Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 10/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.10/R/2010
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpatul și părțile civile și, împotriva deciziei penale nr. 89/2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.178 alin.1,2 penal, art.184 alin.2 și 4.penal cu aplic.art.33 lit.b penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul personal asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului M, cu delegație avocațială depusă la dosar, apărătorul ales al părților civile și, av., din cadrul Baroului M, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile civile, prin, Spitalul Județean S, Serviciul de Ambulanță S, Biroul Olandez al Asiuratorilor Auto prin Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România, Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și partea vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului depune la dosar motivele de recurs.
Apărătorul ales al părților civile și, depune la dosar motivele de recurs.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Reprezentantul Parchetului, arată că prin recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, procurorul a invocat în scris trei motive: două dintre motive se referă la latura penală și un motiv la latura civilă. În privința laturii penale, înțelege să nu susțină primul din aceste motive referitor la faptul că instanța de apel nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice și aceasta deoarece în dispozitivul deciziei se reține corect disp.art. art.33 lit.b penal. În privința celui de-al doilea motiv de recurs, solicită admiterea recursului, casarea decizia penală a Tribunalului Sălaj, să se desființeze sentința Judecătoriei Zalău și rejudecând cauza a se dispună înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute și condamnarea inculpatului pentru cele două infracțiuni la pedepse cu închisoare cu menținerea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante. Latura penală, sub aspectul individualizării pedepsei, este greșită pentru că i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de numai trei luni închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă. Solicită a se avea în vedere că este vorba de moartea unui om și această moarte a fost provocată datorită imprudenței inculpatului care a circulat neregulamentar. Victima a decedat la scurt timp iar minora a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare, îngrijiri medicale în număr de 100-120 zile. Individualizarea pedepsei conform art.72 penal este un proces interior al judecătorului care nu poate fi abstract, el trebuie să țină seama de criteriile prev.de art. 72.penal și de scopul pedepsei conform art.52 penal. Apreciază că scopul pedepsei nu poate fi realizat decât fără aplicarea unor pedepse în limitele legale, reținerea circumstanțelor atenuante nejustificându-se. În privința laturii civile, arată că recursul se referă la acordarea de daune materiale ocazionate de deplasările efectuate la spital surorile vitrege ale minorei. Doi dintre martorii audiați au confirmat că cele două surori au efectuat cheltuieli cu deplasări. Unul dintre martori, a apreciat că aceste cheltuieli pot fi cuprinse între 2.000-3.000 lei. Instanța de control judiciar trebuiau să oblige pe inculpat la aceste despăgubiri materiale în favoarea surorilor vitrege ale minorei, respectiv părțile civile și. Recursul vizează și neacordarea de despăgubiri periodice de prestații periodice în favoarea minorei. Solicită admiterea recursului și în consecință a se obliga inculpatul în solidar cu garantul la despăgubiri periodice lunare în favoarea părții civile începând cu data de 01 decembrie 2007, data decesului victimei și până la majorat. Argumentele pentru admiterea acțiunii civile sunt referitoare la un dosar civil al Tribunalului Sălaj în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1095/2008 și în considerentele acestei sentințe se arată că victima, a rezultat din relația de uniune consumată dintre mama și. E adevărat că în certificatul de naștere este înscris ca tată soțul mamei, cel care avea încheiată legal căsătoria cu mama fetiței. Se pune problema unei prestații în fapt a întreținerii de către victima. Victima accidentului a fost angajat la Consiliul Local din sat, a avut o retribuție lunară și prin urmare, a prestat întreținere minorei. În ceea ce privește cuantumul prestației periodice nu pot fi adoptate criteriile de la pensia de întreținere ci un criteriu obiectiv în raport de contribuția pe care a avut-o la întreținerea acestei minore astfel că o sumă în cuantum de până la 100 lei ar fi îndestulător pentru prestațiile periodice lunare.
