Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 219/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 219
Ședința publică de la 20 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu Silviu Anti
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpatul și asiguratorul SC ASIGURĂRI A, împotriva deciziei penale nr. 327/A din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul -.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în ședința de judecată din data de 05 martie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
- Deliberând -
Prin sentința penală nr. 281/08.04.2008, pronunțată de Judecătoria Piatra -N, a fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 al.1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit. a,b și 76 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul art. 81 și 82 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale pe o perioada de 5 ani.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal.
În temeiul art.14 și 346 al.1 C.P.P. art. 998, 999 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă și a obligat inculpatul să plătească acesteia suma totală de 48.000 lei din care 8.000 lei daune materiale și 40.000 lei daune morale.
În baza aceluiași temei juridic s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească acestuia următoarele sume: 240,36 euro (echivalent în lei la data plății) și 717,20 lei, cu titlu de daune materiale.
S-a respins ca tardivă cererea de constituire de parte civilă formulată de către SC SA Sucursala.
S-a constatat că Spitalul de Urgență P N și Serviciul de Ambulanță Județean nu s-au constituit părți civile cu sumele ocazionate de transportul și spitalizarea victimei. S-au respins ca inadmisibile acțiunile civile privind cheltuielile de spitalizare și transport pentru numiții, G, și.
S-a constatat că plata despăgubirilor este asigurată de societatea de asigurări SC SA - Sucursala Zonală.
În temeiul art. 189 și 191 al.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 530 lei cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 800 lei cheltuieli judiciare.
S-a luat act de faptul că inculpatul a avut apărător ales.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență că în după-amiaza zilei de 1.10.2005 inculpatul împreună cu și s-au deplasat în orașul R cu autoturismul marca Renault cu nr. - aparținând părții civile, la volan fiind.
De la R s-au întors în orașul în jurul orei 21.00, intrând la barul "Stadion" unde inculpatul a consumat băuturi alcoolice. Inculpatul i-a solicitat lui cheile autoturismului, motivând că vrea să meargă în satul S la prietena sa. După mai multe insistențe i-a dat cheile, astfel că inculpatul împreună cu au urcat în autoturism, inculpatul fiind la volan iar pe locul din dreapta față.
În timp ce se îndreptau spre satul S, inculpatul a telefonat la domiciliul prietenei sale și a aflat că aceasta se afla la o discotecă din com., astfel că cei doi s-au deplasat la acea discotecă. Acolo au rămas până în jurul orei 3.30, timp în care au consumat băuturi alcoolice. S-au întâlnit cu prietena de atunci a inculpatului - martora (fostă ), propunându-i acesteia să se întoarcă la cu autoturismul părții civile. a refuzat, urmând a se întoarce cu autoturismul fratelui ei.
La întoarcerea spre inculpatul a condus autoturismul Renault cu nr. -, iar a stat pe scaunul din dreapta față, iar la un moment dat a vrut să transmită un mesaj scris de pe telefonul mobil fratelui său. Pe raza com., pe DN 15, datorită neadaptării vitezei de deplasare la condițiile de circulație pe timp de noapte și aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Renault 16 cu nr. -, care circula regulamentar în direcția - P N, lovind violent acest autoturism în partea din spate. Autoturismul marca Renault 16 cu nr. - oprise pentru a coborî martorul, iar la scurt timp de la punerea în mișcare s-a produs coliziunea.
În urma accidentului a rezultat decesul victimei și rănirea pasagerilor din cele 2 autoturisme, astfel:
- a suferit leziuni vindecabile în 1-2 zile îngrijiri medicale;
- Gas uferit leziuni vindecabile în 25-30 zile îngrijiri medicale;
- a suferit leziuni vindecabile în 40-45 zile îngrijiri medicale;- a suferit leziuni vindecabile în 45-50 zile îngrijiri medicale;
- a suferit leziuni vindecabile în 35-40 zile îngrijiri medicale.
După producerea accidentului inculpatului i-au fost recoltate probe biologice rezultând o alcoolemie de 1g %0la prima probă și de 0,85g %0la a doua probă, astfel cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1490/1491/2.10.2005 (20 ). S-a stabilit că șoferul autoturismului Renault 16 cu nr. - nu consumase băuturi alcoolice.
