Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 19/2009. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIENr. 19

Ședința publică de la 19 Februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu

JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu

JUDECĂTOR 3: Anca Ghideanu

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror -

Pe rol judecarea recursurilor penale, având ca obiect art. 178 Cod penal, promovate inculpații, părțile responsabile civilmente Inspectoratul Școlar Județean I, Colegiul Tehnic " " I și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva deciziei penale nr. 120 din data de 10.03.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.

- apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19.02.2009, când,

INSTANȚA

Deliberând asupra recursurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 402/9.02.2007, Judecătoria Iașia dispus următoarele: Condamnă inculpatul fiul lui și, născut la data de 23.06.1984 in lași, -, domiciliat în comuna, județul I, cetățean român, studii medii, student, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, necunoscut cu antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunilor:

- A) ucidere din culpă prev. și ped. de disp. art. 178 alin.2 Cod penal cu aplicarea disp. art.99 și urmat. Cod penal la pedeapsa de 1 (un) an închisoare;

- B) vătămare corporală din culpă prev. și ped. de disp. art. 184 alin.2, alin.4 Cod penal cu aplicarea disp. art.99 și urmat. Cod penal la pedeapsa de 3(trei) luni închisoare;

- C) vătămare corporală din culpă prev. și ped. de disp. art. 184 alin.1, alin.3 Cod penal cu aplicarea disp. art.99 și urmat. Cod penal la pedeapsa de 2(două) luni închisoare, toate cu aplicarea disp. art.33 lit. b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanței, conf. art.334 Cod procedură penală. din forma concursului prev. de art.33 lit. a Cod penal.

În baza disp.art.81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor stabilite inculpatului prin prezenta sentință pe o durată de 2 ani pentru fapta de la pct. A), pe o durată de 1 an și 3 luni pentru fapta de la pct. B) și respectiv pe o durată de 1 an și 2 luni pentru fapta de la pct. C), care constituie termene de încercare potrivit disp. art. 110 Cod penal.

În baza disp. art.1 din Legea nr.543/2002 constată integral și condiționat grațiate pedepsele de 1 an închisoare, 3 luni închisoare și 2 luni închisoare stabilite inculpatului prin prezenta sentință, având ca efect reducerea pentru fiecare a termenului de încercare corespunzător cu durata pedepsei stabilite.

Atrage atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal și a disp. art.7 din Legea 543/2002.

Condamnă inculpatul fiul lui și, născut la data de 16.08.1984 in C, -, domiciliat în I,-, -.2, cetățean român, studii medii, ocupația - multiplicator, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, necunoscut cu antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunilor:

- A) ucidere din culpă prev. și ped. de disp. art. 178 alin.2 Cod penal cu aplicarea disp. art.99 și urmat. Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanței, conform art.334 Cod procedură penală, din infracțiunea prev. de disp.art.178 alin.1 Cod penal la pedeapsa de 1 (un) an închisoare;

- B) vătămare corporală din culpă prev. și ped. de disp. art. 184 alin.2, alin.4 Cod penal cu aplicarea disp. art.99 și urmat. Cod penal prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanței, conform art.334 Cod procedură penală, din infracțiunea prev. de disp.art.184 alin.2 Cod penal, la pedeapsa de 3(trei) luni închisoare;

- C) vătămare corporală din culpă prev. și ped. de disp. art. 184 alin.1, alin.3 Cod penal cu aplicarea disp. art.99 și urmat. Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanței, conform art.334 Cod penal, din infracțiunea prev. de disp.art.184 alin.1 Cod penal, la pedeapsa de 2(două) luni închisoare, faptele fiind săvârșite în condiții de concurs ideal prev. de art.33 lit. b Cod penal.

În baza disp.art.81Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor stabilite inculpatului prin prezenta sentință pe o durată de 2 ani pentru fapta de la pct. A), pe o durată de 1 an și 3 luni pentru fapta de la pct. B) și respectiv pe o durată de 1 an și 2 luni pentru fapta de la pct. C), care constituie termene de încercare potrivit disp. art. 110 Cod penal.

Atrage atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal și a disp. art.7 din Legea 543/2002.

Condamnă inculpații - fiica lui și născută la data de 09.02.1963, in lași, -, domiciliată in lași,-, -.B,.1,.7, cetățean român, studii superioare, profesor la Colegiul Tehnic din I, căsătorită, necunoscută cu antecedente penale și - fiul lui și 21.08.1957 în lași, -, domiciliat în I,-, -. A,.15, cetățean român, studii superioare, profesor la Colegiul Tehnic din I, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale, ambii pentru săvârșirea infracțiunilor:

- A) ucidere din culpă prev. și ped. de disp. art. 178 alin.2 Cod penal, la pedeapsa de 2 (ani) ani închisoare, fiecare;

- B) vătămare corporală din culpă prev. și ped. de disp. art. 184 alin.2, alin.4 Cod penal la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare, fiecare;

- C) vătămare corporală din culpă prev. și ped. de disp. art. 184 alin.1, alin.3 Cod penal la pedeapsa de 3(trei) luni închisoare, fiecare, faptele fiind săvârșite în condiții de concurs ideal prev. de disp. art.33 lit. b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanței, conf. art.334 Cod procedură penală din forma concursului prev. de art.33 lit. a Cod penal.

În baza dispune art. 81 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepselor stabilite inculpaților și prin prezenta sentință pe o durată de 4 ani pentru fapta de la pct. A), pe o durată de 2 ani și 6 luni pentru fapta de la pct. B) și respectiv pe o durată de 2 ani și 3 luni închisoare pentru fapta de la pct. C), care constituie termene de încercare potrivit disp. art. 82 Cod penal.

În baza disp. art.1 din Legea nr.543/2002 constată integral și condiționat grațiate pedepsele de 2 ani închisoare, 6 luni închisoare și 3 luni închisoare stabilite inculpaților și prin prezenta sentință, având ca efect reducerea pentru fiecare a termenului de încercare, corespunzător cu durata pedepsei stabilite.

Atrage atenția inculpaților asupra disp.art.83 Cod penal și a disp. art.7 din Legea 543/2002.

În baza disp. art. 11 pct.2 lit. a) Cod procedură penală coroborat cu disp. art. 10 lit. d) Cod procedură penală achită inculpata fiica lui si, născută la data de 17.09.1955 in Bârlad, județul V, domiciliată în I, Șos. - de nr.9,.596,. B,.2,.1, -,pentru săvârșirea infracțiunilor: ucidere din culpă prev. și ped. de disp. art. 178 alin.2 Cod penal, vătămare corporală din culpă prev. și ped. de disp. art. 184 alin.2, alin.4 Cod penal, vătămare corporală din culpă prev. și ped. de disp. art. 184 alin.1, alin.3 Cod penal, toate cu aplicarea disp. art.33 lit. b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanței, conf. art.334 Cod procedură penală, din forma concursului prev. de art.33 lit. a Cod penal.

În baza disp. art. 313 alin.1 din Legea nr.95/2006 raportat la disp. art.998, art.1000 alin.2, alin.3 și art.1003 cod civil obligă în solidar inculpații, și, în solidar și cu părțile responsabile civilmente, și, Colegiul Tehnic din I și Inspectoratul Școlar Județean I să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgențe I suma de 35172,0812 lei, constând în îngrijirile acordate victimei -, suma de 5887,1075 lei, constând în îngrijirile acordate părții vătămate și suma de 10726,90 lei, constând în îngrijirile acordate părții vătămate, sume ce vor fi actualizată la data executării prezentei sentințe, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza disp.art.14 și 346 Cod procedură penală coroborat cu disp.art.998 Cod civil, art.1000 alin.2, alin.3 Cod Civil, art.1003 Cod Civil obligă inculpații, și, în solidar și cu părțile responsabile civilmente, și, Colegiul Tehnic din lași și Inspectoratul Școlar Județean lași să plătească despăgubiri civile după cum urmează:

- părții civile din lași,- suma de 50000 lei cu titlu de daune morale și suma de 1100,96 cu titlu de daune materiale,

- părților civile și din lași,-,.928 B,. A,.5,.17 suma de 70000 lei cu titlu de daune morale și suma de 1500 lei cu titlu de daune materiale,

- părții civile din lași,-, -. E,.7,.29 suma de 4000 lei cu titlu de daune morale.

Respinge pretențiile civile formulate de parte civilă Casa de Asigurări de Sănătate din lași, constând în cheltuielile ocazionate de îngrijirea și spitalizarea numiților, - și

Respinge restul pretențiilor civile formulate în cauză de părțile civile, și.

Ia act că Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii "Gr. " B și Serviciul Județean de Ambulanță lași nu s-au constituit părți civile în cauză.

Scoate din cauză Ministerul Educației Naționale și învățământului, constatând că acesta nu are calitate de parte responsabilă civilmente în cauză.

În baza disp. art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în ce privește judecarea inculpatei rămân în sarcina acestuia.

În baza disp. art. 191 Cod procedură penală obligă inculpații în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească statului cheltuieli judiciare după cum urmează:

- inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente suma de 700 lei,

- inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și suma de 700 lei,

- inculpații și, în solidar cu părțile responsabile civilmente Colegiul Tehnic din I și Inspectoratul Școlar Județean lași suma de 700 lei fiecare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, pe baza probatoriului

administrat în cauză, a reținut următoarea situație de fapt:

- data de 1.04.2002, din inițiativa I administrată de numitul, s-a declanșat desfășurarea unui concurs între liceele din Municipiul I - intitulat "Liceul anului 2002" - organizatorii oferind câștigătorului un premiu în valoare de 15.000 USD constând în dotarea unui laborator cu aparatură informatică ultramodernă.

Pentru materializarea acestei inițiative și în vederea asigurării condițiilor optime desfășurării concursului, Inspectoratul școlar Jud. I, în baza protocolului de colaborare perfectat la data de 28.03.2002 cu, s-a obligat la desemnarea unor specialiști care să participe la fiecare concurs semnalând organizatorilor ivirea oricăror probleme pentru înlăturarea sau remedierea lor.

SC SRL a încheiat apoi, cu fiecare dintre liceele participante contracte de prestări servicii, obligațiile asumate de către prestator fiind:

- asigurarea premiului constând într-un laborator de informatică;

- asigurarea pachetului publicitar și producția materialelor
publicitare necesare;

- asigurarea premiilor surpriză.

Beneficiarii, în speță, liceele participante, aveau următoarele obligații contractuale;

- să respecte regulamentul concursului;

- să participe în fiecare seară cu un număr de minimum 200 elevi și să vândă minimum 400 bilete.

Conform proiectului elaborat de SC SRL și acceptat de toți participanții, precum și de parteneri, concursul era format din 5 probe (4 impuse și una de creație proprie, numită de aptitudini), respectiv;

- proba de miss;

- proba de mister;

- proba de;

- proba de cultură generală și,

- proba de aptitudini.

Această ultimă probă urma să facă dovada unor aptitudini speciale ale elevilor fiecărui liceu, având rolul de a personaliza prestația fiecărui concurent. Organizarea tuturor probelor cădea în sarcina reprezentanților fiecărui liceu, astfel încât, juriul (format din 5 persoane: -una din partea SC SRL și 4 din partea sponsorilor), pentru o deplină obiectivitate, nu cunoștea nici măcar din partea cărui liceu candidează concurenții.

Ca locație a desfășurării concursului a fost aleasă discoteca " ", administrată de către SC "- " SRL, reprezentată prin numiții și, căreia cu această ocazie i se realiza o campanie de publicitate, prin intermediul SC SRL.

Conform contractului de locațiune, locatorul (SC - SRL), avea obligația de a pune la dispoziție spațiul necesar desfășurării concursului și, în plus, să asigure toate condițiile tehnice specifice

discotecii, precum și securitatea participanților, împrejurare prevăzută în contractul nr. 499/3.04.2002.

- rândul său, SC "- " SRL încheiase un contract de prestări servicii cu lași - firmă specializată în activități de pază și protecție, obligația contractuală a prestatorului de serviciu ( lași) fiind aceea de a asigura executarea și garantarea calității serviciilor de pază, protecție și prevenire.

În seara de 23.04.2002, s-a desfășurat concursul între Colegiul Tehnic "Gh. " și Colegiul Tehnic " ", în incinta discotecii " ", conform orarului stabilit în program.

Pentru organizarea activităților de concurs - proba de miss, proba de mister, de cultură generală, de și de aptitudini, din partea Colegiului Tehnic " " a fost desemnat un grup de elevi sub directa îndrumare și supraveghere a profesorului, cu implicarea prP. -, prP.,. Despre desfășurarea concursului aveau cunoștință directorul Colegiului Tehnic " " - profesor și directorul adjunct, ing..

Începând cu data de 01.04.2002, moderatorul, prP. - a participat, alături de un grup de elevi, la toate concursurile organizate între licee la discoteca " ".

- a constatat că în cadrul probei de aptitudini, la Liceul "Gh. " cu ocazia confruntării cu elevii de la Liceul National " ", elevii au folosit un aranjament alcătuit din pahare clădite unele peste altele în care puseseră alcool căruia îi dăduseră foc. Liceului, la rândul lor au pus în scenă un țigănesc, iar pentru creșterea spectaculozității probei au acompaniat mișcarea cu bătăi de bețe în capacele unor butoaie peste care turnaseră, în prealabil alcool, căruia î-i dăduseră foc, copiii continuând să bată ritmul și în condițiile în care capacele erau cuprinse de flăcări.

Pe acest fond, la propunerea elevului - multiplu campion de karate, organizatorii probei de aptitudini din cadrul Liceului " " au hotărât să participe la concurs cu o demonstrație de karate. Ca punct culminant al probei, era prevăzută spargerea unor Ť. așezate pe cărămizi.

Este de menționat că la începutul lunii aprilie, la a doua etapă a concursului, inculpatul a încercat, fără succes, să aprindă spirt medicinal, pe care îl turnase pe Ť. însă datorită calității acestuia sau a vechimii, alcoolul nu s-a aprins, astfel că nu s-a reușit crearea efectului special urmărit de organizatorii și participanții probei de aptitudini.

Pentru creșterea spectaculozității s-a hotărât ca acestea să fie stropite cu lichid inflamabil, iar ele să fie înconjurate de torțe aprinse, lumina fiind stinsă. Locul desfășurării demonstrației urma să fie împrejmuit de 4 torțe, stropite cu alcool inflamabil, ținute de 4 purtători.

În zilele anterioare concursului din următoarea etapă, ce urma să aibă loc pe data de 23.04.2002, inculpata i-a comunicat inculpatului, directorul școlii, că urmează să folosească surse de foc și combustibili la proba de aptitudini, acesta propunându-i să achiziționeze 4 torțe speciale, securizate, de la Complexul comercial METRO lași, fapt ce nu s-a mai realizat, datorită insuficienței resurselor financiare. apoi cu inculpata despre dorința de a utiliza torțe aprinse la desfășurarea probei de aptitudini, aceasta I-a însărcinat pe un muncitor angajat al liceului să confecționeze o torță din lemn pe care au stropit-o cu petrol și căreia apoi i-au dat foc, constatând că producea o flacără ce s-a stins imediat, emanând un fum înecăcios. Inculpata a recomandat să se abandoneze ideea în condițiile arătate, neputându-se utiliza o astfel de torță în spațiu închis.

Pe acest fond, elevii și inculpata s-au gândit la alte surse combustibile, neproducătoare de fum. După experiența ratată de la începutul lunii aprilie, la a doua etapă a concursului, când inculpatul a eșuat în încercarea de a aprinde spirtul medicinal, pe care îl turnase pe Ť. s-au hotărât, până la urmă, să se folosească alcool industrial pe care, inculpatul s-a oferit să îl procure prin intermediul mamei sale de la SC SA

alcoolului s-a făcut chiar în apropierea evenimentului, inculpatul aducându-l la școală în dimineața zilei în care a avut loc concursul, acesta fiind depozitat pentru siguranță în cabinetul directorului. Inculpata nu era la școală, fiind învoită de director încă din ziua de vineri, pentru pregătirea unui proiect școlar, urmând, la rugămintea inculpatei să vină în seara concursului la discotecă, pentru a supraveghea grupul de majorete.

În ziua concursului din 23.04.2002, profesorul și un grup de elevi au probat la școală modul de ardere a unei torțe îmbibate și a unei tăvițe umplute cu alcoolul adus de, apreciindu-se că nu există nici un pericol, nici pentru elevi, nici pentru publicul spectator.

Conform declarației numitei, însărcinați cu organizarea probei de aptitudini erau doar elevii care făceau parte din grupul de karatiști, ea dând numiților și recuzita, formată din 4 torțe, 7 tăvițe metal și 2 sticle de lichid inflamabil procurat de la SA lași de către inculpatul. - a susținut că --a atras atenția acestor elevi să folosească cu grijă sursa de foc, preocupându-se ca purtătorii de torțe să evite contactul mâinilor cu eventualele scurgeri de lichid, insistând ca nimeni, din afara grupului organizatoric să nu intervină pe parcursul desfășurării probei.

Astfel, în ziua de 23.04.2002, la discoteca s-a desfășurat concursul dintre Colegiul Gh. din lași și Colegiul Tehnic din După desfășurarea celor patru probe obligatorii -proba de miss; proba de mister; proba de și proba de cultură generală, în jurul orei 21³⁰, elevii din grupul de karatiști ai Liceului " " au așezat pe ringul de al discotecii " " compus din gresie de culoare închisă, 7 tăvițe metalice în care a turnat alcool căruia i-a dat foc cu ajutorul unor surse așezate în capătul unor bețe lungi de cea.20 cm. Perimetrul zonei în care urma să se desfășoare proba de aptitudini a fost mărginită în colțuri de 4 torțe aprinse purtate de elevi, delimitând ringul de. S-a turnat, de asemenea, alcool peste țiglele puse la o distanță de cea. 1 metru de juriul amplasat în partea diametral opusă ușii de acces în discotecă, Ť. ce urmau a fi aprinse de către concurenți.

de, implicit perimetrul desfășurării concursului era flancat în fiecare de către un purtător de torță, fiind ținută la înălțimea de aproximativ 1,5 metri. După ce a turnat alcool din respectiva sticlă, aceasta a fost luată de lângă țiglele aprinse de către inculpatul, păstrând-o în imediata sa apropiere.

În momentul prezentării probei, grupul de karatiști a intrat pe ring, o parte din spectatori rămânând în partea dreaptă a sălii, în direcția juriului, cu toate că li se atrăsese atenția de către un agent să se deplaseze în partea.

După aproximativ 3-4 minute, în timpul desfășurării probei, întrucât, una din tăvițe și 3 dintre torțe se stinseseră, inculpatul, elev al Colegiului " " ce participase la proba de, însă nu era membru al grupului organizator al probei de aptitudini, din dorința de a-și ajuta colegii, din proprie inițiativă, s-a deplasat în partea dreaptă a ringului, luând celalalt pet din plastic cu substanță inflamabilă, ce se afla în vestiarul amplasat ad-hoc, în spatele barului, cu intenția de a reaprinde flăcările.

Inculpatul a ocolit ringul de, turnând pe rând alcool pe torțele stinse, deplasându-se în continuare în partea. Intenționând să reaprindă focul în cea de-a 4 tăviță de la stânga spre dreapta, el a turnat alcool din poziția în picioare, aplecându-se ușor peste celelalte 3 tăvițe. ce curgea din sticlă s-a aprins de la flăcările ce ieșeau din primele tăvițe, astfel încât focul s-a propagat înspre gâtul bidonului de plastic pe care l-a strâns-o instinctiv, ridicând-ul totodată. Un jet de lichid incandescent s-a creat instantaneu și s-a propagat cu rapiditate, cuprinzând și focul de la celelalte tăvițe, din partea dreaptă a sălii. de foc a aprins hainele și părul unor spectatori, elevi ce se aflau în partea dreaptă a ringului, alături de inculpatul.

În aceste împrejurări părțile vătămate, și - au suferit arsuri pe suprafețe întinse ale corpului, fiind transportați la Spitalul de Urgențe

Astfel, conform actelor medico-legale, - a prezentat arsură prin flacără în regiunea cervicală, toracele ant.parcelar toracele post. membru toracic stg. gr.II, III, IV pe aprox.45% din suprafața corporală, leziuni necesitând 80-90 zile îngrijiri medicale; partea vătămată - a prezentat arsuri prin flacără de gr.III-IV pe aprox. 10% din suprafața corporală (față, reg. cervicală, reg. dorsală a mâinilor, coapsa și gamba stg. parcelară), leziuni necesitând 35-40 zile îngrijiri medicale pentru vindecare; partea vătămată - a prezentat arsură prin flacără gr. I-III pe aprox. 10% suprafața corporală (hemifacies stg. reg. cervicală, torace anterior, membru sup. stg. parcelar), leziunile necesitând 25-30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

În ceea ce privește pe --, aceasta a suferit arsură prin flacără în regiunea cervicală, regiunea toracică anterioară și posterioară parcelar, gr. II-III, pe aprox. 30% din suprafața corpului. - 13.05.2002, după ce în cursul spitalizării, starea sa generală s-a agravat, necesitând ventilație mecanică, aceasta a decedat. Conform raportului de autopsie, moartea a fost violentă, ea datorându-se șocului toxico-sceptic consecutiv arsurilor gr. I-II-III-IV a peste 30% din suprafața corporală; din constatările medicului legist rezultă că plămânii prezentau carnificatie.

Pentru stabilirea situației de fapt reținută, instanța a avut în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești.

Astfel, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești au fost administrate următoarele probe:

- procesul-verbal de sesizare din oficiu și de cercetare la fața locului cu planșele foto ce conțin reconstituirea evenimentului;

- actele premergătoare întocmite de către organele de poliție respectiv: procesul-verbal de constatare, declarațiile martorilor oculari, xerocopiile fișelor de internare ale celor 4 accidentați, xerocopii a procesului-verbal întocmit la 28.03.2002 de către prP. ing. - privind instructajul elevilor participanți la concursul "Liceul Anului" și xerocopii ale proiectului întocmit de Agenția;

- xerocopii ale contractului de prestări servicii nr. 499/3.04.2002 între SC - " SRL, în calitate de client și SC SRL în calitate de beneficiar. Din conținutul contractului rezultă că obiectul principal al acestuia l-a constituit punerea la dispoziția de către SC - a spațiului administrat de către acesta în discoteca " " lași pentru organizarea, în zilele de luni-miercuri a concursului "Liceul Anului". Conform contractului, clientul avea obligația de a asigura toate condițiile tehnice specifice discotecii, precum și securitatea participanților;

- contractul de prestări servicii nr.310/08.03.2002 încheiat între SC SRL și Colegiul Tehnic " ".Conform acestuia, natura misiunii SC SA este de asistență și producție, societatea neavând autorizația de a acționa în numele beneficiarului fără acordul scris al acestuia;

- proiectul întocmit de SC SRL cu privire la concursul "Liceul Anului" ce conține descrierea celor 5 probe impuse;

- adresa SC SRL către SC - SRL din 16.04.2002 prin care conducerea acestuia din urmăeraatenționată să asigure paza și ordinea în timpul manifestațiilor culturale, prin amplasarea a 9 agenți de ordine în discotecă - doi în ringul de, câte doi la fiecare intrare și alți trei în incintă, atrăgându-se totodată atenția asupra interdicției de a vinde elevilor băuturi alcoolice;

- adresa SC SRL către Inspectoratul Școlar Județean prin care se solicita asistența specialiștilor acestei din urmă unități pentru monitorizarea activităților în discotecă, (fila 76-77 dosar urmărire penală);

- protocolul încheiat între și Inspectoratul Școlar
Județean I conform căruia inspectoratul avea obligația de
recomanda specialiști care să participe ca evaluatori în cadrul
programului (fila 78 dosar urmărire penală);

- documentele de înființare și înregistrare ale SC net SRL;

- lista cu numele elevilor de la Colegiul Tehnic " " I ce urmau să participe la proba de aptitudini din 23.04.2002;

- fotografii ce înfățișează modul de desfășurare a probelor de
aptitudini puse în scenă de către Liceul la 15.04.2002, din care
se poate observa că organizatorii din partea acestora, pentru
impresionarea juriului au folosit focul aprins cu ajutorul unor substanțe
inflamabile;

- adresa lași către Parchetul de pe lângă Judecătoria lași din
care rezultă: conform consemnului general al postului, pentru obiectivul
" ", personalul de pazăaveaurmătoarele obligații,
printre care: - să păzească obiectivul, valorile și bunurile primite în pază
și să asigure integritatea acestora;- să efectueze controlul la intrarea și
ieșirea din incinta unității a persoanelor, materialelor, documentelor și
altor bunuri;- să înștiințeze de îndată conducerea unității și pe șeful
ierarhic despre producerea oricărui eveniment;- în caz de incendii, să ia imediat măsuri de stingere și salvare a persoanelor, bunurilor și valorilor, să sesizeze pompierii, să anunțe conducerea unității și poliției;

- actele de înmatriculare și înregistrare ale SC - SRL: conform certificatului de înregistrare nr. -, această societate era autorizată să funcționeze de către Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Inspecția și de către Ministerul d e Interne, Grupul de Pompieri lași fără ca această din urmă instituție să evalueze autorizarea;

- adresa Grupului de Pompieri " " I prin care se comunică sancțiunile aplicate persoanei vinovate pentru încălcarea art. 39 din Normele generale, Ordinul Ministrului de Interne nr. 775/22.07.1998(fila 190 dosar urmărire penală);

- dosarul de cercetare a accidentului colectiv de muncă întocmit de ITM I care a efectuat o ancheta ce a stabilit cauzele principale și secundare ale accidentului, ca fiind încălcarea prevederilor legale din art.18 lit. e din Legea nr.90/96 ce obliga agentul respectiv să elaboreze reguli proprii pentru aplicarea normelor de protecție a muncii corespunzător condițiilor în care se desfășoară activitatea; cauza favorizantă este nerespectarea art.18 alin.1 lit. c din Legea nr.90/1996 ce impune să se stabilească măsurile tehnice, sanitare și organizatorice, de protecție a muncii, corespunzător condițiilor de muncă și factorilor de mediu specifici unității; s-a stabilit că victimele, ca si ceilalți elevi ai liceului aveau făcut instructajul de protecție a muncii;

- procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor
întocmite de ITM lași;

- contestațiile Inspectoratului Școlar Județean și SC SRL la sancțiunile contravenționale aplicate de ITM lași;

- normele metodologice privind autorizarea funcționării persoanelor juridice și fizice din punct de vedere al protecției muncii din 1.11.2001 emise de Ministerul Muncii și Solidarități Sociale;

- raportul de autopsie medico-legală nr. 642/1.07.2002 întocmit de IML lași din care rezultă că moartea numitei -- a fost violentă, datorându-se șocului toxico-septic consecutiv arsurilor gr. I-II-III-IV a peste 30 % din suprafața corporală; leziunile s-au produs prin flacără în condițiile stabilite prin anchetă;

- certificatul medico-legal nr. 1461/19.06.2002 emis de IML lași, din care rezultă că - prezintă arsuri gr. II-III și IV pe 45% din suprafața corporală (față, reg. cervicală, torace, membre superioare și membrul inferior stâng) leziuni ce au fost produse prin flacără în condițiile precizate de anchetă, datând din 23.04.2002, pentru a căror vindecare sunt necesare 80-90 zile de îngrijiri medicale:

- raportul de expertiză medico-legală nr. 656/10.07.2002 a IML lași, raportul de expertiză medico-legală din care rezultă că partea vătămată - a prezentat arsuri prin flacără, gr.III-IV pe aproximativ 10% din suprafața corporală (față, regiunea cervicală, față și dorsală a ambelor mâini, reg. pumnului și mâinii drepte, coapsă și gambă stg. parcelară) ce pot data din 23.04.2002 și care necesită pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

În faza urmăririi penale s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul reținerii unei culpe medicale a echipei de doctori de la Spitalul de Urgențe din lași, ce ar fi dus la decesul victimei.

