Violul (art.197 cod penal). Decizia 8/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.8/
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu
JUDECĂTOR 3: Irina președinte secție
Judecător: - - - vicepreședintele Curții de Apel Galați
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI și de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 29.12.1984 în prezent deținut în Penitenciarul Galați ), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.197, 192 Cod penal, împotriva deciziei penale nr. 393/A din 29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 199 din 9.12.2008 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual, lipsă fiind intimații părți vătămate, și intimatul reprezentant legal al părții vătămate -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, prin care s-a arătat că la data de 20.01.2009 s-au depus la dosar motivele de recurs formulate de recurent, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public consideră că hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
Nelegalitatea rezultă din faptul că instanța de fond i-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară toate drepturile prev. de art.64 Cod penal, ulterior în apel, s-a solicitat să-i fie interzise doar drepturile prev.de art.64 lit.a,b,d,e Cod penal. Nu se justifica interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.c Cod penal, în condițiile în care inculpatul nu s-a folosit de vreo profesie sau activitate la săvârșirea faptelor, dar instanța de apel în rejudecare, a interzis drepturile prev. de art. 64 lit.a și b Cod penal. Consideră că se impunea și interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator și interzicerea drepturilor părintești ca pedeapsă complementară - prev. de art.64 lit.d și e Cod penal, față de relațiile sociale cărora le aduce atingere această infracțiune, împrejurările săvârșirii faptei, care îl fac pe inculpat incompatibil să exercite drepturile menționate anterior.
În ce privește netemeinicia, consideră că nu se justifica reducerea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de viol, această reducere a fost ca urmare a schimbării încadrării juridice din infracțiunea săvârșită în formă continuată în aceeași infracțiune de viol săvârșită în formă simplă și față de situația că inculpatul nu are antecedente penale.
Consideră că, în urma acestui fapt, urmare a schimbării încadrării juridice, instanța de apel a reținut întreaga activitate infracțională pe care a avut-o în vedere și instanța de fond și față de reținerea aceleiași situații de fapt și față de natura și gravitatea ridicată infracțiunilor ce au fost săvârșite, elementele ce caracterizează persoana inculpatului, față de modalitatea în care a acționat și agresat sexual partea vătămată pe o perioadă întinsă de timp între orele 2,00 până la 4,20 dimineața, folosind și un cuțit pentru aoi mobiliza pe aceasta să întrețină relații sexuale diferite: normale, anale, orale, deci față de modalitatea de a acționa și împrejurările săvârșirii faptei, nu se impunea reducerea pedepsei, chiar și în condițiile reținerii formei simple a infracțiunii de viol.
Față de aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale și a sentinței în parte și în rejudecare, să se mențină pedepsele principale aplicate de instanța de fond și să se interzică drepturile prev. de art.64 lit.a,b,d,e Cod penal- ca pedeapsă complementară, Solicită menținerea arestării preventive a inculpatului. Consideră că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, acela prev. de art.148 lit.f Cod pr.penală.
Apărătorul inculpatului recurent precizează că va susține mai întâi motivele de recurs ale inculpatului și după aceea va răspunde și la motivele de recurs ale parchetului. Arată că a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 393/2008 pronunțată de Tribunalul Galați care, urmare a admiterii apelului a modificat sentința instanței de fond și a redus pedeapsa de la 7 ani la 5 ani.Precizează că motivul de recurs se referă doar la infracțiunea de violare de domiciliu, așa cum a formulat și în scris.