Accidentul rutier s-a produs din vina inculpatului care a încălcat dispozițiile art.181 pct.1 din HG 85/2003 în vigoare la acea dată (ce interzice conducătorilor autovehiculelor. ă conducă autovehiculul.după ce a consumat băuturi alcoolice).
Vinovăția inculpatului, sub forma culpei, este probată cu procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele fotografice (7-14 ), cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1490/1491/2.10.2005 (20 ), cu raport medico-legal de autopsie prin care s-a stabilit cauza decesului victimei (21-22 ), cu declarațiile martorilor și (fostă ) date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței (46,52-53, 101-102, 62,99 dosar instanță), parțial cu declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală (87,88, 98-100DUP), ca și cea dată în fața instanței (40 dosar), cu concluziile constatării medico-legală pentru determinarea grupelor de sânge de pe airbag-ul și scaunul față-dreapta ale autoturismului (70 ), cu buletinul de analiză toxicologică nr.12/3.04.2006 prin care s-a determinat grupa de sânge a inculpatului (71 ).
Posibilitatea ca nu inculpatul să fi condus autoturismul în momentul accidentului, posibilitate avansată de către acesta, este înlăturată de probele administrate în cauză. Astfel, pe tot parcursul acelei zile martorul nu a condus autoturismul, acesta fiind condus mai întâi de către iar apoi de către inculpat. Pe drumul de întoarcere din com. și în momentul accidentului în autoturism se aflau doar inculpatul și martorul, acesta din urmă arătând cu certitudine că la volan se afla inculpatul. a suferit leziuni foarte ușoare, fiind protejat de airbag-ul autoturismului, în timp ce martorul a suferit leziuni mai grave, deoarece pentru locul din dreapta autoturismul nu avea airbag. Pe airbag- ul autoturismului a fost identificat sânge din aceeași grupă cu a inculpatului. În plus, în prima declarația dată în fața organelor de cercetare inculpatul a arătat că el a fost la volan. (87 ).
În drept, fapta inculpatului mai sus dovedită și reținută a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev și ped. de art. 178 al.1,2,3 Cod penal, având în vedere și dispozițiile deciziei nr. l/15.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit cărora faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală și de ucidere din culpă cu această ocazie, a unei persoane, constituie o singură infracțiune, complexă, de ucidere din culpă, în care este absorbită infracțiunea prevăzute în art. 87 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată. În temeiul art.74 lit.a,b Cod penal instanța a reținut in beneficiul inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, motivat de faptul că acesta a avut o bună comportare anterior săvârșirii infracțiunii și a contribuit material la cheltuielile de înmormântare a victimei, vădind astfel stăruință în repararea pagubei pricinuite prin infracțiune.
La individualizarea și dozarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72. Cod penal, respectiv prevederile părții generale a Codului penal; limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator; gradul de pericol social relativ ridicat al faptei săvârșite, ținând cont de faptul că urmare a conduitei imprudente a inculpatului un om și-a pierdut viața; de persoana inculpatului care nu are antecedente penale. Pe baza acestor considerente, prima instanță a apreciat că scopul general al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, respectiv acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni poate fi realizat aplicând inculpatului o pedeapsă privativă de libertate. Prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a,b și 76 lit.b Cod penal și a coborât pedeapsa sub minimul special.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, reținând că inculpatul este la primul contact cu legea penală, că este tânăr și angajat în muncă, și ținând cont și de faptul că a contribuit cu o parte din bani la cheltuielile de înmormântare a victimei, prima instanță a apreciat că scopul preventiv - educativ al acesteia poate fi atins chiar fără executarea efectivă a pedepsei, că nu se impune scoaterea inculpatului din mediul familial și social și plasarea lui în mediu închis, motiv pentru care în temeiul art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei iar în temeiul art. 82 Cod penal, a stabilit termenul de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privitoare la cauzele de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei penale, instanța a reținut următoarele:partea civilă s-a constituit parte civilă cu următoarele sume: 10.000 lei daune materiale (cheltuielile cu înmormântarea victimei și pomenirile ulterioare) și 50.000 lei daune morale.