În acest scop, raportul de necropsie a fost supus avizului Comisiei de Avizare din cadrul IML și Comisiei Superioare de Avizare și Control a actelor medico-legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Minovici Conform celor menționate în aviz, comisia nu a avut la dispoziție toate documentele medicale, respectiv fișele de reanimare și evoluția până la transferul în Secția de; tratamentul cu antibiotice a fost incorect, însă față de cele consemnate mai sus, se concluzionează că leziunile prezentate de -- aveau un grad crescut de gravitate și aveauab inițiopotențial tanatogenerator, dar că o altă atitudine terapeutică a echipei ce a acordat îngrijirile medicale ar fi putut crește șansele de supraviețuire și vindecare ale acesteia.

Având în vedere cele constatate de către Comisia Superioară de Avizare și Control a Actelor Medico-Legale, noile acte medicale puse la dispoziția comisiei (respectiv fișele de reanimare invocate), precum și unele elemente rezultate din declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești, la solicitarea părților, instanța a dispus efectuarea unei expertize medico-legale la IML lași cu următoarele obiective:

1.- să se stabilească cu exactitate toate cauzele și condițiile care au dus la decesul numitei -, precum și preponderența fiecăreia dintre acestea la producerea decesului;

în răspunsul la obiectivul principal stabilit de instanță, urmează să se răspundă, punctual la obiectivele solicitate de părți, respectiv:

2.- să se stabilească dacă diagnosticul stabilit victimei la internare a fost corespunzător și dacă afecțiunile prezentate de partea vătămată puteau duce la decesul acesteia;

3.- să se stabilească dacă tratamentul aplicat a fost adecvat afecțiunilor pe care le prezenta, cu referire concretă la administrarea antibioticelor și hidratarea organismului pacientei; cum se explică consemnarea necroptică a hiperhidratării și cum se justifică din punct de vedere medical; cum se explică înrăutățirea bruscă a stării victimei, culminând cu decesul acesteia, după o evoluție zilnică, apreciată ca favorabilă de medicii care o îngrijeau;

4.- să se stabilească dacă printre cauzele decesului numitei - se numără și culpa medicală a cadrelor medicale de la Spitalul de Urgențe lași și, dacă da, în ce constau acestea.

- solicitarea instanței, Institutul de Medicină Legală lași a întocmit expertiza medico-legală traumatologică nr. S/686/14.03.2006.

Lucrarea efectuată a fost criticată atât de părți cât și de reprezentantul Parchetului motivat, constatându-se ca aceasta a constat în preluarea consemnărilor făcute de medicii din cadrul Spitalului de Urgență din lași în actele medicale puse la dispoziție referitoare la evoluția plăgilor, cu evoluția zilnică de la internare până la survenirea decesului, constatările făcute în raportul medical din 30.01.2003 efectuat de Clinica de Chirurgie Plastică și a Spitalului Clinic de Urgențe lași de către echipa medicală care a avut în îngrijire bolnavul și mențiunile din raportul de necropsie nr. 642/2002 efectuat de IML lași, pentru ca, ulterior, după prezentarea scriptică a tuturor acestor lucrări să se concluzioneze că moartea numitei -- a fost violentă, datorându-se șocului toxico-septic apărut în evoluția arsurilor de gr.I, II, III și IV ce au interesat aproximativ 30 % din suprafața corporală; topografia și morfologia leziunilor arse pledează pentru producerea lor prin flacără, în condițiile precizate pe cale de anchetă; în ce privește corectitudinea diagnosticului, a conduitei terapeutice și aprecierea eventualei culpe medicale s-a apreciat că acestea ar fi de competența Comisiei de Avizare și Control a Actelor Medico-Legale din cadrul IML

În consecință, lucrarea a fost înaintată comisiei indicate.

Prin adresa cu nr. S/1137/2006 s-a înaintat instanței avizul comisiei din care rezultă că aceasta își menține concluziile din avizul nr. 5029/10.02.2003 cu atât mai mult cu cât, elementele sale sunt susținute și de Avizul Comisiei Superioare de Avizare și Control a Actelor Medico-Legale. Totodată își exprimă acordul cu privire la concluziile expertizei medico-legale nr. 686/13.02.2006 a IML cu precizarea că, deși leziunile de arsură inițiale aveau potențial tanato-generator, șansele de supraviețuire ar fi crescut dacă antibioterapia ar fi fost adecvată evoluției zilnice a cazului. Regimul administrării de antibiotice, schimbarea frecventă a antibioticelor în curs de 7 zile poate fi determinată de:

- opțiunea inițială a medicului curant în lipsa rezultatelor bacteriologice (antibioterapie empirică), ținând cont de contextul bacteriologic și uzuală în spital;

- schimbarea asocierii de antibiotice în momentul cunoașterii rezultatelor bacteriologice și a sensibilității germenilor;

- imposibilitatea farmaciei spitalului de a elibera un antibiotic prescris (epuizarea stocului, lipsa aprovizionării) ceea ce obligă la schimbarea frecventă (uneori zilnică) a antibioticelor, în raport nu cu rațiuni științifice, ci în acord cu "ceea ce este disponibil".

S-a concluzionat că din documentele puse la dispoziție nu se pot elucida cauzele schimbării frecvente antibioticelor (care a crescut riscul de deces) element ce urmează a fi elucidat pe cale de anchetă, iar lipsa documentelor medicale din primele zile ale internării (așa cum s-a menționat și în avizul precedent) nu permit alte aprecieri medico legale.

Împotriva lucrărilor medico-legale mai sus-menționate s-au formulat și s-au admis obiecțiuni, apreciindu-se că membrii comisiei de expertiză medico-legală nu au răspuns efectiv obiectivelor stabilite de instanță.

- data de 03.07.2006, Comisia de Avizare își reconsideră competența de a răspunde solicitării instanței, declinându-și competența Comisiei Superioare de Avizare și Control a Actelor medico-legale din cadrul Institutului Național de Medicină Legală " Minovici"

Comisia Superioară întrunită în ședința din 14.09.2006, în urma analizării actelor medico-legale ale cauzei, privind pe -- a înaintat următorul aviz: Astfel, Comisia Superioară reanalizând întregul material înaintat își menține avizul anterior și aprobă totodată și Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. S/686/14.03.2006 al IML lași. Se precizează totodată că răspunsuri detaliate la obiectivele stabilite de instanță se regăsesc în actele medico-legale anterioare (respectiv Raportul de autopsie medico-legală nr. 642/C/01.07.2002 al IML lași, avizul Comisiei Superioare medico-legale de pe lângă INML B, E - din 07.05.2003); leziunile aveau potențial tanatogeneratorab inițio.S-au constatat unele erori de conduită terapeutică, ce nu pot fi cuantificate în determinarea decesului și ca atare, nici în aprecierea șanselor de supraviețuire.

In cursul urmăririi penale s-a administrat, de asemenea, proba cu martorii -, -, -, -, -, -, -, --, -, -, -, martori oculari la producerea accidentului din discoteca " ".

În cursul cercetării judecătorești s-a procedat la administrarea nemijlocită a probei cu toți martorii din lucrări.

Din examinarea declarațiilor martorilor oculari, date în ambele faze procesuale s-a stabilit că mărturiile acestora converg spre ideea colectivă a inițiativei folosirii focului, pornind de la exemplul oferit de alte licee ce participaseră anterior la concurs.

Din declarațiile elevilor a rezultat totodată, că inculpata a delegat doar pe elevul, multiplu campion de karate, să manipuleze combustibilul și să-l aprindă, în condițiile în care

acesta a afirmat că a mai participat la demonstrații de karate, în care se folosise foc. Aceste aspecte au fost confirmate și de către inculpatul, care a adus la cunoștință profesoarei că mai participase, împreună cu tatăl său, la demonstrații de karate în cadrul cărora se spărgeau cărămizi peste care se turnase alcool sanitar și care a fost apoi aprins, fără să fi existat vreun incident neplăcut.

Din declarațiile martorilor audiați în ambele faze procesuale, rezultă fără putință de tăgadă împrejurarea reținută în situația de fapt expusă, cum că inculpatul a fost cel care a declanșat producerea incendiului în momentul în care a turnat de la înălțime alcool tehnic într-o tăviță în care focul se stinsese, acesta propagându-se ulterior, luând forma unei mingi de foc, care a lovit în grupul de elevi din dreptul băii.

Deosebit de relevantă a fost apreciată de instanță declarația martorului -, acesta fiind unul dintre participanții la proba de aptitudini împreună cu. Acesta a arătat că ideea folosirii focului a aparținut d-nei profesor care anterior participase la un concurs al altui liceu în care s-a folosit focul prin turnarea unui lichid inflamabil pe niște tobe. Apreciind ca deosebită prestația celuilalt liceu, profesorul-organizator l-a întrebat pe inculpatul dacă este posibil să se folosească focul la proba de aptitudini și acesta și-a exprimat acordul, stabilindu-se că focul va fi folosit la spargerea unor Ť. inculpatul susținând că a mai făcut și anterior acest lucru. - următorul concurs, inculpatul a adus niște spirt medicinal pe care l-a turnat peste Ť. însă datorită împrejurării că acesta era vechi sau expirat, nu s-a aprins. Martorul știe că ulterior au mai existat o serie de discuții în cadrul cărora s-a oferit să aducă el o substanță care să ardă sigur și cunoaște că s-au confecționat niște torțe, însă martorul nu a fost de față când s-a probat dacă acestea ard sau nu. - nici una dintre repetițiile făcute la școală nu s-a folosit focul însă martorul a avut cunoștință că pe parcursul probei de aptitudini din cadrul concursului urmau să ardă torțe și lichidul turnat în niște tăvițe, lucru pe care l-a aflat cu 2-3 zile înainte de concurs.

Martora, audiată de asemenea în ambele faze procesuale, a arătat că inculpata --a povestit ce a văzut cu ocazia participării la concursurile altor licee și s-a întrebat dacă nu se poate folosi și în cadrul concursului la care urma să participe liceul nostru o probă cu foc. în acel context a spus că el și tatăl lui au executat o probă care consta în spargerea unor Ť. îmbibate cu alcool care ardeau. Doamna profesoară a întrebat dacă nu există nici un risc pentru el sau pentru ceilalți participanți ori public și inculpatul a asigurat-o că nu. Martora nu cunoaște însă cine a avut ideea folosirii tăvițelor și torțelor aprinse; la un moment dat s-a făcut o repetiție, însă durata arderii tortei îmbibate cu motorină nu a fost satisfăcătoare.

Martora a precizat că au fost instruiți înainte de probele din concurs să desfășoare numai activitățile care reveneau fiecăruia fără a interveni la celelalte probe. S-au luat măsuri de protecție a celor care țineau torțele prin înfășurarea în aluminiu a zonei dimprejurul materialului ce urma să ardă. înainte de concurs, d-na profesor a specificat foarte clar, că nu au voie să folosească alcoolul decât cei care sunt efectiv implicați în proba de aptitudini, respectiv, și cei 4 băieți care țineau torțele. A mai precizat martora că bidonul cu alcool s-a aflat inițial la picioarele sale, însă nu poate ști dacă recipientul s-a aflat în acel loc ca urmare a amplasării acestuia de către cineva acolo sau ca urmare a așezării martorei în acel loc. Nu are cunoștință martora cine a turnat alcoolul în tăvițe, însă a văzut că ulterior, pe parcursul desfășurării probei, inculpatul, care fusese partenerul său la proba de, s-a dus să toarne alcool într-o tăviță în care focul se stinsese. Martora a încercat să-l determine să renunțe, spunându-i că nu are rost pentru că proba se apropia de final, însă acesta nu a ascultat, luând pet-ul și turnând în tăvițe. Martora a mai arătat că în spatele barului a fost amenajat un loc în care să se schimbe și că acolo se mai afla un bidon cu lichid inflamabil. Un gardian a încercat să îndepărteze publicul, care se afla în dreptul băii, în imediata apropiere a ringului, spunând că este periculos, însă după ce acesta s-a îndepărtat, copii au revenit în acel loc.

Atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești au fost audiați, în calitate de martori, numitul, administratorul SC "" SRL I, și - administratori ai SC "- "SRL.

Din declarațiile acestora rezultă, în principal, conform aprecierilor lor personale că producerea accidentului a fost posibilă datorită neasigurării corespunzătoare de către cei care au adus materialul inflamabil, a celor 2 sticle; că totodată, nu --a fost adus la cunoștință modul de desfășurare a probelor și în ce constau acestea; nu au cunoscut faptul introducerii în discotecă a substanțelor inflamabile.

Pe de altă parte, fiecare dintre reprezentanții celor 2 societăți implicate în desfășurarea proiectului, una ca inițiator a concursurilor -licee, cea de-a doua ca beneficiar a acestor programe, prin punerea la dispoziție a spațiului necesar desfășurării concursurilor, consideră că și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectând și doleanțele partenerilor.

Astfel, a susținut, printre altele că a primit din partea lași o adresă semnată de inspectorul, cu nr. 3545/17.04.2002 în care, în calitate de evaluator al concursului, solicita sistarea vânzării de băuturi alcoolice participanților și spectatorilor în Discoteca " ", recomandând finalizarea concursurilor cel târziu la orele 22. Nu se făcea nici o recomandare în privința folosirii surselor de foc în incinta discotecii. A mai susținut martorul că în ziua desfășurării concursului dintre Colegiul Tehnic "Gh. " și Colegiul Tehnic " " din lași el nu s-a aflat în localitate, fiind plecat la B și că oricum, nu a autorizat niciodată folosirea focului deschis în discotecă.

Martorul a subliniat, de asemenea, că în ce-l privește, s-a conformat recomandărilor Inspectoratului Școlar Județean, în sensul că s-a interzis comercializarea băuturilor alcoolice către elevi și cadrele didactice.

Din punctul de vedere al administratorilor SC "- " SRL, pe linia prevenirii și stingerii incendiilor, martorul considera că firma pe care o reprezenta avea datoria de a asigura următoarele:

- să pună la dispoziția organizatorilor mijloacele tehnice de stingere a incendiilor și acordarea primului ajutor prin dotarea discotecii cu extinctoare;

- asigurarea fluenței evacuării spectatorilor, ceea ce s-a și realizat prin practicarea ieșirii suplimentare și prin amplasarea unor gardene metalice de-a lungul sălilor interioare, pentru evitarea îmbulzelii persoanelor aflate în interior.

Martorul a susținut că, de asemenea, nu a asistat la incident, în discotecă aflându-se doar care se ocupa de partea managerială a activităților desfășurate în discoteca. In ce privește contractul încheiat cu, aceștia aveau ca atribuții, în baza contractului, să asigure liniștea în discotecă, neputând interveni în desfășurarea spectacolului, în timp ce agenții de pază aveau obligația de a efectua controlul (chiar și corporal) al persoanelor care intrau în discotecă. în ce privește introducerea alcoolului tehnic în discotecă, martorul, directorul comercial al SC "- " SRL, a susținut că el se ocupa de promovarea discotecii, de monitorizarea vânzărilor și cheltuielilor de aprovizionare, nu avea funcție de administrator nu era factor de decizie și nu a avut niciodată legătură directă cu reprezentanții liceelor; în acea seară era în birou, astfel încât nu a văzut ce s-a întâmplat, ci doar ulterior, aflând că este vorba de un incendiu, a luat un extinctor din birou, pe care însă nu a mai apucat să-l folosească pentru că focul era deja stins. A mai susținut martorul că nu a avut cunoștință despre existența probei cu foc din acea seară și nici despre faptul că anterior acelei seri și alte licee participante folosiseră această probă.

Pe parcursul cercetărilor judecătorești apărătorii părților au solicitat și, instanța, apreciind asupra utilității pertinenței și concludentei probelor, a aprobat administrarea probei cu martorii, G, și

Declarațiile martorilor audiați la solicitarea părților au privit două aspecte:

Unul dintre ele se referă la condițiile în care au fost îngrijiți cei internați la Spitalul Clinic de Urgențe din lași, respectiv martorii G-unchiul victimei -, a și, probe menite să servească examinării de către Comisia medico-legală ce a efectuat noua expertiză medico legală, a unei eventuale culpe medicale.

Astfel, din declarațiile acestor martori rezultă, în principal, că starea victimei - era în general bună, evoluția sa medicală părând favorabilă.

Condițiile din spital nu erau dintre cele mai bune, în condițiile în care în salonul în care erau internați se afla o temperatură de 48-50 grade Celsius, iar în camera de baie, în care erau conduși zilnic pentru toaleta arsurilor, era frig, geamul fiind deschis. în aceste condiții, martorul Gaa flat de la d-na doctor că partea vătămată - a făcut o dublă bronho-pneumonie, însă martorul nu cunoaște dacă acest diagnostic a fost trecut în fișa medicală. în ziua în care victima a murit, martorul fiind chemat la spital, a găsit totul "vraiște", iar medicul de gardă nu a putut fi găsit decât după aproximativ 20 minute.

În legătură cu posibilitatea ca partea vătămată - să fie tratată în altă unitate medicală, a susținut martorul că au existat o serie de discuții între părinții fetei și profesorul, ocazie cu care acesta i-a informat, la aproximativ 2 zile de la înrăutățirea stării pacientei și intubarea acesteia, că starea ei s-ar putea îmbunătăți doar prin efectuarea unui transplant de piele, în Austria, însă procedurile de urmat ar fi durat pe puțin 3 luni, iar costurile erau foarte mari.

În legătură cu transferul victimei într-o altă unitate spitalicească, martorul a arătat că un reporter de la 1 l-a informat că acest post de televiziune ar putea pune la dispoziție un avion pentru transportul victimei la B, însă profesorul s-a opus. Martorul a mai făcut o serie de aprecieri relative la competența celor care îndeplineau diverse sarcini în cadrul Spitalului de Urgențe, arătând că portarul schimba tuburile de oxigen de la aparatele care asigurau respirația artificială a pacienților, la condițiile în care victima decedată a fost trimisă la spitalului.

În ce privește cheltuielile ocazionate de spitalizarea și ulterior de datinile creștinești ale victimei, martorul Gaa rătat: d-na profesor - venea zilnic la spital, d-nul trimitea zilnic fructe oferindu-se să plătească și parte din costurile medicale; martorul a ajutat cu bani familia victimei la îndeplinirea datinilor creștinești; familia victimei a fost ajutată și de prefect, precum și colegii săi.

Martora a, mama uneia dintre părțile vătămate, a acuzat la rândul său condițiile de spitalizare oferite de unitatea medicală în care au fost internate cele 4 victime, printre care și fiul său -. Astfel, din discuțiile cu fiul său, martora a aflat că la B unde se efectua operația de sterilizare a arșilor, era foarte frig, în timp ce în saloane era foarte cald. Martora a mai precizat că a aflat inițial că s-ar fi pus problema transferului celor două fete cu vătămări mai grave la B, însă nu cunoaște care este motivul pentru care acest lucru nu s-a mai realizat.

Martorul, unul din cei 4 copii care au suferit arsuri cu ocazia desfășurării concursului, a confirmat ipoteza celorlalți martori referitoare la condițiile din spital, că pe holuri și la baie era foarte frig, în timp ce în salon era foarte cald. Apreciază însă că, alături de colegii săi a fost bine îngrijit în unitatea sanitară în care a fost internat.

Al doilea aspect, relevat prin declarațiile martorilor propuși de către inculpați a privit condițiile în care s-a încheiat contractul cu SC SRL de către Colegiul Tehnic și modalitatea în care s-a luat hotărârea folosirii torțelor aprinse în concurs.

În acest sens au fost ascultați martorii, G și.

Din declarația martorei rezultă că a participat la o ședință organizată în cadrul liceului, ședință la care i-a fost adus la cunoștință de către d-na director adjunct că există posibilitatea ca liceul să participe la un concurs, care urma să fie desfășurat la discoteca și că mai multe detalii urmau a fi date de d-na profesor. Cu acea ocazie --a fost prezentată structura concursului, frecvența desfășurării, conținutul probelor, cu excepția probei de aptitudini al cărei conținut urma să fie stabilit ulterior; un număr foarte mic de persoane s-au opus la participarea Colegiului Tehnic la concursurile -licee, obiecțiile acestor persoane privind obligativitatea vinderii de bilete, care reprezentau punctaj; cu acea ocazie s-a stabilit, ca urmare a acordului exprimat de profesori în legătură cu participarea liceului la concurs, cine se va ocupa de organizarea tuturor probelor, persoana desemnată urmând să fie, cel mai probabil, dna profesor -.

În legătură cu confecționarea torțelor, martora a aflat abia în ziua desfășurării concursului despre existența și utilizarea lor în cadrul probei de aptitudini, denumită de martoră "proba surpriză". Aceasta a văzut respectivele torțe la un elev pe care l-a întrebat dacă nu sunt periculoase, acesta aducându-i la cunoștință că sunt bine protejate în folie de staniol; nu are cunoștință martora cine --a confecționat.

Martorul G nu a participat personal la confecționarea torțelor, având însă cunoștință că acestea s-ar fi realizat în cadrul școlii cel mai probabil la atelierul de sudură.

Martora a susținut că se afla în cabinetul directorului în momentul în care s-a făcut oferta în legătură cu concursul care urma să se desfășoare între licee. - cabinetul directorului se aflau d-na director adjunct, d-na profesor și reprezentantul. Nu a asistat la discuțiile care s-au purtat, însă a procedat la înregistrarea în evidențele liceului a contractului încheiat.

În legătură cu torțele, martora a declarat că a fost de față când d-nul director a dat dispoziție unui muncitor să confecționeze torțele respective, un băiat umblând prin birouri și căutând niște cozi de mătură. Martora a susținut că dispoziția de confecționare a torțelor s-a dat în dimineața zilei de 23.04.2002, însă nu cunoaște nimic în legătură cu confecționarea sau procurarea tăvițelor folosite la concurs.

Având în vedere că la data săvârșirii faptei inculpații și erau minori și ținând seama de preconizatele modificări ale art. 482 Cod procedură penală, conform cărora întocmirea referatelor de evaluare psiho-socială va deveni obligatorie, instanța a dispus întocmirea de către Serviciul de Probațiunie din cadrul Tribunalului lași a referatelor de evaluare psiho-socială a celor doi inculpați minori.