Apărătorul inculpatului, apreciază nelegală modul de soluționare a laturii civile a cauzei în privința părților civile și precum și la minora. Consideră că obligarea inculpatului la plata sumei de 250 milioane este exagerată ținând cont de faptul că victima era despărțit de soția sa, fetele au locuit cu mama lor. La minora, se afirmă că ar fi fiica victimei dar acest lucru nu este dovedit cu nimic în cauză. Arată că cu mama minorei, inculpatul s-a împăcat și a arătat că nu mai are nici o pretenție. Sub aspectul cuantumul despăgubirilor daunelor morale pentru și, aceste pretenții sunt exagerate în situația în care pe șosea exista un polei iar inculpatul a circulat cu viteză prudentă în limita legală. Victima și minora erau pe marginea șoselei și nu circulau pe trotuar. Consideră că nu se poate obliga inculpatul la plata de despăgubiri periodice pentru minoră acest fapt nu este dovedit, respectiv că ar fi tatăl minorei. Referitor la latura penală a recursului parchetului cu privire la reținerea circumstanțelor atenuante,solicită a se respinge acest capăt de recurs deoarece s-a avut în vedere că inculpatul este fără antecedente penale, a colaborat cu organele de poliție, a fost sincer, a achitat cheltuielile de înmormântare, cheltuielile către părțile civile. Apreciază că se justifică acordarea de circumstanțe atenuante inculpatului și a se menține pedepsele care s-au dat în limitele legale. Aceste despăgubiri civile pe care le pretind părțile civile, solicită a se avea în vedere că acestea au renunțat la ele, fapt consemnat și în încheierea de ședință.
Apărătorul ales al părților civile și, susține recursul declarat solicitând admiterea lui și rejudecând cauza să se dispună obligarea inculpatului în solidar cu garantul la plata către părțile civile a sumei de 3.100 lei cheltuieli de spitalizare suportate de către acestea pentru partea vătămată; obligarea inculpatului în solidar cu garantul la plata sumei de 35.000 lei cu titlu de daune morale reprezentând prejudiciul cauzat; cheltuieli de judecată în toate instanțele în sumă de 6.000 lei respectiv 2.500 lei la fond, 2.000 lei în apel și 1.500 în recurs. Prin cererea de constituire de parte civilă s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1.500 lei despăgubiri materiale și 35.000 lei daune morale în urma decesului victimei și suma de 3.200 lei despăgubiri materiale precum și 15.000 lei daune morale în urma vătămării corporale grave a minorei. În ședința publică din data de 26.06.2009, părțile civile au renunțat la daunele materiale în sumă de 1.500 lei pentru tatăl decedat pe motiv că inculpatul a achitat în timpul procesului această sumă. Cu privire la daunele materiale, instanța de fond a apreciat că din suma de 3.200 lei solicitată ca reprezentând cheltuieli de spitalizare a minorei s-a dovedit cu probe suma de 3.100 lei din care s-a scăzut suma de 950 lei achitată de inculpat pe timpul procesului. Prin apelul Parchetului s-a solicitat înlăturarea obligării inculpatului la plata sumei de 2.150 lei cu titlu de daune materiale cu motivarea că apărătorul ales al părților civile a declarat expres că renunță la daunele materiale, aspect care ar rezulta din încheierea ședinței publice din 26 iunie 2009. Ori, prin apelul părților civile s-a arătat că în mod greșit s-a dedus suma de 950 lei din valoarea despăgubirilor materiale solicitate pentru îngrijirea minorei întrucât suma achitată de inculpat reprezenta doar o parte din cheltuielile de înmormântare ale victimei. Consideră că ambele hotărâri sunt nelegale, fiind de observat că raportat la cererea de constituire de parte civilă, precum și la consemnările ulterioare din cuprinsul încheierii ședinței publice din 26 iunie 2009, apărătorul părților civile a declarat în mod explicit că renunță la despăgubirile materiale în sumă de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare a victimei menținând restul pretențiilor. În ceea ce privește dovada efectuării cheltuielilor ce reprezintă daune materiale,acestea au fost probate cu declarația martorului care a declarat că părțile civile au cheltuit cu spitalizarea minorei între 2.000-3.000 lei. Faptul că partea vătămată are ca reprezentant legal pe mama acesteia nu influențează îndreptățirea părților civile și la solicitarea de daune materiale întrucât din probe rezultă că minora a fost abandonată de mama ei lăsând-o în grija părților civile. În privința daunelor morale, consideră că ambele soluții sunt nelegale. Prin cererea de constituire de parte civilă a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu garantul la plata sumei de 35.000 lei cu titlu de daune morale, instanțele apreciind valoarea acestui prejudiciu la modica sumă de 25.000 lei fără să aibă în vedere gravitatea extremă a faptelor și suferințele morale deosebit de mari la care părțile civile au fost supuse. Referitor la recursul inculpatului, solicită respingerea lui iar în ceea ce privește recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, solicită admiterea lui sub toate aspectele.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea ambelor recursuri, respectiv ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și ale părților civile.
