Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 102/2010. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--25.11.2009

DECIZIA PENALĂ NR.102/

Ședința publică din data de 28.01.2010

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 3: Anca Nacu

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul și de SC Românească Vienna Insurance SA împotriva deciziei penale nr.106 din 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul C S, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent Bobul asistat de avocați aleși și, pentru partea vătămată intimată și partea civilă lipsă, se prezintă avocat ales, asiguratorul SC Românească Vienna Insurance SA Sucursala CSf iind reprezentat de consilier juridic.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar poze și un articol din ziar.

Asiguratorul susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea recursului și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a și art. 10 lit.d Cod procedură penală pentru lipsa elementului culpă al infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, și înlăturarea obligării inculpatului și a asiguratorului la plata oricărei despăgubiri.

Apărătorul ales al inculpatului, avocat solicită în principal, în temeiul disp. art. 385¹⁵al.1 pct. 2 lit.b Cod procedură penală admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a instanței de fond, și pronunțând o nouă decizie să se dispună achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.e Cod procedură penală, respectiv există una din cazurile care înlătură caracterul penal al cauzei, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 47 Cod penal, respectiv cazul fortuit. În subsidiar, solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru a se administra probele solicitate în cauză. Susține că atât în fața instanței de fond cât și în apel a solicitat audierea expertului pentru a da explicații verbale referitoarele la propriul raport de expertiză, dar și explicații de specialist referitoare la concluziile ultimei expertize B, cerere care a fost respinsă, deși apreciază că era o probă utilă pentru justa soluționare a dosarului. De asemenea, a solicitat instanței de apel să dispună efectuarea unei noi expertize care să stabilească cu exactitate dinamica producerii accidentului, viteza de deplasare a autoturismului, cauzele producerii accidentului, având în vedere că nu s-a luat în considerare faptul că șoseaua era umedă la data producerii accidentului, și că o Mp arte din suprafața de frânare a autoturismului s-a produs pe dalele de beton ce susțin șina de tramvai, unde coeficientul de aderență, mai ales când sunt ude, este foarte redus.

Apărătorul ales al inculpatului, avocat sintetizează oral motivele de recurs formulate în scris la dosar și în principal solicită admiterea recursului potrivit disp. art. 385¹⁵al.1 pct. 2 lit.b Cod procedură penală, casarea deciziei instanței de apel și a instanței de fond și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit. și d Cod procedură penală. În subsidiar, solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru a se administra probele solicitate în cauză.

Reprezentantul părților civile, avocat, solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate, și menținerea în totalitate a deciziei tribunalului. Apreciază că inculpatul se face vinovat pe deplin de comiterea infracțiunii de omor din culpă, în speță nefiind întrunite condițiile pentru existența cazului fortuit, iar motivul de recurs cum că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra probei, în speță prima expertiză criminalistică efectuată în cauză, dar contrazisă de alte două expertize ulterioare. Cu privire la recursul formulat de asigurator pune concluzii de respingere ca nefondat.

Procurorul pune concluzii de respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea soluțiilor pronunțate ca legale și temeinicie, nefiind vorba despre un caz care înlătură caracterul penal al faptei, în cauză există o culpă comună în producerea accidentului.

Inculpatul recurent, luând cuvântul, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, susținând că este nevinovat.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 49 din 03 martie 2009 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Reșița în baza art. 178 alin. 1, 2 Cod penal a condamnat pe inculpatul, născut la 19.02.1978 în Reșița, fiul lui și al, cetățean român, studii 12 clase, fără antecedente penale, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, muncitor la C, P -, cu. în Reșița, strada -, numărul 20, jud. C-S la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în conformitate cu prev. art. 82 cod penal.

Potrivit art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, rap. la art. 998, 999 cod civil a admis în parte acțiunile civile formulate împotriva inculpatului de către părțile civile și.

În baza art. 49, art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările ulterioare, a obligat asigurătorul SC Românească SA Sucursala Județeană C-S să plătească părții civile suma de 1414,25 lei cu titlul de despăgubiri materiale și suma de 8.000 lei cu titlul de despăgubiri morale, iar părții civile suma de 8000 lei cu titlul de despăgubiri morale, precum și rentă lunară în sumă de 219 lei de la data producerii accidentului, 11.01.2006, până la majorat sau finalizarea studiilor, forme de învățământ la zi, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani.

A respins cererea de prelungire a dreptului de circulație formulată de către inculpat.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 19.04.2007, întocmit în dosarul nr. 160/P/2006, înregistrat la Judecătoria Reșița sub numărul 1983/290/07.02.2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2 cod penal.