Inculpatul este trimis în judecată și condamnat pentru două fapte: violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 Cod penal și de viol prev. de art.197 alin.1 Cod penal. Prima instanță l-a condamnat la 7 ani de zile închisoare, iar urmare a admiterii apelului, s-a redus pedeapsa la 5 ani. că se va referi la infracțiunea de violare de domiciliu, pentru că așa cum susținut la instanța de fond și azi, în fața instanței de recurs, din probele de la dosar coroborate cu declarația inculpatului și care trebuie avută în vedere - pentru că se coroborează întru totul - și va explica de ce nu a săvârșit infracțiunea de violare de domiciliu. Ce s-a întâmplat: în noaptea de 9 spre 10, în jurul orei 2,00 - 3,00 în timp ce se îndrepta spre casă, o întâlnește la geamulde apartamentului -așa-zisului proprietar, de fapt a fiului proprietarului care era în spital, pe partea vătămată minoră, elevă la vremea respectivă și prietena -așa-zisului proprietar. El o cunoștea pe partea vătămată, pentru că, așa cum precizat la instanța de fond, el mai avusese o relație intimă cu ea, înainte de a fi prietenă cu prietenul ei de la momentul respectiv. Inculpatul a stat de vorbă cu partea vătămată la geam, care îl invită în casă. Aici au avut loc niște raporturi sexuale de tot felul. Inculpatul spune că aceste raporturi le-a avut cu voia părții vătămate. Poate să creadă până la un moment dat că a fost așa.De la un moment dat încolo, poate să creadă că nu a mai fost voința ei. Dar nu discută despre infracțiunea de viol. O infracțiune de viol se știe că foarte ușor o poate înscena o femeie, fie că vine cu niște lovituri sau cu niște zgârieturi din activitatea raporturilor și prin violența unor astfel de raporturi, dar nu discută despre această infracțiune.
Partea vătămată vine și spune că inculpatul a intrat în casă pe geamul de la bucătărie, în timp ce dormea. Inculpatul spune că nu este adevărat, că a intrat pe ușă. Inculpatul stă în casă cu partea vătămată timp de aproximativ trei ore, după care pleacă, spre dimineață.
Ce a avut în vedere instanța de fond când l-a condamnat și când instanța de apel menține condamnarea sa pentru infracțiunea de violare de domiciliu: un proces-verbal de cercetare la fața locului, de unde rezultă că sistemul de închidere de la bucătăria apartamentului lipsește, - ce relevanță o fi având acest lucru, nu înțelege, dacă lipsea, trebuia să intre neapărat pe fereastră?
Mai rețin ambele instanțe că s-a făcut o cercetare la fața locului, dar aceasta nu s-a făcut în prezența inculpatului, care era reținut la poliție, și se putea face cercetarea la fața locului cu prezența inculpatului. Nu s-a făcut acest lucru. Mai mult decât atât, nu s-au evidențiat pe zidul până la geamul de la bucătărie, - care are o anumită înălțime -, urme de urcare, iar experimentul judiciar pe care îl rețin instanțele ca fiind făcut în dosar, nu este făcut cu inculpatul. Se putea face acest experiment în prezența inculpatului, pentru că el exista, dacă era fugit, se sustrăgea și nu avea cu cine să se facă, se făcea un experiment judiciar din care se spune în raportul respectiv că inculpatul a putut escalada geamul de la bucătărie. Nu înțelege de ce s-a făcut în lipsa inculpatului acest experiment. Sunt niște scăpări evidente în defavoarea inculpatului, pe care le-a reliefat în fața instanțelor, dar nu le-au avut în vedere și atunci, în apel, a solicitat în completarea declarației inculpatului care a susținut tot timpul că nu a intrat pe geam, ci că a intrat pe ușă, audierea a doi martori: și, martori care au spus că în seara respectivă - și va reveni aici - se aflau într-o mașină unde în zona respectivă așteptau să vină un autocar pentru că unul primea un pachet din Italia.
E adevărat că în momentul respectiv cei doi martori vorbesc de o dată cu o lună în urmă, adică în loc de luna iulie 2007, tot în noaptea de 9 spre 10, spun de luna iunie. Ce s-a întâmplat și crede că se poate verifica de pe calculator, dacă mai există înregistrarea de la acel moment. Martorii au încurcat luna, au zis iunie, ea a intervenit și a spus să se precizeze luna, martorii atunci au spus despre luna iunie sau iulie, că nu mai țin minte, dar s-a profitat și s-a speculat această lună. Se spune în instanță și se motivează în hotărâri că nu se pot lua în considerare martorii pentru că au vorbit de o lună în urmă. Aceștia sunt audiați în 2008, din 2008, în urmă cu un an și ceva, mai se poate reține data? Dacă se arăta reținea data de iunie, se ridica reprezentantul parchetului și spunea să fie trimiși în judecată pentru mărturie mincinoasă. Instanțele au spus că înlătură declarațiile acestor martori pentru că nu au spus de luna iulie. Acesta este motivul, dar sunt doi martori care au depus un jurământ, împotriva cărora nu s-a formulat nici un fel de plângere pentru mărturie mincinoasă, dar îi respinge instanța, deși a insistat și a fost chiar o discuție mai ieșită puțin din comun cu judecătorul care, se știe cum este practica la dumnealui,acesta nu discuta, așa cum se spunea un cuvânt așa rămânea, deși se putea reveni, nu mai revenea asupra declarațiilor. Nu a mai avut ce să facă, chiar dacă a cerut să se consemneze că insistă să se precizeze din nou luna, nu a vrut să mai facă acest lucru. Și atunci rămas luna iunie. Așa a fost motivată, dar martorii vin și spun că în seara respectivă erau într-o mașină în fața unui chioșc din fața blocului 3, l-au văzut pe inculpat când a trecut, i- a salutat, l-au văzut stând de vorbă cu o fată la geamul de la parter, pentru ca după puțin timp să intre prin ușa blocului. Ei nu au știut unde s-a dus, dar l-au văzut intrând pe ușă. precizează că l-a observat că mergea mai greu.
