Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 1570/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
2158/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1570/
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-asigurător de răspundere civilă SOCIETATEA DE asigurare SA B împotriva Deciziei penale nr.487/A/25.VIII.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-asigurător de răspundere civilă SOCIETATEA DE ASIGURARE SA B, prin consilier juridic, intimatul-inculpat, personal și asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.231.226/5.XI.2009, aflată la fila 42, intimații-părți civile - și -, prin reprezentantul legal -, asistat juridic de apărător, din cadrul Baroului B, cu delegație aflată la fila 30, lipsind intimatul parte responsabilă civilmente SC SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurentul-asigurător de răspundere civilă, prin consilier juridic, depune la dosar Ordinele nr.-/2006 și nr.20/2008 ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-asigurător de răspundere civilă, prin consilier juridic, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859pct.10 Cod procedură penală, arată că instanțele nu au analizat dovezile privitoare la cheltuielile materiale, inclusiv cheltuielile cu declarația testimonială, susținute cu bonuri și chitanțe și, în egală măsură, nu au avut în vedere faptul că despăgubirile acordate în Euro se calculează la cotația BNR de la momentul accidentului, prin sentința penală menționându-se cotația BNR de la data efectuării plății. Mai mult decât atât, instanța de apel a respins cererea asigurătorului de răspundere civilă de acordare a daunelor morale,apreciind că este o speculație în raport cu modul în care a fost susținută, deși daunele acordate au fost aplicate ca o amendă dată pentru consecințele faptei penale. S-a mai arătat de către recurent că nu se contestă trauma copiilor și necazul lor, instanța acordând acestora și pensie de întreținere, însă dauna morală este excesiv de mare și nu s-au avut în vedere dispozițiile legale, considerente pentru care, în temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru a avea în vedere toate criticile formulate.
Apărătorul intimaților-părți civile solicită respingerea, ca nefondat, a recursului, cu menținerea hotărârilor penale, apreciind că instanțele de fond și de apel au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.14 și 346 Cod procedură penală și a celor ale art.998 și 1000 alin.3 Cod civil, acordând părților civile despăgubiri potrivit legii și pierderii suferită prin decesul mamei, având în vedere și vârsta lor la momentul accidentului, soluția neputând fi văzută ca o amendă aplicată asigurătorului de răspundere civilă, care răspunde potrivit dispozițiilor art.55 din Legea nr.136/1995. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat lasă la aprecierea Curții.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că instanțele au motivat în detaliu modul de soluționare a laturii civile a cauzei.
Intimatul-inculpat, personal, arată că recunoaște și regretă infracțiunea, precizând că, personal, nu a achitat nicio sumă părților civile.
CURTEA
Prin decizia nr.487/A din 25.08.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală a fost admis apelul Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 B și în urma desființării în parte a sentinței apelate, rejudecându-se în fond, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 Cod penal dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani și 6 luni termen de încercare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul formulat de asiguratorul Societatea de Asigurare împotriva sentinței penale nr. 342/29 aprilie 2009.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.342/29.04.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul penal nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale invocata de către asigurătorul SC VIENNA INSURANCE SA.
În baza art.178 (2) Cod penal cu aplicarea art.74(1) lit. a, c Cod penal și art.76 (1) lit."d" Cod penal a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă.
În baza art.71 din Codul penal, s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a Il-a și b din Codul penal.
În baza art. 81 din Codul penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art.82 din Codul penal.
În baza art. 359.C.P.P. s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 din Codul penal.
În baza art.71 alin.5 din Codul penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 14 și 346.C.P.P. raportat la art.998 și art. 1000 (3) din Codul civil s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA cu sediul în B,-, județul I la plata sumei de 14 880 lei daune materiale și 200.000 Euro în echivalent lei la cursul BNR la data plății, daune morale, către părțile civile și - prin reprezentant legal toți cu domiciliul în B,-, sector 1.
