat la nivelul lor material și al inculpatului, ceea ce-l conduce la concluzia că această sumă de bani nu are ca scop decât răzbunarea și nimic altceva. Dacă nu vrei să primești bani când cel vinovat vrea să-și ofere, dar cu toate acestea îi soliciți o sumă foarte mare de bani în continuare, scopul din păcate crede că este altul. Apreciază că această sumă raportată la posibilitățile concrete ale inculpatului, așa cum rezultă din ancheta socială efectuată, chiar dacă instanța îl obligă și la 10 miliarde, acesta nu are de unde să plătească, motiv pentru care trebuie să ne raportăm și la posibilitățile efective ale inculpatului. Apreciază că per total decizia Tribunalului Vrancea este corectă, cu excepția laturii civile, ceea ce a spus despre recursul parchetului - greșita calculare a acelor sume de bani care se cere a fi remediată. Solicită admiterea în partea recursului parchetului și respingerea recursului părților civile.
Recurentul părții civile arată că acei trei martori sunt mincinoși, la dosar este declarația preotului, prin care arată că fata cea mare mergea de la o palmă de la pământ spre asfalt. Inculpatul avea alcoolemia de 0,90% la F, dar a făcut contestație. Nu se poate ca să fi circulat cu viteza de 59 km/oră. El a văzut de acasă accidentul, inculpatul a circulat cu viteză ca de avion. Și-a pierdut fetițele care au fost viața lui, dragostea lui, soția sa a suferit și suferă foarte mult. Cum se poate ca inculpatul să mai fie în libertate? Nu știe unde stă în comună, că dacă era altul, îi lua viața, dar să-i ia viața cel care coordonează, să se facă dreptate. Din ce a avut nu mai are nimic, se duce acasă și casa îi este goală, a ascuns toate fotografiile fiicelor lor că nu mai suportă. Pe data de 11 ianuarie a înmormântat o, cealaltă era deja moartă în B și la o săptămână a înmormântat- și pe aceasta.
Inculpatul intimat arată că regretă fapta pe care a făcut-o, îi pare nespus de rău toată viața și s-a distrus total. Lasă la aprecierea instanței soluționarea apelurilor.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 283/17.12.2007 a Judecătoriei Panciu, a fost condamnat inculpatul, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al.2 cu referire la al.5 Cod penal, cu aplic.art.74 Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
In temeiul art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei, inculpatul a fost lipsit de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b,c,e Cod penal.
In baza art. 14 Cod proc. penală și art. 998 cod civil, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 7500 lei daune materiale și respectiv 50.000 lei daune morale către părțile civile și.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare, astfel: 337,31 lei către Spitalul Județean de urgență "Sf. " F, 754,67 lei către Spitalul "Clinic de Urgență " B și către Serviciul Județean de Ambulanță V - suma de 1632,12 lei plus dobânda legală aferentă pentru fiecare unitate spitalicească și până la achitarea integrală a delictelor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: la data de 7 ianuarie 2007 în jurul orelor 15,50 inculpatul în timp ce conducea autoutilitara 1304 cu nr. de înmatriculare - pe direcția Soveja - P, într-o curbă, a depășit neregulamentar un autoturism și a intrat în șanțul aflat în partea a direcției de deplasare, loc în care, în acel moment se aflau victimele - și - care, în urma accidentului de circulație, au decedat.
Situația de fapt a fost stabilită pe baza probelor administrate în cauză și anume: procesul - verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului, planșe foto, buletin de examinare clinică, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie, raport expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei, declarațiile părții civile, raport de constatare medico-legală privind pe victimele și, raport de expertiză tehnică, declarații de martori, coroborate cu declarațiile inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu, părțile civile și și inculpatul.
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciua susținut că hotărârea instanței de fond este greșită sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului.
S-a susținut în acest sens că pedeapsa de numai 6 luni închisoare, cu reținerea circumstanțelor atenuante, este prea blândă în raport cu gravitatea faptei comise, cu persoana inculpatului, care după ce a consumat băuturi alcoolice s-a urcat la volanul autoutilitarei și, ignorând orice dispoziție legală, s-a deplasat cu autovehiculul spre orașul
Procurorul de ședință, în completarea motivelor de apel, a criticat sentința primei instanțe și cu privire la pedepsele accesorii ce au fost aplicate inculpatului, susținând că nu se impunea interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ipoteza I și lit.-e Cod penal, dată fiind starea civilă a inculpatului (necăsătorit).