Din conținutul acestora, rezultă că inculpatul face parte dintr-o familie monoparentală, ca urmare a divorțului mamei; tânărul este o persoană comunicativă și foarte activă, implicându-se în numeroase activități școlare și extrașcolare, s-a bucurat de o imagine pozitivă atât în mediul școlar cât și în comunitate, ca urmare a abilităților de comunicare și a comportamentului pozitiv; tânărul este în prezent implicat într-o relație afectivă stabilă cu - cu care intenționează să se căsătorească; în legătură cu declanșarea evenimentului care a dus la punerea sa sub acuzare, acesta a constituit în sine un episod traumatic, afectându-i relațiile în cadrul școlii și încrederea în sine; inculpatul a afirmat că s-a confruntat cu reticența unor colegi care l-au acuzat în mod direct și i-au adus invective; acesta regretă consecințele incendiului, neasumându-și însă un rol declanșator direct al acestuia. Se concluzionează în legătură cu inculpatul că este bine integrat social, având un comportament pozitiv, ca urmare a realizării propriului potențial și sprijinului afectiv acordat de către persoanele apropiate - mama, sora și prietena sa. Tânărul beneficiază de condiții adecvate pentru a avea o evoluție profesională stabilă și ascendentă, inclusiv prin urmarea cursurilor universitare.

Din conținutul referatului de evaluare psiho- socială întocmit pentru inculpatul reiese că tânărul provine dintr-o familie organizată, fiind o persoană comunicativă care se manifestă expansiv, cu precădere în mediile familiale; sportul pe care îl practică din copilărie, a imprimat un stil de viață ordonat, forța fizică și aptitudini dobândite, oferindu-i un nivel bun de încredere în sine, fără a deveni ostentativ; după evenimentul în urma căruia a fost pus sub acuzare, a devenit mai atent la urmările faptelor sale; în perioada imediat următoare accidentului, inculpatul a fost sub impresia șocului imaginilor incendiului și colegilor săi, care i-au afectat inițial comportamentul sportiv; deși regretă urmările tragice ale acestui eveniment, apreciază că implicarea sa în organizarea demonstrației sportive nu a avut rolul declanșator al acestui rezultat, el acceptând indicațiile comitetului organizatoric. Se apreciază în concluziile referatului că tânărul este bine integrat social, având în prezent un comportament pozitiv, atât ca urmare a propriului potențial, cât și ca urmare a statutului social al familiei sale în comunitatea locală; inculpatul beneficiază de condiții adecvate pentru a avea o evoluție viitoare pozitivă, acest lucru fiind susținut de nivelul studiilor sale, de traseul profesional urmărit.

În ambele faze procesuale, cu ocazia interogării inculpaților, s-a stabilit că aceștia au regretat urmările accidentului însă nu și-au asumat răspunderea pentru declanșarea acestuia și a consecințelor sale nefaste.

Astfel, din declarațiile date de inculpați au rezultat următoarele:

În cursul urmăririi penale, inculpații și - director și respectiv director adjunct al Colegiului Tehnic " " au susținut că nu au cunoscut nici un moment componența grupurilor de elevi ce participau la desfășurarea probelor, organizatoare din partea liceului, voluntar oferindu-se pentru această activitate extrașcolară, prP. ing. (291-302 dosar urmărire penală). Inculpatul a afirmat că la nivelul școlii s-a format, inițial fără știrea sa, o comisie de organizare a participării liceului la concurs, comisie din care făceau parte inc., numita --, dar care nu s-a implicat deloc, fiind ocupată cu susținerea examenului de grad, sub conducerea inculpat. Susține că i-a fost adus la cunoștință de către inculpata ce urmează să se întâmple pe parcursul desfășurării concursului.

In faza cercetării judecătorești, inculpatul a afirmat că grupul de elevi coordonat de d-na profesor împreună cu aceasta i-au adus la cunoștință că la alte licee s-au folosit probe cu foc; astfel a părut ideea de a folosi material inflamabil la proba de karate a liceului, respectiv a arderii unui combustibil și a folosirii unor torțe în colțurile ringului pe care urma să se desfășoare proba de aptitudini; întrucât a văzut la Metro niște torțe, inculpatul a solicitat un referat privind costurile achiziționării unor astfel de torțe. A susținut inculpatul că referatul nu i-a fost adus la cunoștință si că nu are idee de ce nu au mai fost achiziționate acele torțe. în ziua concursului a primit de la mama inculpatului două recipiente de plastic cu alcool de la Vinia, pe care --a ținut în biroul său și pe care ulterior --a dat inculpatei.

În legătură cu inculpata, inculpatul a declarat că aceasta nu a fost în zilele de luni și dinaintea concursului la scoală fiind învoită în vederea efectuării lucrărilor unui proiect școlar. în seara concursului, inculpatul a văzut unul din pet-urile cu lichid, pe ring, și apreciind că este prea aproape de participanți l-a luat lângă el și ulterior, la sfârșitul concursului l-a dus acasă unde se mai află și in prezent. A mai afirmat inculpatul că a văzut cum una din tăvițe s-a stins și cum inculpatul având în mână un recipient de plastic a turnat lichid în tăviță, instantaneu declanșându-se incendiul. După concurs a aflat cum au fost confecționate torțele și tăvițe, susținând însă că nu i s-a cerut aprobarea pentru aceasta. în legătură cu condițiile referitoare la securitatea desfășurării concursului, inculpatul a afirmat că nu s-au prevăzut în contractul încheiat de liceul pe care îl reprezenta cu SC condiții cu privire la utilizarea sau nu a focului; de asemenea nu li s-a spus în sală pe parcursul desfășurării concursului că nu au voie să folosească focul.

Inculpata, în interogatoriul luat în faza cercetării judecătorești, a susținut că după concursul din 10.04.2002 cu Liceul Pedagogic, când liceul din care face parte a pierdut în favoarea acestuia, inculpata i-a adus la cunoștință că elevii vor să facă ceva mai spectaculos în care să folosească ceva cu foc, cum ar fi montarea unor făclii în colțurile ringului. Inculpata ș-ia exprimat dezacordul, spunându-i că nu este posibil, pentru că din făclii va ieși fum neputându-se utiliza așa ceva. Mai mult, inculpata a ținut să-i facă o demonstrație dând dispoziție să fie confecționată o mini-torță de aproximativ 40-50 de cm. pe care au turnat aproximativ 100 ml. de benzină si căreia, apoi, în curtea școlii i-au dat foc; din torță a ieșit un fum gros și s-a concluzionat că nu se poate folosi un astfel de material, inculpata spunându-i chiar, inculpatei "lasă-i în sărăcie să piardă, dar nu vă complicați cu asemenea lucruri". Ulterior, a susținut inculpata, nu i s-a mai adus la cunoștință faptul că se vor mai încerca alte substanțe inflamabile. în ziua de vineri de dinaintea concursului, inculpata a cerut și a obținut acordul directorului să fie învoită pentru zilele de luni și (aceasta din urmă fiind, de altfel și ziua desfășurării concursului), întrucât avea de lucrat la un proiect școlar. în seara concursului a venit la discotecă, unde a încercat să aibă grijă de grupul de majorete și să fluidizeze circulația elevilor, fără a putea vedea din locul în care se afla, (aceasta și datorită staturii), ringul pe care se desfășura proba de aptitudini. Susține inculpata că nu a cunoscut că în perioada în a care ea a lipsit de la școală se hotărâse utilizarea torțelor și a unor tăvițe umplute cu alcool tehnic și nici că pe parcursul desfășurării probei de aptitudini, în seara de 23.04.2002 s-a folosit foc, datorită jocurilor de lumini provenind de la reflectoarele aflate în sală.

Din declarațiile inculpatei, date în ambele faze procesuale, reiese că ea a fost persoana ce a supervizat activitatea grupului de elevi ce au imaginat și pus în scenă proba de aptitudini, cu scenariul și montajul acestora. Astfel, din discuțiile cu elevii, pentru ca proba de aptitudini să fie cât mai spectaculoasă, s-a hotărât să se folosească alcool: la întâlnirea cu Liceul Pedagogic inculpatul a pus alcool sanitar pe Ť. încercând să le dea foc, însă acestea nu s-au aprins și pentru că intervalul de timp al probei era foarte scurt a renunțat să mai aprindă focul. Având în vedere că proba nu a fost un succes, s-au gândit ce substanță inflamabilă să fie folosită și cum să mărească gradul de spectaculozitate al probei; inculpata a susținut că "s-a venit cu ideea folosirii unor torțe și a unor pahare sau tăvițe cu alcool": în acest scop a vorbit cu directorii, care au venit cu ideea de a cumpăra niște torțe de la Metro, idee la care s-a renunțat din lipsa fondurilor; atunci inculpata a dat dispoziție unui tâmplar să confecționeze o torță dintr-o de mătură cu câlți pe care, ulterior, s-a turnat motorină și s-a dat foc. Torța a ars scoțând un fum înnecăcios, ajungându-se la concluzia că nu putea fi folosită. în săptămâna anterioară concursului s-a vorbit în prezența inculpatei despre ideea folosirii unui jgheab, în care să se toarne alcool, însă așa cum susține inculpata s-a renunțat din motive de siguranță. într-o zi de sâmbătă sau duminică, inculpatul a avansat ideea de a procura cu ajutorul mamei lui un alcool care să fie folositor. Inculpata nu a fost de față la aceea discuție și nici, ulterior în ziua în care a fost adusă substanța inflamabilă. a fost adus în ziua concursului de către mama inculpatului. De față a fost și inculpatul pe care l-a rugat să țină acel alcool în biroul său până în jurul orelor 12, când a fost dat împreună cu recuzita inculpatului. A mai precizat inculpata că a fost de acord cu folosirea focului în spațiul închis întrucât a avut convingerea că nu se va petrece nici un accident, focul fiind ușor controlabil, tăvițele așezate pe gresie la o mare distanță față de spectatori. Această convingere i-a fost întărită și de vizionarea celorlalte concursuri -licee în care s-au folosit flăcări pentru mărirea spectaculozității. - a atras atenția asupra modului de aprindere a lichidului inflamabil, operațiune ce ar fi trebuit derulată doar de către membrii grupului organizator al probei de aptitudini. nu făcea parte din acest grup. Nu s-a asigurat personal dacă există în sală vreun stingător sau vreo persoană care să se ocupe de stingerea focului în eventualitatea izbucnirii unui incendiu, întrucât nu s-a gândit că nu este asigurată protecția în acest mod. în ziua concursului inculpata nu a văzut-o pe d-na director adjunct, anterior începerii concursului și nu a avut nici o discuție cu aceasta. Inculpata a susținut că i-a spus d-lui, persoana care prezenta concursul că inculpatul va turna alcool peste niște Ť. pe care le va aprinde.

În declarațiile sale, date în ambele faze procesuale, inculpatul a precizat că, înainte de concurs cu 2-3 zile a asistat la o discuție dintre inculpata și, în legătură cu folosirea focului, dar că nu auzit ce au discutat cele doua.

a fost adus cu o zi înainte de concurs. Tot atunci directoarea a dat dispoziție sa se confecționeze tortele. Nu știe daca s-au făcut probe cu acele torte si alcoolul adus de el.

În seara concursului, în situația în care nu avea atribuțiuni în privința organizării probei de aptitudini, observând că 3 dintre torțe și una dintre tăvițe în care se turnase alcool se stinseseră, din dorința de a-și ajuta colegii, a luat hotărârea de a le reaprinde chiar în timpul desfășurării probei; a luat una dintre sticlele ce conțineau lichid inflamabil și care se afla lângă directorul, a turnat, pe rând alcool peste torțele ce se stinseseră, apoi a mers în partea a juriului, turnând alcool în ultima tăviță, cea de lângă scări; a susținut că apoi s-a întors către stânga, în fața sa observând, în dreptul băii mai multe persoane cărora le ardeau hainele și părul. A susținut că nu își aduce aminte ce a făcut cu sticla după ce a turnat spirt în tăvițele care nu mai erau aprinse și nu își explică de unde s-a propagat sursa de foc ce a dus la incendierea persoanelor vătămate.

, inculpatul, ca și ceilalți inculpați și-a menținut declarațiile date în cursul urmării penale, susținând că nu a făcut decât să-și ajute liceul la competițiile cu celelalte licee. Deși în cursul urmăririi penale a recunoscut că el a dat foc la tăvițele cu alcool, ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești nu și-a mai amintit acest aspect. A afirmat că ideea folosirii focului a aparținut inculpatei, el fiind întrebat dacă mai făcuse vreodată acest lucru, inculpatul răspunzând afirmativ. A mai susținut inculpatul că a vorbit cu tatăl său, acesta spunându-i că atâta timp cât folosește alcool sanitar nu este nici un pericol. Inculpatul a negat că ar fi știut că se luase hotărârea

folosirii unui alt tip de alcool, și că, deși i se încredințaseră cele două recipiente cu lichid inflamabil, odată cu recuzita necesară desfășurării probei de aptitudini, nu primise instrucțiuni de la profesoară în sensul folosirii în mod exclusiv de către el a alcoolului. După ce a turnat alcool în tăvițe și l-a aprins, a lăsat sticla din care turnase, fără, în apropierea cărămizilor după care nu mai cunoaște ce s-a întâmplat cu ea. Nu a văzut inculpatul cînd a turnat alcool peste tăvița stinsă și nici de unde luase acesta recipientul, el fiind concentrat asupra probei pe care o executa.

În cursul urmăririi penale părțile vătămate s-au constituit părți civile astfel:

- partea vătămată - s-a constituit parte civilă în
cauză cu suma de 40.000.000 lei, partea vătămată, tatăl
victimei, s-a constituit parte civilă cu suma de 1500 lei daune materiale,
și o sumă ce urma să fie precizată în cursul cercetării judecătorești
reprezentând daune morale, iar partea vătămată -
s-a constituit parte civilă în cauză cu o sumă pe care urma să
precizeze ulterior.

Partea vătămată -, cu toate că a fost citat nu a formulat plângere prealabilă în cauză pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin.1 cod penal.

În cursul cercetării judecătorești părinții victimei - s-a mai constituit parte civilă cu suma de - cu titlu de daune morale.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de - lei, cu titlu de daune materiale și morale.

Spitalul de Urgențe lași s-a constituit parte civilă în cauză cu următoarele sume:

- 351.491.692 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru victima -;

- 106.776.010 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru partea vătămată -;

- 58.585.037 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată -;

- 44.282.562 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată.

În cursul cercetării judecătorești instanța, având în vedere actele medicale depuse de partea vătămată, potrivit cărora aceasta a suferit și alte internări pentru vindecarea leziunilor consecutive traumatismului din 23.04.2002, a dispus efectuarea unei adrese către unitatea spitalicească-parte civilă, interpelând-o dacă înțelege să se constituie parte civilă și pentru cheltuielile efectuate în perioada 05.05.-06.05.2003, 01.02.2005-05.02.2005 și în anul 2006 conf. fișei de observație FO 1140/2006, depuse la dosarul cauzei. Spitalul Clinic de Urgențe a răspuns instanței, din adresă rezultând însă doar constituirea de parte civilă pentru suma deja indicată și cunoscută de instanță, aferentă internării din anul 2002.

Totodată, în virtutea rolului activ, instanța având în vedere că la termenul de judecată din data de 08.12.2006, apărătorul părții vătămate a depus la dosar un bilet de ieșire din spital din care rezulta că în perioada 19.05.2003-28.05.2003 aceasta a fost internată la Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii B, a emis o adresă către unitatea sanitară prin care se aducea la cunoștință împrejurarea că are posibilitatea să se constituie parte civilă în cauză, urmând a se aprecia ulterior dacă îngrijirile acordate părții vătămate aveau legătură cu leziunile cauzate la data de 23.04.2002.

Unitatea medicală sus-menționată nu a răspuns însă solicitării instanței.

S-a emis în cauză și adresă la Serviciul Județean de Ambulantă din lași cu solicitarea să comunice instanței dacă se constituie parte civilă pentru cheltuielile efectuate cu transportul părților vătămate în seara de 23.04.2002 la Spitalul Clinic de Urgențe din lași, însă, de asemenea nu s-a răspuns solicitării instanței cu motivarea că registrele cu evidentele din anul 2002 nu mai există, astfel că se află în imposibilitate să comunice relațiile solicitate.

Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, pe baza cărora s-a reținut situația de fapt expusă anterior, instanța reține următoarele:

Pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, a situației de fapt, a încadrării în drept a faptelor, a vinovăției persoanelor deduse judecății, a legăturii de cauzalitate dintre acțiunea sau inacțiunea acestora și a rezultatului vătămător, se impune, în principal, stabilirea activității declanșatoare a incendiului și a autorului acesteia, a condițiilor în care acesta a acționat, a împrejurării dacă alte persoane aveau îndatorirea de a prevedea și preîntâmpina atât acțiunea care a dus la producerea incendiului, cât și luarea tuturor măsurilor corespunzătoare pentru a împiedica producerea rezultatului.

În acest sens, din cvasiunanimitatea probelor administrate rezultă că inculpatul în condițiile în care nu avea atribuțiuni în privința organizării probei de aptitudini, observând că 3 dintre torțe și una dintre tăvițe în care se turnase alcool se stinseseră, din dorința de a-și ajuta colegii, a luat hotărârea de a le reaprinde chiar în timpul desfășurării probei; a luat unul dintre bidoanele de plastic ce conțineau lichid inflamabil și a turnat, pe rând, alcool în tăvițele ce se stinseseră. ce curgea din pet s-a aprins de la flăcările ce ieșeau din primele tăvițe, astfel încât focul s-a propagat înspre gâtul recipientului pe care l-a strâns instinctiv, ridicându-l totodată. Un jet de lichid incandescent s-a creat instantaneu și s-a propagat cu rapiditate, cuprinzând și focul de la celelalte tăvițe, din partea dreaptă a sălii. de foc a aprins hainele și părul unor spectatori, elevi ce se aflau în partea dreaptă a ringului, alături de inculpatul.

Chiar dacă inculpatul nu recunoaște că acțiunea sa directă a dus la producerea jerbei de foc ce a izbit persoanele aflate în partea dreaptă a ringului, cu excepția declarației sale, toate celelalte probe conduc în mod indubitabil la această concluzie.

Relevanță prezintă însă stabilirea locului din care inculpatul a luat recipientul de plastic în care se afla alcoolul tehnic, al cărui conținut îi era cunoscut pentru că el îl adusese în ziua concursului la școală.

Astfel, dacă inculpatul susține că a luat recipientul care se afla lângă directorul, acesta din urmă susține că pet-ul s-a aflat în permanență lângă el, că l-a văzut pe cu o sticlă în mână, în care a crezut că se află apă, pe care acesta a luat-o din altă parte. Martorii interpelați au dat detalii în legătură cu locul din care inculpatul luase sticla din care turnase alcool în tăvițe, după cum urmează: martorul a declarat că l-a văzut pe luând una din sticlele lăsate într-un al ringului, lângă bar; martorul a precizat că sticla din care fusese turnat alcoolul la începutul probei a rămas jos lângă tăvițe, dar că nu cunoaște dacă bidonul din care a turnat substanța inflamabilă inculpatul minor era același sau altul; martora a susținut că inculpatul a luat un pet din care lipsea % de lichid, aflat la picioarele sale, ea aflându-se în partea opusă intrării, lângă juriu, în fata, la aprox. 1 metru de tăvițe, în același rând cu inculpatul, și nu bidonul care fusese lăsat în spatele barului, unde era improvizat un vestiar.

Din coroborarea acestor probe instanța apreciază că majoritatea lor converg asupra împrejurării că sticla a fost luată de inculpatul de pe ring, unde aceasta rămăsese nesupravegheată. Este posibil ca inculpatul să fi luat recipientul din care turnase inițial alcoolul și care lăsase la rândul său, pet-ul nesupravegheat și fără, lângă cărămizile de BCA pe care urma să le spargă, fără însă ca directorul să asigure securitatea acestuia, atâta timp cât a fost posibil ca inculpatul minor să ia recipientul și fără ca nimeni să-i oprească să toarne lichidul inflamant în tăvițe.

În legătură cu răspunderea celorlalte persoane trimise în judecată este important de stabilit care dintre acestea cunoșteau faptul că la proba respectivă urma să fie folosit focul, dacă pentru folosirea în condiții de siguranță a focului se luaseră toate măsurile necesare preîntâmpinării oricărui risc.

Din examinarea probei testimoniale instanța a reținut că ideea folosirii focului a fost spontană, ca urmare a vizionării de către un grup de elevi împreună cu inculpata a probei de aptitudini a altor licee; în aceste împrejurări inculpatul a fost întrebat dacă poate face ceva cu foc, acesta afirmând că poate sparge cărămizi în flăcări; astfel la concursul cu Liceul Pedagogic s-a folosit prima dată foc, inculpatul turnând alcool sanitar peste Ť. care însă datorită vechimii sau din alte cauze nu s-a aprins. S-a căutat ca urmare un alt tip de substanță inflamabilă, apărând totodată și ideea folosirii de torțe, așa cum s-a descris în expozitiv. Acest aspect a fost adus la cunoștință conducerii liceului, d-na asistând chiar la momentul în care s-a probat arderea unei torțe confecționate din dispoziția sa peste care se turnase motorină sau benzină și care scotea un fum înecăcios; în acele împrejurări inculpata a sugerat profesoarei să abandoneze ideea folosirii focului; ulterior acestui moment, mai exact cu 2-3 zile înainte de concurs, inculpatul s-a oferit să aducă o substanță inflamabilă, un tip de alcool tehnic. sau nu a alcoolului tehnic nu era un lucru cert, astfel încât, la momentul la care s-a adus substanța, dată stabilită pe baza declarațiilor de martori și inculpați ca fiind chiar ziua concursului, d-na director adjunct nu era în școală, condiții în care se poate presupune că aceasta nu cunoștea că la proba de aptitudini se va folosi focul, considerând așa cum a precizat că ideea a fost abandonată.

Nu același lucru se poate spune despre inculpatul care a primit în ziua concursului recipientele de plastic ce au fost adăpostite până la încredințarea lor lui odată cu recuzita, în biroul său. Faptul că directorul nu fusese de acord decât cu folosirea unor torțe procurate de la Metro nu confirmă decât împrejurarea că acesta a cunoscut că la proba de aptitudini se vor folosi efecte cu foc, iar pe timpul desfășurării concursului a putut fi sigur asupra modului în care s-a desfășurat proba respectivă, el vizionând în direct spectacolul, implicându-se chiar, așa cum personal a precizat, prin îndepărtarea recipientului de plastic lăsat în mod neglijent lângă cărămizi, fără, de către inculpatul.

Apărarea inculpatei cum că nu si-a pus nici un moment problema pericolului folosirii focului într-un spațiu închis întrucât cu o zi înainte un alt liceu, Colegiul Național, a folosit butoaie pe care turnaseră alcool și în care băteau, flăcările ridicându-se până în tavan și arzând chiar părul unui spectator este cu atât mai nepotrivită și nu face decât să întărească convingerea instanței că dimpotrivă, potențialul distructiv al probei astfel cum fusese concepută putea si trebuia să fie prevăzut, o "mostră" din ce se putea întâmpla fiind percepută chiar cu o zi înainte de concurs.

Apărările inculpaților au avut în comun translarea răspunderii către proprietarul spațiului, inițiatorul și finanțatorul concursului -licee și respectiv, firma de pază.

În contractul încheiat de cu SC - SRL se specifică faptul că această din urmă societate, avea obligația asigurării securității participanților la manifestări. - rândul său, SC - SRL efectua activitatea de pază, protecție și asigura securitatea celor ce intrau în discotecă, cu ajutorul SC lași, unitate specializată cu care încheiase, de asemenea, un contract de prestări servicii.

În speță răspunderea acestor firme presupunea doar intervenția imediată, în caz de incendiu, însă anticiparea producerii riscului nu îi revenea, în condițiile în care, în speță, accidentul s-a produs în cursul desfășurării probei de aptitudini organizată de către reprezentanți ai Liceului Energetic, nefiind cunoscută de proprietarii spațiului.

Luarea măsurilor legale de către inculpați și manevrarea strict controlabilă a lichidului inflamabil ar fi obstaculat producerea accidentului, chiar dacă personalul de pază permitea accesul substanței în sală.

Convențiile și parteneriatele încheiate nu au prevăzut condiții și responsabilități în ce privește uzitarea de către participanți a unor acțiuni cu risc. Acest fapt a constituit o condiție ce a favorizat producerea accidentului, acțiunile cu risc din cadrul probelor de aptitudini putând rămâne secrete între echipele de concurenți, dar, în orice împrejurare, trebuiau aduse anticipat la cunoștința, măcar a proprietarului spațiului, dacă nu și organelor specializate să autorizeze asemenea activități.

Această omisiune a făcut ca, în speță, obligația prevenției să fie raportată direct la normele legale de reglementare a activităților cu foc și nu la convențiile dintre părți.