Prima instanță a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (fapta ilicită săvârșită cu vinovăție, existența unui prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu).
În ce privește întinderea prejudiciului ce se impunea a fi acoperit de către inculpat, prima instanță a reținut următoarele: este cert că, urmare a decesului fiului său, partea civilă a făcut cheltuieli cu înmormântarea și pomenirile ulterioare ale victimei, astfel cum rezultă și din declarațiile martorilor și. Suma exactă a acestor cheltuieli nu poate fi stabilită în baza probelor administrate (fapt care, practic, ar fi foarte dificil), motiv pentru care instanța a apreciat că o despăgubire de 8.000 lei cu titlu de daune materiale este echitabilă, ținând cont și de faptul că inculpatul a achitat deja suma de 2.500 lei.
În ce privește daunele morale, prima instanță a apreciat că suma de 40.000 lei este rezonabilă și la stabilirea ei au fost avute în atât vedere suferința severă a părții civile determinată de pierderea unui fiu, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei. Principiul reparării daunelor morale trebuie recunoscut în cazul în care s-a provocat decesul unei persoane foarte apropiate cum este cazul de față. Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.
În ce privește acțiunea civilă exercitată de către partea civilă în cauză, instanța a reținut că acesta s-a constituit parte civilă înaintea citirii actului de sesizare cu următoarele sume: 6500 lei valoarea dobânzii la creditul cu care a cumpărat autoturismul, 1593 lei reprezentând valoarea poliței de asigurare casco, 7.000 lei daune morale, 210 lei valoarea facturii de ridicare a autoturismului, 17 lei valoarea facturii, 45 lei taxă înscriere, 100 lei certificatul de înmatriculare, 200 lei cheltuieli deplasare, 130 lei taxă asigurare RCA, 100 lei taxă rovinietă, 85 lei taxă asigurare, 5.000 lei lipsa de folosință a autoturismului pentru 5 luni (27 dosar).
S-au admis în parte pretențiile părții civile, cu următoarea motivare: a primit de la SC SA Sucursala N suma de 7001,9 euro la data de 21.02.2006. În aceste condiții, instanța a apreciat că se impune a se acorda doar dobânda pentru perioada cuprinsă între data accidentului și data despăgubirii de către asigurător, respectiv pentru lunile octombrie 2005- februarie 2006, perioadă în care a fost lipsit și de autoturism, și de contravaloarea acestuia. Conform desfășurătorului plăților (16-17 dosar instanță), aceste dobânzi însumate reprezintă suma de 240,36 euro. De asemenea, instanța a apreciat că se justifică obligarea inculpatului la plata valorii facturii de 17 lei, reprezentând cheltuieli cu cartea de identitate a vehiculului, cheltuieli ce nu mai pot fi recuperate. Se impun a fi acoperite, de asemenea, cheltuielile ocazionate de deplasările efectuate de către partea civilă pentru constatarea stării autovehiculului, transportul și valorificarea acestuia, etc. precum și lipsa de folosință a autoturismului pe perioada celor 5 luni pentru care s-au acordat și dobânzile. Deși partea civilă nu a administrat probe în acest sens, instanța a apreciat că prejudiciul invocat de către aceasta există, astfel încât apreciază ca echitabilă o despăgubire de 200 lei pentru cheltuielile de transport și de 500 lei (câte 100 lei lunar) pe perioada în care partea civilă a fost lipsită de folosința autoturismului.
Celelalte daune solicitate au fost respinse de instanță, apreciind că acestea erau fie sarcini normale ale proprietarului autoturismului (valoarea poliței de asigurare casco, valoarea facturii de ridicare a autoturismului, taxă asigurare RCA, taxă rovinietă), fie nu au fost dovedite (taxă înscriere, certificatul de înmatriculare), fie nu au legătură cu cauza (taxă asigurare ).
În ce privește cererea de constituire de parte civilă formulată de către Sucursala N, aceasta a fost formulată mult după citirea actului de sesizare a instanței, iar părțile s-au opus la admiterea ei.