A mai arătat că instanța de fond nu a stabilit procentul de vinovăție a părților implicate în accidentul de circulație în sensul existenței unei culpe comune, având în vedere, pe de o parte, modul defectuos de conducere a autoturismului de către inculpat, prin faptul că a intrat în depășirea unui alt autovehicul în curbă, iar pe de altă parte, împrejurarea că victimele circulau pe carosabil și nu pe trotuar, loc destinat exclusiv pietonilor.
În motivele de apel, părțile civile și au susținut că hotărârea instanței de fond este greșită întrucât nu a fost introdus în cauză asiguratorul, respectiv - în calitate de parte responsabilă civilmente, iar cuantumul daunelor materiale și morale nu reflectă cheltuielile făcute de către părțile civile, cheltuieli ocazionate cu înmormântarea celor 2 victime, iar daunele morale, prin pierderea celor doi copii, nu acoperă suferința părinților.
Inculpatul, în susținerea apelului, a arătat că modalitatea de executare a pedepsei în penitenciar este exagerat de severă, dat fiind faptul că practica instanțelor pentru astfel de infracțiuni este de a se aplica pedepse cu suspendarea executării pedepsei, în condițiile art. 81, 82 cod penal.
Prin decizia penală nr. 186 din 02.06.2008 a Tribunalului Vrancea au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu, de inculpatul, și de părțile civile și, a fost desființată în parte sentința atacată și, în rejudecare, a fost înlăturată aplicarea art.74 pen. și art.76 pen. art.64 lit. a ip. a II-a, lit. e pen. în condițiile art. 71. pen. și a fost menținută pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a ip. I-a, lit. b, c pen.
A fost stabilită pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.178 alin.2 cu referire la al.5 pen. la 2 ani închisoare.
În baza art.81 pen. S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, conform art.82 pen. atrăgându-se atenția inculpatului asupra disp.art.83 pen.
În baza art.71 alin.5 pen. S-a dispus suspendarea aplicării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
A fost modificat cuantumul despăgubirilor materiale și morale acordate părților civile și la 5.000 lei - daune materiale și la 63.000 lei daune morale.
S-a redus cuantumul despăgubirilor civile pentru celelalte părți civile, astfel:
- la 1080 lei pentru partea civilă Serviciu de Ambulanță V;
- la 224,4 lei pentru partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Sf. " F;
- la 503,67 lei pentru partea civilă Spitalul Clinic de Urgență " "
A fost obligată partea responsabilă civilmente Asigurări SA filiala V alături de inculpatul la plata despăgubirilor civile stabilite prin prezenta decizie.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare efectuate în apel, au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut, în ceea ce privește circumstanțele atenuante, că în mod greșit instanța de fond le-a reținut în favoarea inculpatului. Împrejurarea că inculpatul a recunoscut fapta și că a fost de acord să despăgubească părțile civile în limita posibilităților sale materiale nu sunt motive de natură să diminueze pericolul social al infracțiunii săvârșite prin acordarea circumstanțelor atenuante, acestea fiind mai mult criterii de determinare a modului de executare a pedepsei.
Așadar, faptul că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, că în principiu este de acord a despăgubi părțile civile, că anterior nu a mai comis fapte penale, toate acestea duc la concluzia că inculpatul poate fi reeducat prin aplicarea unei pedepse fără privare de libertate.
Deci, sub acest aspect, al reținerii circumstanțelor atenuante și aplicarea inculpatului unei pedepse cu executare în penitenciar, s-a apreciat că hotărârea instanței de fond apare ca neîntemeiată.
Și în ceea ce privește pedepsele accesorii, s-a reținut că în mod greșit instanța de fond le-a aplicat întrucât nu a ținut cont de starea civilă a inculpatului, de faptul că nu este căsătorit, situație în care, nu se impunea aplic.disp.art.64 lit. e Cod penal, iar fapta comisă nu atrage interzicerea dreptului prezent de art. 64 lit. a ipoteza I Cod penal.
De asemenea, prima instanță nu a stabilit procentual gradul de participare a părților la producerea accidentului cu consecințe în stabilirea despăgubirilor materiale acordate părților civile.
Din probele aflate la dosar rezultă că inculpatul a încălcat disp. art.49 și art. 87 al.11 din ordinul nr. 195/2002 întrucât circula cu o viteză ce depășea limita legală cât și faptul că, a intrat în depășirea unui autovehicul într-o zonă a carosabilului unde era interzisă o asemenea manevră. S-a mai reținut că și victimelor le revine o culpă în producerea accidentului întrucât nu au circulat cât mai aproape de partea a carosabilului încălcând astfel dispozițiile art. 72 al.1 din același Regulament de aplicare a.195/2002.