Inculpatul a spus că nu putea să escaladeze parterul, pentru că la momentul respectiv avea o lovitură la picior - și a făcut dovada că era lovit - și nu avea cum să urce, avea niște șlapi în picioare și nu avea cum să urce pe zidul respectiv, zid care nu are nici trepte, nici scara aceea de incendiu, care este un zid drept și care trebuia escaladat. Martorul spune că l-a văzut pe inculpat că mergea greu și a presupus că avea ceva la picior, declarație care se coroborează cu declarația inculpatului care spune că nu a escaladat geamul respectiv.
Instanța de apel reține în sarcina inculpatului și infracțiunea de violare de domiciliu, și reține în baza actelor pe care le-a prezentat. În mod greșit instanța de apel s-a mărginit numai în a aprecia probele care au fost administrate în cursul urmăririi penale și care sunt probe incomplete și sunt probe neconcludente și cu deosebită ușurință a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea de violare de domiciliu. A sperat azi că cele două părți vătămate vor fi prezente pentru că cineva din familie a luat legătura cu familia inculpatului și spunea că ar fi venit să își retragă partea vătămată plângerea, pentru viol.
A spus că inculpatul a avut această relație pentru că această fată, din câte știe de la inculpat, avea și alte preocupări în momentul respectiv. Cert este un lucru: ea a plecat dimineața respectivă din apartament și s-a dus la prietenul ei care era internat în spital,acolo i-a spus povestea care s-a transformat în cele două infracțiuni deosebit de grave pentru inculpat. De ce împreună cu prietenul său de la spital,ieșit din spital, amândoi, în loc să se ducă la poliție și să reclame că cineva a intrat peste ea în casă, că asta i s-a întâmplat, fac plângere. Ei amândoi de mânuță s- au dus dimineața la ora 10 la el acasă. El dormea la acea oră că era obosit, se duc acasă la el, discută cu el, se face o discuție pe o sumă de bani, nu se înțeleg și atunci, așa cum rezultă din declarația martorilor, au spus că merg la poliție, așa cum au făcut. Sunt aspecte care nu sunt foarte concludente și cu multă ușurință a fost reținută această infracțiune de violare de domiciliu. Are certitudinea că a intrat pe ușa apartamentului și s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat.
Solicită a se constata că instanța de apel greșit a reținut infracțiunea de violare de domiciliu pentru care a fost condamnat la 3 ani închisoare. Solicită admiterea recursului declarat, să se desființeze în parte sentința și decizia penală și în rejudecare, a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a în ref.la art.10 lit.d Cod pr.penală.
Cu privire la recursul parchetului, primul motiv este acela că în mod greșit instanța de apel nu a reținut și disp.art.64 lit. Corect nu a reținut această dispoziție a pedepsei complementare pentru că într-adevăr, așa cum se și motivează, în condițiile în care s-a desfășurat infracțiunea de viol nu s-a folosit inculpatul de vreo profesie sau activitate la săvârșirea faptei sale. Partea vătămată nu era partenera lui, era partenera unei alte persoane, chiar dacă era minoră, dar în mod corect nu s-au reținut și idisp.art.64 lit.d Cod penal.