Reprezentantul Parchetului, cu privire la recursul inculpatului acesta vizează latura civilă a cauzei. Primul motiv vizează cuantumul prea ridicat al sumei de 25.00 lei daune morale pentru părțile civile și, considerând că aceasta sumă este corectă, astfel că recursul este nejustificat. Al doilea motiv se referă la acordarea celor 5.000 lei daune morale pentru victima accidentului. Aceasta a fost internată în spital o perioadă îndelungată, a suferit o traumă, de aceea suma de 5.000 lei daune morale este rezonabilă. Cu privire la recursul părților civile apreciază că suma acordată de 25.000 lei este corectă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului arătând că-și menține declarațiile date până în prezent.
În instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenele de judecată.
CURTEA
Prin decizia penală nr. 89 din 15 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ZALĂU contra sentinței penale nr.219/2009 a Judecătoriei Zalău cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei.
S-a desființat hotărârea atacată și judecând în fond cauza, sub aceste aspecte, înlătură obligarea inculpatului -, în solidar cu garantul ASOCIAȚIA FONDUL PENTRU PROTECȚIA VICTIMELOR STRĂZII, la plata sumei de 2.150 lei despăgubiri materiale către părțile vătămate - și -.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu ASOCIAȚIA FONDUL PENTRU PROTECȚIA VICTIMELOR STRĂZII la plata sumei de 5.000 lei daune morale în favoarea părții vătămate - reprezentată prin mama sa -.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de părțile civile și.
Părțile civile au fost obligate la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin sentința penală nr.219 din 02.07.2009 a Judecătoriei Zalăus -au dispus următoarele:
În baza art.178 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, b și c Cod penal raportat la art.76 alin.1 lit.d Cod penal, a condamnat pe inculpatul - la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a și art.74 alin.1 lit.a, b și c Cod penal raportat la art.76 alin.1 lit.e Cod penal, a condamnatpe inculpatul -, la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art.33 lit.b Cod penal raportat la art.34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat.
Totodată instanța a făcut aplicarea art.71 alin. 1 Cod penal cu raportare la art.64. lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal și a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64. lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale iar în baza art.71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal și i-a atras atenția asupra prevederilor art.83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art.14 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil, coroborat cu art.61 alin.3 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile și și a obligat pe inculpatul -, în solidar cu garantul Asociația Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii, în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri către părțile civile și -, materiale în cuantum de 2.150 lei și morale în cuantum de 25.000 lei.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006, inculpatul - a fost obligat la plata de despăgubiri materiale către Spitalul Județean de Urgență S, în cuantum de 3.483,94 lei, actualizată cu rata inflației până la data plății integrale și către Serviciul Județean de Ambulanță S, în cuantum de 465,03 lei.
În baza art.191 alin.1 și 3 Cod procedură penală, inculpatul - a fost obligat la plata sumei de 2.600 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli judiciare în favoarea părții civile -.