Prin urmare, s-a reținut că părțile implicate în evenimentul rutier ce s-a soldat cu decesul celor două minore au o culpă comună de 50% în producerea accidentului de circulație.
Întrucât autoturismul implicat în accident, proprietatea SRL, era asigurat RCA la, s-a reținut că instanța de fond, în baza art. 54 al. ultim din Legea 136/1995, avea obligația să introducă asiguratorul în proces, în calitate de parte responsabilă civilmente, acesta urmând să răspundă civil alături de inculpat.
Împotriva deciziei penale nr. 186 din 02.06.2008 a Tribunalului Vrancea au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și părțile civile și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, sub un prim aspect, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEAa susținut că pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost în mod just individualizată nici în ceea ce privește cuantumul acesteia și nici din punct de vedere al modalității de executare. Față de împrejurările comiterii infracțiunii și de consecințele produse s-a solicitat majorarea pedepsei și înlăturarea dispozițiilor art. 81 Cod penal, apreciindu-se că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin privarea de libertate a inculpatului.
În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs s-a susținut că în mod greșit s-a înlăturat de către instanța de apel interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a ipoteza a II-a Cod penal întrucât în condițiile în care dreptul vizat era, așa cum s-a reținut și în considerente, dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod penal.
S-a solicitat, astfel, înlăturarea interzicerii dreptului mai menționat.
În sfârșit, reprezentantul Parchetului a mai susținut că instanța de apel a soluționat în mod greșit și latura civilă a cauzei în sensul că, deși a reținut culpa comună a inculpatului și a victimelor în producerea accidentului și a desființat hotărârea instanței de fond în sensul reducerii despăgubirilor solicitate de către părțile civile, aceste sume au fost calculate în mod eronat.
Pe de altă parte, s-a solicitat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile alături de Asigurări în calitate de asigurator și nu de parte responsabilă civilmente așa cum în mod greșit s-a consemnat în dispozitivul deciziei atacate.
Mai mult decât atât, asiguratorul trebuia să fie obligat alături de inculpat și plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozițiilor Legii nr. 136/1995 modificată.
Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei atacate în sensul celor mai arătate.
Părțile civile și au criticat soluția instanței de apel numai sub aspectul modului de soluționarea a laturii civile a cauzei, susținând sub un prim aspect că în mod greșit s-a reținut culpa egală a inculpatului și a victimelor în producerea accidentului.
Față de modalitatea concretă în care a fost săvârșită infracțiunea, dată fiind conduita inculpatului care a încălcat cele mai elementare norme privind circulația pe drumurile publice, recurenții au susținut că acestuia îi revine o culpă mai mare în producerea accidentului, culpa minorelor, care circulau pe carosabil doar pentru că trotuarul era acoperit de zăpadă, fiind nesemnificativă.
Recurenții au mai susținut că hotărârea este netemeinică și nelegală și sub aspectul cuantumului despăgubirilor materiale și morale care le-au fost acordate, din considerentele deciziei atacate nerezultând modul în care acestea au fost calculate.
Au solicitat să fie obligat inculpatul la plata sumei de 7.500 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 150.000 lei cu titlu de daune morale.
Verificând hotărârile pronunțate în cauză prin prisma criticilor formulate de Parchet și de către părțile civile, conform art. 385/6 Cod procedură penală, dar și din oficiu, sub toate aspectele, Curtea constată că, deși situația de fapt a fost corect reținută, soluția adoptată este netemeinică și nelegală, atât în ceea ce privește latura penală cât și în ceea ce privește latura civilă a cauzei, pentru considerente ce țin de modul în care instanțele, pe baza probelor administrate, au stabilit culpa inculpatului și a victimelor în producerea accidentului, împrejurare deosebit de importantă, de care depinde atât individualizarea pedepsei ce se impune a-i fi aplicată inculpatului cât și modul de soluționare a pretențiilor civile formulate în cauză.
Cu privire la chestiunea în discuție instanța de apel a reținut că din probele aflate la dosar rezultă că inculpatul a încălcat dispozițiile art. 49 și 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 prin aceea că a circulat cu o viteză ce depășea limita legală și, respectiv, că a intrat în depășirea unui autovehicul într-o zonă unde era interzisă o asemenea manevră în timp ce victimele au încălcat dispozițiile art. 72 alin. 1 din același act normativ întrucât nu au circulat cât mai aproape de partea a carosabilului. În aceste condiții, instanța de apel a reținut că părțile implicate în evenimentul rutier ce s-a soldat cu decesul celor două minore au o culpă comună de 50% în producerea accidentului de circulație.