În baza art. 14 și 346.C.P.P. raportat la art.998 și art. 1000(3) din Codul civil a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA către părțile civile și - prin reprezentant legal la plata sumei de 8 190 lei daune materiale cu titlu de prestație periodică, sumă globală, aferentă perioadei 01.04.2007-01.04.2009 și la 457 lei lunar cu titlu de prestație periodică începând cu data de 01.04.2009 până la majoratul minorilor, părți civile - născut la data de 02.12.2002 și - născut la data de 15.02.2005.
În temeiul art.55 alin.1 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificat prin art.1 pct.22 din nr.OUG 61/2005 a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă SC VIENNA INSURANCE SA cu sediul în-, Sector 1, B la plata sumelor de 14 880 lei daune materiale și 200.000 Euro în echivalent lei la cursul BNR la data plății, daune morale, de 8 190 lei daune materiale cu titlu de prestație periodică și 457 lei lunar cu titlu de prestație periodică începând cu data de 01.04.2009 până la majoratul minorilor către părți civile - născut la data de 02.12.2002 și - născut la data de 15.02.2005.
În baza art. 191 alin.1 și 3 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 06.03.2007, inculpatul, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare B-81- pe dinspre B spre Baa ccidentat mortal pe numita care se deplasa de la stânga la dreapta în raport de direcția de deplasare a autoturismului, angajată în traversarea drumului pe trecerea de pietoni situată în zonă.
Situația de fapt expusă mai sus a reieșit din mijloacele de probă enunțate anterior. Astfel, din procesul verbal de cercetare la fața locului coroborat cu concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară, instanța a reținut că în momentele premergătoare accidentului inculpatul aflat la volanul auto marca Ford Escort se deplasa cu o viteză de 67 km/oră, iar victima cu o viteză de cca. 5,2 Km/oră. Impactul a avut loc la pe marcajul pietonal. În desfășurarea evenimentului rutier starea de pericol a fost creată exclusiv de către conducătorul auto, inculpatul, care pe de o parte se deplasa în interiorul localității cu o viteză mai mare decât limita admisă pe acel sector de drum (50 km/oră), iar pe de altă parte nu a acordat prioritate de trecere pietonului aflat pe trecerea de pietoni, care la rândul său nu avea cum să prevadă că acesta nu va opri pentru a-i acorda prioritate de trecere. În urma impactului s-a produs moartea victimei care, conform raportului de expertiză medico legală efectuat în cauză.
În drept, fapta inculpatului care în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare B-81- pe dinspre B spre Baa ccidentat mortal pe numita care se deplasa de la stânga la dreapta în raport de direcția de deplasare a autoturismului, angajată în traversarea drumului pe trecerea de pietoni situată în zonă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178(2) Cod penal în ceea ce privește dispozițiile legale nerespectate acestea sunt reglementate de art.121(1) și art.135 lit."h" HG1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG195/2002.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că părțile vătămate și -prin reprezentant legal s-au constituit părții civile în cauză, solicitând obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la 20.000 lei daune materiale și 250.000 Euro daune morale și totodată au solicitat plata unei sume lunare cu titlu de întreținere în cuantum de 1/3 din veniturile pe care le-ar fi realizat mama acestora, victima la data producerii accidentului.
Instanța fondului a reținut întrunirea în speță a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998 și urm. din Codul civil, respectiv existența prejudiciului suferit de părțile civile, a faptei ilicite săvârșite de inculpat, a legăturii de cauzalitate între această faptă și prejudiciu, precum și a vinovăției inculpatului în săvârșirea faptei, vinovăție care îmbracă forma culpei.