Cu privire la al doilea motiv că nu se justifică reducerea pedepsei infracțiunea de viol, arată că s-a obținut cu 5 ani și pedepse pentru infracțiunea de omor. Dacă se consideră de către Parchet că 5 ani este foarte puțin pentru așa-zis un viol, în condițiile în care s-a desfășurat, nu mai are nici un fel de replică, dacă pentru infracțiuni de omor se aplică pedepse 5 ani. Apreciază că prea mult s-a dat chiar, avându-se în vedere împrejurările în care s-a produs. Sunt violuri și violuri. Este adevărat că atunci când se săvârșesc infracțiuni de viol în adevăratul sens al cuvântului, care sunt foarte grave, atunci instanțele justificat dau pedepse mari. Dar în condițiile în care s-a săvârșit așa cum a fost, când a intrat în casă, au stat de vorbă, au stat la masă, când s-a întâmplat și - de ce să nu fie crezut și inculpatul și să fie crezută doar partea vătămată, pentru că ceea ce s-a întâmplat între ei acolo, a fost numai între ei doi și nimeni nu a fost, este cuvântul unuia împotriva cuvântului altuia.
Dar, să fie luate și celelalte împrejurări, cum s-a comportat partea vătămată după ce s-a întâmplat violul: s-a dus, a făcut baie, s-a spălat, a mai stat la televizor până la 5 dimineața. o parte vătămată, când cineva intră peste tine în casă și se întâmplă ceea ce se întâmplă și e lovită și tăiată, cum spune, păi pleca în pielea goală, fugea pe stradă și se ducea la poliție, dar ea a făcut duș, a stat la televizor, a așteptat să se facă dimineață, s-a îmbrăcat, s-a dus la prietenul ei la spital, i-a povestit varianta ei, de mânuță ieșit din spital cu prietenul ei și se duc la ora 10 la inculpat acasă. mai e viol? Dar parchetul vrea mai mult, nu numai 5 ani, ci să se dea o pedeapsă mai mare. Solicită respingerea recursului Parchetului, pentru că inculpatului i s-a dat o pedeapsă suficientă pentru așa-zisul viol și să fie admis recursul inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat. Consideră că s-au administrat în mod legal probele în cursul urmăririi penale, respectându-se dispozițiile art. 129 Cod pr.penală,cu privire la efectuarea cercetării la fața locului, la momentul când s-a făcut aceasta, în luna iulie 2007, nu se pronunțase nici Curtea Constituțională în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate ale dispozițiilor art.172, experimentul judiciar de asemenea se poate realiza fără prezența inculpatului, iar declarațiile martorilor propuși de inculpat nu au fost luate în considerare avându-se în vedere și poziția inculpatului din cursul urmăririi penale, acesta nefăcând vreo referire la prezența acestor martori la momentul respectiv în apropierea locuinței și față de poziția procesuală a inculpatului și ceea ce a rezultat din testarea poligraf s-a apreciat corect că a avut o poziție nesinceră de nerecunoaștere a faptelor, iar din ansamblul probelor rezultă vinovăția acestuia.
Cu privire la starea de arest, apărătorul inculpatului precizează mai întâi că a vrut să vadă și poziția Parchetului, că tot timpul s-a bazat apărarea Parchetului pe acest experiment judiciar că nu era obligatoriu să fie inculpatul de față. Cum să nu, de ce să nu fie? Nu zice că trebuia să-l fi urcat pe inculpat cu papucii sau cum era el îmbrăcat, pe zid, să se vadă dacă urcă sau nu urcă, poate spunea că nu urcă, dar prezența lui măcar acolo putea să fie, de unde să știe ce s-a întâmplat acolo, era în arest, putea fi adus și putea fi prezent acolo. Pentru că era cu piciorul și era în situația respectivă nu se putea consemna în procesul-verbal care s-a făcut. Acestea sunt probe foarte subțiri. Cu privire la starea de arest, lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul recurent arată că este de acord cu susținerile apărătorului său și solicită să fie achitat pentru violare de domiciliu pentru că nu este vinovat. I s-a refuzat reconstituirea pentru că avea probleme cu piciorul, abia putea să meargă pe stradă.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală 1169/27.06.2008 Judecătoriei Galația fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 3(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzuta de art.192 al.2 Pen.(fapta din data de 09/10.07.2007)
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 6(sase)ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzuta de art.197 al.1 Pen. cu aplicarea art.41 al.2 Pen.(fapta din data de 09/10.07.2007).