Curtea constată că aprecierea instanței de apel cu privire la gradul de culpă ce revine părților implicate în accident în producerea acestuia este greșită din mai multe puncte de vedere.
Sub un prim aspect se constată că inculpatul a încălcat două dispoziții legale ce reglementează circulația pe drumurile publice (respectiv viteza peste limita legală și angajarea într-o depășire pe un sector de drum unde o asemenea manevră era interzisă) în timp ce în sarcina victimelor se reține doar o asemenea încălcare(respectiv faptul că nu au circulat cât mai aproape de partea a carosabilului), astfel încât, cel puțin raportat la acest criteriu numeric al greșelilor comise de părțile implicate în evenimentul rutier, este evident că în sarcina inculpatului trebuie reținută o culpă mai mare în producerea accidentului.
Pe de altă parte, însă, trebuie avută în vedere gravitatea încălcărilor comise, caracterul determinant al acestora în producerea rezultatului și nu în ultimul rând împrejurările care au determinat încălcarea dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice.
Accidentul putea fi evitat atât de către conducătorul auto cât și de către cele două victime.
În sarcina victimelor se reține faptul că nu au circulat cât mai aproape de marginea părții carosabile astfel încât cea mai mare parte a drumului să rămână disponibilă circulației vehiculelor.
Este evident că dacă victimele ar fi folosit trotuarul accidentul nu s-ar fi produs. Acesta era însă acoperit de zăpadă. Pe de altă parte, acostamentul drumului era impracticabil datorită zăpezii rezultate din procesul de degajare a zăpezii de pe partea carosabilă și din acest motiv victimele se deplasau efectiv pe șosea. Prin urmare, se poate aprecia că împrejurarea care a determinat încălcarea de către victime a dispozițiilor art. 72 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 a fost una obiectivă.
Nu același lucru se poate reține și în favoarea inculpatului.
Acesta se deplasa cu o viteză care depășea limita legală admisă și, mai mult decât atât, din cauza neatenției la trafic și la condițiile de drum, a creat pericolul producerii accidentului prin manevra de depășire neregulamentară a autovehiculului care circula în fața sa, manevră efectuată pe un sector de drum unde aceasta era interzisă.
Procesul de derapare în care a intrat autovehiculul condus de inculpat a avut drept consecință proiectarea victimelor în șanțul de pe marginea șoselei, însăși autoutilitara pătrunzând în șanț unde s-a răsturnat.
Nu poate fi neglijat nici faptul că la momentul producerii accidentului inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, chiar dacă alcoolemia stabilită în urma testării la care a fost supus nu depășea limita legală, fiind de 0,60 la mie.
Toate aceste împrejurări justifică reținerea unui grad diferit de culpă al părților în producerea accidentului, fiind evident că, în raport de conduita inculpatului care a încălcat norme elementare de circulație pe drumurile publice, activitatea culpabilă a victimelor, deși se înscrie printre cauzele care au condus la producerea evenimentului rutier, are un grad foarte redus de determinare a consecințelor acestuia.
În aceste condiții, Curtea apreciază ca fiind întemeiată reținerea unei culpe de 90% în sarcina inculpatului și de numai 10% în sarcina victimelor în producerea accidentului.
Față de cele mai reținute, ținând cont de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta și de consecințele grave produse, Curtea urmează a constata că pedeapsa aplicată inculpatului pentru aceasta, de numai 2 ani închisoare, pedeapsă situată la limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea de ucidere din culpă reglementată prin dispozițiile art. 178 alin.1, 2 și 5 Cod penal, nu va fi aptă să își atingă scopul reeducativ și preventiv prevăzut de art. 52 Cod penal, impunându-se majorarea cuantumului acesteia.
În acest sens, instanța apreciază că procesul reeducațional la care urmează a fi supus inculpatul va putea fi realizat prin sancționarea acestuia cu o pedeapsă de 3 ani închisoare, critica formulată de Parchet prin motivele de recurs sub acest aspect fiind întemeiată.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei urmează a constata că, față de persoana inculpatului care este tânăr, are un loc de muncă, a manifestat regret pentru comiterea infracțiunii, și-a exprimat toată disponibilitatea pentru a repara prejudiciile cauzate părților civile din prezenta cauză și nu are antecedente penale, nu se impune încarcerarea acestuia, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal fiind o modalitate mult mai eficientă de reeducare a inculpatului.