Astfel, prima instanță a apreciat că în cauză se justifică acordarea daunelor materiale în cuantum de 14880 lei, suma solicitată de către părțile civile reprezentând cheltuieli legate de înmormântare și pomenirile ulterioare, care chiar dacă nu au fost dovedite cu înscrisuri sunt de notorietate, instanța apreciind că însumează această sumă, aspect confirmat și de martora care a participat atât la înmormântare, cât și la pomeniri, reținând însă că în ceea ce privește transportul și sicriul cheltuielile au fost suportate de către partea responsabilă civilmente, conform facturii - și respectiv - în valoare de 5120 lei; daunelor morale în cuantum de 200.000 Euro în echivalent lei la cursul BNR la data plății ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice suferite de părțile vătămate ca urmare a faptei inculpatului.
În cauză, s-a concluzionat că sunt întrunite și condițiile răspunderii civile delictuale solidare a inculpatului cu partea responsabilă civilmente SC SA, reglementată de dispozițiile art. 1000(3) din Codul civil, din adresa de la fila 55 dosar și fila 68 dosar reieșind că la data producerii accidentului inculpatul se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B și asigurătorul SC Vienna Insurance SA.
În susținerea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B, a fost criticată sentința pronunțată exclusiv sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, arătându-se că în mod neîntemeiat instanța de fond a reținut față de inculpat circumstanțe atenuante, față de modalitatea și împrejurările concrete ale faptei.
În apelul formulat de asigurătorul SC Vienna Insurance SA a fost criticată soluția instanței de fond cu privire la latura civilă a cauzei, arătându-se că au fost acordate daune materiale, constând în cheltuieli de înmormântare, deși acestea nu au fost dovedite prin înscrise, iar despăgubirile morale acordate au fost stabilite într-un cuantum mult prea mare față de prejudiciul nepatrimonial concret produs părților civile.
S-a susținut, de asemenea, că în mod eronat instanța de fond a stabilit obligația de plată a despăgubirilor în raport de cursul valutar de la data plății deși conform art. 12 pct. 3 din Ordinul CSA nr. - plata despăgubirilor se face la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului.
Analizând sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate și a motivelor de ordine publică, Tribunalul a constatat că apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B este fondat.
În mod netemeinic au fost reținute de către instanța de fond circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. a și c Cod penal, deși față de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, împrejurările concrete, urmările produse, aceste elemente pot avea cel mult semnificația unor elemente de individualizare și nu împrejurări excepționale de natură a îndritui instanța de fond a aplica o pedeapsă sub minimul special.
În condițiile în care inculpatul era șofer profesionist, iar moartea victimei s-a datorat încălcării unei obligații elementare pentru orice conducător auto-reducerea vitezei la apropierea de trecerea de pietoni, cât și a obligației de a nu depăși viteza legală în localități, culpa inculpatului este de o gravitate sporită, condiții în care atitudinea procesuală sinceră și disponibilitatea de a repara prejudiciul nu au o relevanță deosebită, putând reprezenta doar elemente de individualizare de natură a justifica aplicarea unei pedepse spre minimul legal.
Ca atare, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B, a fost desființată în parte sentința pronunțată și s-a înlătura circumstanțele atenuante reținute de instanța de fond.
În lumina dispozițiilor art. 72 Cod penal, observând elementele expuse anterior, a fost aplicată inculpatului pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
Apreciind că regretul inculpatului este unul sincer și acesta a conștientizat gravitatea abaterii sale, a fost ales la stabilirea regimului de executare a pedepsei suspendarea condiționată conform art. 81, 82 Cod penal pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni.
În ceea ce privește apelul asigurătorului de răspundere civilă SC Vienna Insurance SA acesta este nefondat.
Sub aspectul daunelor materiale, instanța de fond a constatat în mod corect că părțile civile s-au aflat în imposibilitatea obiectivă de a preconstitui dovezi în dovedirea tuturor cheltuielilor efectuate cu ocazia înmormântării și cuvenitelor obiceiuri, dată fiind natura acestor cestor cheltuieli și cauza efectuării acestora, daunele morale fiind de asemenea stabilite într-un cuantum echitabil. Susținerile asigurătorului de răspundere civilă în sensul că acestea vor profitat tatălui sunt speculații nesusținute de vreun capăt de probă.