În baza dispozițiilor art.65 Pen. s- aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 Pen. pe o perioada de 2(doi) ani.
În baza dispozițiilor art.33 lit.a-34 lit.b Pen. s-au contopit pedepsele de 3 ani si 6 ani închisoare aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, sporita la 7(șapte)ani închisoare la care se adăuga pedeapsa complementa a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 Pen. pe o perioada de 2 ani.
În baza art.71 Pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza II si b Pen.
În baza art.88 Pen. s- dedus din pedeapsa aplicata inculpatului prin prezenta hotărâre perioada reținerii si arestării preventive de la data de 10.07.2007 la zi.
În baza art.350 Pr.Pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Instanța a luat act ca părțile vătămate si nu s-au constituit pârti civile in cauza.
În baza art.191 al.1 Pr.Pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1150 lei cheltuieli judiciare către stat (500 lei in cursul urmăririi penale si 650 lei in cursul judecații).
S-a reținut printre altele că situația de fapt si vinovăția inculpatului sunt dovedite cu probele administrate in cauza: plângerea si declarațiile părtii vătămate (filele 6,9,15,19 dosar p si in fata instanței de judecata(filele 36 si 49), plângerea si declarațiile parții vătămate (filele 22,38,40,42 dosar si fila 38 dosar instanța), rapoartele de constatare medico - legale(filele 7 si 8 dosar ), procesul verbal de cercetare la fata locului(fila 23 dosar ), procesul verbal de reconstituire (fila 43 dosar ), testul poligraf(fila 117 dosar instanța), declarațiile martorilor (filele 49 dosar si fila 47 dosar instanța), (filele 51,53 dosar si fila 48 dosar instanța), (filele 55,56 dosar si fila 91 dosar instanța), HG(fila 59 dosar instanța), (fila 60 dosar instanța), coroborate cu declarațiile inculpatului in cursul urmăririi penale si al judecații.
În drept, faptele inculpatului care in noaptea de 09/10.07.2007 a pătruns fără drept, prin escaladarea geamului de la bucătărie in apartamentul pârtii vătămate, unde, in baza aceleiași rezoluții infracționale a întreținut, in mod repetat, prin amenințare cu un cuțit, raporturi sexuale orale, normale si anale cu partea vătămata minora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzute de art.192 al.2 Pen. si viol prevăzuta de art.197 alin.1 Pen. cu aplicarea art.41 al.2 Pen. ambele cu aplicarea art.33 lit.a Pen.
Împotriva sentinței penale menționate a declarat apel inculpatul.
În motivele de apel inculpatul a arătat printre altele că:
1) instanța de fond a reținut greșit în sarcina sa infracțiunea de violare de domiciliu, întrucât în raport de probele administrate în cauză rezultă că a pătruns în apartamentul părții vătămate cu consimțământul părții vătămate;
2) pentru infracțiunea de viol s-a stabilit o pedeapsă exagerată în raport de criteriile arătate de art.72 Cod pen. precum și un spor ce nu se justifică nici ca aplicare și nici ca întindere, ajungându-se la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, vădit disproporționată în raport de gradul concret de pericol social și de împrejurările în care au fost comise faptele.
Prin decizia penală nr. 393 /A din 29.09.2008 a Tribunalului Galați s-a admis apelul declarat de inculpatul și în consecință:
S-a desființat în parte sentința penală nr. 1169/27.06.2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosar nr- și în rejudecare:
Conform art. 334.pr.pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. în infracțiunea prev. de art. 197 alin. 1.pen. și în această încadrare:
fost condamnat inculpatul (fiul lui și, născut la data de 29.12.1984 în G, CNP -, studii 12 clase, domiciliat în G,-, -.20, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare și îi aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b pen. pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1.pen.
S-a redus cuantumul pedepsei rezultante aplicate inculpatului de la 7 (șapte) ani închisoarela 5 ( cinci ) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b pen. pe o durată de 2 (doi) ani.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 383 alin. 11.pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Conform art. 383 alin. 2.pr.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 10.07.2007 la zi.
În baza art. 192 alin. 3.pr.pen.s-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat în apel să rămână în sarcina acestuia.
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
S-a apreciat că apelul inculpatului este fondat pentru anumite considerente.
Astfel, s-a arătat că prima instanță a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și viol.
Referitor la infracțiunea de violare de domiciliu.