Instanța a mai constatat că Spitalul de Urgență P N și Serviciul de Ambulanță Județean N nu s-au constituit părți civile cu sumele ocazionate de transportul și spitalizarea victimei, ci doar privind cheltuielile de spitalizare și transport pentru numiții, G, și. Aceste persoane a fost vătămate ca urmare a accidentului, însă instanța nu a fost sesizată cu judecarea acestor fapte, dispunându-se încetarea urmăririi penale pentru aceste fapte.
Pentru considerentele de mai sus, în temeiul art.14 și 346 al.1 Cod procedură penală, art. 998, 999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma totală de 48.000 lei din care 8.000 lei daune materiale și 40.000 lei daune morale.
În baza aceluiași temei juridic s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească acestuia următoarele sume: 240,36 euro (echivalent în lei la data plății) și 717,20 lei, cu titlu de daune materiale.
S-a respins ca tardivă cererea de constituire de parte civilă formulată de către SC SA Sucursala
S-a constatat că Spitalul de Urgență P N și Serviciul de Ambulanță Județean N nu s-au constituit părți civile cu sumele ocazionate de transportul și spitalizarea victimei. S-au respins ca inadmisibile acțiunile civile privind cheltuielile de spitalizare și transport pentru numiții, G, și.
S-a constatat că plata despăgubirilor este asigurată de societatea de asigurări SC SA - Sucursala Zonală
Prin decizia penală nr. 327/AP/13.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamțs -a dispus respingerea ca nefondată a apelurilor declarate de inculpatul, partea civilă și asiguratorul " ASIGURĂRI"
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a arătat că instanța de fond a reținut o situație de fapt conformă realității, în acord cu probatoriul administrat constând în aceea că inculpatul în timp ce conducea autoturismul Renault -, fiind sub influența băuturilor alcoolice, pe raza comunei spre PN( DN 15), a intrat în coliziune cu autoturismul Renault 16 - care circula pe accesași direcție, lovindu-l puternic din spate. În urma coliziunii, a rezultat avarierea ambelor autoturisme, decesul lui și vătămarea corporală a tuturor celorlalți ocupanți din cele două autoturisme.
Că inculpatul este cel care a condus autoturismul în momentul impactului, rezultă cu evidență din declarația lui și declarația martorei, din lipsa leziunilor inculpatului protejate de airbag în momentul impactului, acesta suferind doar o zgârietură (fila 35 ) Pe suprafața aibagului, se confirmă de Institutul de Medicină Legală I, existența urmelor de sânge aparținând inculpatului.
Totodată, susținerea inculpatului că era imposibil să fi condus mașina întrucât era într-o stare de ebrietate atât de avansată și că nu-și aduce aminte despre cele întâmplate este contrazisă prin declarația martorului acesta arătând că imediat după accident, atât inculpatul cât și au început să-l înjure. De aici rezultă că inculpatul a avut permanent reprezentarea evenimentelor și nu era în inconștiență etilică.
Relevant este și faptul că dintre martorii propuși a fi audiați în apel, s-a prezentat unul singur care a declarat că nu cunoaște nimic referitor la faptă.
În mod corect prima instanță a apreciat că nu se prefigurează nici un dubiu în favoarea inculpatului. Din chiar declarația martorei rezultă că acesta a refuzat să meargă cu autoturismul inculpatului tocmai în considerarea faptului că acesta urma să conducă autovehiculul. Martora nu a declarat nici un moment că ar fi sugerat măcar că el va conduce autoturismul. Într-o atare situație de fapt, în mod corect atât organul de cercetare penală cât și instanța de fond a respins administrarea probei cu expertiza medico-legală pentru stabilirea ADN-ului persoanei ce a condus mașina și a celorlalte obiective.
Această probă a fost reiterată în apel, tribunalul apreciind că nu este pertinentă întrucât orice probă are ca finalitate dovedirea unei situații de fapt ori fundamentarea unor prezumții judecătorești. În speță faptul probator urmărit prin proba solicitată, tinde la creionarea unei situații de fapt neverosimile în condițiile în care toate celelalte probe converg spre o situație de fapt cu totul diferită. Din acest motiv s-a apreciat ca nefiind pertinentă o asemenea probă.