În aceste împrejurări, raportat la condițiile concrete ale speței, rezultatul vătămător nu a fost cauzat nici de aglomerarea culoarelor de trecere, de lipsa pasarelelor, ori de existența unor uși suplimentare de ieșire, de prezența sau nu a extinctoarelor, ci doar de posibilitatea de anticipare concretă și obiectivă de anticipare a acțiunilor inculpaților.

Ca atare în rechizitoriu, ca și în concluziile pe fond ale reprezentantului parchetului s-a statuat, determinând și soluția de netrimitere în judecată a reprezentanților SC - și, că necunoscând faptul folosirii focului deschis în discotecă, nu puteau și nici nu trebuiau să prevadă posibilitatea producerii unui asemenea accident.

În legătură cu faptul dacă și alte persoane aveau îndatorirea de a asigura securitatea participanților și dacă cei trimiși în judecată se pot prevala de aceasta împrejurare pentru ca răspunderea lor penală să fie înlăturată, instanța apreciază că atâta timp cât proba de aptitudini era o probă surpriză, al cărei conținut nu era cunoscut decât de către unii din organizatori și respectiv de către unii dintre participanți, răspunderea altor persoane este discutabilă, măcar și sub aspectul posibilității de prevedere și intervenție.

Oricum sarcina instanței este de a aprecia asupra vinovăției celor trimiși în judecată prin actul de sesizare.

În consecință, în considerarea celor mai sus-expuse, pe baza analizei materialului probator, în integralitatea sa, rezultă că urmările vătămătoare s-au datorat unui concurs de factori, în cadrul cărora pot fi distinse două cauze principale:

necorespunzătoare a unei surse combustibile de către inculpatul ce a turnat alcool industrial peste o sursă de foc, el trebuind și putând să prevadă posibilitatea izbucnirii unui incendiu, încălcând dispoziția generală prev. de art.6 din Ordonanța nr.60/1997, conform căruia" persoanele fizice.sunt obligate să respecte în orice împrejurare normele de prevenire și stingere a incendiilor și să nu primejduiască, prin deciziile și faptele lor, viața, bunurile și mediul"

Instanța constată că în speță sunt incidente mai multe normative privind prevenirea și stingerea incendiilor, după cum urmează: conform OG nr. 60/28.08.1997 publicat în Monitorul Oficial nr.225/30.08.1997 - art. 3, persoanele juridice și fizice răspund, potrivit legii, de toate efectele nocive ale incendiilor, care decurg din: existența sau utilizarea construcțiilor, echipamentelor. de activitatea desfășurată, sau în legătură cu aceasta, de produsele pe care le folosesc, le prelucrează, furnizează, transportă sau stochează.

Conform art. 11 din Ordinul nr. 775/22.07.1998, publicată în MO nr. 384/9.10.1998 "riscul de incendiu este criteriul de performanță care reprezintă probabilitatea globală de izbucnire a incendiilor determinată de interacțiunea proprietăților specifice materialelor și substanțelor combustibile cu sursele potențiale de aprindere în anumite împrejurări, în același timp și spațiu".

Potrivit art.38 din același act normativ " utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu.este interzisă" iar potrivit art.36 "normele din prezentul capitol stabilesc reguli și măsuri generale privind controlul, supravegherea și reducerea riscurilor de incendiu."

Potrivit art.2 din Ordinul nr. 1023/1999 a "principalele condiții care favorizează producerea de incendii constau în prezența în anumite împrejurări determinante, în același timp și spațiu a materialelor și substanțelor combustibile, precum și a surselor potențiale de aprindere".

Conform art.3 din același Ordin "ordinea interioară, din punct de vedere al prevenirii și stingerii incendiilor, reprezintă ansamblul dispozițiilor care trebuie stabilite, aplicate și respectate în incinta agenților economici, instituțiilor. înainte, în timpul și la terminarea unor activități, caracterizate prin factori de risc de incendiu specifici".

- art.4 se stabilește că prin dispozițiile generale de prevenire și stingere a incendiilor privind ordinea interioară se reglementează la lit. a) lucrările cu foc deschis, prin foc deschis înțelegându-se, în sensul prezentelor dispoziții generale " arderea în aer liber, respectiv acea ardere care nu se desfășoară într-un spațiu închis de combustie", putând fi incluse în această categorie flacăra produsă de: brichete, chibrituri, lumânări.precum și flacăra care apare în urma unor reacții chimice".

Ordinul nr. 1023/15.11.1999, în art. 19 precizează că focul deschis se folosește de regulă în scopuri utilitare. focul pentru încălzire pentru hale industriale și clădiri în construcție, iar conform pct.2 se interzice lăsarea fără supraveghere a focului deschis. în ceea ce privește lucrările cu foc deschis, acestea sunt normate de cap.2, sect.

Potrivit art.47 din același act normativ "este interzisă folosirea focului deschis în locurile (încăperile, zonele, instalațiile, echipamentele, mijloacele de transport etc.) în care se prelucrează, se utilizează, se depozitează, se vehiculează, se manipulează materiale și substanțe combustibile sau care, prezența focului deschis prezintă pericol de incendiu sau de explozie, precum și în apropierea acestora, cum sunt:

- construcțiile civile ( publice), pe timpul programului cu publicul
(magazine, teatre, expoziții, cinematografe, etc.) și alte locuri stabilite.

de lucru cu focul este de asemenea normat de acest Ordin 1023/1998.

În speță, se pune problema angajării răspunderii penale a persoanelor care trebuiau și puteau să prevadă producerea acestui accident și care ar fi fost obligate să ia toate măsurile de securitate pentru preîntâmpinarea lui.

Astfel, s-a reținut în actul de sesizare că obligațiile patronului (persoana fizică cu atribuții de conducere care angajează salariați în numele persoanei juridice -, precum și, ca persoane cu aceasta calitate din partea utilizatorului spațiului, conform art. 19 OUG 60/1997 sunt printre altele:

- stabilirea prin dispoziție scrisă a responsabilităților și modul de organizare privind apărarea împotriva incendiilor în unitatea sa și să le aducă la cunoștința utilizatorilor spațiului (pct.2,lit. a);

- să obțină avizele și autorizațiile de prevenire și stingere a incendiilor (pct.2 lit.c);

- să asigure identificarea și evaluarea riscurilor de incendiu în
unitatea sa (pct.2 lit.b);

- să verifice că atât salariații cât și persoanele din exterior, cunosc și respectă instrucțiunile necesare privind măsurile de apărare împotriva incendiilor (pct.2 lit. f).

Noțiunea deutilizatoral unui spațiu este definită conform art. 22 ca orice persoană care folosește un bun aflat în proprietatea altuia, în baza unei convenții civile, cu mențiunea instanței că nu importă dacă aceasta este scrisă sau verbală, în speță, Colegiul Tehnic, având următoarele obligații,:

- să cunoască și să respecte măsurile împotriva incendiilor stabilite de patron, proprietar, furnizor sau producător;

- să întrețină și să folosească dotările împotriva incendiilor; - să respecte normele de apărare specifice activității pe care o organizează sau desfășoară.

Fiecare salariat, indiferent de natura angajării - în speță, elevii și profesorii Colegiului - avea următoarele obligații, stabilite prin art. 23:

- să respecte regulile de aplicare împotriva incendiilor, aduse la cunoștință de patron sau persoanele desemnate de el;

- să nu efectueze manevre și modificări nepermise ale mijloacelor tehnice de protecție sau intervenție pentru stingerea incendiilor;

- să comunice imediat patronului, orice situație pe care este îndreptățit să o considere pericol de incendiu;

- să coopereze cu salariații patronului pentru realizarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor.

Așa cum s-a reținut și în actul de sesizare al instanței, obligațiile pe linia prevenirii și stingerii incendiilor care incumbau patronului (conducerea Liceului ), utilizatorului (Colegiului Tehnic ) și salariaților (în accepțiunea largă elevii și profesorii Colegiului Tehnic ) sunt prevăzute intercondiționat, fiecare parte având obligații de prevenire a celorlalte cu privire, pe de o parte la măsurile împotriva incendiilor și pe de altă parte la semnalarea unor pericole de producere de incendii.

Întrucât doar un grup restrâns de elevi din cadrul Colegiului, prP. și cunoșteau că proba de aptitudini urmează a se efectua cu foc deschis (față de celelalte persoane implicate - -, fiind secretă, iar directorul adjunct nu a cunoscut că se luase hotărârea de a fi folosit focul, împrejurare pentru care nu-si dăduse acordul) această unitate(respectiv Colegiul Tehnic, prin reprezentantul său, ) avea obligația luării sau solicitării de a fi luate toate măsurile, prin metodele și mijloacele de prevenire și stingere a incendiilor, de a concepe scenariul de siguranță la foc, precum și obligarea respectării dispoz. art. 19 din Legea 60/1997.

Normele privind prevenirea și stingerea incendiilor sunt de ordine publică, necunoașterea lor neputând echivala cu reținerea unei erori de fapt de natură a înlătura caracterul penal al faptei.

Aceste norme au caracter de ipoteză față de norma penală incriminatoare - art. 178 alin.2 - necunoașterea lor neputând fi invocată ca eroare de drept asimilată cauzei de înlăturare a caracterului penal al faptei prev. de art. 51 cod penal.

Așa cum s-a remarcat și în actul de sesizare al instanței, elevii Colegiului, conform propriilor declarații, făcând parte dintr-un liceu cu profil tehnice erau instruiți din punct de vedere a normelor de protecție a muncii (inclusiv de prevenirea și stingerea incendiilor). - începutul fiecărui semestru școlar, așadar se presupune că ei cunoșteau modalitatea de manipulare a surselor inflamabile.

Potrivit disp. art.101 alin.2 lit. d) elevii trebuie să cunoască normele de tehnica securității muncii, de prevenire și de stingere a incendiilor.

În aceste împrejurări, afirmația inculpatului conform căreia era doar participant la proba de aptitudini nu poate fi primită, putându-se considera că ideea folosirii focului a fost susținută și încurajată de către acesta, el fiind cel care a prezentat schema demonstrației, arătând că este familiarizat cu spargerea țiglelor în flăcări. Inculpatul a regizat așezarea în spațiu a tăvițelor și a torțelor, a umplut tăvițele cu alcool și a dat foc lichidului inflamant, lăsând recipientul de plastic deschis lângă cărămizile pe care urma să le spargă.

Ori, conform art. 19 alin.2 Ordinul 775/1998 se interzice lăsarea fără supraveghere a focului deschis ce se poate propaga la materialele și elementele combustibile din apropiere.

În specificul acestei spețe atât inculpatul cât și inculpata erau organizatori pentru proba de aptitudini din cadrul liceului lor.

Apreciind asupra vinovăției inculpatului trebuie făcute următoarele observații:

Conform alin.7 al art.19 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar "directorul are drept de îndrumare și control asupra activității întregului personal salariat al unității de învățământ."

Potrivit disp. art.22 din Regulament directorul are calitatea de angajator, încheind contracte individuale de muncă cu personalul angajat, având drept de îndrumare și control asupra activității întregului personal salariat al unității de învățământ (conform alin.7 al aceluiași articol).

În realizarea funcției de conducere, directorul are printre atribuții și coordonarea activităților de pregătire organizate de cadrele didactice pentru elevii care participă la concursuri.

Și conform fișei postului, directorul avea, printre altele, obligația de a coordona și asigura pregătirea și desfășurarea în condiții legale concursurilor și examenelor școlare, stimulând activitățile școlare socio-culturale complementare procesului de învățământ.

Inculpatul are, în speță, pentru considerentele sus-arătate, calitatea de conducător a unității utilizatoare a spațiului discotecii, incumbându-i obligațiile prev. de art. 19 lit. a,b,c,e,f,g,l din Legea 60/1997, după cum urmează:

- să stabilească prin dispoziții scrise, responsabilitățile și modul de organizare privind apărarea împotriva incendiilor în unitatea sa (având în vedere că respectivul concurs se desfășura într-un spațiu utilizat pentru desfășurarea unei activități extrașcolare, organizată de școala pe care o conducea și reprezenta - localul, pe durata desfășurării acestei probe, de aptitudini, trebuind a fi considerat ca făcând parte din unitatea condusă de inculpat),

- să aducă la cunoștința utilizatorilor și salariaților că se va folosi foc deschis;

- să asigure identificarea și evaluarea riscurilor de incendiu;

- să obțină avizele și autorizațiile de prevenire și stingere
incendiilor prevăzute de lege (în speță permisul de lucru cu foc deschis
în incinte populate);

- să elaboreze instrucțiunile de apărare împotriva incendiilor și să stabilească sarcinile ce revin salariaților, pentru fiecare loc de muncă, (după cum se observă, legea face referire la activități determinate, față de care este necesar a se lua măsuri specifice locului de muncă respective, în ceea ce privește prevenirea și stingerea incendiilor);

- să asigure planurile de salvare împotriva incendiilor, pentru fiecare loc de muncă în parte și pentru fiecare activitate specifică unde se folosește focul deschis.

Aceste prevederi, coroborate cu dispozițiilor art. 47 din Ordinul 1023/1999 al Ml, trebuiau a fi cunoscute și puse în aplicare de către inculpatul, în calitate de conducător al unității ce folosește foc deschis, cât și de către inculpata și în calitate de persoane care au aprins focul.

Sintagma "a aprinde focul" nu trebuie înțeleasă, așa cum s-a reținut și în rechizitoriu, în sens strict, ca activitatea de a da foc ci și activitatea de dispunere, eventual din partea altora, de a se aprinde focul.

Inculpatul nu se poate prevala, în speță de eventuala delegare a unor alte persoane în organizarea și punerea în operă a participării liceului la concurs, câtă vreme el a cunoscut în mod cert că urmează a se efectua o probă în care se va folosi foc, având obligații distincte în ceea ce privește prevenirea izbucnirii unui incendiu, pe care nu --a respectat, și care, fiind de față în discoteca în seara de 23.04.2002, nu a intervenit pentru oprirea probei periculoase pentru spectatori.

Alta este însă situația, raportat la speța de față, în privința inculpatei.

Este adevărat că în calitate de director adjunct, avea obligația de a răspunde de organizarea și desfășurarea concursurilor școlare și a altor manifestări școlare sau extrașcolare.

Însă în cursul urmăririi penale, inculpata s-a apărat, arătând că nu s-a implicat deloc în organizarea concursului, fiind plecată în altă localitate pe o perioadă în care deja se făcuseră planurile pentru desfășurarea probei de aptitudini, iar când s-a întors a aflat de la inculpata că urmează să se folosească foc, ea nefiind de acord, întrucât putea fi periculos. - a dorit să facă o probă cu o torță confecționată de un angajat al liceului, constatând că aceasta arde pentru scurt timp, făcând un fum înecăcios.

S-a reținut în actul de sesizare al instanței că din materialul probator rezultă în mod cert că ea a cunoscut că se va folosi foc deschis în discotecă, acest lucru fiindu-i adus la cunoștință de către inculpata, fiind chiar angajată în organizarea preparativelor pentru concurs, și că, în mod sigur, ea s-a aflat în discoteca în seara de 23.04.2002 și nu a intervenit pentru oprirea probei de karate.

Analizând susținerile parchetului, raportat la probatoriul administrat în cauză, în ambele faze procesuale, instanța constată că aprecierile parchetului nu sunt fondate.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză, care se coroborează cu declarațiile inculpaților rezultă că în săptămâna de dinaintea concursului cu Liceul Gh., directorului adjunct i-a fost adusă la cunoștință împrejurarea că elevii și profesorul organizator a luat hotărârea de a folosi foc pentru a creste spectaculozitatea probei. Aceasta si-a exprimat reținerile în ce privește folosirea unor torțe, iar pentru a fi mai convingătoare a dispus confecționarea unei torțe peste care s-a turnat motorină, aceasta arzând pentru scurt timp și scoțând un fum înecăcios. Apreciind ca fiind convingătoare demonstrația, inculpata a avut reprezentarea că s-a renunțat din partea profesorului coordonator la demonstrația care să utilizeze foc.

Acesta este momentul speculat de parchet pentru a reține ca certă împrejurarea că inculpata a cunoscut folosirea focului.

Ori din probele administrate în cauză și expuse în considerentele de față, rezultă că, aproximativ cu 2-3 zile înaintea concursului, inculpatul a venit cu ideea "salvatoare" a folosirii unei substanțe puternic inflamabile, alcoolul tehnic pe care urma să încerce să-l procure prin intermediul mamei sale.

Inculpata a fost însă învoită de directorul, încă din ziua de vineri, pentru a se ocupa de un proiect școlar, condiții în care inculpata a lipsit de la școală atât în ziua de luni, cât și în ziua de, ziua desfășurării concursului. Mai mult, din toate probele administrate în cauză reiese împrejurarea că aducerea alcoolului puternic inflamabil, folosirea lui devenind certă la această dată, s-a făcut chiar în ziua concursului, luându-se măsuri speciale de protejare a substanței, despre care se vehicula faptul că este otrăvitoare, prin încredințarea ei directorului care a păstrat-o în biroul său până ce i-a fost dată inculpatei, care, ulterior l-a încredințat inculpatului, odată cu recuzita concursului.

Este evident în aceste circumstanțe că inculpata nu a cunoscut hotărârea de a se folosi o substanță puternic inflamabilă, alcool tehnic, fapt care făcea astfel posibil folosirea efectelor speciale cu foc la proba de aptitudini.

S-a mai reținut în actul de sesizare al instanței că inculpata nu a împiedicat folosirea focului la discotecă, deși, cu certitudine s-a aflat la discoteca în seara de 23.04.2002.

Instanța apreciază că certitudinea reprezentantului parchetului vizează strict prezența inculpatei la discotecă, în acea seară, ceea ce nu presupune și faptul că inculpata a cunoscut conținutul probei cu toate elementele de natură să mărească spectaculozitatea acesteia. Așa cum rezultă din declarațiile date de aceasta pe parcursul ambelor faze procesuale care se coroborează cu declarațiile mai multor martori, inculpata a fost în discotecă în acea seară pentru a se ocupa de majorete și nu a fost văzută în zona ringului în timpul desfășurării probei de aptitudini.

Pentru aceleași considerente, care au determinat și soluția de netrimitere în judecată a reprezentanților SC - și, conform cărora, necunoscând faptul folosirii focului deschis în discotecă, nu puteau și nici nu trebuiau să prevadă posibilitatea producerii unui asemenea accident, coroborate cu mențiunile instanței, urmează a fi reținut în cauză că nici inculpata nu putea să prevadă posibilitatea producerii accidentului.

În altă ordine de idei, inculpata ca și inculpatul a fost considerată de actul de sesizare ca având calitatea de conducător al unității utilizatoare a spațiului discotecii, incumbându-i astfel obligațiile prev. de art. 19 lit. a,b,c,e,f,g,l din Legea 60/1997.

Oripatronuleste persoana fizică cu atribuții de conducere care angajează salariați cu contract individual de muncă sau cu convenție civilă de prestări de servicii în numele persoanei juridice pe care o reprezintă. în conformitate cu disp. art. 145 alin.1 din Legea învățământului nr.84/1995 directorul, în cazul de față inculpatul, este conducătorul unității școlare, în vreme ce directorul adjunct îndeplinește atribuțiile delegate de directo pe perioade determinate, iar potrivit art.19 din Legea nr.128/1997 privind Statutul Personalului Didactic, angajarea și eliberarea din funcție a personalului didactic auxiliar se face de către directorul unității.

In consecință, directorul adjunct neavând atribuții în ce privește angajarea personalului nu îi incumbau nici respectarea prevederilor art.19 din OG. Nr.60/1997.

S-a mai apreciat de către parchet în defavoarea inculpatei prin actul de sesizare al instanței că potrivit deciziei nr. 27/25.09.2001 a conducerii liceului, directorul adjunct a fost numită președinte a Comisiei pe școală.

Argumentul nu poate fi invocat întrucât atât președintele cât și membrii pe școală își exercitau drepturile și își executau obligațiile doar în unitatea școlară, calitatea acesteia neputând fi extinsă nici în privința drepturilor, dar nici a obligațiilor în afara unității școlare.

Pentru aceste considerente instanța apreciază că imposibilitatea de anticipare, ca element al culpei, din partea inculpatei a evenimentelor ce au dus la producerea rezultatului vătămător, conduce la lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii, vinovăția, motiv pentru care va dispune în conformitate cu art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală coroborat cu art. 10 lit. d Cod procedură penală achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor: ucidere din culpă prev. și ped. de disp. art. 178 alin.2 Cod penal, vătămare corporală din culpă prev. și ped. de disp. art. 184 alin.2, alin.4 Cod penal, vătămare corporală din culpă prev. și ped. de disp. art. 184 alin.1, alin.3 Cod penal, toate cu aplicarea disp. art.33 lit. b Cod penal.

În cauză, s-a vehiculat și s-a încercat dovedirea culpei echipei de medici care au îngrijit pe --, scop în care s-a administrat proba cu expertiza medico-legală. în speță, nu s-a putut dovedi existența culpei medicale. în legătură cu aceasta, instanța ține să precizeze că, raportat la limitele investirii sale prin actul de inculpare, important în această cauză este stabilirea acelor acțiuni sau inacțiuni care au generat rezultatul vătămător, stabilirea acelor cauze fără de care rezultatul nu s-ar fi produs. Ori, leziunile victimei, produse ca urmarea conduitei neglijente a inculpaților în seara de 23.04.2002, aveau potențial tanatogenerator ab inițio. în aceste condiții culpa rămâne a inculpaților, alăturată sau nu culpei altor persoane, culpă care în urma cercetării judecătorești a rămas mai mult decât "eventuală".

Din coroborarea actelor și lucrărilor dosarului, având în vedere considerentele mai sus-expuse, instanța apreciază că vinovăția inculpaților, și este pe deplin dovedită.

În drept, fapta inculpatului minor, care în ziua de 13.04.2002, prin nerespectarea dispozițiilor referitoare la prevenirea și stingerea incendiilor, prin folosirea unei substanțe inflamabile -alcool tehnic -în spațiu închis, în apropierea unei surse de foc aprins a provocat un incendiu, cu ocazia unui spectacol-concurs -licee organizat în incinta discotecii, provocând arsuri ce au dus la decesul victimei --, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "ucidere din culpă" prev. de art. 178 alin.2 Cod penal.

Fapta aceluiași inculpat care în aceleași împrejurări, a cauzat părții vătămate leziuni vindecabile în 85-90 de zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2, alin.4 Cod penal.

Fapta aceluiași inculpat care în împrejurările sus-menționate a cauzat părții vătămate - leziuni vindecabile în 35-40 zile întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1, alin.3 Cod penal.

Întrucât în actul de sesizare al instanței deși la încadrarea în drept a faptei s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de "ucidere din culpă " prev. de art. 178 alin.2 Cod penal, s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de "ucidere din culpă" prev. de art. 178 alin.1 Cod penal și că totodată, s-a reținut, atât în drept, cât și la dispoziția de trimitere în judecată a aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 184 alin.1 și art. 184 alin.2 Cod penal, instanța a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice date faptelor prin actul de sesizare al instanței din infracțiunile reținute în infracțiunile prev. de art. 178 alin.2 Cod penal, art.184 alin.2, alin.4 Cod penal și art. 184 alin.1, alin.3 Cod penal.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța apreciind că inculpatul a săvârșit fapta ca urmarea a nerespectării dispozițiilor legale privitoare la prevenirea și stingerea incendiilor, constată că în speță sunt incidente dispozițiile alineatului 2 al art. 178 Cod penal și în mod corespunzător disp. alin.3 și respectiv 4 ale infracțiunii prev. de art. 184 alin.1 și respectiv alin. 2 Cod penal.

În consecință, instanța în baza disp. art.334 Cod procedură penală va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanței în sensul reținerii față de acest inculpat a dispozițiilor alin.2 a art.178 Cod penal, precum și reținerea corespunzătoare a dispozițiilor alin.3, și respectiv alin.4 a art. 184 Cod penal.

Pentru inculpatul, având în vedere că faptele au fost săvârșite când acesta era minor, în speță, se vor reține ca incidente disp. art. 99 și urmat. Cod penal.

Având în vedere că prin aceeași acțiune a inculpatului s-au vătămat relații sociale ocrotite prin norme penale diferite, se va face aplicarea corespunzătoare disp.art.33 lit. Cod penal, referitoare la concursul ideal de infracțiuni.

Fapta inculpatei majore - și a inculpatului minor care, în calitate de organizatori ai probei de aptitudini din partea Colegiului Tehnic lași, nu au respectat prevederile generale, prev. de art.3 și art.6 din Ordonanța nr.60/1997, precum și pe cele prev. de art. 47 din Ordinul 1023/1998 nu au supravegheat focul deschis și sursele combustibile, făcând astfel, posibilă acțiunea inculpatului de a manipula neglijent sursa combustibilă, omisiune ce a produs și contribuit la izbucnirea, în seara zilei de 23.04.2002 a unui incendiu, în discoteca din lași care a avut drept consecință moartea unei persoane ( - ), vătămarea corporală gravă a alteia ( ) și vătămarea corporală a unei alte persoane ( ), întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.2 Cod penal,

- vătămare corporală gravă din culpă prev. de art. 184 alin.2, alin.4 Cod penal și respectiv de vătămare corporală din culpă" prev. de art. 184 alin.1, alin.3 Cod penal.