S-a arătat că din declarațiile părților vătămate și rezultă că inculpatul a intrat în locuința lui, fără consimțământul acestuia, prin fereastra de la bucătărie care era deschisă întrucât îi lipsea mecanismul de închidere.
De asemenea s-a precizat că s-a efectuat și o cercetare la fața locului la data de 10.07.2007 și s-a constatat că sistemul de închidere al ferestrei de la bucătărie lipsește.
Totodată, la data de 12.07.2007, s-a realizat un experiment judiciar, prin care s-a stabilit că o persoană poate pătrunde fără probleme prin fereastra de la bucătărie.
S- a apreciat că sunt elemente care se coroborează și care pun în evidență comiterea infracțiunii de violare de domiciliu.
S-a reținut că declarațiile martorilor șiHG, audiați de prima instanță, nu pot fi luate în considerare de Tribunal, întrucât aceștia fac referire la ziua de 09.06.2007, iar fapta din prezenta cauză s-a comis la data de 09/10.07.2007.
Pe de altă parte, s-a arătat că inculpatul nu a făcut în faza de urmărire penală vreo precizare cu privire la prezența celor doi martori în apropierea locuinței părții vătămate la data de 09/10.07.2007.
În ceea ce privește declarațiile inculpatului prin care arată că a fost invitat de către partea vătămată pe timp de noapte în locuința lui și că ulterior s-ar fi tăiat singur cu cuțitul, s-a apreciat că nu sunt credibile și nu se coroborează cu alte mijloace de probă certe.
Prin urmare, Tribunalul a arătat că nu poate ține cont de declarațiile inculpatului și nu poate primi concluziile de achitare conform art. 10 lit. d formulate C.P.P. în apel d e acesta.
S-a apreciat că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliul, fiind mijloace de probă care conduc la această concluzie.
De asemenea, infracțiunea de viol a fost stabilită în mod corespunzător de instanța de fond ținând cont de probele administrate în dosar ( declarațiile părții vătămate, rapoarte de constatare medico-legală, proces- verbal de cercetare la fața locului din 10.07.2007, planșe fotografice, proces-verbal de efectuare a experimentului judiciar din 12.-, declarațiile părții vătămate și ale martorilor, și ).
În ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii de viol,Tribunalul a apreciat că în mod greșit instanța de fond a reținut forma continuată a faptei ( art. 41 al.2 Cod pen.).
Actele sexuale, indiferent de natura lor, au fost comise de inculpat în aceeași zi, cu aceeași ocazie, în aceleași împrejurări de fapt, astfel încât formează o infracțiune simplă concretizată într-o singură activitate infracțională respectiv un singur act material. Chiar dacă sunt săvârșite mai multe acțiuni, acestea sunt reunite într-o activitate unică, nefiind vorba de intervale de timp diferite care să fie specifice infracțiunii continuate, ca unitate legală de infracțiune.
S-a apreciat că hotărârea primei instanțe este netemeinică, sub aspectul pedepsei aplicate pentru infracțiunea de viol și a pedepsei complementare.
Având în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, faptul că infracțiunea este în forma simplă, inculpatul nu are antecedente penale, Tribunalul a apreciat că o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de viol este suficientă în cauză.
De asemenea, ținând cont de natura infracțiunii și de împrejurările concrete în care a fost comisă, Tribunalul apreciază că o pedeapsă complementară corespunzătoare trebuie să constea doar în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod pen.
S-a arătat că pedeapsa rezultantă ce urmează a fi executată de inculpat trebuie să fie redusă în mod corespunzător de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod pen. pe o durată de 2 ani.
Tribunalul a considerat că nu trebuie reduse mai mult pedepsele principale, cu excepția celor precizate anterior, întrucât faptele au o gravitate ridicată prin modalitatea de comitere și natura lor, astfel încât nu s-ar mai atinge scopul educativ -preventiv al respectivelor sancțiuni.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, ca motiv de nelegalitate a învederat că instanța de apel în rejudecare a interzis doar drepturile prev. de art. 64 lit.a și b Cod penal, deși raportat la relațiile sociale cărora li s-a adus atingere, împrejurările săvârșirii infracțiunii, s-a considerat că se impunea și interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator și a drepturilor părintești ca pedeapsă complementară - prev. de art.64 lit.d și e Cod penal.