Dispoziția privind achitarea despăgubirilor stabilite în echivalent în lei la data plății și nu la data evenimentului asigurat este legală, o astfel de modalitate asigurând părții o despăgubire integrală, fiind acoperită astfel devalorizarea monedei naționale până la momentul plății.
Ca atare, apelul asigurătorului de răspundere civilă delictuală a fost respins ca nefondat.
Drept urmare, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Tribunalul a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B, a fost desființată în parte sentința penală apelată și în fond, rejudecând:
În baza art. 178 al.2 Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.81,82 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni.
S-a pus în vedere inculpatului disp. art.83 Cod penal și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul formulat de asigurătorul Societatea de Asigurare Uniqa SA împotriva sentinței penale mai sus menționată.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat apelanta-asiguratorul Societatea de Asigurare Uniqa la 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul parchetului au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs asiguratorul de răspundere civilă asiguratorul Societatea de Asigurare prin Sucursala B (fostă ), solicitând Curții să caseze decizia, pe latură civilă, precum și sentința penală, invocând cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, cu referire la momentul în care au fost instrumentate probele ce s-au administrat în cauză ori la cererile esențiale pentru părți.
S-a arătat de către recurenta parte civilă că prin decizia penală pronunțată de instanța de apel s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, majorându-se astfel pedeapsa aplicată de prima instanță, s-au reținut doar urmările acelui accident, și nu conduita și comportamentul inculpatului, iar instanța de apel nu a ținut seama de aspectul că accidentul a fost produs din culpă, iar inculpatul a manifestat pe tot parcursul urmăririi penale o atitudine cooperantă.
Referitor la latura civilă a cauzei, recurenta precizează în motivele de recurs formulate, că daunele acordate nu se fundamentează pe probe, iar modalitatea de plată stabilită atât de prima instanță, cât și de instanța de apel este nelegală.
Astfel, în cauză nu au fost produse dovezi certe de către partea civilă cu privire la daunele materiale, iar daunele morale acordate sunt prea mari - în opinia recurentei - în condițiile în care relația dintre victimă și tatăl copiilor - cel care va gestiona aceste sume - a fost una de concubinaj.
Recurenta învederează Curții că nu contestă faptul că prin moartea mamei copiii au suferit o traumă psihică și că sunt îndreptățiți să primească daune morale, însă instanța ar fi trebuit să țină cont la acordarea lor că aceste despăgubiri prin natura lor, trebuie să asigure o justă dezdăunare și nu o îmbogățire fără just temei, iar în cauza de față dauna morală acordată este excesiv de mare și se prezintă mai mult ca o amendă dată asiguratorului.
În fine, un ultim motiv de recurs susținut privește nelegalitatea dispozițiilor instanței de apel vizând plata daunelor în echivalent la cursul la data plății, încălcându-se astfel dispozițiile ordinului nr. - art. 12 pct. 13 coroborat cu art. 49, conform cărora trebuia ținut seama de data producerii accidentului.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate și susținute, și raportându-se la cazul de casare reglementat în art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, astfel cum a fost evocat de recurentă, Curtea consideră nefondat recursul formulat, iar sub incidența art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează a-l respinge, în virtutea argumentelor ce vor fi înfățișate:
Asiguratorul Societatea de Asigurare Aaf ormulat, inițial, apel împotriva sentinței penale nr. 342/29 aprilie 2009 a Judecătoriei Sector 1 B, pe care a criticat-o cu privire la latura civilă a cauzei invocând aceleași motive ca și cele prezentate în recursul formulat împotriva deciziei penale nr. 487/A/ din 28.08.2009 a Tribunalului București.
S-a susținut de către apelantă, respectiv recurenta că instanța a acordat daune materiale fără a exista probe, iar despăgubirile acordate au fost stabilite într-un cuantum prea ridicat față de prejudiciul nepatrimonial concret produs părților civile, obligațiile de plată a despăgubirilor în raport de cursul valutar fiind stabilite nelegal cu privire la data de când trebuie să curgă.