Probele pe baza cărora instanța de fond și-a fundamentat considerentele sunt directe și apte să răstoarne prezumția de nevinovăție a inculpatului.
Încadrarea juridică dată faptei este legală, s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare.
Sub aspectul laturii civile s-a făcut o analiză exhaustivă a probelor administrate apreciindu-se în mod just asupra cuantumului despăgubirilor datorate astfel cum a rezultat din proba cu acte și proba cu martori.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor și obligarea inculpatului la plata acestora este condiționată exclusiv de existența faptei, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu precum și a vinovăției inculpatului.
Este lipsită de relevanță capacitatea sau incapacitatea, vădită ori nu a inculpatului de a achita aceste despăgubiri. Inculpatul se obligă nu doar cu patrimoniul existent ci și cu drepturile și bunurile viitoare în considerarea calității de creditor chirografar a părților civile.
Susținerea apelantei Asigurări A în sensul că daunele morale în sumă de 40.000 lei, sunt exagerate nu este fundamentată. Instanța de fond a făcut o aprecierea obiectivă asupra acestor daune având în vedere ca și criterii de cuantificare, decesul unei peroane, relația de rudenie foarte apropiată cu partea civilă (fiu), vârsta persoanei decedate și afectarea psihologică de lungă durată a părții civile ca urmare a pierderii unui fiu aflat la o vârstă fragedă.
Referitor la cuantumul despăgubirilor, la stabilirea acestora, instanța de judecată nu este condiționată de dispozițiile unui act administrativ - Ordinul nr.3108/2004 ci, ea stabilește întinderea daunelor astfel cum rezultă din probele administrate.
Apelul părții civile este de asemeni nefondat.
Așa cum s-a arătat și de către instanța de fond, partea care a suferit o pagubă prin săvârșirea infracțiunii este datoare să arate instanței până la citirea actului de sesizare toate pretențiile pe care înțelege să le formuleze față de inculpat. În considerarea art.15 Cod procedură penală instanța de fond în mod just a analizat și a soluționat cererea părții civile astfel cum aceasta a fost formulată la termenul din 17.05.2007.
Analizând documentele depuse la dosar, instanța de fond a apreciat corect asupra pretențiilor părții civile în condițiile în care acesta fusese deja despăgubit de N cu privire la valoarea autoturismului.
Cererea ulterioară formulată în cursul judecării apelului cu privire la suma de 1000 de euro nu poate fi cercetată întrucât excede dispozițiilor art.371 Cod procedură penală și art.15 Cod procedură penală.
În cauză a formulat recurs în termen legal inculpatul, motivat în scris prin memoriu separat, în care se arată că nici instanța de apel și nici instanța de fond nu au dat eficiență prezumției de nevinovăție și principiului "dubiul profită inculpatului".
Încălcarea flagrantă a principiului prezumției de nevinovăție a început cu modul de redactare a actului de sesizare a instanței și a fost consacrat de cele două hotărâri judecătorești pronunțate în cauză. Mai mult decât atât, refuzul nejustificat al celor două instanțe de a încuviința efectuarea unei expertize medicale care să stabilească situații concrete și absolut utile justei soluționări a cauzei reprezintă o reiterare a aplicării cutumei "persoana trimisă în judecată este prezumat vinovată" în contra unui sistem de drept căruia ar fi trebuit să i se supună.
În acest sens a invocat faptul că instanța a apreciat vinovăția sa în primul rând prin prisma actelor de cercetare penală și a probatoriului indirect administrat, a respins cererea de probațiune formulată, respectiv cererea de efectuare a expertizei medico-legale în cauză, motivând imposibilitatea faptică de verificare a mostrelor ADN dar refuzând să cenzureze celelalte obiective propuse și care ar fi făcut pe deplin dovada faptului că în seara accidentului nu se afla la volanul mașinii lui. A mai arătat că, în cauză nu s-a făcut nici un moment de către organele de cercetare penală dovada faptului că el a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală cu vinovăție ci doar dovada faptului că a avut loc un accident soldat cu decesul uneia dintre victime. Mai mult, organele de cercetare penală au evitat să aprofundeze în cauză, conduita despre care a făcut vorbire în mod constant.