Din probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată s-a reținut că în data de 28.11.2007, în jurul orelor 730, inculpatul - a condus autoturismul marca Volkswagwn-Golf cu nr. de înmatriculare TX-26-XP, pe drumul public DJ 10A prin localitatea, pe un carosabil acoperit cu zăpadă și gheață, când într-o curbă la dreapta a debraiat pentru a trece din treapta a treia de viteză în treapta a doua, cu intenția de a reduce viteza, a intrat în derapaj pierzând controlul direcției de mers pătrunzând pe contrasens acroșând victima care a decedat două zile mai târziu la spital, unde a fost transportat cu ambulanța și partea vătămată - care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 100-120 zile de îngrijiri medicale.
Contra acestei sentințe au declarat apel în termen Parchetul de pe lângă JUDECĂTORIA ZALĂU precum și părțile civile - respectiv -.
În apelul său parchetul a fost criticată hotărârea atacată sub următoarele aspecte:
În mod nelegal instanța l-a condamnat pe inculpat, fără schimbarea încadrării juridice a faptelor, pentru fapte aflate în concurs real, în temeiul art.178 alin.1 și 2 Cod penal, respectiv art.184 alin.1 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în pofida faptului că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea faptelor concurs ideal, în temeiul art.178 alin.1 și 2 Cod penal, respectiv art.184 alin.1 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal, care de altfel este încadrarea juridică corectă a faptelor, fără a pune în discuție schimbarea încadrării juridice.
În mod netemeinic instanța a aplicat pedeapsa închisorii de 3 luni, respectiv 1 lună, față de inculpatul -, deoarece raportat la circumstanțele săvârșirii faptei, pedeapsa aplicată nu a fost corect individualizată, încălcând principiul proporționalizării. Astfel, raportat la împrejurările în care o persoană a fost ucisă iar alta a suferit vătămări care au necesitat pentru vindecare 100-120 zile îngrijiri medicale, pe fondul conducerii autovehiculului cu o viteză neadaptată la condițiile de drum, se apreciază că prin aplicarea pedepselor într-un cuantum atât de redus scopul procesului penal prevăzut de art.1 din Codul d e procedură penală nu poate fi atins, chiar și în condițiile în care instanța corect a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
În mod nelegal instanța a obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile în cuantum de 2150 lei către părțile civile - și, deoarece în ședința publică din 26.06.2009 avocatul ales al acestora a declarat expres că renunță la daunele materiale cu care s-a constituit parte civilă, aspect ce rezultă fără echivoc din încheierea de ședință de la fila 251.
În mod nelegal instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de constituire de parte civilă formulată în numele minorei fără capacitate de exercițiu - de către părțile civile - și depusă în ședința din 22.10.2008, filele 100-101, lăsând astfel în parte nesoluționată latura civilă.
De asemenea, în virtutea principiului rolului activ al instanței, aceasta era obligată să pună din oficiu în discuție acordarea de daune materiale periodice în favoarea părții vătămate -, reprezentând lipsurile de care a fost privată prin decesul persoanei care îi presta întreținere, având în vedere că aceasta este minoră, fără capacitate de exercițiu.
La rândul lor, prin apelul declarat în cauză, părțile civile - și, arată că instanța a lăsat nesoluționată cererea cu privire la daunele materiale suferite (?!) și dovedite ce au rezultat din infracțiunea de vătămare corporală gravă a cărei victimă a fost minora -.
Astfel instanța de fond a apreciat că daunele materiale s-au dovedit la nivelul sumei de 3.100 lei (față de suma pretinsă de 3200lei - ) din care a dedus suma de 950 lei achitată de inculpat (rezultând suma de 2150 lei) însă nu s-a luat în considerare că suma de 950 lei a fost achitată în contul pretențiilor la care s-a renunțat, acelea de 1500 lei, reprezentând cheltuielile de înmormântare ale tatălui decedat.