Având în vedere că faptele au fost săvârșite de către inculpatul când acesta era minor, în speță, se vor reține ca incidente disp. art. 99 și urmat. Cod penal.

Faptele inculpatului care, în calitate de director, al Colegiului Tehnic din I, organizator al probei de aptitudini în cadrul concursului Liceul anului 2002 și utilizator al spațiului pus la dispoziție (discoteca ) nu a respectat prevederile generale, prev. de art.3 și art.6 din Ordonanța nr.60/1997 și a încălcării culpoase a prevederilor art. 19, lit. a,b,c,e,f,g,l din OG 60/1997, pe cele prev. de art. 47 lit. m din Ordinul 1023/1999 al Ml și normele generale de prevenire și stingere a incendiilor și nu a luat măsurile necesare și obligatorii pentru prevenirea incendiilor, ceea ce a dus, la data de 23.04.2002, la manipularea necorespunzătoare a unei surse combustibile de către inculpatul ce a declanșat un incendiu în discoteca care a provocat, din culpă, moartea numitei --, vătămare corporală gravă a părții vătămate și vătămare corporală a părții vătămate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 178 alin.2 Cod penal, 184 alin.2, alin.4 Cod penal și 184 alini, alin.3 Cod penal.

Prin actul de sesizare al instanței s-au reținut ca incidente dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal privitoare la concursul real de infracțiuni, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, - și a inculpatului minor.

Instanța a pus în discuția contradictorie a părților schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare în sensul reținerii săvârșirii faptelor în condiții de concurs ideal, prev. de art.33 lit. b Cod penal.

În legătură cu această chestiune, instanța apreciază că ceea ce caracterizează și diferențiază concursul ideal de concursul real este împrejurarea că infracțiunile care îl compun sunt săvârșite nu prin tot atâtea acțiuni sau inacțiuni, ca în cazul concursului real, ci printr-o singură inacțiune în care sunt comprimate elementele caracteristice obiective și subiective ale acestor infracțiuni.

De aceea nu importă din punctul de vedere al instanței că s-au încălcat mai multe norme, fie ele cu aplicabilitate generală sau specială, atâta timp cât prin încălcarea și nerespectarea acestor norme s-au creat condițiile și au constituit cauzele principale care au favorizat producerea incendiului în discoteca, având ca efect moartea unei persoane, vătămarea corporală gravă și respectiv vătămarea corporală, din culpă a altor două persoane.

În consecință, apreciind ca incidente în speță dispozițiile referitoare la concursul ideal de infracțiuni, așa cum de altfel parchetul a reținut pentru inculpatul, instanța în baza disp. art.334 Cod procedură penală va dispune schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii față de acești inculpați a dispozițiilor privitoare la săvârșirea faptelor în concurs ideal prev. de art.33 lit. b Cod penal.

Pentru săvârșirea acestor infracțiuni, în temeiul disp. art. 345 alin.2 Cod procedură penală inculpații majori, - și inculpații minori și vor fi condamnați.

- individualizarea judiciară a pedepsei și a modului de executare al acesteia, pentru inculpații majori și -, instanța, ținând seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, (fiind la prima abatere), de împrejurările care atenuează răspunderea penală, precum cele referitoare la poziția procesuală acestora, interesul manifestat față de derularea procesului penal, prin prezentarea în fața autorităților, fără ca instanța să le considere circumstanțe atenuante prin raportare și la cele care agravează răspunderea penală, referitoare la urmările deosebit de grave ale pasivității inculpaților, apreciază că reeducarea inculpaților se va putea realiza (ținând seama și de efectele produse deja de cercetarea penală asupra inculpaților) prin aplicarea unor pedepse cu închisoare al căror cuantum va fi orientat spre minimul special prevăzut de lege pentru faptele săvârșite.

- individualizarea judiciară a sancțiunii aplicabile inculpaților minori și, conform art. 100 Cod penal, instanța, având în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social al faptei săvârșite, starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, dar și comportamentul minorilor, condițiile în care au fost crescuți și în care au trăit, precum și alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorilor, așa cum rezultă din referatele de evaluare psiho-socială întocmite de Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului lași, având în vedere și vârsta inculpaților, dar și circumstanțele personale ale acestora(ținând seama și de efectele produse deja de cercetarea penală asupra inculpaților), apreciază că luarea unei măsuri educative nu mai este posibilă, fiind și insuficientă pentru îndreptarea inculpaților, minori la data săvârșirii faptei și, în consecință, având în vedere criteriile impuse de art.72 Cod penal, sus-menționate, va aplica acestora pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru faptele săvârșite.

Apreciind, față de fiecare dintre inculpați, că scopul și funcțiile pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal (prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni) pot fi atinse fără executarea efectivă a acestora, fiind îndeplinite și celelalte condiții prev. de art. 81 lit. a) și b), Cod penal, nefiind incidente dispozițiile art. 81 alin.3 Cod penal, instanța urmează să dispună suspendarea condiționată a executării pedepselor ce vor fi aplicate inculpaților prin prezenta sentință penală.

Instanța urmează să fixeze inculpaților un termen de încercare calculat potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal, pentru inculpații majori și potrivit disp. art. 110 Cod penal pentru inculpații minori și să învedereze acestora, conform art. 359 Cod procedură penală, dispozițiile art. 83 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul în care inculpații, în cursul termenului de încercare, vor săvârși o infracțiunea intenționată.

În baza dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 543/2002 va constata că pedepsele stabilite inculpaților prin prezenta sentință, sunt integral și condiționat grațiate, având ca efect reducerea pentru fiecare a termenului de încercare corespunzător cu durata pedepsei stabilite.

Față de această împrejurare, deși pedepsele aplicate inculpaților prin prezenta sentință sunt concurente, ele nefiind executabile, ca urmare a incidenței dispozițiilor referitoare la grațiere, nu se vor contopi.

Va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 7 din Legea 543/2002, privind revocarea grațierii condiționate a executării pedepselor stabilite, în cazul săvârșirii unor noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare stabilit, având ca efect executarea în întregime a pedepselor stabilite.

În ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut următoarele:

Partea vătămată - s-a constituit parte civilă în cauză, încă din cursul urmăririi penale cu suma de 40.000.000 lei, fără a specifica dacă aceste a constituie daune morale sau materiale.

În cursul urmăririi penale, partea vătămată, tatăl victimei, s-a constituit parte civilă cu suma de 1500 lei daune materiale, și o sumă ce urma să fie precizată în cursul cercetării judecătorești reprezentând daune morale, iar partea vătămată - s-a constituit parte civilă în cauză cu o sumă pe care urma să o precizeze ulterior.

Partea vătămată -, cu toate că a fost citat nu a formulat plângere prealabilă în cauză pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin.1 cod penal și nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În cursul cercetării judecătorești părinții victimei - s-au mai constituit parte civilă cu suma de - cu titlu de daune morale, iar partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de - lei, cu titlu de daune materiale și morale.

Spitalul de Urgențe lași s-a constituit parte civilă în cauză cu următoarele sume:

- 351.491.692 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru victima -;

- 106.776.010 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru partea vătămată -;

- 58.585.037 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată -;

- 44.282.562 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată.

În cursul cercetării judecătorești instanța, având în vedere actele medicale depuse de partea vătămată, potrivit cărora aceasta a suferit și alte internări pentru vindecarea leziunilor consecutive traumatismului din 23.04.2002, instanța a dispus efectuarea unei adrese către unitatea spitalicească, parte civilă, interpelând-o dacă înțelege să se constituie parte civilă și pentru cheltuielile efectuate în perioada 05.05.-06.05.2003, 01.02.2005-05.02.2005 și în anul 2006 conf. fișei de observație FO 1140/2006, depuse la dosarul cauzei.

Spitalul Clinic de Urgențe a răspuns instanței, din adresă rezultând însă doar constituirea de parte civilă pentru suma deja indicată și cunoscută de instanță, aferentă internării din anul 2002.

Unitatea medicală sus-menționată nu a răspuns însă solicitării instanței.

De asemenea, în cauza de față, a formulat pretenții și Casa de Asigurări de Sănătate lași pentru cheltuielile ocazionate de îngrijirea și spitalizarea părților vătămate -, -, -- și

Având în vedere, ca urmare a modificărilor Legii 95/2006 prin OUG 60/2005, furnizorii de servicii medicale, respectiv, în speță Spitalul de Urgențe lași, se în drepturile Casei de Asigurări de Sănătate, instanța urmează să respingă cererea acestuia de obligare a inculpaților la plata despăgubirilor civile.

Din coroborarea ansamblului probator administrat instanța constată că acțiunile civile formulate de celelalte părți civile sunt întemeiate, urmând a le admite în parte, astfel:

În dovedirea acțiunilor civile formulate de părțile vătămate -, -, și, părinții victimei -, s-a administrat proba cu înscrisuri, reprezentând biletele de ieșire din spital, care atestă împrejurarea că părțile au suferit leziuni pentru a căror vindecare a fost necesară spitalizarea acestora, precum si certificatele medico-legal emise de IML lași.

În ce o privește pe partea civilă - la dosarul cauzei au fost depuse mai multe acte medicale care atestă numeroasele internări suferite pentru vindecare prin intervenții operatorii succesive a sechelelor postcombustionale consecutive traumatismului din data de 23.04.2007(filele 171-177 dosar cercetare judecătorească).

În ce privește daunele materiale, instanța apreciază că acestea trebuie dovedite cu acte, înscrisuri, martori sau orice alte mijloace de probă, menite să ducă la stabilirea cuantumului real și efectiv al prejudiciului material suferit de persoana care le solicită, un atare prejudiciu neputând fi presupus.

Ori în speță partea civilă -, prin apărătorul său ales, s-a constituit parte civilă prin indicarea generică a sumei de 2 miliarde lei, fără a distinge după cum acestea reprezintă daune morale sau materiale, însă așa cum se poate interpreta din modul de redactare al încheierii de ședință în care și părțile civile și s-au constituit părți civile cu suma de 1 miliard cu titlu de daune morale, s-a intenționat reliefarea împrejurării că prejudiciul invocat de - reprezintă, de asemenea daune morale.

Instanța va avea în vedere împrejurarea că la momentul săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii, - era minoră, condiții în care în virtutea obligației instituite prin art.17 din Codul d e procedură penală, va rezolva din oficiu acțiunea civilă, în ce privește prejudiciul material suferit de minora, persoană cu capacitate de exercițiu restrânsă, și constatând că la fila 172 dosar cercetare judecătorească s-a depus un înscris, reprezentând un decont de cheltuieli efectuate de partea vătămată cu ocazia internării sale la Secția de arși a Spitalului de Urgențe, pentru o intervenție chirurgicală în vederea eliminării unor sechele postcombustionale a antebrațului stâng, în valoare de 1100,96 lei, instanța va stabili ca certă existența unui prejudiciu material.

În legătură cu pretențiile formulate de părțile civile și cu titlu de daune materiale în cuantum de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare, instanța apreciind ca notorie existența unor astfel de cheltuieli, privite de instanță ca fiind solicitate într-un cuantum rezonabil, urmează a fi acordate ca atare.

În ce privește prejudiciul moral suferit de părțile vătămate -, -, și, instanța apreciază asupra caracterului de necontestat al acestuia, cu precizarea că acesta trebuie privit din două puncte de vedere diferite: pe de o parte prejudiciul moral suferit de părțile vătămate -, - ca urmare a traumatismelor de o gravitate deosebită, suferite prin producerea accidentului cauzat de inculpați, cu urmări deosebite ce și-au pus amprenta pe dezvoltarea ulterioară,atât fizică cât și psihică a acestora, constând în prejudiciile estetice, ( pe care le prezintă, aprecierea eventualelor sechele de tip înfirmizant și/sau invalidant și a prejudiciului estetic, urmând a fi reevaluate după terminarea procesului fiziologic), iar pe de altă parte, prejudiciul moral suferit de părinții victimei - care au suferit o traumă psihică majoră prin moartea fiicei lor, instanța având în vedere legătura deosebită dintre copil și părinte.

- stabilirea cuantumului despăgubirilor ce vor fi acordate instanța va avea în vedere că vătămarea gravă a integrității corporale a unei persoane poate să se concretizeze nu numai într-un prejudiciu patrimonial determinat și imediat evaluabil, constând, de exemplu, în cheltuielile medicale, dar și într-un alt prejudiciu, care este consecința caracterului ireversibil al vătămării, care lipsesc persoana în cauză de posibilitatea de a participa deplin la vița socială, de a se bucura efectiv și direct de binefacerile acestei participări.

Acest prejudiciu ar putea fi atenuat prin acordarea unor despăgubiri, prin care să se înlocuiască, cel puțin în parte, acele latitudini pe care omul pe deplin sănătos le are, dar de care a fost lipsit prin accidentul al cărui victimă a fost.

În stabilirea întinderii prejudiciului nu se ia în considerare nici starea materială autorului prejudiciului nici starea materială a victimei, iar gravitatea vinovăției nu constituie, în principiu un criteriu pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor; autorul prejudiciului va răspunde integral chiar și pentru culpa cea mai ușoară și indiferent dacă le-a prevăzut sau nu.

În cazul în care, după acordarea despăgubirilor prin hotărâre judecătorească se face dovada unor noi prejudicii, având drept cauză aceeași faptă ilicită, se pot obține despăgubiri suplimentare, fără a se putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterior pronunțate.

Pentru aceste considerente, chiar dacă instanța nu poate repara răul produs părților vătămate prin faptele inculpaților, apreciază că o reparație echitabilă s-ar putea realiza prin obligarea acestora la plata unor sume de bani cu titlu de daune morale.

În legătură de asemenea cu latura civilă a cauzei, în speță s-a pus problema existenței sau inexistenței răspunderii Inspectoratului Școlar Județean lași pentru faptele elevilor sau ale profesorilor, susținându-se că în mod neîntemeiat s-a dispus introducerea în cauză a acestei unități în calitate de parte responsabilă civilmente, motivat de împrejurarea că directorul nu are raporturi de muncă cu unitatea, nefiind prepusul -ului, fapt dovedit de contractul de muncă depus la dosar.

- 28.03.2002 între SC SRL și Inspectoratul Școlar Județean a intervenit un protocol de colaborare ce avea ca obiect optimizarea proiectului. Conform acestui acord Inspectoratul Școlar lași avea obligația desemnării unor specialiști care să participe la fiecare seară de concurs, semnalând organizatorilor ivirea oricăror probleme pentru înlăturarea sau remedierea lor.

SC SRL a încheiat apoi, cu fiecare dintre liceele participante contracte de prestări servicii.

Instanța nu poate reține apărarea -ului conform căruia prin încheierea protocolului, inspectoratul și-a asumat doar obligația de a permite reprezentanților să intre în școli: dimpotrivă, așa cum la s-a primit o adresă din partea inspectoratului, prin care se solicita să nu se permită consumul de băuturi alcoolice în incinta discotecii si ca spectacolul să se finalizeze până la ora 22,30, realizând practic o supervizare activităților desfășurate, pe tot parcursul desfășurării concursului, Inspectoratul Școlar Județean lași avea obligația de a onora înțelegerea avută cu inițiatorul proiectului de a delega specialiști pentru monitorizarea activităților în discotecă ( așa cum rezultă din adresa SC SRL către Inspectoratul Școlar Județean).

Potrivit disp. art.19 alin.1 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar "directorul este subordonat Inspectoratului Școlar Județean".

Pe de altă parte, în ce privește calitatea de parte responsabilă civilmente a Colegiului Tehnic din I, instanța având în vedere disp. art.22 din Regulament în conformitate cu care, directorul are calitatea de angajator, încheind contracte individuale de muncă cu personalul angajat, având drept de îndrumare și control asupra activității întregului personal salariat al unității de învățământ (conform alin.7 al aceluiași articol) constată că răspunderea unității școlare urmează a fi angajată în cauză, în calitate de comitent pentru prepusul său, inculpata.

Pentru obligarea la plata despăgubirilor este necesar ca prejudiciul să fi fost produs printr-o faptă ilicită.

Este deopotrivă faptă ilicită nu numai acțiunea dar și omisiunea, inacțiunea ilicită, neîndeplinirea unei activități, ori neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau măsură trebuia potrivit legii să fie întreprinsă sau luată.

Așadar inacțiunea constituie faptă ilicită, ori de câte ori, norma legală obligă pe o anumită persoană să acționeze într-un anumit mod, cerință legală care nu a fost respectată.

Ori, pentru a fi angajată răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, potrivit art. 1000 alin.3 Cod Civil este necesară existența următoarelor elemente: existența prejudiciului; existența faptei ilicite a prepusului; existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu; existența vinei prepusului în comiterea faptei ilicite.

Instanța constatând, pentru considerentele făcute cu ocazia examinării răspunderii civile delictuale pentru fapta altuia, că Ministerul Educației și Cercetării nu are calitatea de comitent în raport cu directorul unității școlare, că este ordonator de credite pentru unitățile școlare care au, de asemenea, personalitate juridică și sunt ordonatori terțiari de credite, va dispune scoaterea din cauză a ministerului.

Pentru acestea, apreciind ca îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale față de părțile vătămate și civile din partea inculpaților găsiți vinovați, și a părților responsabile civilmente, instanța, în bazadisp.art.14

și 346 Cod procedură penală coroborat cu disp.art.998 Cod civil, art.1000 alin.2, alin.3 Cod civil, art.1003 Cod Civil va obliga inculpații, și, în solidar și cu părțile responsabile civilmente, și, Colegiul Tehnic din lași și Inspectoratul Școlar Județean lași să plătească despăgubiri civile după cum urmează:

- părții civile suma de 50000 lei cu titlu de daune morale și suma de 1100,96 cu titlu de daune materiale,

- părților civile și suma de 70000 lei cu titlu de daune morale și suma de 1500 lei cu titlu de daune materiale,

- părții civile din I, suma de 4000 lei cu titlu de daune morale.

Având în vedere totodată, că partea vătămată - a fost internată în Spitalul Clinic de Urgențe I unde i s-au acordat îngrijiri medicale, efectuându-se cheltuieli în cuantum de 35.172,0812 lei, că pentru îngrijirile acordate părții vătămate s-au făcut cheltuieli în valoare de 10.726,90 lei, iar pentru - internat la aceeași unitate sanitară, cheltuieli în cuantum de 5887,1075 lei, instanța, în baza dispozițiilor art. 313 alin.1 din Legea 95/2006, raportat la dispozițiilor art. 998 și art. 1000 alin.2 alin.3 și art. 1003 Cod civil va obliga, în solidar, inculpații, - și și în solidar și cu părțile responsabile civilmente, și, Colegiul Tehnic din I și Inspectoratul Școlar Județean lași să plătească furnizorului de servicii medicale Spitalul Clinic de Urgențe lași, cheltuielile ocazionate de îngrijirea fiecăreia din părțile vătămate menționate mai sus, cu sumele indicate, sume ce vor fi actualizate la data executării prezentei sentințe, cu titlu de despăgubiri civile.

Va respinge pretențiile formulate de Spitalul de Urgențe I, pentru numitul G, motivat de împrejurarea că această parte vătămată nu a formulat plângere prealabilă în cauză, condiție în care eventualele fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa nu au fost deduse judecății.

Va respinge pretențiile civile formulate de parte civilă Casa de Asigurări de Sănătate din lași, constând în cheltuielile ocazionate de îngrijirea și spitalizarea numiților, - și

Va respinge restul pretențiilor civile formulate în cauză de părțile civile, și, ca nedovedite.

Va lua act că Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii "Gr. " B și Serviciul Județean de Ambulanță lași nu s-au constituit părți civile în cauză.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, Inspectoratul Școlar al Județului I - atât în nume propriu cât și în numele Colegiului Tehnic " - inculpații, părțile civile, și părțile civile și.

Inculpatul, prin avocatul ales, a susținut oral dar și în scris că soluția de condamnare dispusă împotriva sa, precum și cea de obligare la dezdăunarea părților civile este nelegală și netemeinică, deoarece:

- ca urmare a unei insuficiente coroborări a probelor dosarului,

greșit reține prima instanță vinovăția inculpatului pentru îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor care îi reveneau cu privire la punerea în aplicare a normelor, respectiv că acesta, deși a cunoscut faptul că în proba de aptitudini vor fi folosite torțe aprinse, nu a luat măsuri pentru interzicerea acestui fapt, precum și pentru prevenirea incendiului;

- greșit se reține vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii

de ucidere din culpă din moment ce nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între decesul victimei și activitatea acestora;

- instanța de fond a dat o interpretare greșită, față de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 60/1997 - potrivit cărora conducătorul unității școlare are obligația să stabilească prin dispoziție scrisă responsabilitățile și modul de organizare privind apărarea împotriva incendiilor în unitatea sa, să asigure identificarea și evaluarea riscurilor de incendiu, să asigure planurile de salvare împotriva incendiilor și să elaboreze instrucțiuni de apărare - reținând greșit că în raport de împrejurarea că acel concurs se desfășura într-un spațiu utilizat pentru desfășurarea unei activități extrașcolare, organizată de școala al cărei director era inculpatul, pe durata desfășurării probei de aptitudini, localul trebuie considerat ca făcând parte din unitatea condusă de inculpat;

- greșit se reține că inculpatul avea posibilitatea de a prevedea rezultatul periculos ce s-a produs prin folosirea, în cadrul probei de

aptitudini, a unor tăvițe cu alcool, din moment ce a cunoscut această împrejurare abia în momentul derulării probei menționate;

- este greșită concluzia primei instanțe or, în raport de datele

concrete ale speței, toate asigurările privitoare la prevenirea și stingerea incendiilor aparțin proprietarului locației în care s-a desfășurat concursul, referitoare la cauza decesului victimei - respectiv aceea că leziunile suferite de victimă aveau potențial tanato-generator ab inițio, ceea ce exclude ideea unei pretinse culpe medicale - în raport cu concluziile raportului experților independenți care au verificat conduita medicală și au stabilit în sensul că decesul s-a datorat unei hidratări excesive a organismului victimei, precum și a administrării necorespunzătoare de antibiotice, ceea ce a condus la pedepsirea inculpatului, aprioric, fără verificarea legăturii de cauzalitate între faptă și urmarea vătămătoare.

În raport de toate aceste critici, inculpatul a solicitat să se dispună achitarea sa, nefiind îndeplinite cerințele ce condiționează latura obiectivă și cea subiectivă a infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Inculpata a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, deoarece, privitor la aceasta, instanța de fond a pronunțat sentința fără o analiză amănunțită a probatoriului, fiind reținute aspecte chiar contradictorii referitoare la contribuția sa efectivă în derularea evenimentelor ce au condus la producerea incendiului, îmbrățișându-se, fără prea multe argumentări, motivarea și opinia Ministerului Public.

Astfel, s-a reținut corect în sentința criticată că "ideea folosirii focului" la proba de aptitudini a concursului a fost colectivă, spontană, conturată în contextul unei discuții dintre inculpată și elevii liceului care doreau câștigarea competiției, însă se reține greșit în aceeași sentință ca "deosebit de relevantă" declarația martorului pe baza căreia s-a format opinia că inițiativa directă, imperativă în sensul utilizării focului de către elevi pe care îi coordona a aparținut acesteia (în care arată că "ideea folosirii focului a aparținut prP. care anterior participase la un concurs susținut de alt liceu și a apreciat ca deosebită prestația celuilalt liceu").

De asemenea, s-a susținut că pe tot parcursul discuțiilor și pregătiri probei de aptitudini, anterioare desfășurării concursului, inculpata, în calitate de profesor coordonator, a atras atenția asupra pericolului pe care îl prezenta o astfel de probă - precizând, de nenumărate ori, că de combustibil și de aprinderea focului se vor ocupa doar elevii anume delegați care participau la acea probă, și care mai utilizaseră în astfel de situații focul - și a luat măsurile necesare pentru a se evita producerea oricăror incidente neplăcute, astfel că greșit se reține în sentință faptul că inculpata nu și-a pus problema unei interdicții privind folosirea focului, din moment ce și alte licee folosiseră anterior focul, iar proprietarul locației și firma organizatoare nu au contestat aceasta.

Este criticat și aspectul că instanța de fond a absolvit de orice vină, firmele menționate, deși potrivit convenției semnată între acestea și liceele participante la concurs, le reveneau anumite obligații ce nu au fost respectate, între care aceea că proprietarul spațiului să ia măsurile necesare pentru prevenirea și stingerea incendiilor, inclusiv asigurarea unui personal de pază suficient și calificat care să controleze introducerea în incinta discotecii a unor materiale inflamabile.

Totodată se critică că, în mod greșit instanța de fond a absolvit de orice vină instituția sanitară și cadrele medicale care au contribuit la tratarea și îngrijirea victimei și părților vătămate, în condițiile în care expertizele medico-legale, avizările și supervizările dar și declarațiile date în cauză de părțile vătămate, de părinții și rudele victimei constituie probe concludente ce conduc la concluzia existenței culpei medicale ce a determinat decesul victimei - dar și la ceea a inexistenței legăturii de cauzalitate între activitatea desfășurată de inculpata - respectiv omisiunea acesteia de a lua măsurile de prevedere necesare pentru folosirea focului deschis în spațiu închis - și rezultatul final produs - moartea victimei.