S-a reținut, în esență, ca situație de fapt, că la data de 11.01.2006, în jurul orelor 07,00, în timp ce conducea autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - pe strada - - din mun. Reșița, având o viteză de deplasare de 73 Km/, l-a accidentat mortal pe numitul, care în momentul impactului se afla pe trecerea de pietoni.

Din probele administrate în cauză; procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, raportul medico- legal, buletinul de analiză toxicologică, raportul de expertiză tehnică -judiciară, întocmit de expertul, raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul R, suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expertul R și, raportul de expertiză criminalistică efectuat de către T, declarații de martori, declarațiile inculpatului, raportul de inspecție tehnică a autovehiculului, certificatul medical constatator al decesului, Hotărârea nr.200/28.10.2003 a Consiliului Local Reșița, martorii, G audiați în faza, chitanțe, facturi fiscale cu privire la cheltuielile de înmatriculare a victimei, dovezi din care rezultă veniturile realizate de victimă la locul de muncă, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

La data de 11.01.2006, în jurul orei 7,0, autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - condus de către inculpat se deplasa pe str. - - din mun. Reșița pe a doua de circulație cu direcția de deplasare spre centrul civic. În zona marcajului " trecere pentru pietoni" situată după intersecția cu str. - C M, inculpatul a sesizat faptul că o persoană de sex bărbătesc s-a angajat în traversarea străzii în fugă, de la dreapta la stânga, față de direcția de deplasare a autoturismului, concomitent a virat stânga, însă cu toate acestea victima a fost lovită cu partea frontală a autoturismului, proiectată pe motorului și parbriz, apoi proiectată pe carosabil. Urmare traumatismelor produse, victima a decedat.

Întrucât raportul de expertiză tehnică efectuat de către experții și R- expertul concluzionând că inculpatul circula cu viteza de 53,58 Km/ iar cauza accidentului rezidă în traversarea străzii în fugă de către victimă pe marcajul " trecere pentru pietoni", expertul R susținând că inculpatul circula cu viteza de 62Km/h, accidentul s-a produs pe marcajul "trecere pentru pietoni", impactul putând fi evitat atât de inculpat cât și de victimă- s-a dispus efectuarea unei expertize de către INEC

Această expertiză, concluziona că inculpatul circula cu o viteză de 73 Km/, iar accidentul putea fi evitat dacă inculpatul ar fi acționat sistemul de frânare în momentul declanșării stării de pericol iar victima nu s-ar fi angajat în traversarea străzii în fugă.

În faza cercetării judecătorești, la cererea inculpatului s-a efectuat o expertiză criminalistică de către Institutul Național de Expertiză Criminalistică B care concluzionează că viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat a fost de 68 km/, ambele părți putând evita accidentul.

Coroborând aceste concluzii ale raportului de expertiză prima instanță a reținut culpa comună a inculpatului și victimei în producerea accidentului și a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 81,83 Cod penal, iar în latura civilă a obligat SC Românească SA Sucursala Județeană C-S să plătească părții civile suma de 1414,25 lei cu titlul de despăgubiri materiale și suma de 8.000 lei cu titlul de despăgubiri morale, iar părții civile suma de 8000 lei cu titlul de despăgubiri morale, precum și rentă lunară în sumă de 219 lei de la data producerii accidentului, 11.01.2006, până la majorat sau finalizarea studiilor, forme de învățământ la zi, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel: părțile civile și, asigurătorul ROMÂNEASCĂ - INSURANCE și inculpatul -.

În motivarea apelului lor, părțile civile arată că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală în ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei, în sensul că, sumele stabilite de prima instanță cu titlu de daune morale și daune materiale nu au fost corect individualizate în raport cu urmările accidentului de circulație produs din culpa inculpatului; părțile civile au solicitat acordarea daunelor materiale în totalitate, pe baza dovezilor prezentate, acordarea întregii sume solicitate cu titlu de daune morale și acordarea cheltuielilor judiciare efectuate la fond, care, în mod nejustificat nu au fost acordate.

În motivarea apelului declarat de asigurător se arată că sentința primei instanțe este criticabilă atât în latură penală, cât și în latură civilă. În latură penală se arată de către asigurător că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că expertizele efectuate au preluat doar informativ datele cuprinse în procesul-verbal de cercetare la fața locului și că acestea nu clarifică aspectul lungimii liniei de frânare și al vitezei de deplasare a autoturismului și nici dacă pietonul s-a angajat pe trecerea de pietoni în fugă. S-a solicitat ca, în principal, să se constate culpa exclusivă a victimei în producerea accidentului, iar, în subsidiar, să se constate existența culpei concurente, care, deși, reiese din concluziile expertizelor efectuate, nu a fost luată în considerare de instanța de fond la soluționarea laturii civile a cauzei.