Cu privire la daunele morale în sumă de 35.000 lei se arată că acestea au fost formulate în numele ambelor părți civile reprezentând prejudiciul cauzat "personalității afective" determinat de moartea tatălui de care părțile civile - și erau în mod firesc legate printr-o puternică afecțiune filială însă, instanța de fond a acordat "daune morale globale" în sumă de 25.000 lei, fără ca din motivarea hotărârii să rezulte ce reprezintă această sumă și fără ca suma să fie raportată la felul prejudiciului patrimonial suferit în mod distinct de cele două părți civile.
În acest context se mai arată că s-a solicitat obligarea inculpatului și la plata sumei de 15.000 lei pe seama minorei -, cu titlu de prejudiciu cauzat "personalității fizice" rezultat din infracțiunea de vătămare corporală gravă așa încât chiar dacă instanța ar fi cumulat cele două categorii de prejudicii, suma acordată e mult prea mică în raport de gravitatea suferinței morale și fizice suportate de cele două părți civile.
Astfel, în mod nelegal instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de constituire de parte civilă formulată în numele minorei fără capacitate de exercițiu cât și în nume propriu de către părțile civile - și lăsând astfel nesoluționată în parte latura civilă a cauzei.
Tribunalul examinând cauza prin prisma criticilor formulate, a reținut mai întâi că latura penală a cauzei a fost în mod corect soluționată de către prima instanță.
Astfel, susținerea parchetului că la contopirea pedepselor, instanța a făcut aplicarea art.33 lit.a în loc de art.33 lit.b Cod penal, așa cum s-a făcut mențiunea în rechizitoriu, fără a pune în discuție schimbarea încadrării juridice, este nu doar irelevantă sub aspectul aplicării pedepsei rezultante (fiind o problemă pur teoretică, de interes doctrinar) dar este și eronată, după cum se poate observa din conținutul hotărârii atacate.
Cât privește individualizarea pedepsei rezultante, de 3(trei) luni închisoare,cu suspendarea condiționată a executării pe o perioadă de 2(doi) ani și 3(trei) luni, în urma reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.(1) lit.a,b și c Cod penal, pentru fiecare din pedepsele aplicate de 1(una) lună și respectiv 3(trei) luni, aceasta este un atribut al instanței ce își formează propria convingere în urma aplicării criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal și art.181alin.(2) Cod penal.
Astfel, raportat la aceste criterii prima instanță a ținut cont atât de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și de persoana și conduita inculpatului.
În acest context, tribunalul a notat că deși în speță urmările faptei sunt grave, cu implicații directe asupra soluționării laturii civile, totuși din punct de vedere al răspunderii penale ceea ce interesează în primul rând este gradul de pericol social concret al faptei săvârșite.
La rândul său, acest criteriu se află într-o strânsă legătură cu celelalte elemente prevăzute de lege, ce țin în primul rând de persoana inculpatului (conduită, modul și mijloacele de săvârșire a faptei) ca o chintesență a acestora și mai puțin depinde de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și urmările acesteia, atunci când lipsește elementul intențional, așa cum este cazul în speță.
Sub aspectul stabilirii vinovăției inculpatului este greu de spus dacă acesta a manevrat autovehicolul cu ușurință sau neglijență, atunci când a călcat ambreiajul încercând să schimbe treapta de viteză pe un drum alunecos, însă acest lucru este mai puțin important sub aspectul tragerii la răspundere penală.
Relevant este însă faptul, în ce privește pericolul social concret al faptei săvârșite, că este vorba despre o "eroare de pilotaj" a autovehicolului, în condiții improprii de circulație și aceasta face ca pericolul social concret al faptei să fie mult diminuat, față de, să spunem, obișnuința de a conduce imprudent, prin ignorarea regulilor de circulație.
Or, această împrejurare ce poate fi considerată un caz izolat în conduita inculpatului, coroborată cu întreaga sa atitudine, a putut determina instanța ca prin acordarea de circumstanțe atenuante, să-i aplice inculpatului o pedeapsă rezultantă mai ușoară de 3(trei) luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pe o perioadă de 2(doi) ani și 3(trei) luni.