Se critică și aspectul că instanța de fond a făcut aplicarea în cauză a unor dispoziții legale abrogate (. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor) deja abrogate la momentul soluționării pe fond a cauzei, înlocuite cu cele din Legea nr. 307/2006 publicată în Monitorul Oficial. la 21.07.2006.

În raport de aceste critici a solicitat admiterea apelului, achitarea inculpatei-apelante în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală raportat la art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală.

Inculpatul - apelant a criticat sentința ca nelegală și netemeinică deoarece:

- soluția instanței de fond este consecința unei greșite interpretări a probelor administrate - probe care nu conturează mai presus de orice îndoială vinovăția inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa.

Astfel, greșit reține instanța de fond că el a avut calitatea de organizator al concursului, calitate în care, alături de inculpata nu a solicitat Grupului Pompieri I permis de lucru cu foc deschis în spațiu închis, conf. normelor date în aplicarea Ordonanței nr. 775/22.07.2007, ci a avut calitate de concurent, de participant la concurs, aspect demonstrat de toate probele dosarului respectiv de declarația martorului -, de declarațiile inculpaților, precum și de declarația inculpatului-apelant, a inculpatei. Toate aceste probe demonstrează că ideea folosirii focului a aparținut inculpatei - organizatoare a concursului - el a turnat alcool în tăvițe, l-a aprins, lăsând însă sticla cu alcool, fără, în preajma unor cărămizi amplasate în acel loc.

Considerând că greșit a fost antrenată răspunderea sa penală, a solicitat să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală.

A criticat sentința și în latura civilă, motivând că, deși probatoriul cauzei relevă că elevii participanți la concurs, printre care se numărau și părțile civile - nu au respectat un minim de distanță față de zona în care se desfășurau probele concursului, instanța de fond nu reținut și culpa acestora la producerea consecințelor vătămătoare cauzatoare de incendiu.

De asemenea, a criticat că despăgubirile civile acordate de instanța de fond sunt disproporționate în raport cu prejudiciul efectiv cauzat, solicitând reducerea cuantumului acestora, nefiind dovedite în totalitate.

Inculpatul-apelant a criticat sentința ca nelegală și netemeinică deoarece:

- prima instanță nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate de el în cursul procesului penal în sensul existenței unei culpe concurente a victimei și a celorlalte părți vătămate în cauzarea propriei lor vătămări, deoarece deși li s-a adus la cunoștință, cu ocazia prezentării probei de către crainicul evenimentului că aceasta implica folosirea focului deschis și că este periculoasă aproprierea publicului de sursele de foc, cu solicitarea de a se deplasa în partea a sălii, acestea au rămas într-o zonă periculoasă, în apropierea surselor aprinse de foc. Considerând că părțile vătămate puteau și trebuiau să prevadă rezultatul unor astfel de conduite neglijente, a solicitat cuantificarea culpei acestora în producerea rezultatului final nefast în raport de care se impune reindividualizarea pedepsei aplicate fiecărui inculpat și diminuarea proporțională a pretențiilor civile acordate de prima instanță fiecăreia dintre părțile civile.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașia criticat soluția de achitare a inculpatei, invocând că pe baza unei interpretări greșite a probelor cauzei dar și a dispozițiilor legale la care face referire (art. 19 din OG60/1997),instanța de fond a reținut în mod incorect lipsa de vinovăție a acesteia, deși în cauză este evidentă culpa acesteia prin omisiune, prin ignorarea atribuțiilor din fișa postului, de care a dat dovadă.

Astfel, s-a argumentat că, în speța de față, stabilirea culpei prin omisiune este bazată pe anticipabilitatea riscului, a pericolului producerii rezultatului dăunător. Inculpata, în calitate de profesor de chimie, director adjunct și președinte al comisiei de pază și protecție contra incendiilor, dispunea de pregătirea necesară pentru evaluarea cotei de risc la folosirea focului într-o sală de competiție. Opoziția exprimată de aceasta anterior desfășurării concursului - în sensul că a dezaprobat utilizarea, în timpul probei de aptitudini, a unor torțe aprinse - dovedește că a prevăzut riscul unui rezultat vătămător.

Apărările formulate de aceasta în sensul că nu a cunoscut decizia inculpatei și a participanților la concurs, - luată în ultimele două zile anterioare concursului - de a folosi alcool tehnic la aprinderea torțelor, precum și că nu a știut în concret cum se va desfășura proba, nu o pot exonera de răspundere, deoarece, potrivit fișei postului (fila 710 vol. I din dosar) avea obligația de a urmări respectarea normelor de disciplina muncii de către personalul din subordine, dar și pe aceea de îndeplinire a sarcinilor stabilite prin instrucțiuni, normative sau a celor date de organele superioare.

În acest context, avea obligația cel puțin să verifice și să se asigure că inculpata și elevii respectă interdicția de a utiliza foc deschis în spațiul destinat concursului. Împrejurarea că acel concurs s-a desfășurat în afara spațiului școlii, și că atribuțiile sale în calitate de responsabil încetau, nu o poate absolvi de răspundere, din moment ce atribuțiile sale corelative funcției de conducere (director adjunct) nu încetau față de o activitate a liceului, prin profesorii și elevii acestuia.

De asemenea, nici împrejurarea că, în calitate de director adjunct și împreună cu inculpatul, director plin al liceului au acceptat coordonarea elevilor participanți la concurs de către inculpata, fără participarea profesorului cu atribuții specifice - numita -, responsabil și consilier pentru activități educative, nu o degrevau de obligația de a verifica respectarea disciplinei muncii, respectiv dacă elevii și profesoara respectă interdicția de a aborda activități riscante cu foc.

Nici împrejurarea că în zilele de luni și, anterioare concursului, a fost învoită, nu o absolvă de răspundere, în cauză neexistând vreo dovadă care să demonstreze că s-a preocupat sau că s-a interesat de elevii participanți și profesorul lor în ce condiții utilizau focul deschis la proba de aptitudini.

Totodată, parchetul a susținut și că, în calitate de salariat și persoană cu funcție de conducere a liceului ce utiliza spațiul pus la dispoziție de, în baza contractului încheiat de acestea, inculpata nu iese din sfera noțiunii de "utilizator" în sensul OG60/1997, - fiind irelevant că spațiul fusese închiriat de societatea menționată de la un terț - și ca atare, avea obligații în ce privește conduita proprie în care se include și aceea de realizare privind luarea măsurii de prevenire și de a se abține de la acțiuni personale cu focul (potrivit art. 22 lit. c și 24 din OG60/1997).

În raport de toate aceste considerente, Parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte, a sentinței și pe fond, condamnarea inculpatei - pentru infracțiunile reținute în rechizitoriu.

Inspectoratul Școlar al Județului I, prin reprezentantul său legal, atât în nume propriu cât și în numele Colegiului Tehnic " ", au criticat sentința ca nelegală și netemeinică, invocând că în mod greșit a fost antrenată răspunderea civilă a acestora, în solidar cu inculpații, deoarece:

- instanța de fond, fără o analiză atentă a actelor dosarului, nu a observat că nu s-a obligat, nici față de firmele organizatoare a concursului și nici față de unitatea școlară în cauză, să-și asume vreo responsabilitate, ci s-a obligat doar, prin protocolul încheiat, să permită organizatorilor de a pătrunde în incinta unității școlare pentru a organiza concursul;

- instanța de fond omis să observe că la dosarul cauzei nu există nici un act, cerere, din partea organizatorilor concursului sau din partea unităților școlare, din care să rezulte că i se solicită implicarea sa în concurs, reținându-se incorect în sentință că avea obligația de a recomanda specialiști și evaluatori; or, răspunderea I putea fi antrenată doar în condițiile în care ar fi fost solicitată să propună evaluatori și ar fi fost solicitată să propună evaluatori și ar fi aprobat folosirea focului deschis la proba de concurs;

- potrivit Regulamentului de organizare și funcționare al inspectoratelor școlare și regulamentului școlar, I administrează doar procesul instructiv-educativ, fără a se implica în activitățile extrașcolare pe care le desfășoară unitățile școlare din subordine:

- potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ, directorii unităților școlare nu sunt prepușii cum greșit reține instanța de fond ci ai unității școlare cu care are contract de muncă și răspund în fața acesteia doar pentru buna desfășurare a procesului instructiv-educativ și pentru activitatea economico-financiară în temeiul contractului de management educațional și numai pentru activitatea ce se desfășoară la sediul unității școlare, iar pentru celelalte activități aceștia răspund în fața Consiliului de Administrație și față de consiliul profesoral al unității școlare;

- conform art. 1000 alin. 3 din Cod civil, persoana juridică răspunde numai pentru faptele săvârșite de prepușii săi, iar conf. alin. 4, pentru faptele săvârșite de elevi și de ucenici nu răspunde unitatea școlară, în speță Colegiul tehnic " ", ci membrii corpului didactic ca persoane fizice, or în cauză s-a demonstrat că doar un grup restrâns de elevi și inculpata și inculpatul cunoșteau că la proba de aptitudini urmează a se folosi foc deschis, nu și celelalte persoane implicate (-,;

- cheltuielile ocazionate de îngrijirea părților vătămate datorate unităților sanitare cad în sarcina exclusivă a persoanelor care au săvârșit fapta cauzatoare de prejudicii, și nu în sarcina comitentului, cum greșit a stabilit instanța de fond;

- greșit au fost exonerate de răspundere firmele organizatoare, deși aveau obligația să asigure buna desfășurare a concursului și securitatea participanților, potrivit contractului de prestări servicii încheiat între unitatea școlară și;

- instanța de fond a omis să constate culpa comună a elevilor, inclusiv a celor vătămați în producerea prejudiciului în contextul cunoscut.

În raport de aceste critici Inspectoratul Școlar Județean a solicitat admiterea apelurilor, exonerarea sa, dar și a Colegiului Tehnic I de orice răspundere, în temeiul art. 1000 alin. 3 și 4 din Codul civil.

Partea civilă, precum și părțile civile și au criticat sentința ca nelegală și netemeinică, fără a dezvolta oral sau în scris motivele ce au determinat declanșarea acestei căi de atac, achiesând cu prilejul dezbaterilor pe fondul cauzei la solicitarea inculpaților-apelanți și a părților responsabile civilmente de a fi antrenată în cauză și răspunderea firmelor organizatoare ale concursului.

Examinând sentința atacată și cauza în întregime atât din prisma criticilor formulate de părțile apelante și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerentele.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului de fond rezultă că, pe baza unui probatoriu complex, legal administrat și temeinic apreciat, prima instanță a stabilit și reținut corect situația de fapt, existența infracțiunilor cu judecata cărora a fost sesizată precum și a vinovăției inculpaților, dar și existența și întinderea prejudiciilor materiale și morale cauzate prin activitatea infracțională, încadrarea juridică stabilită prin sentința apelată fiind legală.

În ce privește apelul declarat de inculpatul, tribunalul a constatat că, în mod corect a fost antrenată răspunderea sa penală și civilă, din moment ce în cauză este demonstrat cu suficiență că acesta, în calitate de director al Colegiului Tehnic " " - organizatorul și utilizatorul spațiului pus la dispoziție de -, în sensul dat de legiuitor în art. 22 din nr.OG 60/1997 - și organizator al concursului, neexercitându-și atribuțiile de îndrumare și control ce îi reveneau conform fișei postului și dispozițiile din art. 7, 19 și 22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar,a încălcat obligațiile impuse de art. 3, art. 6 din Nr.OG 60/1997, art. 19 lit. a, b, c, e, f, g, i din același act normativ, precum și dispozițiile din art. 47 lit. m din Ordinul nr. 1023/1999 al și normele generale de prevenire și stingere a incendiilor.

Astfel, întreg ansamblul probator al cauzei relevă împrejurarea că, deși a cunoscut cu mult timp înainte de desfășurarea concursului aspectul că proba de aptitudini susținută de elevii liceului implica folosirea focului deschis în spațiu închis, că s-a luat cu acordul său decizia folosirii unei substanțe ușor inflamabile (alcool industrial) pe care a și păstrat-o în biroul său până la susținerea probei, nu a luat și nu a pus în aplicare nici una dintre măsurile necesare și obligatorii prevăzute de dispozițiile legale sus-arătate, respectiv: nu a adus la cunoștință proprietarului spațiului, Inspectoratului Școlar Județean și reprezentanților că va utiliza în cadrul probei de aptitudini foc deschis și combustibili ușor inflamabili; nu a făcut nici un demers pentru obținerea avizelor, autorizațiilor legale, respectiv a permisului de lucru cu foc deschis în spațiu închis și cu public, conform art. 19 alin. 1,2, art.21 din Ordinul nr.1023 din 15.11.1999 privind aprobarea Dispozițiilor generale de ordine interioară pentru prevenirea și stingerea incendiilor și art. 39 alin. 1, 3 din Ordinul nr. 775 din 22.07.1998 pentru aprobarea Normelor generale de prevenire și stingere incendiilor.

Totodată, tribunalul a constatat că, în considerarea funcției pe care o deținea, inculpatul era obligat să-și exercite atribuțiile de îndrumare, control și supraveghere a cadrelor didactice și elevilor - organizatori și participanți la acel concurs - dar și la respectarea și punerea în aplicare a dispozițiilor legale din actele normative menționate, fiind lipsit de relevanță aspectul că acea activitate nu se desfășura în incinta liceului, din moment ce în baza convenției încheiate între Inspectoratul Școlar Jud. I și unitatea școlară pe care o conducea acceptase utilizarea spațiului pus la dispoziție de Le I în scopul susținerii concursului de către proprii săi elevi și profesori, ceea ce implică obligația îndeplinirii obligațiilor din art. 19 al nr.OG 60/1997.

Or, acceptând organizarea și desfășurarea concursului fără luarea tuturor măsurilor de prevedere necesare, fără a se informa în prealabil asupra normelor legale pe care era ținut să le respecte și aplice în raport de împrejurările concrete în care se desfășura proba de aptitudini ce implica folosirea focului deschis și fără să aibă în reprezentare consecințele imediate ale inacțiunilor sale, inculpatul și-a asumat toate efectele dăunătoare ale incendiului produs în contextul menționat anterior.

Respectarea de către inculpat a regulilor de diligență, prudență ce rezultă din normele legale invocate în hotărârea primei instanțe referitoare la luarea măsurilor de prevenire a incendiilor era imperios necesară în orice situație, chiar și în ipoteza în care -, proprietarul spațiului ar fi cunoscut că elevii participanți la concurs vor folosi foc deschis și substanțe inflamabile, întrucât așa cum corect reținut și prima instanță, colegiul pe care îl reprezintă în acel moment devenise "utilizatorul" spațiului în sensul art. 22 nr.OG 60/1997, și, în acest context, era primul ținut să nu permită desfășurarea probei de aptitudini decât după ce s-a asigurat că s-au luat toate măsurile de prevenție de natură a limita ori exclude pericolul producerii unui eventual incendiu.

Prin urmare, nu poate fi reținută apărarea inculpatului formulată în sensul reținerii culpelor finanțatorului și inițiatorului concursului, proprietarului spațiului, și firmei de pază cât timp acestora nici nu li s-a adus la cunoștință folosirea focului deschis în acel spațiu de către utilizator, respectiv de Colegiul tehnic

De asemenea, în cauză este pe deplin demonstrată și vinovăția inculpatei-apelante, constând în aceea că în calitate de profesor organizator al concursului susținut de elevii Colegiului Tehnic " " din I, nu a respectat regulile de diligență, prudență prevăzute în art. 3 și 6 din nr.OG 60/1997, precum și pe cele din art. 47 din ordinul 1023/1998, respectiv nu a solicitat conducerii liceului, inițiatorului concursului, a Inspe4ctoratului Școlar Județean proprietarul spațiului destinat desfășurării acestuia, luarea tuturor măsurilor de prevenție necesare pentru utilizarea, în condiții de maximă securitate, a focului deschis și substanțelor inflamabile în spațiu închis, cu public, nu a asigurat supravegherea atentă, riguroasă a elevilor concurenți prezenți în perimetrul unde se desfășura proba de aptitudini, dar și a recipientelor ce conțineau substanțe inflamabile, omisiuni ce au făcut posibilă producerea incendiului în contextul reținut corect de prima instanță ce a avut drept urmare vătămarea corporală a unor persoane și decesul alteia.

Obligația luării măsurilor legale necesare de prevedere spre a evita pericolul unui incendiu, cât și obligația de control și de supraveghere a elevilor, concurenți și spectatori în timpul desfășurării probei de aptitudini subzistă în sarcina inculpatei, chiar și în ipoteza în care ea ar fi propus sau nu utilizarea focului deschis și a substanțelor ușor inflamabile în spațiul închis, cu public, precum și în situația în care proprietarul spațiului ar fi avut știință despre conținutul concret al probei de aptitudini, deoarece, cum s-a mai arătat și-a asumat rolul de organizator al concursului dar și de "utilizator" al spațiului.

Apărările invocate de aceasta în sensul că a instruit elevii participanți cu privire la utilizarea focului și manipularea sticlelor cu lichid inflamabil, că aceștia mai folosiseră focul și în alte ocazii, ori că și alte licee participante la acel concurs au folosit foc și surse de foc în același spațiu, nu prezintă relevanță și nu o poate disculpa, din moment ce nu a luat nici o măsură concretă dintre cele impuse de normele legale și nici nu a asigurat efectiv controlul și supravegherea recipientelor cu lichid inflamabil, dar și supravegherea riguroasă a tuturor persoanelor prezente în perimetrul unde se desfășura proba spre a evita consecințele vătămătoare ale unui eventual incendiu pe care trebuia și putea să-l prevadă.

Corect a respins prima instanță apărările celor doi inculpați formulate în sensul de a se constata inexistența legăturii de cauzalitate între inactivitatea desfășurată de aceștia și rezultatul final produs - moartea unei persoane, precum și în sensul reținerii culpei profesionale a echipei de medici de la Spitalul de Urgență I ce au asigurat asistența medicală a victimei - -.

Astfel, din analiza dispozițiilor art. 178 Cod penal rezultă concluzia că latura obiectivă a infracțiunii de ucidere din culpă constă, sub aspectul elementului material, dintr-o acțiune sau inacțiune susceptibilă să producă direct sau indirect rezultatul - moartea persoanei. De asemenea, rezultă și că este necesar să existe legătură de cauzalitate între acțiunea și inacțiunea făptuitorului și rezultatul produs, fiind lipsit de relevanță dacă între activitatea făptuitorului și rezultat s-a interpus acțiunea culpabilă sau fortuită a altor persoane, dacă se stabilește că acțiunea/inacțiunea culpabilă a autorului a fost aptă, prin ea însăși, să conducă la producerea rezultatului.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea se săvârșește din culpa cu previziune (sau ușurință), fie sub forma culpei simple (neglijență), aceasta din urmă presupunând o încălcare de către făptuitor a obligațiilor de diligență care îi reveneau în raport cu activitatea desfășurată și pe care trebuia să le prevadă.

În speță, s-a demonstrat pe baza expertizelor medico-legale supuse controlului Comisiei Superioare de Avizare și Control a actelor medico-legale din cadrul " Minovici" B că leziunile produse victimei - aveau un grad crescut de gravitate și prezentau ab inițio potențial tanatogenerator, ceea ce conduce indubitabil la concluzia că legătura de cauzalitate dintre omisiunile tuturor inculpaților și rezultatul produs nu poate fi înlăturată, chiar și dacă s-ar admite ipoteza susținută de aceștia în sensul că neaplicarea unei terapeutici adecvate sau incomplete de către echipa de medici ce a acordat asistență medicală și îngrijiri victimei ar fi contribuit la decesul acesteia. Se impune precizarea că ipoteza susținută de inculpați în sensul arătat anterior nu poate fi reținută cât timp aceasta are la bază doar o opinie personală a experților independenți exprimată în legătură cu decesul victimei, în cauză având forță probantă deplină expertiza medico-legală astfel cum a fost avizată de Comisia Superioară de Avizare și Control a actelor medico-legale din cadrul " Minovici"

Mai mult, în acest stadiu procesual al cauzei nici nu s-ar putea reține culpa echipei de medici ce au tratat și îngrijit victima, din moment ce obiectul judecății, inclusiv în această etapă, se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare, potrivit art. 317 Cod procedură penală. Se impune și precizarea că, urmare actelor premergătoare efectuate sub acest aspect în prima etapă procesuală, s-a dispus, prin rechizitoriu, neînceperea urmăririi penale, dispoziție ce nu a fost contestată de nici una dintre părțile apelante, în condițiile art. 275-278 și urm. Cod procedură penală.

Este greșită și susținerea inculpatei formulată în sensul că prima instanță a reținut incidența în cauză a unui act normativ deja abrogat la data soluționării cauzei (9.02.2007), în speță nr.OG 60 din 28.08.1997 (actualizată) privind apărarea împotriva incendiilor - și nu a Legii nr. 307/2006 intrată în vigoare la 21.07.2006, din moment ce s-a făcut corect aplicarea principiului activității legii, care regulă generală de aplicare a normei juridice în timp, consacrat în art. 15 alin. 2 din Constituție care prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.

Față de împrejurarea că în cauză nu s-a dovedit existența culpei medicale și cum din analiza și verificarea tuturor circumstanțelor în care s-a derulat activitatea infracțională, atât sub aspect obiectiv (a cerințelor de diligență pe care în situația dată inculpații trebuiau să le respecte pentru a preveni rezultatul) cât și sub aspect subiectiv (dacă inculpații puteau și trebuiau să respecte regulile de diligență - ce decurg din actele normative arătate anterior cât și din contractul de muncă al inculpaților, din contractul de management educațional, din fișa postului - spre a evita producerea consecințelor) se impune concluzia că numai activitatea culpabilă a inculpaților care au dat dovadă de o lipsă de prevedere condamnabilă a determinat producerea rezultatului - moarte victimei -, tribunalul a constatat că în mod corect a fost antrenată răspunderea penală a acestora

Tribunalul a reținut ca nefondate și criticile formulate de inculpatul.

În mod corect a stabilit și reținut prima instanță vinovăția inculpatului, din moment ce s-a demonstrat indubitabil cu probe că prin conduita sa imprudentă - constând în manipularea necorespunzătoare a unui recipient ce conținea alcool tehnic, în timpul desfășurării probei de aptitudini, fără a fi fost instruit și delegat să contribuie în vreun mod la susținerea probei menționate de către colegii săi și fără să se asigure că nu există riscul declanșării vreunui incendiu - a creat toate condițiile propice declanșării acestuia în sala de spectacol ce a avut ca urmare vătămarea corporală a colegilor săi, -, și decesul victimei -.

Relevante sunt în acest sens declarațiile tuturor martorilor oculari audiați în cauză ce converg spre concluzia că inculpatul fără a fi abilitat de organizatorii concursului (și fără a se asigura că poate folosi recipientul cu alcool în condiții de maximă siguranță fără riscul producerii unui incendiu, deși cunoștea că lichidul procurat chiar de el este puternic inflamabil) din proprie inițiativă, a turnat alcool din recipientul nesupravegheat peste o sursă de foc, ceea ce a făcut posibil producerea incendiului ce a avut ca rezultat vătămarea corporală a unora dintre cei prezenți și respectiv decesul unei persoane.

Împrejurarea că părțile vătămate, ca și alți spectatori nu au dat curs îndemnului de a se deplasa din partea dreaptă a sălii spre a ocupa zona din partea a acesteia, este lipsită de relevanță și nu este de natură să îl disculpe sau să diminueze răspunderea acestuia, deoarece, în aceste condiții, cunoscând caracteristicile lichidului din recipient, trebuia să adopte o conduită diligentă, respectiv să nu intervină în nici un fel în desfășurarea probei de aptitudini, trebuind și putând prezuma că în contextul dat exista pericolul producerii unui incendiu și vătămării acestora. Mai mult, intervenția sa de reaprinde sursele de foc în timpul susținerii probei menționate nu era prevăzută sau cunoscută nici de organizatorii concursului, nici de victime sau de alte persoane, încât toți aceștia să fi avut posibilitatea de a aprecia corect asupra riscurilor la care sunt expuse în acea zonă pe care o ocupau.

Dar, cum s-a arătat, inculpatul a ignorat prezența acelor spectatori din zona dreaptă a sălii, și, fără a-i preveni pe organizatori, pe spectatori și pe alți responsabili ai concursului, a intervenit intempestiv în desfășurarea probei, creând în acest mod condițiile propice pentru producerea și propagarea incendiului, fiind corect reținute, deci, culpele concurente ale inculpaților.

Nu au fost primite nici criticile formulate de inculpatul.