În temeiul art. 71 Cod penal îi va fi aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, decizia instanței de apel urmând a fi modificată în sensul celor mai arătate.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, sub un prim aspect, Curtea urmează a constata că în mod nelegal și fără nici o motivare instanța de apel, admițând apelul declarat de părțile civile și, a redus cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul de la 7.500 lei la 5.000 lei.
Cu probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor și G și acte, părțile civile au dovedit pretențiile civile formulate, pretenții constând în cheltuielile de înmormântare și cu pomenirile ulterioare care s-au ridicat la suma de 7.500 lei, sumă cu plata căreia inculpatul a și fost de acord.
În condițiile în care despăgubirile materiale solicitate nu au fost contestate, dat fiind gradul de culpă reținut în sarcina inculpatului în producerea accidentului, Curtea urmează a obliga pe inculpat către părțile civile la plata a 90% din suma datorată cu acest titlu, respectiv la plata sumei de 6.750 lei.
Cât privește daunele morale solicitate de părțile civile, Curtea apreciază că față de pierderea suferită de părinții celor două victime ale accidentului, suferința morală cauzată acestora ar putea fi compensată prin acordarea unei sume de bani, cuantumul de 70.000 lei reprezentând o reparație echitabilă.
Inculpatul urmează a fi obligat, în aceste condiții, la plata sumei de 63.000 lei cu titlu de daune morale, corespunzător procentului de 90% din culpa ce îi revine în producerea accidentului.
Acest procent urmează a fi aplicat și sumelor de bani pe care inculpatul le datorează cu titlu de despăgubiri materiale către părțile civile Serviciul de Ambulanță Județean V, Spitalul Județean de Urgență "S " F și Spitalul Clinic de Urgență "-" B, sume la care se adaugă și dobânda legală aferentă calculată de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitelor.
În condițiile în care autoturismul condus de inculpat la momentul producerii evenimentului rutier, proprietatea "", era asigurat la, în conformitate cu dispozițiile art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995 inculpatul urmează a fi obligat la plata tuturor despăgubirilor materiale și morale către părțile civile din prezenta cauză în solidar cu societatea de asigurare mai menționată, societate ce a fost citată în cauză în calitate de asigurator.
De asemenea cheltuielile judiciare suportate de către părțile civile și cu ocazia prezentului proces urmează a fi achitate de către inculpat în solidar cu asiguratorul Asigurări Sucursala F, conform art. 193 alin. 1 și 2 Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 191 alin. 1 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA și părțile civile ȘI, ambii domiciliați în comuna Străoane, sat Străoane de, județul V, împotriva deciziei penale nr. 186/02.06.2008 pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr- ( sentința penală nr. 283/17.12.2007 a Judecătoriei Panciu ) și în consecință:
Casează decizia penală nr. 186/02.06.2008 a Tribunalului Vrancea și sentința penală nr. 283/17.12.2007 a Judecătoriei Panciu și în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul ( fiul lui și, ns. la 12.12.1978 în P, județul V, CNP -, domiciliat în comuna Străoane, județul V )la o pedeapsă de 3 ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2 și 5 Cod penal.
În temeiul art. 71 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a numai teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal, respectiv pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.
Reține în producerea accidentului în sarcina inculpatului o culpă de 90% și în sarcina victimelor o culpă de 10%.
În temeiul art. 14 Cod proc. penală, art. 998 cod civil și 49 și 50 din Legea nr. 136/1995, obligă pe inculpatul și pe asiguratorul Asigurări A - Sucursala F alături de inculpat la plata următoarelor sume:
- 6.750 lei cu titlul de daune materiale și suma de 63.000 lei cu titlul de daune morale către părțile civile și;
- 1.468,91 lei cu titlul de despăgubiri civile, cu dobânda legală aferentă calculată de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean V;
-302,58 lei cu titlul de despăgubiri civile, cu dobânda legală aferentă calculată de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Sf F;
- 679,21 lei cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență -
În baza art. 193 alin. 1 și 2 Cod proc. penală, obligă inculpatul și pe asiguratorul SC Asigurări A - Sucursala F alături de inculpat la plata sumei de 3.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare (apel + recurs) către părțile civile și.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod proc penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat (urmărire + fond).
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 22.-.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Proces - verbal
Conform art. 359 Cod proc. penală
se atrage atenția inculpatului asupra
dispozițiilor art. 83 Cod penal
Președinte,
- - -
Red.dec.Jud./11.02.2009
Jud.apel -
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./18.02.2009
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Aurel Burlacu, Irina