Din aceste considerente, tribunalul apreciind că scopul pedepsei trebuie să fie în primul rând de natură preventivă și educativă și doar în subsidiar apelându-se la funcția sa represivă, nu găsește că în speță s-ar impune reindividualizarea pedepsei aplicată de prima instanță.
În schimb, tribunalul a constatat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii de constituire de parte civilă formulată în numele minorei fără capacitate de exercițiu -, de către părțile civile - și depusă în ședința din 22.10.2008 (100-101 dosar judecătorie) lăsând nesoluționată în parte latura civilă a cauzei.
Având în vedere că cele două părți civile nu au calitatea de reprezentant legal a minorei - iar mama minorei, partea vătămată - a renunțat la orice pretenții civile față de inculpat, neconstituindu-se parte civilă în cauză, instanța, în temeiul art.17 Cod procedură civilă era obligată să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale, având în vedere că starea de minorat a părții vătămate atrage după sine lipsa sau restrângerea capacității de exercițiu.
Pe de altă parte, în mod greșit judecătoria a obligat inculpatul la plata sumei de 2150 lei despăgubiri materiale către părțile civile - și, fără ca acestea să fie dovedite și la care de altfel s-a renunțat în ședința publică din 26.06.2009 (251 dosar fond).
Pentru a decide astfel tribunalul a avut în vedere că victima, nu este tatăl minorei - (52) cum eronat s-a menționat în rechizitor și s-a reținut de instanță așa încât daunele morale acordate se referă în mod exclusiv la suferințele provocate prin vătămarea corporală gravă a propriei persoane.
În ce privește apelul declarat de părțile civile - și -, tribunalul, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat.
Criticile aduse prin acest apel sunt nejustificate deoarece pretențiile materiale și daunele morale sunt confuze în sensul că se referă atât la victima, tatăl lor decedat în urma accidentului cât și la minora -, în numele căreia nu se puteau constitui părți civile, - după cum s-a arătat, - neavând calitatea de reprezentant legal, această calitate revenind părții vătămate -, mama minorei.
Oricum, este de reținut că inculpatul a suportat cheltuielile de înmormântare ale tatălui decedat astfel că în final părțile civile au renunțat la despăgubiri materiale, pretinzând însă în continuare suma de 35.000 lei daune - morale, pentru suferințele provocate prin pierderea unui părinte.
Asemenea suferințe sunt subînțelese, indiferent de relațiile afective existente între copii și părinți în timpul vieții și ca atare trebuie compensate material însă pe de altă parte, această compensație trebuie să fie una rezonabilă, și nu un mijloc de îmbogățire.
Prin urmare, în speță tribunalul a apreciat că obligarea inculpatului la plata sumei de 25.000 lei, daune - morale către părțile civile apelante este cât se poate de rezonabilă, raportat la vârsta și situația juridică a acestora, în momentul producerii decesului tatălui.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, inculpatul și părțile civile și.
În dezvoltarea motivelor de recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaja arătat că decizia atacată este netemeinică și nelegală deoarece greșit s-a reținut art.33 lit.a în loc de art.33 lit.b penal la încadrarea juridică a faptelor, că nelegal s-a înlăturat obligarea inculpatului la plata de daune materiale în favoarea părților civile și, deoarece acestea au dovedit suma cheltuită cu spitalizarea surorii lor, că instanța trebuia să stabilească o sumă cu titlu de prestație periodică în favoarea minorei începând cu data de 1.12.2007 și până la majoratul acesteia sau până la împlinirea vârstei de 25 de ani, dacă se va afla în continuarea studiilor, prestația urmând afi stabilită prin raportare la venitul de 390 lei realizat de victimă, din care s-a considerat că suma de 100 lei lunar ar fi îndestulătoare pentru minoră și că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică, solicitând înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestuia.