În ceea ce privește netemeinicia s-a susținut că nu se justifică reducerea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de viol.
S-a arătat că instanța de apel a reținut întreaga activitate infracțională pe care a avut-o în vedere și instanța de fond și față de reținerea aceleiași situații de fapt și față de natura și gravitatea ridicată infracțiunilor săvârșite, împrejurările în care au fost comise și elementele ce caracterizează persoana inculpatului nu se impunea reducerea pedepsei, chiar și în condițiile reținerii formei simple a infracțiunii de viol.
Față de toate acestea s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei penale cât și a sentinței pronunțate și în rejudecare, să se mențină pedepsele principale aplicate de instanța de fond și să se interzică drepturile prev. de art.64 lit.a,b,d,e Cod penal- ca pedeapsă complementară.
Inculpatul, în recursul său a criticat decizia pronunțată pe motive de nelegalitate, reiterând motivele invocate și în apel, respectiv s-a susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 Cod penal, întrucât din probele administrate în cauză probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a pătruns în apartamentul părții vătămate - cu acordul părții vătămate, inculpatul intrând pe ușa apartamentului.
S-a arătat că instanța de apel s-a mărginit a aprecia numai probele administrate în faza urmăririi penale, probe ce sunt incomplete și neconcludente. De asemenea s-a mai precizat că atât cercetarea la fața locului, cât și experimentul judiciar, nu s-au făcut în prezența inculpatului.
Față de toate acestea s-a solicitat admiterea recursului promovat, casarea celor două hotărâri pronunțate, iar în rejudecare, achitarea inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art.192 al.2 Cod penal în conformitate cu disp. art.11 pct.2 lit.a în ref.la art.10 lit.d Cod pr.penală.
În drept s-au invocat disp.art.3859pct.18 Cod pr.penală.
Examinând hotărârile pronunțate, sub aspectul motivelor de recurs invocate prev. de art.3859pct. 14 și pct.18 pr.penală, constată:
Recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galație întemeiat doar sub aspectul motivului de nelegalitate invocat ce vizează conținutul pedepsei complementare, iar celălalt motiv ce vizează netemeinicia, cât și recursul formulat de inculpat sunt nefondate, având în vedere următoarele:
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de către parchet, reținem că într-adevăr hotărârea pronunțată în cauză e nelegală sub aspectul conținutului pedepsei complementare aplicate de instanța de apel inculpatului, întrucât:
Instanța de fond îi interzisese inculpatului ca pedeapsă complementară toate drepturile prevăzute de art.64 Cod penal.
Procurorul de ședință ce a participat la soluționarea apelului a solicitat să fie interzise doar drepturile prev. de art. 64 lit a,b,d,e Cod penal. Nu se justifica interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.c Cod penal în condițiile în care inculpatul nu s-a folosit de vreo profesie sau activitate la săvârșirea faptelor.Instanța de apel, în rejudecare, a interzis doar drepturile prev. de art. 64 lit.a și b Cod penal. Având în vedere faptul că inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de viol, partea vătămată fiind partenera de viață a prietenului său, fapta a fost săvârșită profitând de faptul că acesta din urmă se afla internat în spital și nu o putea proteja, considerăm că se justifica interzicerea drepturilor de a fi tutore sau curator și a drepturilor părintești ca pedeapsă complementară.
Relațiile sociale cărora le aduce atingere această infracțiune, împrejurările săvârșirii acesteia, îl fac pe inculpat incompatibil să exercite drepturile prevăzute de art.64 lit.d și e Cod penal ( așa cum a reținut, de altfel, și instanța de fond).
Deci, sub acest aspect se impune admiterea recursului promovat de către parchet, casarea în parte a deciziei penale nr.393/2008 a Tribunalului Galați, urmând ca în rejudecare să-i fie aplicată inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.d și e Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În ceea ce privește motivul de netemeinicie invocat de către Parchet referitor la faptul că nu se justifica reducerea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de viol,considerăm că nu poate fi reținut, întrucât:
Apreciem că instanța de apel a aplicat o pedeapsă corect individualizată pentru infracțiunea de viol - la stabilirea cuantumului acesteia ținând cont de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei comise, de modalitatea de comitere și de persoana inculpatului care nu are antecedente penale.