Astfel, în mod corect a fost reținută în cauză și culpa (prin omisiune) a inculpatului, alături de cea a inculpatei -, deoarece în calitate de participant la organizarea și susținerea probei de aptitudini a concursului avea obligația de a cunoaște și respecta normele legale referitoare la utilizarea focului deschis în spații închise, respectiv de a cunoaște, de a respecta dar și de a lua toate măsurile necesare prevenirii incendiilor, de a se asigura că utilizarea surselor de foc și combustibililor se face în locația respectivă în condiții de maximă siguranță, de a supraveghea și a avea sub control permanent atât sursele de foc și substanțele inflamabile folosite în timpul concursului, cât și persoanele aflate în imediata apropiere a locului de desfășurare a probei, astfel încât să nu fie pusă în primejdie viața sau integritatea corporală vreunuia dintre cei prezenți în locația destinată concursului.

Apărarea inculpatului formulată în sensul că a fost un simplu participant, concurent la proba de aptitudini a concursului - și nu organizator cum corect reține instanța de fond - nu îl poate disculpa, și nici nu poate avea consecințe sub aspectul diminuării răspunderii sale penale și civile, din moment ce acesta a avut o contribuție esențială în organizarea și desfășurarea probei de aptitudini, fiind demonstrat în cauză că a susținut și încurajat ideea folosirii focului în timpul probei, că avea cunoștință despre folosirea unui lichid inflamabil ale cărei proprietăți le testase anterior concursului, că ulterior aprinderii focului, la începutul probei, a lăsat fără și nesupravegheată recipientul cu alcool inflamabil ce a fost ulterior luată apoi de inculpatul, care, manevrând-o necorespunzător, a provocat incendiul.

Chiar în situația în care ar fi avut doar rol de participant, concurent la competiția organizată în contextul cunoscut, avea obligația de a se asigura anterior derulării probei că poate folosi în condiții de maximă siguranță focul deschis și substanța inflamabilă, putând refuza, în lipsa unor astfel de condiții, să participe la acea probă.

Afirmația că ideea folosirii focului în timpul probei aparține doar inculpatei nu îl poate disculpa și nici nu poate determina diminuarea răspunderii sale penale, civile din moment ce toate declarațiile martorilor audiați în cauză, inclusiv declarațiile sale converg spre concluzia că a acceptat ideea folosirii focului, a conceput și materializat planul de desfășurare a probei menționate, a cunoscut proprietățile lichidului inflamabil folosit, că lăsând recipientul cu lichid nesupravegheat fără a-l încredința cuiva, a făcut posibilă intervenția necontrolată a inculpatului care, prin reaprinderea surselor de foc a creat toate condițiile izbucnirii incendiului ce a condus la vătămarea mai multor persoane și decesul alteia.

Nu poate fi reținută culpa concurentă a victimelor, cum solicită inculpatul, din moment ce acestea nu au avut nici o contribuție în declanșarea incendiului, iar susținerea făcută în sensul că acestea nu ar fi respectat un minim de distanță față de zona în care se desfășurau probele concursului, nu poate determina reținerea culpei acestora din moment ce nu cunoșteau planul de derulare a probei de aptitudini, respectiv că se vor folosi surse de foc și substanțe inflamabile, încât să se poată prezuma că puteau și trebuiau să prevadă posibilitatea producerii unui incendiu în zona în care se găseau ca spectatori care să le pună viața și integritatea corporală în primejdie. Mai mult, inculpatul, ignorând prezența acestora în imediata apropiere a locului unde urma să fie susținută proba specială în discuție, a continuat să-și pună planul în scenă, fără ca, în prealabil să fi cerut îndepărtarea imediată a acestora, controlul zonei respective, supravegherea atentă a surselor de foc și combustibililor utilizați, astfel că nu poate fi reținută ideea unei culpe concurente.

De asemenea, instanța de apel a constatat că sunt nefondate și criticile aduse sentinței de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași.

În mod incorect se pretinde antrenarea răspunderii penale și a inculpatei, alături de ceilalți inculpați, căreia i s-a atribuit prin actul de sesizare a instanței calitatea de conducător al utilizatorului al spațiului destinat desfășurării concursului, în accepțiunea art. 22 din nr.OG 60/2997, din moment ce s-a dovedit pe deplin în cauză că, într-o primă etapă, fiind informată de inculpata că, în timpul probei de aptitudini susținută de elevii liceului vor utiliza focul, a cerut toate detaliile necesare, inclusiv o probă practică pentru a se convinge în ce codiții aprobă sau nu utilizarea focului deschis într-un spațiu închis, în final exprimându-și dezacordul, aspect relevat atât de declarațiile sale cât și de ale inculpaților, precum și de declarațiile martorilor audiați în cauză. Aceleași probe relevă că ulterior acestui moment, respectiv în zilele premergătoare susținerii concursului inculpata nu a mai fost informată nici de inculpatul și nici de inculpata sau de vreo altă persoană că nu s-a renunțat la ideea folosirii focului și nici despre decizia luată de aceștia de a folosi alcool tehnic pentru aprinderea torțelor. Această lipsă de informare coroborată cu împrejurarea că inculpatei i s-a aprobat o învoire de către inculpatul în zilele premergătoare concursului conduc în mod indubitabil la concluzia că nu i se poate imputa, în calitate de președinte al comisiei constituită la nivelul liceului, ori în calitate de director adjunct al utilizatorului spațiului destinat desfășurării concursului, omisiunea îndeplinirii măsurilor de prevedere impuse de art. 19 lit. a, b, c, e, f, g, i din nr.OG 60/1997 și de Regulamentul menționat anterior.

Împrejurarea că aceasta a fost prezentă în discoteca menționată în seara desfășurării concursului, unde supraveghea grupul de majorete poziționat într-o altă zonă a sălii, ce nu îi permitea să urmărească și să supravegheze și pe cei implicați în susținerea altor etape ale concursului, nu justifică reținerea culpei acesteia, în condițiile în care cunoștea și la acel moment că se luase decizia de a se renunța la folosirea focului deschis în timpul probei de aptitudini în ce fel urma a se materializa proba de aptitudini.

Desigur, în considerarea funcțiilor ce le îndeplinea, avea obligația de a se informa sau de a cere să fie informată dacă și în ce condiții se folosește foc deschis și substanțe inflamabile pentru susținerea probei de aptitudini, însă, cum s-a dovedit, aceasta fusese învoită de directorul liceului - inculpatul, inclusiv pentru ziua în care se desfășura concursul, astfel că, în acest context, neputând a i se atribui calitatea de "utilizator" al spațiului în sensul dat de OG60/1997, nu-i este imputabilă omisiunea îndeplinirii atribuțiilor de conducător al liceului, ori de președinte al comisiei. În această situație, inculpatul, care a aprobat învoirea acesteia fără a desemna o altă persoană care să preia vremelnic și atribuțiile ce îi reveneau acesteia în calitate de organizator al concursului dar și pe cele de director adjunct, de președinte al comisiei de, poartă întreaga răspundere pentru neluarea măsurilor legale impuse de actele normative în vigoare, de regulamentul de funcționare al învățământului preuniversitar referitoare la prevenirea incendiilor, precum și pentru nesupravegherea riguroasă a spațiului și persoanelor participante la acel concurs.

Așadar, cum toate elementele de fapt conturate de probatoriul cauzei conduc la concluzia că inculpata a fost în imposibilitate obiectivă de a anticipa riscul declanșării incendiului în acel spațiu, dar și că în seara susținerii concursului, deși prezentă în acel spațiu, era degrevată, ca efect al învoirii, de obligațiile ce îi reveneau în calitate de organizator al concursului, de conducător al liceului și președinte al comisiei, Tribunalul constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică.

Criticile aduse sentinței apelate de părțile responsabile civilmente Inspectoratul școlar Jud. I și Colegiul Tehnic " " I sunt, de asemenea nefondate.

Articolul 1000 alin. 3 Cod civil conține dispoziția potrivit căreia comitenții răspund "de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat.

Din analiza acestei dispoziții rezultă că, ceea ce este definitoriu pentru calitățile de comitent și prepus este existența unui raport de subordonare care se întemeiază pe împrejurarea că, pe baza acordului dintre ele, o persoană fizică sau juridică a încredințat unei persoane fizice o anumită însărcinare. Din această însărcinare decurge posibilitatea pentru prima persoană - comitent - de a da instrucțiuni, de a direcționa, îndruma și controla activitatea celeilalte persoane - denumită prepus - acesta din urmă fiind obligat de a respecta și urma îndrumările și directivele primite.

Această subordonare a prepusului față de comitent, constituie deci, fundamentul raportului de prepușenie, care atrage incidența disp. art. 1000 alin. 3 Cod civil, conform cărora comitenții sunt chemați să răspundă, ca părți responsabile civilmente, pentru faptele cauzatoare de prejudicii, cu caracter infracțional, săvârșite de prepușii lor în funcțiile încredințate.

În speță, corect a fost angajată răspunderea civilă a Inspectoratului Școlar Județean I în calitate de parte responsabilă civilmente, fiind demonstrată în cauză existența raportului de prepușenie dintre aceasta și inculpatul - director al Colegiului Tehnic " " I, raport ce a luat naștere ca urmare a perfectării contractului de management educațional.

Astfel, potrivit art. 2 din contract, Inspectoratul Școlar Județean I încredințează managerului educațional (directorului) conducerea și administrarea unității de învățământ iar art. 4 lit. B pct. 1 din același contract impune, între alte obligații, și pe aceea ca directorul, în considerarea acestei însărcinări "să desfășoare activitatea sub îndrumarea inspectoratului școlar, față de care este subordonat" (dispoziții înserate în formularul tipizat depus în volumul III - dosar fond). Această relație de subordonare rezultă și din art. 19 alin. 1 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Unităților de Învățământ Preuniversitar (publicat în Monitorul Oficial al României - Partea I nr. 131/19.02.2002) care statuează că directorul este subordonat inspectoratului școlar județean, reprezentat prin inspectorul școlar general.

Cum, apelanta Inspectoratul Școlar Județean I recunoaște existența unui astfel de contract de management educațional încheiat cu inculpatul și implicit a raportului de prepușenie, tribunalul a constatat că, nici una dintre apărările acesteia nu poate fi primită, fiind corect antrenată răspunderea sa de comitent față de toate părțile civile, inclusiv față de partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe

În ce privește pe apelanta Colegiul Tehnic " " tribunalul a constatat că, a fost corect antrenată răspunderea sa conform art. 1000 alin. 3 Cod civil, față de părțile civile, din moment ce și în privința acesteia este demonstrată în cauză existența raportului de prepușenie întemeiat pe contractele de muncă încheiate pe durata nedeterminată, cu inculpații (fila 261 din dosar fond vol. III), (fila 262 din dosar fond vol. III). Și acestor raporturi juridice născute din contractele de muncă menționate le este specifică subordonarea, în procesul desfășurării activității instructiv-educative a celor doi inculpați, față de unitatea școlară la care sunt angajați ca profesori. Această relație de subordonare a inculpaților față de Colegiul Tehnic rezultă și din dispozițiile art. 22 lit. a și ale art. 7 din regulamentul mai sus amintit potrivit cărora, directorul, în calitate de angajator, încheie contracte individuale de muncă cu personalul angajat, având drept de îndrumare și control asupra activității întregului personal salariat al unității de învățământ.

Nu au fost primite apărările părților responsabile civilmente apelante formulate în sensul reținerii în cauză a culpelor reprezentanților legali ai SC LA I, întrucât cum s-a arătat mai sus, profesorilor organizatori ai concursului - prepușii lor, precum și celorlalți inculpați - le este imputabilă în exclusivitate producerea incendiului, prin neluarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la prevenirea incendiilor, neimpunerea interdicției de folosire a focului deschis în acel spațiu închis în condițiile în care s-ar fi constatat la timp de către inculpatul și inculpata neluarea unor astfel de măsuri, nesupravegherea elevilor participanți la proba de aptitudini și a recipientelor cu substanțe inflamabile - omisiuni ce au avut un rol hotărâtor în vătămarea corporală a unor persoane și decesul altei persoane.

Apelul declarat de partea civilă a fost de asemenea, constatat ca nefondat și a fost respins reținându-se că din analiza actelor dosarului de fond rezultă că partea civilă nu a produs dovezile necesare spre a demonstra temeinicia pretențiilor materiale solicitate, admiterea în parte a acestora, în limita sumei de 1.100,96 lei fiind justificată de decontul depus la dosar privind cheltuielile efectuate de partea vătămată pentru o intervenție chirurgicală în vederea eliminării unor sechele postcombustionale ale antebrațului stâng (fila 172 din vol. III dosar fond), soluția primei instanțe fiind, sub acest aspect corectă.

În ce privește cererea de daune morale,tribunalul a constatat că suma acordată cu acest titlu, 50.000 lei reprezintă o compensație decentă a suferințelor fizice și psihice încercate de aceasta ce constituie urmarea leziunilor corporale cauzate în contextul descris anterior, fiind corect determinată de prima instanță prin evaluarea justă a actelor medicale și medico-legale depuse la dosar.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul, constatând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 402/9.02.2007 a Judecătoriei Iași, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, de inculpații, de părțile responsabile civilmente și partea civilă.

Constatând că la termenul de judecată din 15.XI.2007 părțile civile și au precizat că își retrag apelurile declarate împotriva aceleiași sentințe, tribunalul a dat eficiență juridică dispozițiilor art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.

Văzându-se și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,

În termenul legal prevăzut de art. 385³alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Inspectoratul Școlar Județean I în nume propriu și în numele Colegiului Tehnic " " I și de inculpații, și -.

Prin recursul declarat,Parchetula criticat soluția de achitare a inculpatei pentru infracțiunile prev. de art. 178 al. 2 Cod penal, art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal și art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal dispusă de prima instanță și menținută de instanța de apel, soluție bazată pe o greșită apreciere a probatoriului administrat în cauză.

A susținut recurentul că statutul inculpatei în momentul producerii accidentului nu era al unui terț degrevat absolut de funcție și obligații prin simplul fapt că fusese învoită de activitățile din orar în acea zi și îi reveneau obligațiile de diligență care impuneau să prevadă rezultatul, fiindu-i imputabil că la momentul când a ajuns în discotecă nu s-a interesat dacă se mai folosește foc, dacă s-au luat măsuri de prevedere și să blocheze manifestarea concepută de elevi.

Aspectul reținut de instanțe că inculpata nu putea să prevadă rezultatul este eronat întrucât în virtutea calității sale de profesor de chimie, director adjunct și președinte al comisiei de pază și protecție contra incendiilor și a informațiilor de care dispunea - discuția prealabilă cu propunerea de a se utiliza foc și experimentul efectuat - avea toate elementele de anticipabilitate a riscului.

Probele administrate nu dovedesc că ideea folosirii focului a fost expres și clar interzisă de inculpată și chiar dacă acest lucru ar fi fost făcut era obligația inculpatei în seara concursului să verifice dacă dispoziția sa a fost respectată.

Ori, în fapt, inculpata a recomandat a se renunța la activități cu foc și a presupus că elevii și profesorul și-au însușit opinia ei, fără a verifica ulterior dacă s-a renunțat ceea ce califică elementele culpei sale fără de care nu ar fi fost posibilă producerea rezultatului și care intră în concurs cu vinovăția în forma culpei a celorlalți inculpați.

Pentru aceste motive, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iașia solicitat admiterea recursului și pe cale de consecință condamnarea inculpatei -.

Partea responsabilă civilmente Inspectoratul Școlar atât în nume propriu, cât și in numele Colegiului Tehnic " " Iaf ormulat următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie:

- nereținerea de către instanțe a culpei reprezentanților legali ai celor două firme organizatoare a concursului - "" SRL și "- " în condițiile în care potrivit contractului de prestări servicii încheiat "" SRL avea obligația de a asigura buna desfășurare a concursului, iar în virtutea contractului de locațiune "- " SRL trebuia să asigure toate condițiile tehnice specifice discotecii, precum și securitatea participanților;

- atât instanța de fond, cât și cea de apel au ignorat prevederile art. 1000 alin. 3 Cod civil reținând în mod greșit că între Inspectoratul Școlar Județean I și inculpatul existau raporturi de prepușenie, întrucât contractul de management educațional nu intră sub incidența Codului muncii, fiind un contract de mandat.

- antrenarea greșită a răspunderii prin nerespectarea prevederilor art. 1000 alin. 4 Cod civil ce consacră răspunderea cadrelor didactice vinovate de nesupravegherea elevilor și nu cea a unității școlare.

- greșita obligare la plata cheltuielilor necesitate de îngrijirea victimelor suportate de unitatea sanitară întrucât caracterul strict personal al acestei sancțiuni civile împiedică antrenarea răspunderii comitentului fiind aplicabile prevederile art. 998 și 999 Cod civil.

- omisiunea instanțelor de a reține în cauză culpa comună a părților vătămate ce nu au respectat normele de protecție a muncii având obligația de a păstra o distanță față de locul de desfășurare a concursului.

În raport de aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului și exonerarea Inspectoratului Școlar Județean I și a unității școlare de plata daunelor materiale și morale față de părțile civile.

Motivându-și recursul declarat,inculpatula susținut că vinovăția sa în săvârșirea faptelor a fost reținută greșit în cauză, pe baza unei insuficiente coroborări a probatoriilor administrate și a unei interpretări eronate a prevederilor Legii 60/1997, ignorându-se faptul că responsabilitatea privind prevenirea și stingerea incendiilor cădea în sarcina proprietarului imobilului și că nu a avut cunoștință de folosirea unor tăvițe cu alcool decât în momentul derulării efective a probei de aptitudini.

A invocat și faptul că instanțele nu au realizat o verificare concretă a caracterului tanato -generator al leziunilor pe care le-a suferit victima și au stabilit legătură de cauzalitate între faptă și urmarea vătămătoare deși raportul experților independenți demonstrează existența culpei medicale prin hidratarea excesivă a organismului victimei și administrarea necorespunzătoare de antibiotice.

Considerând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile laturii obiective a infracțiunii și nu se justifică nici culpa sa, inculpatul a solicitat admiterea recursului și pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. "c" Cod procedură penală.

În drept, a invocat dispozițiile art. 385⁹pct. 9 Cod procedură penală.

Criticile formulate deinculpatulau vizat următoarele aspecte:

- instanțele au reținut greșit calitatea sa de organizator al concursului întrucât probele administrate dovedesc că a fost un simplu concurent și că ideea folosirii focului a aparținut inculpatei -, căreia îi revenea, în calitate de organizator alături de "" SRL și "- " SRL obligația asigurării condițiilor optime pentru derularea probei;

- instanțele au omis să constate culpa echipei de medici ce au tratat și îngrijit victima.

În raport de aceste critici a solicitat a se dispune achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. "a" Cod procedură penală;

- sub aspectul laturii civile a criticat nereținerea în cauză a culpei părților vătămate ce nu au respectat distanța minimă față de locul în care se desfășurau probele concursului, precum și faptul că despăgubirile civile stabilite sunt disproporționate raportat la prejudiciul efectiv cauzat, solicitând reducerea cuantumului celor două categorii de daune acordate fără a fi dovedite în totalitate.

Prin recursul promovat,inculpata -a criticat hotărârile atacate, indicând următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:

- soluția de condamnare dispusă de prima instanță și menținută de instanța de apel a fost dată fără o analiză amănunțită a probelor din dosar, fiind reținute aspecte contradictorii în ce privește contribuția sa efectivă la derularea evenimentelor ce au dus la producerea incendiului. Susține inculpata că ideea folosirii focului în cadrul probei de aptitudini nu i-a aparținut ci a fost o idee colectivă, spontană ce a fost adusă la cunoștință conducerii liceului și ulterior experimentelor făcute a luat toate măsurile de siguranță necesare pentru a se evita producerea oricăror incidente neplăcute;

- în mod greșit instanțele au absolvit de orice vină firma organizatoare, firma de pază și proprietarul discotecii cărora le revenea obligația de a lua toate măsurile de asigurare privitoare la prevenirea și stingerea incendiilor și care puteau și trebuiau să prevadă posibilitatea producerii unor astfel de incidente;

- hotărârile recurate sunt criticate și sub aspectul absolvirii de orice vină a instituției și cadrelor medicale ce au contribuit la tratarea și îngrijirea victimei și a părților vătămate, prin ignorarea probelor ce demonstrează existența culpei medicale, inculpata susținând că între activitatea sa și decesul survenit ulterior a intervenit ca și cauză determinantă a morții modalitatea de tratament a victimei de către cadrele medicale;

- instanțele nu au observat că la momentul pronunțării hotărârii primei instanțe Ordonanța 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor fusese abrogată și înlocuită prin Legea nr. 307/2006 publicată în Monitorul Oficial nr. 633 din 21.07.2006, anterior pronunțării hotărârii, iar, în prezent Ordinul 1023/1999 a fost abrogat prin Ordinul 163/29.04.2007 publicat în Monitorul Oficial nr. 216 din 29.03.2007.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat, în principal, restituirea cauzei la parchet în baza art. 333 Cod procedură penală, pentru completarea și refacerea urmăririi penale, iar, în subsidiar, achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală, invocând cauzele de casare prev. de art. 385⁹pct. 14,17 și 18 Cod procedură penală.

Inculpatula criticat hotărârile recurate, susținând că a fost antrenată greșit răspunderea sa penală, soluția de condamnare fiind bazată pe o interpretare eronată a probelor administrate în cauză ce atestă calitatea sa de participant și nu de organizator al con cursului, responsabilitatea aparținând firmelor organizatoare ce nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractele încheiate.

Totodată, recurentul a invocat și existența culpei medicale ce a condus la decesul victimei și în raport de criticile formulate a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. "c" Cod procedură penală.

Examinând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs formulate și cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 9,14,17 și 18 Cod procedură penală raportat la art. 385⁹alin. 2 Cod procedură penală ce au fost invocate de recurenți, Curtea apreciază recursurile ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:

Fiind investită cu soluționarea cauzei instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și împrejurările cauzei, reținând o situație de fapt în concordanță cu probele administrate la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească.

De asemenea, a verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor formulate de părți, argumentându-și soluția de înlăturare a acestora, prin expunerea argumentelor de fapt și de drept ce au fundamentat opinia, a analizat elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare pronunțată, precum și cea de achitare, rezolvând astfel fondul cauzei.

Probatoriul a fost corect interpretat și coroborat de prima instanță, avându-se în vedere toate împrejurările și datele care converg spre o reală stabilire a situației de fapt și a activității infracționale desfășurate de fiecare inculpat.

- rândul său, în mod judicios și temeinic motivat, instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanței, a procedat la propriul examen al probelor cu respectarea dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală și a reverificat apărările invocate de părți stabilind în concret contribuțiile cauzale ale inculpaților, determinând și sub aspect subiectiv gradul de culpă al fiecăruia, în baza mijloacelor de probă administrate reținând în mod corect că accidentul produs a fost consecința faptelor concurente culpabile ale inculpaților, -, și.

În cauză, instanțele au examinat efectiv probele esențiale supuse aprecierii lor de către părți, îndeplinindu-și obligația de motivare a hotărârilor pronunțate, motivare ce corespunde atât cerințelor dispozițiilor art. 356 Cod procedură penală, oferind elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc, cât și garanțiilor impuse de art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului privind dreptul la un proces echitabil.

Prin urmare, critica formulată de recurenți privind incidența cazului de casare prev. de art. 385⁹pct. 9 Cod procedură penală este nefondată.

Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate în mod nemijlocit în faza cercetării judecătorești, instanțele au stabilit în mod corect vinovăția inculpaților, -, și sub forma culpei, aceasta fiind determinată printr-o evaluare a contribuțiilor cauzale ale acestora, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, dar și lipsa vinovăției inculpatei - în comiterea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată.

Astfel, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultă cu certitudine că în seara zilei de 23.04.2002inculpatul, prin nerespectarea dispozițiilor referitoare la prevenirea și stingerea incendiilor, prin folosirea unei substanțe inflamabile -alcool tehnic - în spațiu închis, în apropierea unei surse de foc aprins a provocat un incendiu, cu ocazia unui spectacol - concurs -licee organizat în incinta discotecii provocând arsuri ce au dus la decesul victimei - -, iar părților vătămate, și - leziuni vindecabile în 85 -90 de zile de îngrijiri medicale, respectiv 35-40 zile,inculpații - șiîn calitate de organizatori ai probei de aptitudini din partea Colegiului Tehnic " " I nu au respectat regulile prevăzute de art. 3 și art. 6 din Ordonanța nr. 60/1997, precum și pe cele prev. de art. 47 din Ordinul 1023/1999 nu au supravegheat focul deschis și sursele combustibile, făcând astfel posibilă acțiunea inculpatului de a manipula neglijent sursa combustibilă, omisiune ce a produs și contribuit la izbucnirea, în seara zile de 23.04.2002 a incendiului ce a avut drept urmare moartea unei persoane și vătămarea corporală a altor două persoane, iarinculpatulîn calitate de director al Colegiului Tehnic " " I, organizator al probei de aptitudini în cadrul concursului "Liceul anului 2002" și utilizator al spațiului pus la dispoziție nu a respectat regulile prev. de art. 3 și art. 6 din Ordonanța nr. 60/1997 a încălcat prevederile art. 19 lit. "a", "b", "c", "e", "f", "g" li "l" din nr.OG 6/1997, prevederile art. 47 lit. "m" din Ordinul 1023/1999 al și normele generale de prevenire și stingere a incendiilor și nu a luat măsurile necesare și obligatorii pentru prevenirea incendiilor ceea a dus la manipularea corespunzătoare a unei surse combustibile de către inculpatul, declanșând incendiul ce a provocat, din culpă, moartea victimei --, vătămarea corporală gravă a părții vătămate și vătămarea corporală a părții vătămate.