Inculpatul nu și-a motivat apelul în fapt și în drept, însă, prin apărătorul din oficiu, a învederat instanței de apel că solicită achitarea sa în temeiul art. 10 lit. e Cod procedură penală, invocând cazul fortuit constând în aceea că, la momentul producerii accidentului de circulație, șoseaua era umedă, și că o bună porțiune din suprafața de frânare s-a situat pe dalele de beton ce susțin șinele de tramvai, pe care coeficientul de aderență este redus, mai ales în condițiile unui carosabil umed.

În apel au fost respinse, ca nefiind utile și pertinente soluționării cauzei solicitările asigurătorului și inculpatului privind audierea expertului, efectuarea unui nou raport de contraexpertiză și efectuarea unei adrese către Serviciul de medicină legală pentru a se clarifica neconcordanțele dintre numărul de înregistrare al buletinului de analiză privind alcoolemia victimei și numărul de înregistrare al buletinului de analiză privind alcoolemia inculpatului.

În fața instanței de apel s-a luat declarație inculpatului și au fost administrate probe noi, cu înscrisuri.

Prin decizia penală nr.106/21.10.2009, pronunțată de Tribunalul C S, în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală:

Au fost admise apelurile declarate de părțile civile apelante și și de apelantul asigurător- Sucursala Reșițaîmpotriva Sentinței penale nr. 49/3.03.2009, pronunțate de Judecătoria Reșița în dosar nr-, pe care a desființat-o parțial în latură civilă, în sensul că:

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală au fost admise în parte acțiunile civile formulate în cauză de părțile civile și - și în consecință:

A obligat inculpatul și asigurătorul- Sucursala Reșițasă plătească părților civile suma de 1414,25 lei cu titlu de daune materiale și suma de câte 20.000 lei pentru fiecare parte civilă, cu titlu de daune morale.

A obligat inculpatul să plătească părții civile o rentă lunară în sumă de 219 lei de la data producerii accidentului, 11.01.2006, până la majorat sau la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani.

A respins celelalte pretenții ale părților civile.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală aespinsca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească părților civile suma de 1000 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorar avocat în apel.

Pentru a pronunța această decizie penală, prima instanță a reținut următoarele:

Cu privire la apelul părții civile, în mod greșit prima instanță a acordat părților civile suma de câte 8000 lei despăgubiri morale, care nu asigură o justă și reală recuperare a prejudiciului moral suferit de acestea.

Cu privire la apelul părții civile și al asiguratorului s-a reținut că în mod greșit prima instanță a obligat numai societatea de asigurare la plata despăgubirilor civile. S-a mai reținut că nu sunt întemeiate criticile asiguratorului privind greșita obligare a sa la plata despăgubirilor civile, întrucât asiguratorul are o răspundere contractuală, în limitele poliției de asigurare.

În raport cu recursul inculpatului instanța de apel a reținut că acesta are culpă comună cu victima în producerea accidentului, astfel că nu sunt întemeiate criticile formulate.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpatul și Societatea de Asigurare reiterând motivele de apel.

Ambele recursuri nu sunt fondate.

În mod corect cele două instanțe au reținut culpa comună a inculpatului și victimei în producerea accidentului.

Inculpatul a depășit viteza de 50 Km/ prev. de OUG nr.195/2002 pentru deplasarea autoturismului condus de acesta în localitate și nu a redus viteza de deplasare până la limita evitării oricărui pericol, iar victima s-a angajat în fugă în traversarea străzii chiar dacă traversarea s-a făcut pe marcajul "trecere pentru pietoni", concluzie la care s-a ajuns prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, motiv pentru care recursul inculpatului nu este fondat.

Recursul declarat de Societatea de asigurare este de asemenea nefondat, răspunderea acestuia fiind o răspundere contractuală urmare încheierii contractului de asigurare, răspundere angajată în temeiul prevederilor art. 49 și art. 55 alin. 1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.

Așa fiind, în baza prevederilor art.385¹⁵alin.1, pct.1, lit.b Cod procedură penală, ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.

În temeiul prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul și Societatea de asigurări, ambii recurenți vor fi obligați la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și asigurătorul SC ROMÂNEASCĂ INSURANCE SA Sucursala C-S împotriva deciziei penale nr.106/21.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-

În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă fiecare parte recurentă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică din 28.01.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 09.02.2010

Tehnored.

2ex/11.02.2010

Prima inst. - Jud. Rașița

Inst. apel., - Trib. CS