În ședința publică din data de 12 ianuarie 2010 Parchetul a arătat că nu mai susține motivul referitor la nepunerea în discuție a schimbării încadrării juridice și reținerea art.33 lit.a penal.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, cu consecința reducerii daunelor morale acordate părților civile și și minorei.
Părțile civile și au solicitat admiterea recursului, majorarea daunelor morale la suma de 35.000 lei și acordarea sumei de 3.100 lei cu titlu de daune materiale, cu cheltuieli judiciare constând din onorariu avocațial la fond de 2.500 lei, în apel d e 2.000 lei și în recurs de 1.500 lei. S-a arătat că suma de 25.000 lei acordată de instanța de fond cu titlu de daune morale nu acoperă suferința părților civile generată de pierderea tatălui lor și că greșit s-a înlăturat obligarea inculpatului la plata de daune materiale, instanța de fond reținând în mod corect că s-a dovedit cheltuirea sumei de 3.100 lei cu ocazia spitalizării minorei.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale în materie, curtea constată că recursurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și al părții civile sunt fondate în ceea ce privește neacordarea de daune materiale în favoarea acestei părți civile și sub acest aspect vor fi admise, iar recursurile inculpatului și al părții civile nu sunt fondate și urmează a fi respinse, pentru următoarele considerente.
Astfel, instanța de fond și cea de apel au reținut o stare de fapt corectă, susținută de probele administrate și necontestată de inculpat, care și-a asumat răspundere pentru faptele comise.
A rezultat din probele administrate că la data de 28.11.2007, în jurul orelor 730, inculpatul - a condus autoturismul marca Volkswagwn-Golf cu nr. de înmatriculare TX-26-XP, pe drumul public DJ 10A prin localitatea, pe un carosabil acoperit cu zăpadă și gheață, când într-o curbă la dreapta a debraiat pentru a trece din treapta a treia de viteză în treapta a doua, cu intenția de a reduce viteza, a intrat în derapaj pierzând controlul direcției de mers pătrunzând pe contrasens acroșând victima care a decedat două zile mai târziu la spital și pe partea vătămată - care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 100-120 zile de îngrijiri medicale.
Instanța de fond a respectat criteriile prevăzute de art.72 penal cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului și a reținut în mod corect în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.a, b și c penal, întrucât inculpatul a avut o conduită bună anterior comiterii faptelor, a achitat toate cheltuielile de înmormântare și cele pentru pomenile ulterioare ale victimei, precum și o parte din cheltuielile de spitalizare a minorei, a avut un comportament sincer și s-a prezentat în fața instanței pe parcursul procesului.
Împrejurările concrete în care s-a comis fapta nu au relevat o conduită imprudentă a inculpatului în conducerea autoturismului, acesta a încercat să schimbe treapta de viteză, pentru a reduce viteza de deplasare pe un drum alunecos, iar mașina a intrat pe contrasens întrucât nu a reușit efectuarea imediată a manevrei de trecere din treapta a treia în treapta a doua de viteză.
Referitor la daunele morale acordate părților civile și, curtea reține că suma de 25.000 lei este rezonabilă, în măsură să acopere prejudiciul moral suferit de fiice prin pierderea tatălui, reținând că în circumstanțele concrete ale cauzei nu s-a dovedit că victima ar fi avut o relație afectivă deosebită cu cele două fiice, fiind divorțat de mama acestora când ele aveau vârsta de 12 ani, fetele rămânând la mamă spre creștere și educare. Nu s-a demonstrat că după divorț victima ar fi păstrat legătura cu fiicele, contribuind la creșterea lor armonioasă.
Suma acordată cu titlu de daune morale este în măsură a dezdăuna părțile civile, fără a reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a acestora și nu constituie nici o amendă excesivă pentru inculpat.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de ambele părți civile, și, curtea constată că la fila 100 din dosarul instanței de fond, în constituirea de parte civilă, se afirmă că aceste cheltuieli legate de spitalizarea minorei - au fost suportate de către.
Prin urmare aceste cheltuieli se cuvin doar celei care le-a suportat efcetiv.