Atât instanța de fond, cât și cea de apel au indicat probele ce au servit ca temei al soluției de condamnare dispusă și menținută și au verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor formulate de părți.

În recurs,inculpațiiau reiterat criticile formulate în faza apelului, critici ce au ca element comun susținerea privind comiterea unei erori grave de fapt ce a dus la pronunțarea unei soluții greșite de condamnare în sensul dispozițiilor art. 385⁹pct. 18 Cod procedură penală.

Legiuitorul a avut în vedere atunci când a prevăzut cazul de casare referitor la comiterea de către instanțe a unei erori grave situație în care, contrar probelor indubitabile existente în cauză, prima instanță a pronunțat, iar, cea de control judiciar a menținut una dintre soluțiile prevăzute de art. 345 alin. 1 din Codul d e procedură penală, în temeiul unor fapte reținute în mod vădit greșit, care nu corespund realității.

Acest caz de casare presupune deci un viciu în stabilirea situației de fapt în sensul că, în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă, în mod evident, din probele administrate, existând o vădită neconcordanță între modul în care acestea au fost percepute și analizate în hotărâre.

Ori, în speță, situația de fapt, împrejurările comiterii faptelor și vinovăția inculpaților au fost corect stabilite de către instanțe ce nu au comis nici o eroare gravă de fapt în stabilirea situației reale pe baza aprecierii judicioase și complete a probelor depuse și administrate, cu consecințe și în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor.

Astfel, vinovățiainculpatuluisub forma culpei a fost stabilită pe baza depozițiilor martorilor audiați din care rezultă că inculpatul este cel care a declanșat producerea incendiului în momentul în care a turnat de la înălțime alcool tehnic - substanță pe care acesta a adus-o în ziua concursului la școală - din recipientul de plastic aflat pe ring, într-o tăviță în care focul se stinsese, acesta propagându-se ulterior sub forma unei jerbe de foc ce a izbit persoanele aflate în partea dreaptă a ringului.

Probatoriul administrat a relevat și faptul că inculpatul, deși nu avea atribuții privind organizarea probei de aptitudini, a intervenit în acest fel în desfășurarea probei, fără a se asigura că nu există riscul declanșării unui incendiu și fără a-i preveni pe organizatori, pe spectatori sau alte persoane, acțiunea sa directă fiind cea care a dus la declanșarea incendiului.

În recurs, inculpatul a invocat faptul că greșita apreciere a probelor a determinat reținerea greșită a calității sale de organizator și absolvirea de orice vină a firmelor organizatoare, dar și a echipei de medici ce s-a ocupat de tratarea și îngrijirea victimei --.

Ori, în cauză, nu s-a reținut că ar fi avut atribuții în privința organizării, dimpotrivă, in stanțele au stabilit că fără a fi abilitat de organizatorii concursului, a acționat din proprie inițiativă și a creat toate condițiile declanșării incendiului ce a dus la decesul victimei -- și la vătămarea corporală a părților vătămate.

Critica privind omisiunea stabilirii culpei reprezentanților legali ai firmelor organizatoare - "" SRL și "- " SRL, precum și a culpei medicale și a stabilirii legăturii cauzale între conduita pretins necorespunzătoare a acestora și moartea victimei a fost invocată de părți atât în cursul primei judecăți, cât și în faza apelului fiind examinată și înlăturată în mod corect de instanțe.

Investită cu judecarea faptelor reținute în sarcina inculpaților trimiși în judecată prin rechizitoriu, instanța, în temeiul art. 317 Cod procedură penală are obligația (așa cum de altfel a și procedat) să se pronunțe numai cu privire la acele fapte și persoane.

Prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții, și Grupul de medici al Spitalului de Urgență I condus de profesor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 34 -37 din Legea nr. 90/1996, art. 178 alin. 2 Cod penal, art. 184 alin. 2,4 Cod penal și art. 184 alin. 1,3 Cod penal, soluții ce s-au întemeiat în ce privește pe reprezentanții celor două firme pe faptul că necunoscând că se va folosi foc deschis în discotecă, nu puteau și nici nu trebuiau să prevadă posibilitatea producerii unui accident, iar în privința echipei de medici, s-a reținut lipsa unei certitudini cu privire la existența culpei medicale ca și condiție ce ar fi favorizat rezultatul.

Potrivit dispozițiilor art. 275 -278 Cod procedură penală soluțiile de neîncepere a urmăririi penale pot fi contestate, însă nici una dintre părți nu a uzitat de această procedură.

Pe de altă parte, în cursul judecății, procurorul de ședință nu a cerut extinderea procesului penal cu privire la alte persoane care să fi participat la săvârșirea unei fapte penale în legătură cu faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

Așa fiind, în acest cadru legal susținerile privind stabilirea culpei concurente și a altor persoane nu pot fi primite.

Pe baza depozițiilor martorilor audiații și a declarațiilor date de inculpați printr-o analiză minuțioasă a tuturor împrejurărilor cauzei, instanțele au determinat în concret și contribuțiile cauzale aleinculpaților -, șisub forma culpei prin omisiune.

Existența culpei celor trei inculpați a fost evaluată atât în raport cu criteriul obiectiv, al posibilității de a prevedea rezultatul, cât și cu criteriul subiectiv, posibilitatea de prevedere fiind evaluată în raport cu însușirile, capacitatea, experiența de viață și starea psiho -fizică a făptuitorului în momentul săvârșirii faptei.

Din împrejurările concrete în care au fost comise faptele, analizate sub aspectele menționate a rezultat căinculpata -, în calitate de profesor organizator al concursului nu a respectat regulile prevăzute de art. 3 și 6 din Ordonanța nr. 60/1997, precum și pe cele prev. de art. 47 din Ordinul nr. 1023/1999, nu a supravegheat focul deschis și sursele combustibile, făcând astfel posibilă acțiunea inculpatului de a manipula neglijent sursa combustibilă.

În virtutea calității sale de organizator al concursului inculpata avea obligația luării măsurilor legale necesare de prevedere pentru a evita pericolul unui incendiu, precum și cea de control și de supraveghere pe perioada desfășurării probei de aptitudini.

Atât în faza apelului, cât și în recurs inculpata - a invocat faptul că a adus la cunoștința conducerii liceului ideea colectivă a folosirii focului în cadrul probei de aptitudini și că ulterior a luat toate măsurile de siguranță necesare privind instruirea elevilor cu privire la utilizarea focului și manipularea sticlelor cu lichid inflamabil, asemenea substanțe fiind folosite și de alte licee concurente în același spațiu.

Apărările sale au fost înlăturate în mod corect de instanța de apel, fiind lipsite de relevanță pe planul răspunderii penale a inculpatei câtă vreme aceasta a fost de acord cu folosirea focului într-un spațiu închis, a organizat împreună cu inculpatul modul de desfășurare a probei de aptitudini în cadrul căreia se hotărâse folosirea alcoolului tehnic adus de inculpatul și deși a asistat cu o zi înainte la incidentul ivit cu ocazia folosirii focului de un alt liceu participant la concurs când flăcările s-au ridicat până în tavan și au ars chiar părul unui spectator, inculpata nu a luat nici una din măsurile prevăzute de lege pentru prevenirea și stingerea incendiilor, omisiune ce a dus la lipsa supravegherii recipientelor cu substanță inflamabilă, dar și a persoanelor ce se aflau în zona desfășurării probei, și a permis astfel, intervenția inculpatului și declanșarea incendiului.

Prin urmare, inculpata nu a manifestat grija necesară și nu a făcut tot ce trebuia și avea posibilitatea să facă pentru a cunoaște și evita urmările.

Nici apărările sale în sensul reținerii în cauză a culpei reprezentanților legali ai firmelor " SRL și "- " SRL și a echipei de medici nu pot fi primite pentru considerentele ce au fost redate în cuprinsul motivării de față la momentul cerificării criticilor formulate de recurentul cu precizarea că solicitarea inculpatei de a fi restituită cauza la parchet pentru completarea urmăririi penale nu este permisă de lege, dispozițiile art. 333 Cod procedură penală fiind abrogate prin art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, iar, după abrogarea acestui text restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale se dispune, potrivit art. 322 alin. 2 Cod procedură penală, doar în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.

Ori, în cauză, nu s-a invocat și nici dovedit existența vreunuia dintre aceste cazuri strict prevăzute de lege.

Inculpata a criticat hotărârile recurate și sub aspectul aplicării în cauză a unor acte normative abrogate la momentul soluționării cauzei - respectiv nr.OG 60/28.08.1997 abrogată prin Legea nr. 307/2006 și Ordinul 1023/1999 abrogat prin Ordinul 163/2007, însă așa cum a reținut și instanța de apel critica este neîntemeiată, în speță fiind respectat principiul neretroactivității legii instituit de art. 15 alin. 2 din Constituție ce prevede că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Dacă legea nouă s-ar aplica și pentru situațiile juridice născute sau stinse anterior acesteia atunci s-ar încălca prevederile constituționale invocate.

Examinând mijloacele de probă administrate în cauză din care a rezultat în mod concret contribuția din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, sub forma culpei ainculpatului, instanțele au reținut corect vinovăția acestuia, stabilind că inculpatul în calitate de organizator al probei de aptitudini alături de inculpata -, avea obligația de a cunoaște și respecta normele legale referitoare la utilizarea focului deschis în spații închise, de a cunoaște, de a respecta și de a lua toate măsurile necesare prevenirii incendiilor, de a se asigura că utilizarea substanțelor inflamabile se face în condiții de maximă siguranță, de a supraveghea și controla atât sursele de foc și combustibilii folosiți, cât și persoanele aflate în apropierea zonei de desfășurare a probei.

Probatoriul administrat în cauză a relevat faptul că inculpatul, multiplu campion de karate a acceptat ideea folosirii focului în cadrul probei de aptitudini pentru mărirea spectaculozității demonstrației de karate, susținând că are experiență în spargerea cărămizilor cu flăcări, a regizat modul de desfășurare a probei, a primit în ziua concursului recipientele cu lichid inflamabil ale cărui proprietăți le testase anterior, a turnat alcoolul în tăvițe, l-a aprins și a lăsat nesupravegheat recipientul fără ce a fost luat de inculpatul și în urma manevrării imprudente a declanșat incendiul.

În raport cu situația de fapt ce rezultă din probe au fost înlăturate în mod corect de instanțe apărările sale privind lipsa răspunderii penale ori diminuarea acesteia pe fondul susținerii că nu a fost organizator al concursului și nu i-a aparținut ideea folosirii focului în timpul probei.

Din momentul acceptării folosirii focului în cadrul probei de aptitudini, probă a cărei organizare îi fusese încredințată în virtutea calităților sale de multiplu campion la karate și de persoana care mai folosise focul în cadrul demonstrațiilor, inculpatul trebuia să se asigure că substanța inflamabilă va fi folosită în spațiu închis în condiții de maximă siguranță și să supravegheze focul deschis și sursele combustibile, precum și persoanele prezente în perimetrul unde se desfășura proba.

În condițiile în care din probe rezultă că victimele nu au avut cunoștință despre folosirea focului în cadrul probei și deci nu au avut posibilitatea de a prevedea că se va produce un incendiu, este exclusă culpa acestor persoane și nefondată critica inculpatului în acest sens; obligația de a îndepărta persoanele aflate în imediata apropiere a zonei de desfășurare a probei îi revenea lui ca organizator al probei ce implica folosirea focului și nu victimelor.

În recurs, inculpatul a reiterat, ca și ceilalți recurenți, critica privind absolvirea de orice vină a firmelor organizatoare și a echipei de medici ce a tratat și îngrijit victimele, critică analizată și înlăturată potrivit considerentelor deja expuse.

În urma examinării conduiteiinculpatuluiatât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv instanțele au stabilit corect contribuția cauzală a acestui inculpat sub forma culpei în contextul nerespectării regulilor generale prev. de art. 3 și art. 6 din nr.OG60/1997 și a încălcării culpabile a prevederilor art. 19 lit. "a", "b", "c", "e", "f", "g" și "l" din nr.OG 60/1997, ale art. 47 lit. "m" din Ordinul nr. 1023/1999 și a normelor generale de prevenire și stingere a incendiilor și a omisiunii luării măsurilor necesare și obligării pentru prevenirea incendiilor.

Din analiza conținutului actelor normative privind prevenirea și stingerea incendiilor, a dispozițiilor Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar și ale fișei postului, dar și din declarațiile martorilor audiați și depozițiile date de inculpați a rezultat că inculpatul în calitate de director al Colegiului " " - unitate utilizatoare a spațiului discotecii, a acceptat folosirea focului în cadrul probei de aptitudini, recipientele cu substanța inflamabilă fiind depozitate în biroul său până la predarea către inculpatul ce le-a folosit la aprinderea focului și le-a lăsat nesupravegheate făcând posibilă intervenția inculpatului, fără a-și îndeplini obligațiile ce-i reveneau în materia prevenirii incendiilor stabilite de actele normative aplicabile.

În mod temeinic au reținut instanțele că antrenarea răspunderii inculpatului a fost determinată atât de calitatea sa de director -persoană abilitată să îndrume, să controleze și să supravegheze cadrele didactice și elevii - cât și de cea de conducător al unității utilizatoare a spațiului pus la dispoziție pentru desfășurarea concursului, responsabilitatea inculpatului subzistând și în situația în care firmele organizatoare ar fi avut cunoștință despre modul de derulare a probei de aptitudini.

Așadar, interpretarea corectă a împrejurărilor în care s-a produs fapta, precum și a posibilităților sale de prevedere concrete, relevă că inculpatul nu a prevăzut consecințele faptei sale, în condițiile în care el avea datoria de a proceda cu toată atenția și diligența pentru a prevedea acest rezultat și totodată, avea posibilitatea să-l prevadă,în condițiile concrete în care a comis fapta, fiind dovedită vinovăția sa sub forma culpei.

Pentru considerentele expuse mai sus în cadrul analizei motivului de recurs, privind comiterea de către instanțe a unei erori grave de fapt ce ar fi condus la o soluție greșită de condamnare, Curtea constată că din probele administrate în cauză, nu rezultă existența vreunui viciu în stabilirea situației de fapt, în considerentele hotărârii de condamnare pronunțată de prima instanță și menținută de instanța de apel a fost reținută situația de fapt ce rezultă în mod evident din probele administrate, fără a exista o neconcordanță între modul în care acestea au fost percepute și analizate în hotărâre, astfel că nu poate fi primită critica formulată de inculpații recurenți în sensul incidenței în cauză a dispozițiilor art. 385⁹pct. 18 Cod procedură penală.

Sub aspectul încadrării juridice a faptelor, Curtea constată că evaluarea juridică a fost realizată corect de prima instanță în concordanță cu situația de fapt reținută și prin raportare la conținutul constitutiv al infracțiunilor.

Activitatea infracțională desfășurată de inculpații, -, și întrunește, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2,4 Cod penal și vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, comise în condițiile concursului ideal de infracțiuni prev. de art. 33 lit. "b" Cod penal și cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal în cazul inculpaților minori și, așa încât nu este aplicabil cazul de casare invocat, respectiv art. 385⁹pct. 17 Cod procedură penală.

Verificând hotărârile recurate și sub aspectul soluției de achitare a inculpatei - criticată de parchet prin recursul declarat,Curtea constată următoarele:

Din coroborarea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală, cât și în mod direct, nemijlocit, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, a perceput în mod real conținutul probelor în reținerea stării de fapt ce con firmă soluția de achitare dispusă.

noțiunea de culpă, legiuitorul a statuat prin dispozițiile art. 19 pct. 2 Cod penal că fapta este săvârșită din culpă când infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar, nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce ori nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.

Așadar, în cazul culpei simple, fără previziune, subiectul nu își folosește capacitatea psihică de care dispune pentru a prevedea urmările faptei sale și a în raport de toate aceste date asupra acțiunii sau inacțiunii, deși avea posibilitatea să o facă și, totodată, datoria să depună diligență în comportarea sa.

Instanțele au analizat probatoriul administrat în cauză prin prisma acestor cerințe prevăzute de lege și au stabilit corect că inculpata - a fost în imposibilitate obiectivă de a anticipa riscul declanșării incendiului în condițiile în care anterior concursului a solicitat efectuarea unui experiment pentru a verifica modul de derulare a probei cu folosirea focului, după prezentarea probei practice și-a exprimat dezacordul cu privire la ideea utilizării focului în spațiu închis și nu a cunoscut că ulterior a fost menținută această idee și se va folosi focul în cadrul demonstrației de karate.

De asemenea, sub aspectul obligațiilor ce-i reveneau inculpatei prin prisma funcției de director adjunct al unității utilizatoare a spațiului și de președinte al Comisiei, în mod temeinic au argumentat instanțele că învoirea acordată inculpatei de către directorul unității - inculpatul - a avut ca efect degrevarea de obligațiile stabilite în sarcina sa, iar prezența în discotecă în seara concursului în zona destinată grupului de majorete - împrejurare considerată de parchet ca o renunțare la învoirea acordată și o reactivare a obligațiilor de control și supraveghere ce-i reveneau inculpatei - nu poate duce la concluzia posibilității inculpatei de a prevedea ce se va întâmpla câtă vreme probele atestă faptul că aceasta a știut că s-a renunțat la folosirea focului și nu a cunoscut modul real de desfășurare a probei de aptitudini.

În raport de toate aceste împrejurări, instanțele au apreciat corect că inculpata nu a putut să prevadă producerea accidentului, astfel că nu-i este imputabilă neluarea măsurilor de securitate pentru preîntâmpinarea lui și pe cale de consecință nu poate fi antrenată răspunderea sa penală.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că este nefondată critica formulată de parchet, fiind legală și temeinică soluția de achitare a inculpatei -.

Nefondate sunt și criticile formulate de părțile responsabile civilmente Inspectoratul Școlar Județean I și Colegiul Tehnic " "

S-a susținut că atât instanța de fond, cât și cea de apel au ignorat prevederile art. 1000 al. 3 Cod civil, reținând greșit ca temei al raporturilor de prepușenie contractul de management educațional.

Așa cum s-a reținut și de instanța de apel definitorii pentru calitățile de "comitent" și "prepus" este existența unui raport de subordonare ce își are izvorul în acordul realizat între o persoană fizică sau juridică, pe de o parte, și o persoană fizică, pe de altă parte, prin care acesteia din urmă i s-a încredințat o anumită însărcinare de către prima.

Prin urmare, nota caracteristică a raportului de prepușenie ce atrage aplicarea dispozițiilor art. 1000 al. 3 Cod civil este această "dependență funcțională" a prepusului față de comitent.

Funcțiile de conducere din unitățile de învățământ preuniversitar prevăzute de Statutul personalului didactic sunt director și director adjunct.

Directorul unității de învățământ este subordonat direct inspectorului școlar general, iar, directorul adjunct este subordonat directorului unității de învățământ și inspectorului școlar general.

Angajarea în funcțiile de conducere din unitățile de învățământ preuniversitar se realizează pe bază de contract de management educațional, contract ce a intervenit și între inculpatul în calitate de director al Colegiului Tehnic " " I și Inspectoratul Școlar Județean I și pe baza căruia s-au stabilit raporturi de subordonare specifice raporturilor de prepușenie.

Chiar și în situația în care un asemenea contract ar fi caracterizat ca un contract de mandat, cum susțin recurenții, în condițiile în care din contractul încheiat cu Inspectoratul Școlar rezultă că inculpatul ca și mandatar desfășoară activitatea sub directa autoritate, îndrumare, control și supraveghere a mandantului, existența subordonării și implicit a raportului de prepușenie este dovedită.

În cauză a fost dovedită și calitatea de prepus a Colegiului Tehnic " " I, unitate școlară ce a încheiat contracte de muncă pe durată nedeterminată cu inculpații - și, în calitate de profesori, raporturile juridice stabilite în temeiul acestor contracte fiind de subordonare.

Prin recursul declarat, partea responsabilă civilmente Colegiul Tehnic " " Iai nvocat nerespectarea prevederilor art. 1000 al. 4 Cod civil, susținând că în cauză trebuia reținută răspunderea cadrelor didactice vin ovate de nesupravegherea elevilor și nu cea a unității școlare.

Critica formulată nu este fondată.

Răspunderea civilă a unității școlare a fost antrenată în cauză în baza art. 1000 alin. 3 Cod civil ce reglementează răspunderea comitentului pentru fapta păgubitoare a prepușilor săi - ca formă a răspunderii pentru fapta altei persoane bazată pe raporturile de subordine a celor două cadre didactice față de unitatea școlară.

Dispozițiile art. 1000 alin. 4 Cod civil prevăd o altă formă a răspunderii civile delictuale pentru fapta altei persoane, ce a institutorilor și meșteșugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevi și ucenicii aflați sub supravegherea lor.

Ori, în speță, atât profesorii, cât și elevii au săvârșit fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, răspunderea civilă delictuală a profesorilor fiind antrenată în baza dispozițiilor art. 998-999 Cod civil ca răspundere pentru fapta proprie alături de răspunderea penală pentru încălcarea normelor de drept penal.

Având în vedere că fundamentul răspunderii comitenților rezidă în teoria garanției, potrivit căreia comitentul este un adevărat garant al intereselor victimei, oferindu-i acesteia posibilitatea concretă de a obține repararea integrală a prejudiciului suferit, este justificată obligarea Inspectoratului Școlar Județean I și a Colegiului " " I, în calitate de părți responsabile civilmente, în solidar cu inculpații, la plata daunelor materiale, daunelor morale și a cheltuielilor de spitalizare.

În raport cu considerentele expuse anterior când au fost analizate criticile formulate de inculpații -recurenți, Curtea constată că nu pot fi primite susținerile părților responsabile civilmente privind reținerea în cauză a culpei reprezentanților legali ai firmelor SC. "" SRL și "- " SRL ori a părților vătămate în producerea incendiului.

Verificând modul de soluționare a laturii civile și sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile stabilite - aspect criticat de recurentul, Curtea constată următoarele:

- stabilirea cuantumului daunelor materiale cuvenite părții civile - instanța de fond pe baza analizei decontului de cheltuieli depus la dosar a constatat că au fost dovedite parțial cheltuielile solicitate, acordându-le în limita dovedirii lor.

De asemenea, corect au fost cuantificate și daunele materiale acordate părților civile și, ce au suportat cheltuielile de înmormântare ale victimei.

Având în vedere că în urma accidentului cauzat de inculpați, partea vătămată - a prezentat arsuri gradul III și IV pe 45% din suprafața corpului, leziunile produse fiind vindecabile în 80 -90 zile îngrijiri medicale, partea vătămată - a avut arsuri produse prin flacără, gr. III-IV pe aproximativ 10% din suprafața corporală, neexistând 35-40 zile de îngrijiri medicale, iar victima -- a decedat este incontestabil că părților civile -, - și părinților victimei - și le-a fost cauzat un prejudiciu de natură morală estimat corect de prima instanță în raport de consecințele negative suferite de părțile civile în plan psihic, importanța valorii lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării și măsura în care a fost afectată situația familială și socială a părților civile.

În raport de aceste criterii, Curtea constată că obligarea inculpaților la plata sumei de 50.000 lei și 4.000 lei celor două părți vătămate și respectiv 70.000 lei, părinților victimei corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri în sensul prevederilor art.14 Cod procedură penală, art. 998 și următoarele din Codul civil.

În temeiul considerentelor expuse, Curtea constată că motivele de recurs invocat de recurenți sunt neîntemeiate și cum nu se constată nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385⁹alin. 3 Cod procedură civilă, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, partea responsabilă civilmente Inspectoratul Școlar Județean I în nume propriu și în numele Colegiului tehnic " " I și inculpații, -, și împotriva deciziei penale nr. 120 din 10.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi menținută.

Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligați recurenții -inculpați și părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Inspectoratul Școlar Județean I (prin reprezentanți legali) în nume propriu și în numele Colegiului Tehnic " " I și de inculpații, și împotriva deciziei penale nr. 120 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.

În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat după cum urmează:

- inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente și la suma de 100 lei, iar inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente la suma de 250 lei, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în cuantum de 150 lei, ce va fi suportat din fondul special al Ministerului Justiției;

- inculpații și în solidar cu părțile responsabile civilmente Colegiul Tehnic " " I și Inspectoratul Școlar Județean I, la câte 100 lei.

În baza disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

Grefier

Red.

Tehnored.

2 ex.

06.03.2009

Tribunalul Iași:

Președinte:Gabriela Scripcariu
Judecători:Gabriela Scripcariu, Daniela Dumitrescu, Anca Ghideanu

Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 19/2009. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 19/2009. Curtea de Apel Iasi