Față de toate acestea, considerăm că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de viol de 4 ani închisoare e just dimensionată, corect individualizată și optimă pentru atingerea scopului preventiv educativ al pedepsei așa cum prevăd dispozițiile art.52 Cod penal, motiv pentru care apreciem că nu poate fi reținută critica Parchetului sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate pentru infracțiunea de viol.
Considerăm de asemenea că și pedeapsa rezultantă a fost corect individualizată, sporul de 1 an aplicat fiind corespunzător și în conformitate cu disp.art.34 lit.b Cod penal.
În ceea ce privește recursul inculpatului, apreciem că este nefondată solicitarea acestuia de achitare în conformitate cu disp.art.11 pct.2 lit.a în ref.la art.10 lit.d Cod pr. penală pentru infracțiunea prev. de art. 192 alin.2 Cod penal. Considerăm că în mod corect cele două instanțe au apreciat că sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale acestei infracțiuni,raportat la probele administrate în cauză.
Din declarațiile constante ale părții vătămate rezultă că inculpatul a intrat în locuința lui fără consimțământul părții vătămate, pe fereastra de la bucătărie care era deschisă, întrucât îi lipsea mecanismul de închidere.
Declarațiile părții vătămate se coroborează cu celelalte probe administrate, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului și cu experimentul judiciar efectuat în cauză la data de 12.07.2007.
Apreciem că în mod just cele 2 instanțe au înlăturat depozițiile martorilor și HG propuși în apărare, avându-se în vedere poziția inculpatului din faza urmăririi penale, acesta nefăcând vreo referire la prezența martorilor la momentul respectiv în aproprierea locuinței părții vătămate la data de 09/10.07.2007. Pe de altă parte, acești martori au făcut referire în dispozițiile lor la ziua de 09.06.2007, iar fapta s-a petrecut la 09/10.07.2007.
Considerăm că s-au administrat în mod legal probele, respectându-se dispozițiile art. 129 Cod pr.penală, cu privire la efectuarea cercetării la fața locului, la momentul când s-a realizat aceasta, în luna iulie 2007, nu se pronunțase nici Curtea Constituțională în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate ale dispozițiilor art.172 Cod pr.penală - experimentul judiciar, de asemenea, putându-se realiza fără prezența inculpatului.
Față de toate acestea apreciem că în speță nu pot fi reținute apărările formulate de inculpat cu privire la infracțiunea de violate de domiciliu - fiind întrunite toate elementele constitutive ale acestei infracțiuni - solicitarea inculpatului de achitare în conformitate cu dispozițiile art.11 pct. 2 lit.a în ref.la art.10 lit.d Cod pr.penală neputând fi luată în considerare.
Având în vedere cele precizate, considerăm că se impune admiterea recursului parchetului, fiind întemeiată doar critica acestuia ce vizează conținutul pedepsei complementare aplicate inculpatului, cu consecința casării în parte a deciziei penale nr. 393/2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare va fi aplicată inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. d și e Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor penale recurate.
Va fi respins ca nefondat recursul promovat de inculpat.
Conform art. 383 alin.1și art. 350 alin. 1 Cod proc. penală,față de soluția pronunțată pe fondul cauzei, având în vedere împrejurarea că față de inculpat se mențin și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, se va menține starea de arest.
Conform art. 383 alin. 2 Cod proc. penală se va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive.
Conform art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva deciziei penale nr. 393/29.09.2008 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 1169/27.06.2008 a Judecătoriei Galați ), privind pe inculpatul (fiul lui și, născut la 29.12.2984 în G, domiciliat în G, str. -, nr.4, -. 20, CNP- -) în prezent deținut în Penitenciarul Galați și în consecință:
Casează în parte decizia penală nr. 393/29.09.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare: (sentința penală nr. 1169/27.06.2008 a Judecătoriei Galați ):
Aplică inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. d și e Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale recurate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 393/29.09.2008 a Tribunalului Galați.
Conform art. 38517alin. 4 în ref. la art. 350 alin. 1 Cod proc. penală menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 38517alin. 4 în ref. la art. 383 alin. 2 Cod proc. penală, deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 10.07.2007 până la data de 22.01.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 22.-.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud./11.02.2009
Jud.apel -
Jud.fond
Tehnored.CG/ 2 ex./16.02.2009
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Aurel Burlacu, Irina