Instanța de apel a făcut o greșită apreciere a probatoriului administrat în cauză. Astfel, a fost audiată martora (), care a relatat faptul că, fiind în discotecă în seara accidentului, l-a auzit pe spunând că "sunt în stare avansată de ebrietate și nu pot conduce mașina" dar, cu toate astea, a invitat-o să meargă cu mașina condusă de el.
A arătat în motivele de apel și reiterează și în cele de recurs că un motiv al condamnării sale a fost constituit de schimbarea sensului vădit și neîndoielnic al declarației acestei martore de către instanța de fond, precum și de totala lipsă de analiză a acestei declarații.
Coroborând acest aspect cu dovada făcută de el că efectuase cursurile școlii de șoferi anterior accidentului și a ascuns acest aspect organelor de cercetare penală precum și cu faptul că declarația lui este singura declarație care îl încriminează, rezultă cu certitudine faptul că în cauză nu există vreun probatoriu care să demonstreze că a săvârșit vreo faptă penală.
Mai mult decât atât, dispozițiile codului d e procedură penală, consacră principiul stabilirii vinovăției în baza unor probe obiective, precum și înlăturarea probelor subiective care ar putea altera procesul de aflare a adevărului. Lipsa de sinceritate, reua - credință și în final, subiectivismul cras al declarației lui rezultă nu numai din ascunderea unor elemente esențiale în cursul cercetării penale dar și din interesul direct și vădit ca această anchetă să aibă finalitatea pe care a avut- Independent de faptul că tatăl său a exercitat presiuni asupra organelor de poliție pentru ca mașina să nu fie expertizată și pentru a fi distrusă anterior prelevării de probe, acesta a mai solicitat obligarea sa la plata unor despăgubiri pe care deja le încasase, aspect pe care instanța nu l-a cenzurat din punct de vedere al consecințelor penale.
Nici susținerile sale, motivate în fapt (cu trimitere la hotărârea instanței de fond) prin care arăta că niciuna dintre probațiunile reținute de instanță ca făcând dovada vinovăției sale (f 5hotărâre, proces verbal de constatare la fața locului, declarație, declarațiile lui, raport de necropsie) nu fac dovezi cu privire la vinovăția sa, nu au fost avute în vedere de instanța de apel. A reiterat și a reînvederat instanței de recurs faptul că o condamnare în baza declarației dată de el în faza de urmărire penală, declarație luată în condiții deosebite și asupra căreia a revenit, motivat și justificat în fața reprezentantului parchetului și în cursul cercetării judecătorești, nu este legală. Dispozițiile Codului d e procedură penală impun ca recunoașterea necoroborată cu alte probe să nu constituie temei al condamnării, norma legală fiind una imperativă și nu dispozitivă.
În aceste condiții, a solicitat să se constate că stabilirea vinovăției sale în lipsa unui probatoriu, reprezintă o încălcare flagrantă a normelor de drept.
Planșele foto și actele medicale au dovedit faptul că șoferul mașinii a suferit leziuni majore care au determinat impregnarea scaunului și air bag-ului șoferului cu sânge.
A făcut dovada că el nu a suferit leziuni deschise în urma acestui accident, se reține în hotărâre - în mod cu totul greșit - că scaunul din dreapta ar fi fost plin de sânge ca urmare nefuncționării air bag-ului, astfel că instanța a ajuns la concluzia că el a condus mașina.
Concluzia este aberantă nu numai moral dar și juridic și a solicitat să se constate că se produc consecințe extrem de grave ( condamnarea penală și obligarea la despăgubiri de 50000 lei), doar în baza unui raționament viciat ca urmare a greșitei interpretări a probelor. este și faptul că evidențele rezultate din probațiuni - așa incomplete și nerelevante cum sunt - au fost ignorate vădit atât de către instanța de fond cât și de câtre instanța de apel, deși a depus la dosar atât studii de caz realizate în țară de reprezentanți ai unor prestigioase instituții de învățământ superior, cât și practică a Curții de Apel Bacău.