În ce privește cuantumul acestora, la fila 248 există declarația martorului care arătat că s-a cheltuit suma de aproximativ 2000-3000 lei.
Întrucât martorul nu a specificat suma exactă, iar părțile civile nu au depus chitanțe pentru dovedirea exactă a sumei, curtea va lua în considerare o medie de 2500 lei ca fiind suma cheltuită cu spitalizarea minorei.
Din suma menționată inculpatul achitat părților civile suma de 850 lei, astfel că există o diferență de 1650 lei nerecuperată ce se cuvine părții civile.
Nu poate fi primită solicitarea de stabilire a unei prestații periodice în favoarea minorei, deorece victima nu figurează la rubrica "tatăl" în certificatul de naștere al minorei. În plus nu s-a făcut dovada nici că victima a contribuit cu caracter de continuitate la întreținerea minorei și nici cu ce sumă.
Nu sunt aplicabile prevederile art.87 fam. care se referă la soțul ce a contribuit la întreținerea copilului celuilalt soț și nici prevederile art.88 fam. care se referă la cel care a luat un copil pentru a-l crește fără a întocmi formele cerute pentru adopție, în ambele situații legea cerând condiția ca părinții firești ai copilului să fi decedat, să fie dispăruți sau în nevoie.
Din probele administrate în cauză a reieșit doar împrejurarea că minora a fost lăsată în grija victimei pe perioada cât mama acesteia a fost plecată la muncă în străinătate, părțile civile și declarând că ele au fost cele care au avut efectiv grijă de.
Față de considerentele expuse, urmează ca în baza art.38515pct.2 lit.d proc.pen. să se admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și de partea civilă împotriva deciziei penale nr.89/A din 15.10.2009 a Tribunalului Sălaj, ce va fi casată parțial, împreună cu sentința penală nr.219 din 2 iulie 2009 Judecătoriei Zalău, cu privire la soluția dată laturii civile a cauzei.
Rejudecând cauza sub acest aspect, în baza art.14, 346.pr.pen. art.998 civil va fi obligat inculpatul, în solidar cu garantul ASOCIAȚIA FONDUL PENTRU PROTECȚIA VICTIMELOR STRĂZII la plata sumei de 1.650 lei cu titlu de daune materiale parțiale în favoarea părții civile.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și de partea civilă împotriva aceleiași decizii.
În baza art.193 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, dovedite cu chitanța de la fila 30, respingându-se restul pretențiilor, ținând seama de faptul că în apel această parte civilă a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, apelul său fiind găsit neîntemeiat, soluție menținută și în recurs, astfel că nu se cuvin cheltuielile constând din onorariu avocațial în apel.
În baza art.189 proc.pen. se va stabili suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av., sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. va fi obligat inculpatul și partea civilă să plătească fiecare câte 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art.192 alin.3 proc.pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.d proc.pen. admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și de partea civilă împotriva deciziei penale nr.89/A din 15.10.2009 a Tribunalului Sălaj, pe care o casează parțial, împreună cu sentința penală nr.219 din 2 iulie 2009 Judecătoriei Zalău, cu privire la soluția dată laturii civile a cauzei.
Rejudecând cauza sub acest aspect, în baza art.14, 346.pr.pen. art.998 Ccivil obligă pe inculpatul, în solidar cu garantul ASOCIAȚIA FONDUL PENTRU PROTECȚIA VICTIMELOR STRĂZII la plata sumei de 1.650 lei cu titlu de daune materiale parțiale în favoarea părții civile.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și de partea civilă împotriva aceleiași decizii.
În baza art.193 pr.pen. obligă pe inculpat să plătească părții civile suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, respingând restul pretențiilor.
În baza art.189 proc.pen. stabilește suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av., sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. obligă pe inculpat și pe partea civilă să plătească fiecare câte 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art.192 alin.3 proc.pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
4 ex./21.01.2010
Jud.apel:;
Jud.fond:
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Ana Covrig Livia Mango