Se impune precizarea că, în cuprinsul motivelor de recurs, recurenta, asigurator de răspundere civilă a invocat, pe latură penală, și aspectul reindividualizării pedepsei aplicate inculpatului de către instanța de apel, arătând că nu se impunea majorarea pedepsei.
Curtea va examina recursul formulat de recurentă cu privire la modul de soluționare a acțiunii civile având în vedere că recurenta asigurator de răspundere civilă a apelat sentința Judecătoriei Sector 1 pe cale civilă, iar cu privire la reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului de către instanța de apel, apreciază că Tribunalul Bucureștia procedat la o justă individualizare a pedepsei, în deplină conformitate cu disp. art. 72 Cod penal, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. 1, c Cod penal.
Astfel, Curtea consideră, așa cum instanța de apel a făcut-o, că față de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, împrejurări concrete, urmările produse, elementele ce caracterizează persoana inculpatului, nu se putea constata existența în cauză a unor date care să îndreptățească organul jurisdicțional la aplicarea unei pedepse sub minimul special.
În acest sens, Curtea urmează a reține că instanța de apel, în evaluarea privind individualizarea pedepsei a avut în vedere inclusiv comportamentul inculpatului în fața organelor judiciare, precum și regretul său cu privire la faptă.
Revenind la cazul de casare invocat de recurenta asigurator de răspundere civilă, respectiv art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta nu-și găsește incidența în prezenta cauză penală.
Astfel, instanțele nu au omis a se pronunța cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, ci dimpotrivă au procedat la soluționarea acțiuni civile exercitate în cadrul procesului penal pe baza probelor administrate, asigurându-se respectarea drepturilor părților, prin punerea în discuție a cererilor probelor solicitate, admiterea lor în condițiile legi.
Se altfel, Curtea constată că deși recurenta invocă dispozițiile art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, critica sa vizează, în fapt, modul în care au fost evaluate, apreciate probele.
Din această perspectivă, concluzia la care a ajuns prima instanță, precum și cea a instanței de apel, prin respingerea apelului asiguratorului de răspundere civilă este - în viziunea Curții - justă și corespunde exigențelor cerute de legiuitor în materia acordării daunelor materiale și morale.
Daunele materiale și morale la care a fost obligat asiguratorul de răspundere civilă s-au fundamentat pe materialul probator al cauzei și au respectat disp. art. 55 alin. 1 Legea nr. 136/1995, modificată prin art. 1 pct. 22 din nr.OUG 61/2005, iar susținerile recurentei potrivit cărora prin cuantumul lor acestea s-ar constitui într-o îmbogățire fără just temei, sunt lipsite de fundament.
Curtea consideră că daunele morale acordate asigură o compensație echitabilă a prejudiciului nepatrimonial cauzat părților civile, a suferinței cauzate prin fapta inculpatului.
De asemenea, dispozițiile privind achitarea despăgubirilor stabilite în echivalentul în lei la data plății, ci nu de la data evenimentului asigurat este legală - după cum instanța de apel a stabilit - o astfel de modalitate fiind de natură să asigure părții o despăgubire integrală.
În virtutea considerentelor ce preced în temeiul disp. art.38515pct.1 lit. b). Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă Societatea de Asigurare A prin Sucursala B (fostă A) împotriva deciziei penale nr.487/A din 25.08.2009 pronunțată de Tribunalului București Secția a I-a Penală.
În temeiul disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul asigurător la cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul disp. art.38515pct.1 lit. b). Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă Societatea de Asigurare A prin Sucursala B (fostă A) împotriva deciziei penale nr.487/A din 25.08.2009 pronunțată de Tribunalului București Secția a I-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul disp. art. 192 alin.2 pr.penală obligă pe recurentul asigurător la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. -/13.11.2009
Dact./27.11.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Red. / Judecătoria Sector 1 B
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Cristina Carmen Craiu