A arătat în motivele de apel și a reiterat în momentul de față că nu realizează venituri și nu are posibilitatea materială concretă de a achita despăgubirile. Nu a contestat suferința părții vătămate dar contestă posibilitatea sa de a achita pagube materiale de 40000 lei.
De asemenea, a arătat că în mod greșit au fost acordate despăgubiri lui, în condițiile în care acesta nu a suferit nici o pagubă concretă atât timp cât, primind o nouă mașină în schimbul celei distruse, a continuat să achite ratele în mod constant.
Pentru toate motivele arătate mai sus, a solicitat admiterea recursului, schimbarea în totalitate a soluțiilor celor două instanțe și achitarea sa, pentru că nu a săvârșit nici o faptă.
De asemenea a formulat recurs asiguratorul de răspundere civilă SC " Asigurări "SA, contestând cuantumul daunelor morale, întrucât acestea ar conduce la o îmbogățire fără just temei a părții civile.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate în termenul dispus de art.385/10 alin.2 Cod procedură penală, precum și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art. 385/9 alin.3 Cod procedură penală, Curtea de Apel reține următoarele:
Instanța de apel a apreciat în mod corect că din probele administrate legal de către prima instanță rezultă situația de fapt redată în considerentele sentinței penale apelate și vinovăția inculpatului. De asemenea, a dat o încadrare juridică legală, în concordanță cu faptele reținute.
Rezultă din depozițiile martorilor și coroborate cu declarațiile date de inculpat în timpul cercetărilor penale (fl.87-88 ), din care, ultima în prezența apărătorului ales, că la data de 01.10.2005 a condus autoturismul NȚ-44- în stare de ebrietate, cauzând un accident de circulație cu urmări grave,rezultând decesul lui și vătămarea celorlalte persoane din autoturismele implicate. Aceste declarații au fost date după o lună de la accident,timp suficient pentru inculpat să-și revină și să conștientizeze gravitatea faptei comise și a consecințelor declarațiilor sale.
De asemenea, individualizarea judiciară a pedepsei s-a făcut în mod just de către prima instanță, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei și consecințele produse, dar și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, însă a insistat în cea mai mare parte a procesului penal să tergiverseze aflarea adevărului prin susținerea mincinoasă că nu el a fost conducătorul auto.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei.
Părților vătămate le-au fost acordate despăgubiri sub forma daunelor morale în cuantum de 40.000 lei și a daunelor materiale de 8000 lei, pentru partea civilă și 240,36 euro și 717,20 lei, daune materiale pentru partea civilă.
În aprecierea cuantumului acestora au fost avute în vedere împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea, consecințele acesteia constând în decesul fiului părții civile, un eveniment tragic, dificil de a fi compensat în bani prin gravitatea sa. Lipsa resurselor materiale ale inculpatului este într-adevăr irelevantă, ceea ce are importanță fiind pierderea suferită de mama victimei.
Și în ceea ce privește despăgubirile acordate lui, ele nu au în vedere contravaloarea mașinii, ci cheltuielile accesorii cu finanțarea achiziției autoturismului. Prin urmare, prima instanță a apreciat corect că patrimoniul părții civile a scăzut din culpa inculpatului cu aceste sume, în sarcina inculpatului reținându-se acoperirea lor.
Pentru aceste considerente, neconstatându-se întemeiat niciunul din motivele de recurs invocate de recurenți precum și faptul că, în cauză, nu este incident vreun caz de casare ce poate fi luat în considerare din oficiu, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și asiguratorul de răspundere civilă SC" Asigurări"SA.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și 4 Cod procedură penală:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515, pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge recursurile formulate de recurentul - inculpat și recurentul - asigurător de răspundere civilă SC" Asigurări" SA Sibiu, împotriva deciziei penale nr.327/A/13.11.2008, pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului Neamț, ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 și 4 Cod procedură penală, obligă fiecare recurent la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu Silviu Anti
GREFIER,
Red.sent.
Red. dec. apel SU/MI
Red.dec. recurs
Tehnored.
2 ex.
06.04.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu Silviu Anti
